Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 1573/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1573/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 23693/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1573/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul C. L. AL MUNICIPIULUI C. în contradictoriu cu intimații P. E., B. B. T., împotriva sentinței civile nr._ din 17 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul P. E. rep. de av. M. V. lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este netimbrat, după care;
Instanța pune în discuție, cu prioritate, excepția netimbrării recursului.
Av. M. V. pentru intimat solicită admiterea excepției netimbrării și anularea recursului ca netimbrat, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.09.2012 petentul C. L. al Municipiului C. a formulat în contradictoriu cu intimatul P. E. plângere împotriva refuzului din data de 12.09.2012 al B. B. T. în dosar nr. 31/E/2012, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună continuarea executării silite în dosarul menționat a titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 553 pronunțată în dosar nr. 709/civ/2004 pronunțată de Tribunalul D.- Secția Civilă în ședința publică la data de 04.04.2006.
În motivare a arătat că la data de 11.09.2012 a solicitat B. B. T. continuarea executării silite în dosar nr. 31/E/2012 a titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 553 pronunțată în dosar nr. 709/civ/2004 de către Tribunalul D.- Secția Civilă în ședința publică la data de 04.04.2006, în sensul demolării construcției, situate în C., .. 37, județul D..
Prin răspunsul B. B. T. comunicat la data de 12.09.2012 se arată că aceasta se află în imposibilitatea de a continua executarea silită motivat de impedimentul constatat prin procesul verbal nr. 31 din data de 13.03.2012.
Prin procesul-verbal nr. 31 din data de 13.03.2012 B.E.J. B. T. a constatat inopozabilitatea titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 553 pronunțată în dos. nr. 709/civ/2004 față de sentința nr. 130 din data de 26.01.2011 pronunțată de către Tribunalul D. in dos. nr._ 63 2010.
Prin aceasta sentință Tribunalul D. a constatat dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, situat în C., .. 37, jud. D. în favoarea terților dobânditori Ș. G. și Ș. D..
Consideră refuzul B.E.J. B. T. de continuare a executării titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 553 pronunțată în dos. nr. 709/civ/2004 pe motivul inopozabilitătii acestuia față de sentința nr. 130 din data de 26.01.2011 pronunțată de către Tribunalul D. în dos. nr._/63/2010 ca fiind unul nejustificat pentru mai multe argumente.
Astfel, de lege lata, între cazurile de încetare a executării silite ce sunt prevăzute în mod expres și exhaustiv de către dispozițiile art. 371 indice 5 c.p.c. nu se regăsește și cel exprimat de către B.E.J. B. T. în dos. nr. 31/E/2012 al acestuia constând în inopozabilitatea titlului executoriu.
De asemenea, consideră că, o asemenea situație de drept, cum este cea a inopozabilității, poate fi invocată de către terțul dobânditor pe calea contestației la executare prevăzută de art. 399 alin. 1 C.p.c., care prevede dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată în drepturile sale prevăzute de lege să poată formula contestație la executare, fapt de altfel realizat prin dos. nr._ conexat la dos. nr._ al Judecătoriei C..
In opinia petentului, dec. civ. nr. 553 pronunțată în cauza ce a format obiectul dos. nr. 709/civ/2004 de către Tribunalului D. ce constituie titlu executoriu nu poate fi ignorată de către terții dobânditori, pe motiv că aceștia nu au luat parte la judecată, ea fiind opozabilă (opunându-se) acestora.
In privința efectelor hotărârii judecătorești menționate, consideră că actul jurisdicțional produce pe lângă efectele obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității și efecte de opozabilitate față de terți.
Hotărârea nu poate fi ignorata de terți sub motiv ca nu au participat în procesul finalizat prin pronunțarea ei, întrucât față de aceștia, hotărârea li se va opune cu valoarea unui act juridic și cu puterea unui mijloc de probă, respectiv o prezumție.
Pentru contestatarii Ș. G. și Ș. D. care nu au participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce li se opune, prezumția este în raport de aceștia relativă.
In aceste condiții, terțul dobânditor are posibilitatea ca în cadrul contestației la executare să-și formuleze propriile probe pentru a răsturna această prezumție și să facă dovada intrării în legalitate a construcției în litigiu și pe cale de consecință a situației reținute de către instanța de judecată cu ocazia judecării fondului ( dos. nr. 709/civ/2004 ), simpla invocare a inopozabilității nu poate fi reținută, conform argumentelor expuse mai sus .
Mai mult de cât atât, executorul judecătoresc îndeplinește un serviciu public, el neavând competența potrivit Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, de a face asemenea aprecieri cu privire la titlul executoriu ce este chemat să îl pună în executare silită.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1) lit. f din Legea nr. 188/2000 el poate să constate numai existența unei stări de fapt.
In opinia petentului, aceste aprecieri țin de constatarea unei stări de drept, precum și de interpretarea legii lato sensu, acest atribut revenind în mod exclusiv și suveran instanțelor de judecată.
Totodată, s-a susținut că debitor al obligației de demolare a construcției în cauză este debitorul P. E. și nu o altă persoană, terț față de raportul juridic obligațional stabilit prin titlul executoriu.
Acesta, avea potrivit dispozițiilor art. 373 alin. 1) c.p.c. obligația să aducă la îndeplinire de bună-voie "obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe " .
Dimpotrivă, acesta a înstrăinat în mod fraudulos, în dauna intereselor noastre și în lipsa chiar a unui titlu constatator a dreptului de proprietate construcția în speță printr-un înscris sub semnătură privată și ulterior promovându-se o acțiune în constarea dreptului de proprietate de către așa zisul terț cumpărător.
In realitate, proprietar al imobilului este tot contestatorul P. E., întrucât, prin înstrăinarea prin înscrisul sub semnătură privată nu s-a urmărit altceva decât evitarea și tergiversarea executării silite și întrucât dreptul terțului proprietar nu a fost intabulat în Cartea Funciară .
A accepta o astfel de modalitate de fraudare a legii, presupune, teoretic vorbind, încălcarea chiar a principiilor statului de drept, a art. 6 din CEDO în sensul în care executarea silită reprezintă o parte a procesului civil prin care este realizat scopul acestuia și anume restabilirea valorilor sociale ce au fost încălcate .
A accepta o astfel de modalitate de fraudare a legii, ar presupune în mod practic lipsirea de efecte juridice a unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului prin înstrăinarea construcției în mod repetat .
In dovedirea prezentei contestații solicită proba cu actele ce le va depune, precum și cu cele aliate la dosarul de executare, solicitând în acest sens formularea unei adrese către B.E.J. B. fiți pentru înaintarea dosarului nr. 31 /E/2012 al acestuia .
Acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 0,3 lei .
S-au depus dispoziție de plată a taxei de timbru, adresa din data de 11.09.2012, proces verbal din data de 13.03.2012, sentința civilă nr. 130 din data de 26.01.2011.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. B. T. pentru a comunica dosarul de executare nr. 31/E/2012, dosarul fiind comunicat pe rolul instanței de judecată.
La data de 12.10.2012 C. L. al Mun C. a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată și continuarea executării silite începute în dosarul nr. 31 /E/2012 al B. B. T. a titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 553 pronunțată în dosarul nr. 709/civ/2004 pronunțată de Tribunalul D.- Secția Civilă în ședința publică la data de 04.04.2006.
În motivare a arătat că decizia civilă nr. 553 pronunțată în dosar nr. 709/civ/2004 de către Tribunalul D. ce constituie titlul executoriu ce este pus în executare silită în dosar nr. 31 /E/2012 de către B. B. T. nu poate fi ignorată de către terți și bineînțeles de către terții dobânditori în special pe motivul inopozabilității față de aceștia din urmă ca urmare a neparticipării la judecată a acestora, întrucât față de ie hotărârea judecătorească se va opune cu valoarea unui act juridic și puterea unui mijloc de probă și anume prezumția care va putea fi răsturnată prin proba contrară.
Astfel, contestatorii Ș. G. și Ș. D. nu au calitatea de simpli terți dobânditori, ci în condițiile transmiterii dreptului real de proprietate asupra imobilului în litigiu, aceștia sunt succesorii în drepturile și obligațiile ce țin de aceasta, care au fost transmise odată cu el și care reprezintă o adevărată sarcină urbană ce grevează dreptul de proprietate asupra sa.
Astfel, în opinia sa, aceștia sunt avânzi cauză ai vechiului proprietar, contestatorul P. E..
În aceste condiții consideră că transmiterea dreptului de proprietate, constatată prin sentința nr. 130 pronunțată în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/63/2010 de către Tribunalul D. în ședința publică la data de 26.01.2011 s-a transmis și obligația de demolare a imobilului în cauză, obligație născută odată cu executarea construcției de către fostul proprietar, autor la pârâților în litigiu, întrucât aceasta este o obligație sui generis similară celor scriptae in rem, ce este strâns legată de imobil și nu persoana care la un anumit moment este proprietar al acestuia.
În același sens și decizia civilă nr. 7810 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 03.07.2012 care reține că :" Prin urmare este irelevant cine deține calitatea de proprietar al imobilului la data solicitării de demolare, obligația de a suporta consecințele dispozițiilor legale privind disciplina în construcții fiind transmisă ca accesoriu odată cu bunul. "
Astfel începând cu data de 26.01.2011 pârâții Ș. G. și Ș. D. au devenit debitorii obligației de demolare a construcției realizată fără autorizație de construire situată în C., .. 37, întrucât cu această dată au devenit, în ceea ce privește acesta, succesorii în drepturile și obligațiile autorului lor, sub acest aspect ei devenind practic continuatorii lui P. E., fostul proprietar., fără cheltuieli de judecată.
La data de 15.10.2012 intimatul P. E. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației la executare invocând lipsa calității procesuale de folosință a creditorului C. L. al Municipiului C..
Din aceasta perspectiva se impune a se determina in ce măsura creditorul C. L. al Municipiului C. are capacitatea de folosința a drepturilor procesuale pentru a putea avea calitatea de parte într-un proces civil.
Este indiscutabil faptul că îndeplinirea condițiilor esențiale în privința capacității părților dintr-un proces civil este cerută de oricare dintre fazele acestuia: atât în faza judecății propriu-zise și în faza executării silite.
Din această perspectivă omisiunea instanțelor judecătorești de a analiza capacitatea procesuală a părților la momentul și în faza judecății propriu zisă nu înlătură obligativitatea îndeplinirii condițiilor privind capacitatea procesuală de folosință a părților în faza executării silite.
În ceea ce privește capacitatea de folosință a creditorului C. L. al Municipiului C., aceasta lipsește cu desăvârșire.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 215/2001 doar comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public care au capacitate juridică deplină, adică aptitudinea de a avea drepturi și obligații în general, fără a deosebi între normele juridice ce reglementează asemenea drepturi și obligații: civile și comerciale, de dreptul muncii, constituționale, administrative, fiscale, procesuale.
Conform legii nr. 215/2011 Consiliile Locale nu au capacitatea procesuală de folosință neputând sta ca subiecți de drept distincți în justiție în niciuna din fazele procesului civil- nici chiar în cea a executării silite.
Ca organ deliberativ, C. L. are inițiative și hotărăște în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități publice, locale sau central.
Caracterul strict deliberativ al Consiliilor Locale determină lipsa capacității procesuale de folosință, legea nr. 215/2010 stabilind atribuții limitative, fără ac acestora să le fie conferită capacitatea de a avea calitatea distinct de subiect de drept procesual .
Așa cum s-a arătat și în conținutul contestației la executare, în această materie există o jurisprudență constantă făcând trimitere la una din soluțiile și anume decizia nr. 1103/18 martie 2008 pronunțată de Secția Comercială a ICCJ.
Nu se va putea trece in niciun fel peste aceasta excepție procesuala, consecința fiind una evident de a se constata nulitatea actelor de executare ca fiind promovate de o persoana fără capacitate procesuala de folosința.
Intimatul a mai invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită. În motivarea excepției s-a arătat că obiectul executării silite este "o obligație a face" constând in faptul personal al numitului P. E. de a demola o construcție P + 3 situată in C. .. 37.
Calificarea titlului executoriu ca fiind o obligație de a face conduce, în mod indiscutabil, la necesitatea aplicării termenului general de a cere executarea silita - astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 405 alin 1 teza 1 cod procedura.
Nu va putea fi primita în niciun fel teza intimaților C. L. al Municipiului C. si Municipiul C. in sensul calificării titlului executoriu ca fiind o acțiune emisa in materia drepturilor reale imobiliare.
Din aceasta perspectiva este de reținut ca acțiunea personala a debitorului - P. E. de a face sau a nu face ceva nu poarta asupra dreptului real imobiliar, acțiunea născând doar o creanță in patrimoniul creditorului.
Este lipsita de relevantă natura juridica a bunului asupra căreia se poarta obligația de a face întrucât nu acesta determina caracterul real imobiliar al demersului judiciar, acest caracter fiind generat in mod exclusiv de existenta sau nu a unui drept real dedus judecații care insa exclude ipoteza unui fapt personal al debitorului in " obligației de face ".
Este de asemenea punctul de vedere al jurisprudenței constante - făcând trimitere la Decizia Civila nr 1819 din 11 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție a României - Secția Comercial
În cazul deciziei civile nr 553 din 04 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul D. in dosarul 709/civ/2004, de la data de 04 aprilie 2006 când se pronunța hotărârea judecătorească definitivă ce putea constitui titlu executoriu, începe să curgă termenul de prescriptive de 3 ani reglementat de dispozițiile art 405 alin 1 teza 1 Cod procedură civila. Acest termen s-a împlinit la data de 05 aprilie 2009; cea ce face ca actele de executare începute de intimat in anul 2012 sa fie prescrise.
Inopozabilitatea si efectele relative ale titlului executoriu în obligație de " a face " in privinta contestatorilor Sapca G. si Șapca D. sunt lesne a fi stabilite atat din actele procedurale întocmite in legătura cu prezenta cauza dar si din aspectele ce tin de interpretarea probelor administrate.
Un ultim aspect ce impune admiterea prezentei contestării consta in imposibilitatea fizica de demolare a construcției din C. .. 37, în condițiile in care structura de rezistenta a acesteia este legata de structura de rezistenta a imobilului aflat in prelungirea sa de la adresa din C. . 37 B.
Petentul C. L. al Mun. C. a depus precizare la acțiune prin care a solicitat chemarea în judecată a B. B. T., în calitate de intimat.
Prin încheierea de ședință din data de 05.11.2012 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a B. B. T..
Prin sentința civilă nr._/17.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a petentului C. L. al Municipiului C., ca inadmisibilă.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, ca inadmisibilă.
A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii.
A fost respinsă plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, formulată de petentul Consiliului L. al Municipiului C. în contradictoriu cu intimații B. B. T. și P. E.,ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 553/04.04.2006 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 709/civ/2004 a fost admisă în parte acțiunea formulată de C. local C. în contradictoriu cu pârâții P. E. și ., fiind obligați pârâții să demoleze construcția cu destinație de spațiu comercial situată în C., .. 37, jud. D..
Prin încheierea nr. 598/02.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a deciziei civile nr. 553/04.04.2006 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 709/civ/2004, fiind întocmit dosarul de executare silită nr. 31/E/2012 al B. B. T..
La data de 16.02.2012 B. B. T. a emis somația de executare a titlului executoriu anterior menționat și pentru achitarea cheltuielilor de executare în cuantum de 1124 lei.
Prin procesul verbal întocmit la data de 13.03.2012 B. B. T. a constatat inopozabilitatea titlului executoriu față de proprietarii imobilului supus executării, situat în C., .. 37, cu destinația de complex comercial.
Urmare a cererii de continuare a executării silite în dosarul nr. 31/E/2012, cerere formulată la data de 11.09.2012 de către creditorul C. L. al Municipiului C., B. B. T. i-a comunicat la data de 12.09.2012 imposibilitatea continuării executării silite motivată de impedimentul constatat prin procesul verbal nr. 31/13.03.2012.
Creditorul C. L. al Municipiului C. a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc din data de 12.09.2012, întemeiată pe dispozițiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000.
Potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000, în cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.
A.. 3 al art. 56 din Legea nr. 188/2000, judecarea plângerii se face cu citarea părților. Astfel, legiuitorul a stabilit că într-o asemenea acțiune are calitate procesuală activă creditorul obligației executate silit, în speță C. L. al Municipiului C..
Prin urmare, pe calea plângerii împotriva refuzului executorului nu poate fi valorificată excepția lipsei capacității de folosință a creditorului, excepție care trebuia și putea fi invocată în cadrul acțiunii care a condus la pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile și care se execută silit. A admite contrariul înseamnă a permite lipsirea hotărârii judecătorești de efectele sale juridice altfel decât prin căile ordinare sau extraordinare de atac, ceea ce ar echivala cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și al securității raporturilor juridice.
Cu această motivare, instanța urmează să respingă excepția lipsei capacității de folosință a petentului – creditor, ca inadmisibilă.
Inadmisibilă este și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită. Astfel, având în vedere obiectul acțiunii, care limitează analiza instanței la refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită, apărările ce pot fi invocate de intimat sunt și ele limitate, fiind necesar să se raporteze la motivul invocat de executor în justificarea refuzului său (neputând fi formulate apărări independente de acest refuz).
Celelalte apărări cu privire la executarea silită însăși, cum ar fi excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, puteau fi invocate doar pe calea contestației la executare promovată în conformitate cu disp. art. 399 alin. 1 C.p.c., cale pe care intimatul chiar a urmat-o, acțiunea fiind înregistrată sub nr._ (prin care au fost invocate aceleași apărări).
Pe cale de consecință, instanța a respins și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită ca fiind inadmisibilă.
În schimb, instanța a apreciat ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea, decurgând din împrejurarea că petentul creditor nu a contestat procesul-verbal din data de 13.03.2012 întocmit de B. B. T. în dosarul de executare silită nr. 31/E/2012, excepție invocată de intimatul P. E. și dezvoltată prin concluziile scrise la pct. B4.
Astfel, instanța a reținut că refuzul de a continua executarea rezultă implicit din procesul verbal întocmit la data de 13.03.2012 în dosarul de executare silită nr. 31/E/2012 prin care B. B. T. a constatat inopozabilitatea titlului executoriu față de proprietarii imobilului supus executării, situat în C., .. 37, cu destinația de complex comercial, act de executare pe care petentul C. L. al Municipiului C. nu l-a contestat.
Prin urmare, în speță, pretinsul refuz de executare din 12.09.2012 invocat de petent este de fapt rezultatul unui alt act de executare, respectiv procesul-verbal din 13.03.2012, act neatacat pe calea contestației la executare propriu-zisă. O_, calea plângerii nu poate avea ca efect ineficientizarea unui act de executare care nu mai poate fi contestat pe calea contestației la executare (întrucât nu a fost contestat în termen).
Cu alte cuvinte, plângerea prevăzută de art. 56 alin. 2 din Legea nr. 188/2000 se referă la un refuz, rezultat al inacțiunii executorului judecătoresc, iar nu la un refuz implicit dedus din efectuarea unui act de executare în alt mod decât urmărit de parte, când procedura de atacare a respectivului act de executare este numai contestația la executare propriu-zisă.
Pe cale de consecință, instanța a respins plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, formulată de petentul Consiliului L. al Municipiului C. în contradictoriu cu intimații B. B. T. și P. E., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C. L. al Municipiului C., însă fără a-l timbra corespunzător.
Conform dispozițiilor art. 20 alin. l din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii, potrivit dispozițiilor art.20 alin. 3 din Legea nr.146/1997 Rep.
Tribunalul constată că recurentul, deși a fost legal citat, pentru termenul de astăzi, 02.10.2013, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 8 dosar recurs), nu s-a conformat îndeplinirii acestei obligații legale stabilită prin rezoluția instanței din data de 01.07. 2013 și, în consecință, recursul urmează a fi anulat, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de petentul C. L. AL MUNICIPIULUI C. în contradictoriu cu intimații P. E., B. B. T., împotriva sentinței civile nr._ din 17 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.O.M.P.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4765/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2404/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
