Anulare act. Decizia nr. 1785/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1785/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 5485/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1785/2013
Ședința publică de la 01 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - D. O. - judecător
Judecător - M. R. H.
Judecător - M. O.
Grefier - C. D. A.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta-reclamantă M. Ș. împotriva sentinței civile nr. 8270 din data de 27.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. A. și V. C., având ca obiect nulitate absolută contract de întreținere.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 25.10.2013 care face parte din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise la data de 01.11.2013, când in aceeași compunere a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.02.2010 sub nr._, reclamanta M. Ș. i-a chemat în judecată pe pârâții V. A. și V. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere încheiat în data de 06.07.1998 și autentificat sub nr. 1229 de B.N.P. D. E..
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că tatăl său a înstrăinat, prin contractul de întreținere nr. 1229, un imobil format din teren intravilan, în suprafață de 200 mp, o casă din cărămidă și chirpici, cu 4 camere și anexe, și o altă anexă formată din 2 camere, și suprafața de 5.000 mp teren extravilan, toate situate în ..
Reclamanta a învederat că acest contract de întreținere a fost fondat pe o clauză falsă, deoarece s-a realizat în baza sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria C. la data de 17.12.1997, sentință desființată printr-o hotărâre a Tribunalului D..
Reclamanta a precizat că în contractul de întreținere s-au trecut în proprietatea pârâților și casa din cărămidă cu 4 camere și pivnița, construite de reclamantă și soțul său, casa părinților fiind compusă doar din 2 camere.
În drept a invocat disp. art. 966 C.civ.
În scop probator, a depus la dosarul cauzei contractul de întreținere nr. 229, sentința civile nr. 7834/24.05.1999 pronunțată în dosarul nr. 7147/1999 de Judecătoria C., decizia civilă nr. 438/22.02.1999, pronunțată în dosarul nr. 471/1999, de Tribunalul D..
La termenul de judecată din data de 31.05.2010, la solicitarea reprezentantului pârâților, instanța a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului civil nr._/215/2009, care are aceleași părți, obiect, respectiv cauză, dosar suspendat la termenul de judecata din 10.11.2009.
La data de 21.05.2010 pârâții au depus la dosarul cauzei nr. 3819/2007 a Judecătoriei C. și decizia civilă nr. 1694/2007 a Tribunalului D..
Pârâții, prin reprezentant, au invocat, în ședința publică din data de 21.06.2013, excepția autorității de lucru judecat, excepție respinsă de instanță, întrucât acțiunea civilă ce face obiectul prezentei cauze nu este întemeiată pe aceleași temeiuri de drept ca și acțiunea civilă că a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C..
Având în vedere cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, instanța, la data de 06.09.2010 a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei de timbru, formulată de reclamanta M. Ș. și a pus in vedere reclamantei sa achite taxa de timbru aferenta cererii de chemare in judecată, in cuantum de 683 lei si timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anularii cererii ca netimbrată.
În scop probator părțile au solicitat și instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, proba testimonială cu 2 martori, iar pentru pârâți, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu 2 martori.
La termenul de judecată din data de 15.11.2010 reclamanta a depus la dosarul cauzei decizia nr. 438/1999 pronunțată de Tribunalul D., prin care s-a desființat s.c. nr._/1997 pronunțată de Judecătoria C.. In conf. cu disp. art. 192, 193 rap. la art. 196 C.p.civ., instanța a procedat la audierea martorilor D. G., respectiv Z. F., depozițiile acestora fiind consemnate si atașate la dosarul cauzei, în conf. cu dispozițiile art. 198 Cod pr.civ.
La solicitarea reprezentantului reclamantei, instanța a dispus emiterea unei adrese către B.N.P. D. E., cu solicitarea de a se înainta, în copie certificată, actele care au stat la baza încheierii contractului de întreținere autentificat sub nr. 1229/06.07.1998 de B.N.P. D. E., răspunsul fiind depus la dosarul cauzei la data de 21.12.2010.
În ședința publică din data de 10.01.2011 reprezentantul reclamantei a precizat că ca, din înscrisurile înaintate la dosar de către BNP D. E., reiese ca s.c. nr._/1997, care a stat la baza întocmirii contractului de întreținere a cărui nulitate se solicita în prezenta cauza, era definitivă și executorie prin neapelare (fila 73 dosar), însă în realitate, în arhiva Judecătoriei C. aceasta figurează ca și desființata, motiv pentru care reprezentantul reclamantei a menționat că înțelege să invoce disp. art. 177 și urm. Cod pr.civ., privind înscrierea în fals, actul notarial fiind întocmit în baza unei s.c. împotriva căreia a fost exercitată calea de atac, indicând drept autori ai falsului invocat pe pârâții V. A. si V. C., după care a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv decizia civ. nr. 1084/2005, pronunțată de Tribunalul D., s.c. nr. 4283/2005, pronunțată de Judecătoria C.. Având în vedere susținerile reprezentantului reclamantei, prin care acesta înțelege să se înscrie în fals cu privire la s.c. nr._/1997 a Judecătoriei C., care a stat la baza întocmirii contractului de întreținere a cărui nulitate se solicită în prezenta cauza, pentru a se pronunța asupra acesteia, instanța a apreciat necesara atașarea dos. civ. nr._/1997 al Judecătoriei C., în care s-a pronunțat s.c. menționată, urmând să proroge pronunțarea asupra solicitării, după observarea dosarului menționat.
Prin încheierea de ședință din data de 07.02.2011 instanța, având in vedere solicitarea reprezentantului reclamantei, prin care acesta înțelege să se înscrie în fals cu privire la întocmirea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1229/06.07.1998 de B.N.P. D. E. din C., respectiv la s.c. nr._/1997 a Judecătoriei C., care a stat la baza întocmirii acestuia, invocând astfel săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals, de către unul dintre pârâții cauzei sau de către amândoi, instanța a dispus înaintarea dosarului către P. de pe lângă Judecătoria C., în vederea efectuării cercetărilor ce se impun sub aspectul săvârșirii celor doua infracțiuni de fals și uz de fals.
In consecință, a dispus suspendarea prezentei cauze, în temeiul disp. art. 244 al. 2 Cod pr.civ., până la finalizarea cercetărilor, de către P. de pe lângă Judecătoria C..
La termenul de judecată din data de 24.09.2009, instanța, având în vedere faptul că în speță subzistă motivul care a generat suspendarea prezentei cauzei, în temeiul disp. art. 244 al.2 C., în sensul ca dosarul penal nr._/215/2012 se află în curs de soluționare, cu termen de judecată la data de 05.10.2012, la completul P 5 din cadrul Judecătoriei C., instanța a constatat că în cauză nu operează perimarea, astfel că a respins excepția perimării, invocată din oficiu si a menținut suspendarea cauzei, în baza art. 244 alin. 2 C.p.c. A dispus detașarea dos. civ. nr._/215/2009 și restituirea acestuia completului de judecată C 7.
La data de 29.04.2013, instanța, având în vedere că în speță nu mai subzistă motivul care a generat suspendarea cauzei, în temeiul disp. art. 244 alin. 1 C.p.c., în sensul ca dos. nr._/215/2012 a fost soluționat definitiv prin neînceperea urmăririi penale, menținută de instanța de judecată prin respingerea plângerii formulată de petenta M. Ș. împotriva rezoluției procurorului, instanța a repus cauza pe rol, în temeiul disp. art. 245 C.p.c. Având în vedere susținerile părților, potrivit cărora martorul R. M. a decedat în cursul procesului, instanța a constatat ca cererea de înlocuire a acestui martor, cu martorul S. C., formulata de către reclamanta prin avocat este întemeiata, urmând să o încuviințeze, în temeiul disp. art. 186 al. 3 C.p.c.
În temeiul rolului activ, consacrat de disp. art. 129 al. 5 C.p.c., a pus în vedere reclamantei prin avocat ca pana la următorul termen de judecata să depună la dosar decizia pronunțată de Curtea de Apel în dos, nr._/215/2012, precum si rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria C., date în dos. nr. 2080/P/2011.
La termenul de judecată din data de 20.05.2013 reclamanta a depus la note scrise și decizia penală nr. 247/08.02.2013, pronunțată în dosarul nr._/215/2012, de Curtea de Apel C.. Instanța a procedat la audierea martorului prezent, S. C., sub prestare de jurământ, consemnând și atașând la dosarul cauzei depozițiile acestuia.
Prin sentința civilă nr. 8270/27.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții V. A. și V. C..
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. Ș., în contradictoriu pârâții V. A. și V. C., ca neîntemeiată..
A fost respinsă cererea privind cheltuielile de judecată formulată de pârâți, ca nedovedită.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut că la data de 06.08.1998 tatăl reclamantei V. G. a întocmit un contract de întreținere în beneficiul pârâților, contract autentificat sub nr. 229 de B.N.P. D. E. din C..
Prin acest contract autorul a înstrăinat un imobil format din teren intravilan, în suprafață de 200 mp, o casă din cărămidă și chirpici, cu 4 camere și anexe, și o altă anexă formată din 2 camere, precum și suprafața de 5000 mp teren extravilan, toate situate în com. Bucovăț, . în care casa din cărămidă cu 4 camere și pivnița, au fost construite de reclamantă și soțul său.
Conform contractului de întreținere imobilul teren intravilan și construcțiile aferente au fost dobândite de autor împreună cu soția sa în timpul căsătoriei, el fiind unicul moștenitor în baza sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria C. la data de 17.12.1997, sentință desființată printr-o hotărâre a Tribunalului D., astfel că reclamanta susține că s-a întocmit pe o cauză falsă, invocând incidența art. 966 Cod civil.
Potrivit art. 966 Cod civil, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.
Conform textului de lege mai sus evocat, convenția încheiată între părți, nu este întemeiată pe o cauză falsă, având în vedere că deși sentința ce a stat la baza încheierii contractului de întreținere a fost desființată prin decizia civilă a Tribunalului D. și trimisă spre rejudecare, în al doilea ciclu procesual s-a constatat, în mod irevocabil, calitatea de unic moștenitor al înstrăinătorului la succesiunea autoarei V. F., sentința civilă nr. 7834/1999 pronunțată de Judecătoria C..
Mai mult, la data încheierii contractului de întreținere era valabilă și executorie sentința civilă nr._/1997 a Judecătoriei C., aceasta fiind legalizată cu mențiunea "definitivă și irevocabilă prin neapelare" de către Grefa Judecătoriei C..
Instanța a mai reținut că ulterior, prin sentința nr._/29.11.2001 pronunțată de Judecătoria C., definitivă și irevocabilă, s-a constatat că reclamanta și soțul ei M. N. au efectuat împreună cu autorul V. G. îmbunătățiri constând în extinderea casei bătrânești cu o cameră și un beci, construirea unui garaj compus din 3 încăperi, reclamanta și soțul ei M. N. având un drept de creanță constând în cota de 2/3 din contravaloarea îmbunătățirilor.
Potrivit art. 967 cod civil convenția este valabilă și în situația în care cauza nu este expresă, aceasta fiind prezumată până la dovada contrarie și cum prezumția este relativă, cel care invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei are sarcina probei prin orice mijloc admis de lege.
Așadar, contractul de întreținere a fost încheiat în condițiile în care înstrăinătorul V. G. avea calitatea de unic moștenitor acceptant la succesiunea autoarei V. F., fiind evident că acest contract nu este fondat pe o cauză falsă.
În structura actului juridic civil cum este contractul, intră două elemente, respectiv scopul imediat și scopul mediat, primul fiind numit și scopul obligației, iar al doilea reprezintă scopul actului juridic și constă în motivul determinant al încheierii acestuia, cuprinzând însușirile unei prestații.
Pentru a fi valabilă însă, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să existe, să fie reală, licită și morală.
Obligația fondată pe o cauză falsă, conform art. 966 Cod civ., nu poate avea nici un efect și cauza nu este reală atunci când există eroare asupra motivului determinant, adică asupra scopului mediat.
Concordanța cauzei actului juridic cu legea conferă acesteia caracterul de cauză licită și morală, iar în caz contrar ea nu produce nici un efect, la fel ca și cauza falsă, în condițiile art. 966 Cod civ. rap. la art. 968 Cod civ., iar sancțiunea care intervine în cazul cauzei ilicite, imorale este nulitatea absolută a actului juridic respectiv.
Cum potrivit art. 967 Cod civil valabilitatea cauzei se prezumă până la dovada contrarie, iar reclamanta nu a răsturnat prezumția legală, se constată că actul încheiat îndeplinește toate condițiile pretinse de art. 948 Cod civil pentru a fi valabil.
Față de cele de mai sus și întregul material probator administrat, instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute cu privire la nulitatea absoluta a unui act, conform prevederilor legale, astfel că a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei având ca obiect nulitate act, precum și excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți.
În temeiul art. 274 C.p.civ., instanța a respins cererea privind cheltuielile de judecată formulată de pârâți, întrucât acestea nu au fost justificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. Ș., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, reclamanta arată că hotărârea este lovită de nulitate, prima instanță neverificând piesele din dosar și încălcând Legea nr. 78/2000 și că pârâții și Primăria Bucovăț se fac vinovați de uz de fals în acte publice.
La data de 25 octombrie 2013, reclamanta a formulat prin avocat C. M. completare la motivele de apel, arătând că instanța nu a reținut în considerentele hotărârii atacate că la data încheierii contractului de întreținere, 06.07.1998, întreținutul a înstrăinat prin contractul de întreținere în mod ilegal imobilul în cauză, nedovedind cu înscrisuri certe în fața notarului și nici în fața instanței de judecată, că acesta era titularul dreptului de proprietate asupra imobilului înstrăinat cu 6 camere.
D. urmare, înstrăinătorul a încălcat atât principiul de drept, cât și cerința legală și esențială la încheierea actelor translative de proprietate. Astfel, a înstrăinat 6 camere în loc de 2 camere, pentru celelalte 4 camere neavând titlu de proprietate la data încheierii contractul de întreținere.
Înstrăinătorul V. G. a recunoscut direct și cu certitudine că este proprietarul doar asupra celor două camere prin faptul că a solicitat să se constate că este unicul acceptant al succesiunii soției sale decedată privitor la casa compusă din două camere și nu din șase camere.
Se mai arată că, în opinia reclamantei, obiectul contractului de întreținere este ilicit pentru că la momentul încheierii sale înstrăinătorul nu a dovedit cu titlu de proprietate legal că este proprietarul celor șase camere și că obiectul contractului este imoral, întrucât este în contradicție cu morala și cu regulile de conviețuire socială.
La aceeași dată, s-a mai depus o completare a motivelor, formulată personal de către reclamantă, prin care se arată că tatăl său a citat-o greșit, dar intenționat pentru ca aceasta să nu se poată prezenta la succesiune și în acest fel să rămână singurul moștenitor, fiind citată la adresa din ./2, Lupeni, jud. Hunedoara, și nu în Lupeni, . 105, . unde locuiește de fapt reclamanta.
Mai arată că cele patru camere au fost construite de aceasta cu soțul ei din cărămidă, iar cele două camere pentru care tatăl său ceruse să se facă succesiunea sunt din paiantă.
Reclamanta precizează că, în mod greșit, s-a încheiat de către notar un contract de întreținere în baza unei sentințe anulate și declarând că autoarea nu mai are alți moștenitori.
La termenul de la 25 octombrie 2013, instanța a calificat drept recurs calea de atac având în vedere dispozițiile art. 2821 alin. 1 C.pr.civ. și valoarea obiectului cererii, care se situează sub pragul de 100.000 lei, după prețuirea reclamantei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta M. Ș., prin cererea de exercitare a căii de atac, înregistrată sub nr._/01.07.2013, critică sentința pronunțată în cauză pe motiv că prima instanță a încălcat Legea nr. 78/2000 și nu a constatat uzul de fals în acte publice, de care s-ar face vinovați atât pârâții, cât și Consiliul Local, respectiv Primăria Bucovăț.
Această critică este absolut nefondată, întrucât instanțele civile nu sunt organe de cercetare sau urmărire penală pentru a constata pretinsele fapte penale pe care le invocă reclamanta.
De altfel, chiar în prezenta cauză, prin încheierea din 07.02.2011 s-a suspendat judecata în baza art. 244 alin. 1 pct. 2 C.p.civ. (temeiul legal corect era art. 183 C.p.civ.), întrucât reclamanta s-a înscris în fals cu privire la contractul de întreținere și sentința civilă carte a stat la baza încheierii acestuia, instanța înaintând aceste înscrisuri procurorului pentru a efectua cercetări cu privire la infracțiunile de fals și uz de fals.
Organul judiciar penal a pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale, care a fost menținută și de instanță prin sentința penală nr. 3340/02.11.2012 a Judecătoriei C., prin care a fost respinsă definitiv plângerea formulată de M. Ș. în temeiul art. 2781 C.p.p. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă conform art. 10 lit. a) și f) C.p.p.
În această situație, nu se mai justifică o astfel de critică formulată în prezenta cale de atac.
Prin motivele formulate prin avocat și depuse în ședința publică din 25.10.2013, recurenta apreciază că acel contract de întreținere încheiat la 06.07.1998 și autentificat sub nr. 1229/06.07.1998 de B.N.P. D. E. are o cauză ilicită, întrucât întreținutul V. G. a înstrăinat 6 camere, cu toate că pentru 4 camere nu deținea act de proprietate.
Această cauză de nulitate absolută fondată pe dispozițiile art. 948 și art. 966 din vechiul Cod civil aplicabil în cauză, este invocată ca urmare a unei pretinse înstrăinări a lucrului altuia, operațiune speculativă care este sancționată cu nulitatea absolută în situația în care atât înstrăinătorul, cât și dobânditorul dreptului de proprietate au cunoscut că bunul ce face obiectul convenției constituie proprietatea altei persoane, ambii contractanți fiind în acest caz de rea-credință. Actul fraudulos încheiat în acest mod are o cauză ilicită.
În speța dedusă judecății, reclamanta nu a reușit să probeze, conform art. 1169 din vechiul Cod civil, că părțile contractului de întreținere au fost de rea-credință atunci când au convenit vânzarea celor 4 camere ale casei și că au cunoscut împrejurarea că aceste camere ar aparține reclamantei.
Buna-credință fiind prezumată, reclamantei îi revinea sarcina de a proba conivența frauduloasă a părților din contractul de întreținere.
Niciunul din martorii audiați în cauză, la propunerea reclamantei și a pârâților, nu a relatat că a fost prezent la încheierea contractului de întreținere sau că părțile contractante au cunoscut că 4 camere ale casei nu aparțineau înstrăinătorului și, în cunoștință de cauză, deci în mod intențional și speculativ, au încheiat acest act juridic.
În ceea ce privește critica din motivele de recurs formulate prin apărător, referitoare la obiectul ilicit sau imoral al convenției de întreținere, tribunalul observă că nevalabilitatea obiectului contractului de întreținere, ca și cauză de nulitate, nu a fost invocată prin acțiunea formulată în fața primei instanțe, astfel că, în calea de atac a recursului, este inadmisibilă modificarea cadrului procesual sub aspectul cauzei cererii de chemare în judecată, potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C.p.civ.
Faptul că sentința civilă nr._/17.12.1997 a Judecătoriei C., menționată în contractul de întreținere ca fiind titlul de proprietate al înstrăinătorului, a fost desființată în calea de atac ulterior încheierii contractului, nu atrage nulitatea contractului de întreținere, întrucât, în rejudecare, când M. Ș. a fost legal citată și s-a prezentat în fața instanței, prin sentința civilă nr. 7834/24.05.1999 a Judecătoriei C., instanța a constatat din nou calitatea lui V. G. de unic moștenitor acceptant al succesiunii soției sale,V. F., decedată la 02.01.1996. Această a doua sentință a fost atacată cu apel de părți, iar prin decizia civilă nr. 3913/12.10.1999 a Tribunalului D. s-a luat act de renunțarea la apelul declarat de V. G. și a fost anulat apelul declarat de M. Ș., ca netimbrat. Împotriva deciziei tribunalului din al doilea ciclu procesual părțile nu au mai exercitat calea de atac a recursului.
Calitatea de unic moștenitor este constatată cu efect retroactiv, din momentul deschiderii succesiunii, astfel încât, chiar și în situația desființării sentinței civile nr._/17.12.1997, calitatea de unic moștenitor a soțului supraviețuitor s-a menținut, fiind reconfirmată în rejudecare prin sentința nr. 7834/24.05.1999.
În ceea ce privește motivele de recurs depuse la 25.10.2013, semnate personal de recurenta-reclamantă, tribunalul constată că aceasta expune starea de fapt și reia practic criticile formulate prin apărător, pe care instanța de control le-a examinat anterior în prezentele considerente.
În concluzie, observând că toate criticile formulate de recurentă sunt nefondate, tribunalul urmează să respingă recursul în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C.p.civ, menținând sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește cererea intimaților-pârâți prin care solicită obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în recurs, se observă că avocat G. I. a încheiat separat cu fiecare dintre intimați contract de asistență juridică. Aparent, acest fapt nu se justifică din moment ce intimații-pârâți sunt soți, avocatul percepând un onorariu de 700 lei pentru fiecare contract, cu toate că apărările formulate în cauză sunt comune, intimații aflându-se într-un raport de coparticipare procesuală pasivă.
Se mai constată și faptul că apărătorul în cauză nu a formulat întâmpinare în calea de atac, astfel că, în raport de dispozițiile art. 274 alin. 3 C.p.civ., instanța apreciază că onorariile sunt excesiv de mari în raport cu munca depusă de avocat și complexitatea redusă a cauzei în recurs, date fiind criticile vădit nefondate.
Din aceste motive, se va dispune reducerea fiecărui onorariu de avocat de la 700 lei la suma de 350 lei, recurenta-reclamantă urmând a fi obligată către fiecare dintre intimații-pârâți la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în total 700 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă M. Ș. împotriva sentinței civile nr. 8270 din data de 27.05.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. A. și V. C..
Obligă recurenta-reclamantă către fiecare dintre intimații-pârâți la plata sumei de 350 lei cheltuieli de judecată, în total 700 lei (contravaloare onorarii de avocat reduse de la 700 lei).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Noiembrie 2013.
Președinte, D. O. | Judecător, M. R. H. | Judecător, M. O. |
Grefier, C. D. A. |
Red.jud.D.O.
Tehn.S.V./2 ex.
29.11.2013
Jud.fond:L.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1008/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1333/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
