Pretenţii. Sentința nr. 7117/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7117/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 34727/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2260/2013
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător I. G. P.
Judecător M. O.
Grefier I. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta I. E. împotriva sentinței civile nr. 7117/29.04.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații T. G., T. E., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 11 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 146 C.p.civ. a amânat pronunțarea pentru astăzi 18 decembrie 2013, h. 12,oo
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.12.2011 reclamanta I. E. i-a chemat în judecată pe pârâții T. G. și T. E., solicitând obligarea acestora la plata lipsei de folosință pe ultimii 3 ani pentru suprafața de teren pe care este amplasat terenul imobilul casă situat în C., . A adică ½ din 790 m.p. pe care o evaluează la circa 1000 lei cu posibilitatea de majorare în timpul procesului după administrarea probelor, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că prin sentința civilă nr. 1281/29.02.2008 pronunțată de Judecătoria C. Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2005, sentința rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, reclamanta, ca urmare a partajului succesoral declarativ, a primit în proprietate și suprafața de teren de 790 m.p. situat în C., . A, pe care se află duplexul imobiliar format din locuința pârâților si cea a familiei Măgdoiu G..
Tot terenul de 790 mp este împrejmuit (îngrădit) și are ieșire la . în indiviziune, în cote egale de ambele familii, respectiv câte 395 mp de fiecare familie.
Această situație s-a datorat faptului că părinții săi au fost arestați ca chiaburi, iar organele locale din mun. C. au tolerat ca anumite persoane să folosească terenul în diferite scopuri, însă instanțele de judecată din județul D. le-au recunoscut dreptul de proprietate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile(sentința civilă nr._ din 29.05.1995 care a stat la baza partajului succesoral declarativ executată silit prin executor judecătoresc).
A aratat ca pârâții folosesc terenul fără a plăti vreun ban iar reclamanta plătește diferite impozite și taxe pentru acesta.
Potrivit art. 580 C.civil și art. 563 cod civil și următoarele :"fructele de orice natură se cuvin proprietarului."
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu interogatoriu, înscrisuri și expertiză dacă este necesar.
S-au depus: sentința civilă nr. 1281 din data de 29.02.2008, propuneri de lotizare, sentința civilă nr._ din data de 29.05.1995, proces verbal de punere în posesie din data de 24.06.1997, chitanță din 11 ianuarie 1951, act de vânzare, declarație autentificată sub nr. 190 din data de 11.01.1951, chitanță din 9 iunie 1951, act de vânzare din 15 ianuarie 1951, adresa nr. 2324/P/2004, adresa nr._ din data de 08.09.1995, încheiere din data de 18.01.1996, adresa nr. 3720 din data de 24.02.1994, decizia nr. 497 din data de 29.02.1995, decizia nr. 1 802 din data de 27,92,1997, adresa nr. 1974 din 03.02.1997, adresa nr._ din data de 06.01.1997, adresa din data de 18.11.1996, adresa din data de 15.01.1992, adresa nr._ din data de 19.12.1994, adresa nr. 4246 din data de 22.10.1996, proces verbal din data de 30.06.1953, decizia civilă nr. 2884 din data de 29.10.2001, decizia nr. 2371 din data de 24.05.2002, sentința civilă nr. 4364 din data de 18.04.2003, decizia nr. 1842 din data de 10.11.2003..
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriu si proba cu expertiza tehnica judiciara.
La data de 13.02.2013, în baza art. 132 C.., instanța a luat act de precizarea depusă de apărătorul reclamantei, în sensul că se solicită lipsa de folosința a terenului în cuantum de 78. 552 lei, potrivit variantei I din raportul de expertiza efectuat în cauză și având în vedere valoarea rezultată din raportul de expertiză tehnică, a stabilit taxă judiciară de timbru 3182 lei, din care s-a achitat cu chitanța nr. nr._-27-0159 din 27.01.2012 suma de 100 lei. ( fila 17 din dosar)
Prin încheierea de ședință din data de 20.03.2013 instanța a admis cererea privind acordarea ajutorului public judiciar formulată de către reclamanta I. E. și a dispus eșalonarea taxei de timbru în cuantum de 3182 lei în 3 tranșe de câte 1061 plătite între 25- 30 ale fiecărei luni, începând cu luna martie conform prevederilor art. 33 din OG nr. 31/2008.
Prin sentința civilă nr.7112/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea precizată, formulată de reclamanta I. E., în contradictoriu cu pârâții T. G. și T. E., ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea pârâtului T. G. privind obligarea reclamantei la plata de daune-morale.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1281 pronunțată la data de 29.02.2008 de către Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2005 s-a dispus sistarea stării de indiviziune și atribuirea în lotul reclamantei I. E., în calitate de moștenitoare legală a defuncților N. Malvina și N. N. a două loturi de teren situate în C..
Potrivit dispozițiilor cuprinse în sentința, în lotul reclamantei a intrat si suprafața de teren de 790,16 mp situata în C., ., care face obiectul prezentului litigiu.
Prin acțiunea precizată, reclamanta I. E. i-a chemat în judecată pe pârâții T. G. și T. E., solicitând obligarea acestora la plata lipsei de folosință pe ultimii 3 ani pentru jumătate din terenul în suprafața de 790 m.p ( 390 mp.) pe care este amplasat imobilul casă situat în C., . A, lipsă de folosință pe care o evaluează la suma de 78. 552 lei, potrivit variantei I din raportul de expertiza efectuat în cauză.
În temeiul legii fondului funciar nr. 18/1991, art. 35 lin. 2 și al Deciziei Decizia nr. 15 din data de 17.01.1992, emisă de Prefectura Județului D., pârâților T. Gheoghe și E. li s-a atribuit în proprietate privată suprafața de 100 mp situat în C. .-8, în baza Deciziei nr. 180/1975. (fila 249)
La dosarul cauzei a fost depusă Decizia irevocabilă nr. 2423/19.12.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2010, ce are ca obiect pretenții solicitate de reclamanta I. E. de la pârâții Măgdoiu G., Măgdoiu M., vecinii pârâților T., reprezentând plata lipsei de folosință pe ultimii 3 ani pentru cealaltă jumătate de teren din suprafața de 790,16 m.p situată în C., . A .
Potrivit Deciziei nr. 2423/19.12.2012, instanța retine ca terenul în litigiu în suprafața de 790,16 este afectat și de o servitute de trecere de 245,74 mp, coroborat cu dispozițiile sentinței civile nr. 9884 din 10.10.2003 pronunțate de Judecătoria C., dar și de existența unui act constitutiv a unui drept de proprietate pe suprafața de 100 mp, în favoarea familiei Măgdoiu, potrivit Deciziei nr. 15 din data de 17.01.1992 emisă de Prefectura Județului D..
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert P. M. A., suprafața ocupată în fapt, de pârâții T. este de 585 mp și rezultă prin scăderea din suprafața totală de 685 mp. (individualizată la fața locului) a suprafeței de 100 mp care reprezintă amprenta casei ocupata de Măgdoiu G., Măgdoiu M..
Potrivit raportului de expertiză, din suprafața de 585 mp, 100 mp este teren exclusiv deținut de pârâții T. (în baza Deciziei nr. 15 din data de 17.01.1992 emisă de Prefectul Județului D.), iar diferența de 485 mp este teren deținut în indiviziune cu familia Măgdoiu.
Prin sentința de partaj nr. 1281 /29.02.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, reclamanta a preluat în lotul său fizic și valoric suprafața de teren 790,16 mp cu situația juridică pe care o avea la momentul respectiv, terenul fiind grevat de servitutea de trecere instituită prin sentința civilă nr. 9884/2003 a Judecătoriei C. pentru suprafața de 245,74 mp, iar pentru suprafața de teren de 100 mp pârâții invocând un drept de proprietate, respectiv Decizia nr. 15 din data de 17.01.1992, compararea titlurilor de proprietate nefăcând obiectul prezentului proces civil.
În cauza de față, reclamanta a cerut lipsa de folosință a terenului pentru jumătate din terenul de 790 m.p( 390 mp), fără a ține seama de caracterul legitim al actelor de folosință determinat de cele două instituții de drept enunțate mai sus, în speță doar o posesia nelegitimă putând conduce la acordarea unor despăgubiri pentru lipsa de folosință.
În ceea ce privește diferența dintre terenul afectat de servitutea de trecere de 245,74 mp și cel aflat în fapt in indiviziunea celor două familii T. și Măgdoiu, potrivit raportului de expertiză de 485 mp, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada faptului ca pârâții îi ocupă abuziv terenul, împiedicând-o în mod efectiv să exploateze terenul respectiv în mod normal și să-i dea destinația dorită, drept consecință va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea pârâtului T. G. privind obligarea reclamantei la plata de despăgubiri morale, instanța a respins ca neîntemeiată, deoarece pârâtul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu moral suferit și nici nu a explicat în mod concret, în ce ar consta acesta.
Împotriva s.c.nr.7117 / 29.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. in dos. civ. nr._ / 215 /2011, a declarat recurs reclamanta I. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Solicită cheltuieli de judecată în temeiul art.274 C.pr.civ.
Pentru taxa de timbru solicit ajutor public judiciar de eșalonare în trei tranșe În cauză sunt aplicabile prev. art.3041 C.pr.civ.
Prin acțiunea promovată a solicitat lipsa de folosință a terenului care este proprietatea reclamantei, dar pe care în mod abuziv pârâții și-au amplasat casa iar dincolo de casă folosesc terenul drept curte îngrădită. reclamanta practic este doar un nud proprietar pentru că folosința o au pârâții ,iar reclamanta care are terenul nu poate să dispună de el in nici o formă, adică se încalcă Constituția și respectiv prevederile art.479,480, 483 si urm. C.civ.
Tot terenul curte are 790 mp, iar pârâții și familia Măgdoiu folosesc în indiviziune tot terenul.
Pârâții și-au permis să-și construiască vila duplex cu fam.Măgdoiu în perioada în care părinții au fost arestați ca chiaburi, iar reclamanta și alt frate au fost obligați de situație să fie înfiați cu efecte depline de familii sărace. Gospodăria părinților reclamantei nu a intrat în proprietatea statului iar instanțele de judecată din jud.D. au constatat acest lucru prin hotărârea judecătorească irevocabilă executată.
Hotărârea de partaj succesoral constituie titlu de proprietate cu efect retroactiv și declarativ. Pârâții au primit autorizație de construcție în ., dar pentru că lucrau ca ingineri la Sfatul Popular al or.C. și-au permis să construiască vila pe terenul de la nr.8, mai precis în mijlocul terenului. Noul Cod civil reglementează această situație prin dreptul de accesiune.
Conform legii, reclamanta plătește taxe si impozite la acest teren dar nu îl poate folosi din cauza pârâților și cu atât mai mult nu pot sa dispun de el deoarece este fărâmițat (a se vedea schița raportului de expertiza).
Anterior, acestui proces, așa cum rezultă din actele dosarului, dar omise a fi luate în seamă de instanța, rezultă că pârâții plăteau chirie la RAADPFL C..
Din cererea fam. T. ( aflată la dosar, filele 26,40,48,49) rezultă că se dorea plata chiriei și la restul terenului de 100 + 210 mp „deoarece terenul nu poate fi folosit de altcineva" (așa scria T. G.).
Acum fam. T. nu mai plătește nimic, iar instanța de fond îi sprijină din plin prin a respinge acțiunea reclamantei.
Oricare din părți dacă ar avea 790 mp în zona zero a Mun. C. (lângă Hotelul Jiul) ar deveni bogat, însă reclamanta a devenit din ce în ce mai săracă, pentru că plătește impozite, taxe, a plătit avocat, expert, taxa de timbru, drumuri, etc. pe care nu le poate recupera.
Instanța motivează doar că reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâții îi ocupă abuziv terenul și că aceștia o împiedică efectiv să exploateze terenul în mod normal.
Este o chestiune de logică juridică, de practică judiciară dar și o prezumție pe care o folosește judecătorul pentru ca o casa amplasată în mijlocul unui teren curte nu prea mare face proprietarul terenului să nu poată folosi cei 4-5 m din jurul casei sau de pe . de la casă la . și un teren curte fac un tot unitar. Din actele de la filele 24,26,35,40,48,49,50 rezultă că terenul a fost închiriat de RAADPFL și chiar T. a solicitat cumpărarea lui pentru ca și așa nu poate fi folosit de alte persoane.
Dacă instanța nu avea datele necesare despre modul cum s-ar putea folosi un teren suprafărămițat, iar schița terenului depusă de expert nu era îndestulătoare în a se face o apreciere atunci, potrivit art.129 al.4 C.pr.civ. se puteau solicita din oficiu unele probe (pentru ca judecătorul să se apropie de adevăr) sau de ce nu o cercetare locală.
Din fotografiile pe care le anexează și care sunt făcute acum în anul 2013 se vede cum . tot terenul într-o parte și alta este plantat de pârâți cu viță-de -vie, pubela gunoi, alee de ciment, materiale de construcții pe care le are orice om în gospodărie, gunoaie, sârme pentru uscat rufe, pomi, cotețe diferite.
Așa cum se vede din fotografii, vila se întinde în lateral atât de mult încât abia mai rămâne un mic spațiu ca doi oameni să treacă. Popular se spune ca o fotografie face cat 1.000 de cuvinte.
Potrivit legii orice plantație sau construcție trebuie să fie la 0,60 ml distanță fata de vecin (art.612 C.civ.).
Pârâtul T. Gh. are perfectă dreptate când s-a adresat Primăriei Mun.C. și a cerut în proprietate cei 210 mp ( pe gratis și acest teren) pentru că „nu poate fi dat altor persoane jurul casei si fără acces"
Până la proces pârâții au încercat doar verbal sa îi cumpere terenul dar la o valoare foarte mică.
Acum pârâții vor totul pe gratis din terenul reclamantei pe care îl moștenesc. Oare este corect,legal și după ce că pârâții care lucrau atunci la primărie ca ingineri au primit o aprobare, au profitat de neglijența funcționarilor de acolo și fără o schița cadastrală de poziționare a vilei cu unele repere fixe, au pătruns în curtea reclamantei de la nr.8 ce era îngrădită cu gard, au construit cum au vrut că doar erau oamenii regimului de atunci, apoi au cerut generic constituirea unui drept de proprietate și în mod fraudulos l-au obținut tot pe gratis pentru ca așa a considerat prima instanță. Cu o adresa și cu un titlu de proprietate pârâții au reușit să spună ca sunt proprietarii a 100 m.p. sub casă.
In ceea ce privește acea servitute, solicită ca instanța să rețină că nu este în favoarea pârâților, că reclamanta nu a fost parte iî acel proces, judecata făcându-se între alte părți.
Dupa cum bine se știe servituțile nu presupun exonerarea de plata terenului (art. 616 Cod Civil, iar potrivit art.755 C.civ.nou, ele sunt un dezmembrământ al dreptului de proprietate, dar art.918 C.civ.nou „nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar, precum și titularul dreptului de servitute.
Cu atât mai mult, pârâții nu au nici un drept pentru a fi exonerați de folosirea terenului de la casă până la . au cultivat terenul cu vița-de-vie, pom, flori, iar pe lateral la spate la fel. Ar fi un abuz de drept daca pârâții sunt exonerați de plata lipsei de folosință.
In mai multe dosare din care aminteste pe cele cu nr._ / 215 /2010 sau_ etc., Tribunalul D. a considerat că este legal și moral să i se recunoască lipsa de folosință și să fe despăgubită.
Solicita admiterea recursului, casarea cu trimitere sau reținere a cauzei, administrarea probelor de natura (inclusiv cercetarea locală), care să convingă instanța că terenul este fărâmițat si nu mai are nicio valoare pentru a fi folosit de alte persoane.
În dovedirea cererii de recurs, reclamanta anexează un set de fotografii.
Intimații pârâți au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr._/29.05.1995 pronuntata de Judecatoria C. in dosarul nr. 1258/1995, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 1802/27.02.1997 a Curtii de Apel C., a fost admisa actiunea in revendicare imobiliara formulata de catre reclamantul N. M. si au fost obligate paratele RAADPFLS C., Consiliul Local C. si Directia Generala a Finantelor Publice D. sa-i lase acestuia in deplina proprietate si linistita folosinta imobilul compus din casa de locuit si teren aferent de 3500 mp situate in ., C..
In esenta, s-a retinut ca imobilul a trecut abuziv in proprietatea statului pe baza unui proces-verbal care nu poate constitui titlu legal pentru dovedirea proprietatii asupra imobilului, proprietate pe care insa reclamantul a dovedit-o prin actul de vanzare cumparare autentificat de notariatul de stat Bucuresti la data de 11.01.1951 si cu certificatul de mostenitor nr. 1257/23.12.1991.
Prin procesul verbal incheiat la 24.06.1997 de catre executorul judecatoresc, reclamantul N. M. a fost pus in posesie cu suprafata de 3500 mp teren la care se refera titlul executoriu amintit, stabilindu-se ca pe terenul supus posesiei existau trei garaje, cotete de pasari si o vila impartita in doua parti egale si simetrice, partea de vest a vilei fiind locuita de familia T. G., iar partea de est, de familia Magdoiu G..
Pe acelasi teren au mai fost identificate si 15 garaje, precum si un . doua scari.
Prin sentinta civila nr. 1281/29.02.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr._/4/2005, definitiva prin decizia civila nr. 1578/30.11.2009 a Curtii de Apel Bucuresti, reclamanta I. E. din prezenta cauza si N. M., au pus capat starii de indiviziune in care s-au aflat dupa decesul defunctilor N. Malvina si N. N., reclamanta primind in proprietate exclusiva terenul in suprafata de 790,16 mp situat in C., . jud. D..
Expertiza care a fost efectuata in fata primei instante si care se afla la dosarul de fond la filele nr. 174 si urm., a relevat faptul ca suprafata de teren ocupata de catre parati se afla in totalitate cuprinsa in suprafata de 790,16 mp aflata in proprietatea exclusiva a reclamantei, ca suprafata totala a incintei este de 685 mp, iar din aceasta suprafata, 100 mp reprezinta amprenta casei familiei Magdoiu, 100 mp amprenta casei familiei T. (paratii din cauza de fata), iar restul de 485 mp este folosit in comun de catre cele doua familii.
Referitor la sustinerea recurentei in motivele de recurs ca intimatii parati si-au amplasat in mod abuziv casa pe teren, este de retinut faptul ca la dosar exista documente care sustin teza contrara.
Astfel, la fila nr. 249 a dosarului de fond, se gaseste anexa la Decizia nr. 15/1992 a Prefecturii judetului D. conform careia, in temeiul art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, intimatilor-parati T. G. si T. E. le-a fost atribuita in proprietate privata suprafata de 100 mp teren aferenta constructiei situate pe .-8, actul ce a stat la baza constituirii dreptului, fiind Decizia nr. 180/1975 la care se face referire.
Desi aceasta decizie nu se regaseste la dosar, la fila nr. 40 se afla contractul de inchiriere nr. 309/1975, prin care i-a fost atribuita in folosinta intimatului T. G. suprafata de 210 mp "din curtea sau gradina aferenta cladirii", chiria fiind de 210 lei anual.
De asemenea, la data de 15.07.1980, a fost incheiat procesul verbal de receptie a constructiei proprietate personala realizata de catre T. G. la adresa din Paltinis nr. 8 (fila nr. 39 la dosar).
Se impune a se mentiona ca . care calitate de reclamant a avut N. M. iar calitate de parati T. G. si T. E. alaturi de familia Magdoiu, prin hotarare irevocabila (S.C. nr._/2001 a Judecatoriei C., stat in dosarul de fond la filele nr. 122 si urm.), a fost respinsa cererea privind constatarea nulitatii absolute a Deciziei nr. 15/1992 emisa de Prefectura D., stabilindu-se ca aceasta a fost emisa cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991. In lipsa unor dovezi certe ca printr-un act de autoritate administrativa sau juridica ulterior, dreptul de proprietate dobandit de catre intimatii-parati prin Decizia nr. 15/1992 a fost afectat in vreun fel, ori a fost pierdut, trebuie sa i se recunoasca titlului in discutie efectele sale depline.
Textul art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 in vigoare la data emiterii Deciziei nr. 15/1992 a Prefecturii D., are o deosebita relevanta sub aspectul determinarii ipotezei avute in vedere de legiuitor in momentul reglementarii, astfel ca, retinand ca "Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe proprietate personală, sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.", si analizand si celelalte inscrisuri mantionate mai sus, nu se poate trage decat o singura concluzie si anume ca intimatii-parati au primit in anul 1975 terenul in suprafata de 100 mp in scopul construirii unei locuinte, ceea ce s-a si intamplat, in anul 1980.
In aceste imprejurari, nu se poate vorbi despre rea-credinta din parte intimatilor-parati asa cum sustine recurenta, ei fiind beneficiarii unor reglementari adoptate . de care nu pot fi facuti raspunzatori.
In limita suprafetei de 100 mp teren, dreptului de proprietate astfel dobandit de catre intimatii-parati, i se opune dreptul de proprietate al recurentei-reclamante, transarea problemei dreptului mai bine caracterizat nefacand obiectul prezentei cauze.
Cert este insa ca in circumstantele factuale si juridice actuale, nu exista un temei care sa valideze demersul recurentei ca, pentru suprafata de 100 mp teren, sa solicite de la intimatii-parati despagubiri pentru lipsa de folosinta, aferente ultimilor trei ani.
Nu la fel stau lucrurile pentru diferenta de suprafata, respectiv pentru terenul care ramane dupa ce din intreg, se scad cei de 100 mp pe care se afla construita casa si pentru care exista titlu de proprietate, precum si terenul aflat in folosinta exclusiva a familiei Magdoiu, chiar cel situat imprejurul propriei case.
Pentru acest teren, intimatii-parati nu justifica un titlu de natura a le legitima actele de folosinta intrucat contractele de inchiriere cu RAADPFL C. si-au incetat efectele, din adresa nr._/07.10.1998 rezultand ca R.A.A.D.P.F.L. C. le-a comunicat acestora faptul ca in urma S.C. nr._/1995, imobilul a fost scos din evidentele sale (fila nr. 315 la dosar).
De altfel, aceasta stare de lucruri a fost constientizata si asumata de catre intimati, care au purtat corespondenta cu recurenta-reclamanta manifestandu-si disponibilitatea de a cumpara imobilul, sub rezerva delimitarii precise a terenului si luarii in considerare a servitutii de trecere pentru care exista o hotarare judecatoreasca.
. nr. 9884/10.10.2003 pronuntata in dosarul nr._/2002, ramasa definitiva si irevocabila (filele nr. 193-198 la dosarul de fond), s-a instituit in favoarea reclamantului din acea cauza Magdoiu G., o servitute de trecere pe terenul proprietarului N. M. din . C., in scopul exploatarii imobilului aflat in proprietatea exclusiva a reclamantului.
Aceasta servitute de trecere apare evidentiata pe planul de amplasament de la fila nr. 47 a dosarului ca avand suprafata de 120 mp, insa in schita respectiva este facuta mentiune despre o "suprapunere" care nu este explicitata si care afecteaza concludenta probelor tehnice deja administrate, existente la dosar.
O actiune civila avand acelasi obiect a promovat si intimatul parat din cauza de fata, dar care a fost respinsa prin sentinta civila_/15.12.2004, pentru considerentul ca numai pe baza inscrisurilor, nu s-a facut dovada sustinerilor asa cum prevede art. 1169 C.civ.
Indreptatirea recurentei la despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului pe care il are in proprietate este de necontestat si decurge din chiar dispozitiile art. 480 C.civ care proclama caracterul exclusiv al dreptului de proprietate.
Dar obligarea intimatilor parati la despagubiri nu se poate dispune decat in limita suprafetei de teren aferenta imobilului care se afla in proprietatea exclusiva a acestora, excluzand deci suprafata de 100 mp pe care este construita casa si suprafata de teren pe care a fost constituita servitutea de trecere in favoarea familiei Magdoiu, care se poate gasi in raport obligational separat fata de recurenta, stiut fiind ca servitutea de trecere este un drept constituit cu titlu oneros.
Dar pentru a se determina aceasta suprafata este necesara administrarea probei cu expertiza tehnica in specialitatea topografie care, avand in vedere planul de amplasament de la fila nr. 47, sa arate la ce se refera suprapunerea evidentiata pe schita si in ce masura aceasta se reflecta in economia intinderii finale a terenului pentru care se solicita despagubiri.
Expertiza va stabili care este suprafata pentru care intimatii parati din aceasta cauza ar putea fi raspunzatori si tinand seama de terenul situat imprejurul casei familiei Magdoiu si necesar folosintei si exploatarii acesteia, teren care se va scadea din suprafata care este folosita de catre cele doua familii in comun.
De asemenea, la adoptarea criteriilor dupa care se va stabili cuantumul despagubirilor, trebuie avute in vedere urmatoarele considerente.
Varianta stabilirii contravalorii lipsei de folosinta in raport de preturile practicate pe piata de la data introducerii actiunii, pe care a avut-o in vedere prima instanta la stabilirea obiectivelor pentru expertiza in specialitatea constructii civile, industriale si agricole si evaluare proprietati imobiliare efectuata de catre expertul P. M. A. (filele nr. 174 si urm. la dosar), este disproportionata si vadit impovaratoare pentru intimatii parati.
Nu se poate ignora faptul ca acestia nu sunt raspunzatori de situatia in care se gasesc si ca in aceeasi masura ca si recurenta reclamanta, s-au supus ordinii sociale existente la momentul la care le-a fost atribuit terenul pentru construirea unei locuinte.
Preturile practicate pe piata libera la inchirieri, pleaca de la premisa unei cereri si a unei oferte, deci de la premisa unui interes exprimat de fiecare parte aflata in negociere care finalmente, incheie un contract liber consimtit, contract care, cel mai important, poate fi denuntat unilateral.
Or, intimatii-parati se afla in situatia in care nu au libertatea de a decide ca nu doresc "incheierea" unui asemenea contract cu recurenta, fiind obligati de situatia propriei proprietati sa foloseasca o parte din proprietatea acesteia si ca arate, sa o despagubeasca pentru acest fapt.
Pe de alta parte, prin instituirea dreptului si, corelativ, a obligatiei de plata, nu se poate ajunge ca valoarea insasi a imobilului recurentei sa fie depasita de cuantumul despagubirii.
In aceste conditii, Tribunalul apreciaza ca stabilirea obligatiei de plata dupa criteriile oferite de OUG nr. 40/1999 si HG 310/2007 la care expertul s-a referit in lucrarea sa (fila nr. 173 dosar), ofera un raspuns in echitate pentru ambele parti din proces, pentru problema contravalorii dreptului de folosinta pierdut de catre recurenta.
Un alt criteriu de care trebuie sa se tina seama, este acela al posibilitatilor de plata pe care inimatii parati le au, cu luarea in considerare a veniturilor acestora si a nevoilor curente de existenta.
In limitele expuse, Tribunalul apreciaza ca recursul este fondat, recurenta este indreptatita la despagubire, dar pentru a se stabili corect suprafata pentru care poate pretinde plata de la intimatii-parati, este necesara efectuarea unei expertize totpografice, in sensul in care s-a aratat mai sus, proba incompatibila cu calea de atac a recursului.
Vazand dispozitiile art. 312 C.pr.civ, recursul urmeaza sa fie admis, iar cauza trimisa spre rejudecare, in rejudecare instanta de fond trebuind sa determine si veniturile reale de care dispun intimatii-parati, iar pe baza OUG nr. 40/1999 si HG 310/2007, sa stabileasca intinderea despagubirilor pe care ei le datoreaza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta I. E. împotriva sentinței civile nr. 7117/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații T. G. și T. E..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. Cirstiana C. I. G. P. M. O.
Grefier,
I. C.
Red.jud.L.C.C.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond-R.M.T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1333/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Decizia nr. 293/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
