Pretenţii. Decizia nr. 1008/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1008/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 21706/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1008/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul M. C. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 4 G. E., împotriva sentinței civile nr. 2122 din 07 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că se solicită judecarea cauzei în lipsă, s-a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de TT 563 lei + TJ 5 lei, s-a depus întâmpinare, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.08.2012, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 4 G. E. a chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului C. prin Primar solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 16 768.63 lei, sumă ce reprezintă restanțe la plata cotelor de contribuție datorate de pârâtă către reclamantă,
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că pârâta, în calitate de proprietar al apartamentului situat în C., ., datorează plata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari din anul 2010 până în prezent după cum urmează: august-decembrie_ lei debit principal, 1233.20 lei penalități percepute în sistem propriu, 25 lei fond de rulment, 25 lei fond de reparații; ianuarie-decembrie_ lei debit principal, 1925.53 lei penalități percepute în sistem propriu, 60 lei fond de rulment, 60 lei fond de reparații ; ianuarie-iunie_ lei debit principal, 2166.64 lei penalități percepute în sistem propriu, 30 lei fond de rulment, 30 lei fond de reparații.
Reclamanta a mai arătat că totalul debitului este de_.63 lei, iar debitoarea refuză în mod repetat să își achite obligațiile.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 46, 50 alin.1 din Lg. 230/2007.
În conformitate cu disp. art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, acțiunea este scutită de taxa de timbru.
S-au depus la dosar, în susținerea cererii, în xerocopie: extras de cont privind restanța datorată de pârât, și liste de plată pentru lunile august 2010- iunie 2012 .
Pârâta, legal citat cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu și primind citația, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare, conform disp art 115 C. și urm.
La data de 14.09.2012 pârâta a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție solicitând, în teză principală, respingerea acțiunii, iar în teză subsidiară, chemarea în garanție a numiților D. M., D. C., D. D., D. C. D. și D. I..
Pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului C., având în vedere prev. Lg. nr. 215/2001 republicată privind administrația publică locală potrivit cărora Primăria Municipiului C. nu are capacitate de folosință întrucât nu este persoană juridică înființată potrivit legii și nici persoană fizică ce poate sta în justiție.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că, prin contractul de închiriere nr. 4413/16.09.2005 RAADPFL C., în calitate de titular al dreptului de administrare până în luna august 2010, a închiriat locatarului R. V. pentru o perioadă de 5 ani imobilul situat în C., .. B8, ..Locuința care a făcut obiectul închirierii nu a fost însă predată persoane îndreptățite conform contractului de închiriere, aceasta fiind ocupată abuziv de numiții D. C. și D. D.. A mai arătat că prin sent. civ. nr. 1181/03.04.2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/C/2005 s-a dispus evacuarea numiților D. C. și D. D. și că data de 10.07.2007 D. C. și D. D. au fost evacuați din imobil dar, după efectuarea evacuării, aceștia, împreună cu numitul B. S. (care pretinde că este proprietarul apartamentului) au pătruns prin efracție în apartament, instalându-se din nou în acesta. A mai susținut pârâta că la data de 15.05.2008 RAADPFL C. a formulat o nouă acțiune de evacuare împotriva numiților D. C. și D. D., iar la data de 03.06.2010, în urma deplasării la fața locului, pârâtul D. M. a arătat că el locuiește în apartament întrucât are o procură din partea proprietarului B. S. și că toate bunurile aflate în apartament sunt proprietatea sa.
Având în vedere dispoz. art. 47 lit. a din Lg. 230/2007, pârâta a arătat că obligația de a achita cheltuielile de întreținere incumbă exclusiv persoanelor care au locuit și au beneficiat de serviciile de furnizare de apă, canalizare, căldură, etc., respectiv a chemaților în garanție D. M., D. C., D. D., D. C. D. și D. I. care ocupă abuziv imobilul în litigiu.
La termenul de judecată din data de 19.09.2012 reclamanta a depus precizare la acțiune sub aspectul cadrului procesual, învederând că înțelege să se judece în contradictoriu cu M. C. prin Primar.
Prin încheierea de ședință de la acest termen de judecată instanța a dispus conceptarea și citarea în cauză, în calitate de pârât, a Municipiului C. prin Primar, precum și a chemaților în garanție D. M., D. C., D. D., D. C. D. și D. I..
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul chemaților în garanție
D. C. și D. D., răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr.2122/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă actiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 4 G E., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar și chemații în garanție D. M., D. C., D. C. D., D. I., prin reprezentant legal D. D..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 16 768,63 lei, din care suma de_,26 lei reprezintă cote de întreținere restante pentru perioada august 2010- iunie 2012 și fond rulment, iar suma de 5 325,37 lei reprezintă penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
S-a disjuns cererea de chemare în garanție și dispune formarea unui nou dosar având ca obiect această cerere în care acordă termen de judecată la 21 03 2013.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția invocată de pârâta Primăria C., dat fiind faptul că reclamanta și-a precizat acțiunea și a renunțat la judecarea cauzei față de aceasta, instanța a constatat că excepția a rămas fără obiect.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că relațiile si obligațiile dintre parți sunt reglementate de legi speciale, astfel:
Potrivit art. 46 din L. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.”, iar conform art. 48 din același act normativ „Stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.
(2) Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.”
Art. 49 din L. 230/2007 prevede în aliniatul 2 că „Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.” iar aliniatul 1 al art. 50 din același text legal prevede că „Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.”
Din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, respectiv extras de cont și liste lunare de plată, coroborat cu atitudinea procesuală a pârâtului care nu a răspuns la interogatoriul comunicat, instanța reține, pe baza unei prezumții simple, că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 3 din blocul B 8, ., în această calitate datorează cheltuieli de întreținere pe care trebuie să le achite asociației de proprietari, indiferent de cine ocupă sau nu, legal sau abuziv, acest imobil.
Din listele lunare de plată și ținând cont și de regula potrivit căreia în materia obligațiilor de rezultat debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației, iar pârâtul în speță nu a făcut nici o proba in acest sens, astfel cum prevede art. 129 alin. 1 teza finală C.p.c., instanța mai reține că pârâtul nu si-a îndeplinit in mod corespunzător obligația în discuție, deși, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități pentru apartamentul în cauză, ca atare, s-au acumulat restante la plata cotelor de întreținere în suma de_,26 lei pentru perioada august 2010- iunie 2012 .
În ceea ce privește penalitățile, instanța a reținut că, potrivit disp art 49 din legea 230/2007 modif :" Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat" și că, potrivit Hotărârilor Adunării Generale din 24.03.2011, respectiv 15.03.2012, depuse în copie la dosar, asociația a hotărât ca aceste penalități să fie în cuantum de 0,15 % pe zi la suma restantă, astfel că a calculat penalități la suma datorată de pârâtă în cuantum total de 5 325,37 lei.
De asemenea, potrivit aceluiași act normativ sus menționat pârâta proprietară este obligată și la plata fondului de rulment.
Prin urmare, având în vedere argumentele de fapt și drept prezentate, instanța a admis cererea principală având ca obiect pretenții și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 16 768,63 lei, din care suma de_,26 lei reprezintă cote de întreținere restante pentru perioada august 2010- iunie 2012 și fond rulment, iar suma de 5 325,37 lei reprezintă penalități de întârziere aferente aceleiași perioade și a disjuns cererea de chemare în garanție și a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect această cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. C. prin Primar, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C. prin Primar, ca excepție de fond absolută și peremptorie, deoarece art.47 lit.a din Legea nr.230/2007, cheltuielile asociației de proprietari sunt cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale.
Recurentul consideră că obligația de a achita cheltuielile de întreținere incumbă exclusiv persoanelor care au locuit și au beneficiar de serviciile de furnizare de apă, canalizare, căldură etc. Obligarea recurentului la plata cheltuielilor de întreținere încurajează și alți chiriași de a nu respecta obligația privind plata întreținerii.
Se mai arată că instanța a analizat în mod lapidar solicitarea privind disjungerea cererii de chemare în garanție de cererea principală, dat fiind faptul că potrivit art.63 alin.2 disjungerea operează când judecarea cererii principale poate fi întârziată prin cererea de chemare în garanție; în speță cererea de chemare în garanție a fost formulată la data de 14.09.2012, odată cu întâmpinarea, procesul fiind soluționat 5 luni mai târziu, respectiv, la data de 07.02.2013.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, se constata ca instanta de fond a interpretat in mod corect probele administrate in cauza si a aplicat in mod corespunzator dispozitiile legale incidente, retinand in mod justificat ca paratul Mun. C., prin Primar, ca proprietar al apartamentului nr. 3 din blocul B 8, . de întreținere aferente acestui apartament, pentru utilitatile achitate de asociatia de proprietari si celelalte cheltuieli invocate de asocitia reclamanta si inscrise pe listele de plata lunare, aceasta obligatie fiind prevazuta expres de lege in sarcina proprietarului apartamentului, indiferent de cine ocupă sau nu, legal sau abuziv, acest imobil.
Sub acest aspect, tribunalul constata ca potrivit art. 46-49 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, care este legea specială aplicată în speță, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari ( art. 46). Cheltuielile asociației de proprietari sunt următoarele:
a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale;
b) cheltuieli pe consumuri individuale;
c) cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale;
d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari;
e) cheltuieli pe consumatori tehnici;
f) cheltuieli de altă natură.( art. 47). Stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună. Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu ( art. 48).
De altfel, in cadrul motivelor de recurs, recurentul parat nu aduce vreun contraargument juridic fata de cele retinute de instanta de fond raportat la dispozitiile Legii 230/2007,ci se invoca motive de fapt ce nu prezinta relevanta fata de continutul textului de lege mentionat mai sus, respectiv aspectul ca nu s-a reusit evacuarea persoanelor ce locuiesc efectiv in imobil, fara vreun titlu sau contract de inchieriere valabil, ori modul de calcul al cheltuielilor pentru utilitati potrivit art. 47 lit. a din Legea 230/2007. Tribunalul constata ca asemenea aspecte de fapt nu pot fi de natura a afecta lagalitatea si temeinicia hotararii instantei de fond, neavand legatura cu motivele de fapt si de drept pentru care s-a dispus admiterea actiunii, in mod corect instanta de fond retinand ca obligatia de plata a cheltuielilor de intretinere revine proprietarului apartamentului in raport de dispoz. art. 46-49 din Legea 230/2007, acest act normativ fiind corect interpretat de instanta de fond, el neprevazand obligatia persoanei care locuieste efectiv in imobil si beneficiaza de utilitati de a plati cheltuielile aferente apartamentului, asa cum sustine recurentul parat. In consecinta, tribunalul constata ca sunt neintemeiate sustinerile recurentului parat privind excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C. prin Primar, cu motivatia ca obligația de a achita cheltuielile de întreținere incumbă exclusiv persoanelor care au locuit in apartamentul in litigiu și au beneficiat de serviciile de furnizare de apă, canalizare, căldură etc.
In ceea ce priveste sustinerea recurentului parat in sensul ca obligarea recurentului la plata cheltuielilor de întreținere încurajează și alți chiriași de a nu respecta obligația privind plata întreținerii, tribunalul constata ca aceasta nu poate fi retinuta ca fondata, avand in vedere ca in cazul chiriasului, in contractul de inchiriere se poate prevedea obligatia acestuia de a suporta cheltuielile de intretinere catre asociatia de proprietari, astfel ca in baza unui asemenea contract inregistrat la asociata de proprietari, pe listele lunare de plata se inscrie numele chiriasului ca titular al obliatiei de plata a cheltuielilor de intretinere, in baza contractului incheiat intre proprietar si chirias, acesta din urma avand obligatia de a le achita la termenele stabilite pe listele de plata.
Nefondata este si critica recurentului parat legata de masura disjungerii cererii de chemare in garantie, intrucat argumentul invocat de recurentul parat respetiv depunerea acesteia cu 5 luni inainte de pronuntarea asupra fondului cererii introductive nu are legatura cu motivele de fapt si de drept pentru care instanta de fond a retinut incidenta art. 63 alin.2 C.pr.civ., atat timp cat abia la 13.12.2012 dosarul s-a aflat in stare de judecata, anterior constatandu-se lipsa de procedura cu partile sau nelegala constituire a completului de judecata, iar in sedinta publica urmatoare de la 07.02.2013 instanta a pus in discutie disjungerea cererii de chemre in garantei avand in vedere nevoia de administrare de probe si lamurire a cererii de chemare in garantei in raport de inscrisurile depuse in sedinta publica respectiva.
Pentru considerentele expuse, constatand ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica atat sub aspectul solutiei pronuntate asupra actiunii introductive cat si a dispunerii disjungerii cererii de chemare in garantie, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 312 C.pr.civ., să respingă ca nefondat recursul promovat de recurentul pârât M. C. PRIN PRIMAR.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M. C. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 4 G. E., împotriva sentinței civile nr. 2122 din 07 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./2 ex.
28.06.2013
Jud.fond-V.F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1897/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Decizia nr. 1785/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
