Anulare act. Decizia nr. 528/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 30210/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 528/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Judecător G. C. F.
Judecător I. G. P.
Grefier G. D.
Pe rol pronunțarea recursului formulat de pârâtul I. N., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat M. O. din C., ., ., ., județul D., împotriva sentinței civile nr._/08.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta N. A., cu domiciliul în D., .. 33, județul D., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp pt. a delibera, instanța a amânat pronunțarea la termenul de azi, 22.03.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.11.2011, petenta N. (fostă I.) A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. N. să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 1967/1977 emis la data de 26.01.1978 de către notariatul de Stat Județean D., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 20.06.1958, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr._/05.11.2007 pronunțată în dosar nr._/215/2007, iar în timpul căsătoriei au edificat împreună (și cu ajutorul socrilor săi) următoarele bunuri comune ce se găsesc în gospodăria lor din localitatea D., .. 33, județul D.: casă cu 3 camere din cărămidă acoperită cu tablă, sală din cărămidă acoperită cu tablă anexată cu 3 camere din cărămidă, grajd din lemn acoperit cu țiglă, camera la demisol anexata grajdului de lemn (refăcută și renovată total de fiul său I. Ș.), baie și sală anexate grajdului de lemn acoperit cu țiglă, fântână cu jgheab, gard de beton cu porți metalice plus porți metalice albastre compuse din trei piese, gard cu temelie de beton și plasă metalică între curte și vecinii din lateral, boltă de vită de vie din țevi metalice prinse în fundație de ciment (13 țevi), toaletă exterioară din beton și cărămidă, construcție metalică din țevi sudate încorporate în beton având funcția de loc de depozitare.
Aceste bunuri imobile - casă cu 3 camere de cărămidă acoperită cu tablă și grajd de lemn acoperit cu țiglă - au fost prinse în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului I. I. - fostul său socru - fiind menționate în certificatul de moștenitor nr. 1967/1977 emis la data de 26.01.1978 de către Notariatul de Stat Județean D. ca fiind edificate în totalitate de către defunctul I. I. și soția acestuia I. M., moștenitori ai defunctului I. I. fiind soția acestuia I. M. și fiul acestuia I. N.. În mod incorect a fost trecut în certificatul de moștenitor ca fiind moștenitor al defunctului I. I. fiul acestuia I. N., pentru că în realitate acesta se numește I. N..
Tot în mod greșit s-au menționat în componența masei succesorale bunurile arătate mai sus ca fiind edificate în mod exclusiv de către I. I. și I. M., în realitate acestea au fost edificate și de către reclamantă, iar în unele cazuri cu ajutorul fostului său soț I. N..
Reclamanta a aflat întâmplător de existența acestui certificat de moștenitor și are interesul să se constate nulitatea sa dată fiind reaua credință a pârâtului care a promovat o . procese împotriva sa, cu toate că el este doar beneficiarul unui act declarativ de drepturi. Interesul său în anularea certificatului de moștenitor al pârâtului rezidă în aceea menținându-se valabilitatea unui altfel de act se perpetuează o stare de fapt nereală care poate induce în eroare pe oricine s-ar încrede în el și poate avea grave consecințe juridice pe viitor.
Doctrina și practica de specialitate sunt unanime în a aprecia ca pot cere anularea certificatului de moștenitor persoane străine de moștenire care au drepturi proprii asupra bunurilor incluse în certificatul de moștenitor ca făcând parte din masa succesorală. Față de terți certificatul de moștenitor are o forță probantă relativă, mențiunile sale putând fi combătute prin orice mijloc de probă.
În drept prevederile art. 88 și 100 din legea nr. 36/1995.
La data de 28.11.2011 reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a solicitat să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 1967/1977 emis la data de 26.01.1978 de către Notariatul de Stat Județean D. în sensul de a se reține că bunurile arătate în acțiunea introductivă - casa cu 3 camere de cărămidă acoperită cu tablă și grajd de lemn acoperit cu țiglă au fost edificate prin contribuție majoritară a reclamantei întrucât în momentul edificării acestora, aducea venituri substanțiale în familia ei deoarece deținea o mașină de tricotat și lucra pentru diverși clienți, banii rezultați din acesta constituind marea majoritate a veniturilor realizate de familia lor la vremea aceea.
A mai arătat că dintr-o greșeală de redactare s-au consemnat în acțiunea introductivă incorect că în timpul căsătoriei au dobândit și edificat împreună ( și cu ajutorul socrilor acesteia) bunurile comune ce se găsesc în gospodăria lor din localitatea D., .. 33, în realitate în timpul căsătoriei au dobândit și edificat împreună (și cu acordul socrilor săi) bunurile respective.
La data de 18.01.2012 pârâtul I. N. a depus întâmpinare prin care a solicitat ca reclamanta să își precizeze acțiunea pentru a arăta ce fel de nulitate solicită în ce privește certificatul de moștenitor și care este temeiul juridic, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că prin certificatul de moștenitor nr. 1967/1977 s-a deschis succesiunea tatălui său, I. I.- decedat la data de 22.03.1977, succesiunea fiind compusă din ½ casă cu trei camere și gard, făcute în perioada căsătoriei defunctului cu mama sa, I. M.. Moștenitori s-a stabilit pârâtul în calitate de descendent cu cota de ¾ și mama sa I. M., în calitate de soție supraviețuitoare cu cota de ¼ din succesiunea defunctului.
Prin titlul de proprietate nr. 3118 din data de 30.12.2002 s-a constatat că este proprietar pe tot terenul extravilan, cât și pe terenul intravilan pe care se găsesc aceste construcții în suprafață de 3065 m.p.
S-a făcut acțiunea de partaj bunuri comune de fosta sa soție, respectiv reclamanta N. I., arătând cu rea credință că bunurile pe care le moștenește de la părinții săi, respectiv casa și anexele pe care are acte, care îi conferă drept de proprietate, ar fi bunuri pe care le-a dobândit cu aceasta, acțiune care a făcut obiectul dosarului nr._ .
Această acțiune a fost admisă în parte la Judecătoria C., dar a făcut recurs prin care a arătat că nelegal s-au reținut bunurile moștenite de la părinții săi ca bunuri comune, recurs ce i-a fost admis, hotărârea fiind casată și trimisă spre rejudecare, iar Judecătoria C. s-a pronunțat prin IAP prin care s-a reținut decât câteva bunuri și anume: o fântână, un gard din beton cu porți metalice la stradă și porți metalice albastre, un gard de temelie de beton și plasă metalică, între curte și vecini, o sală de cărămidă acoperită cu tablă și 1400 kg var bunuri ce nu fac obiectul certificatului de moștenitor și nici a dosarului prin care s-a constatat că bunurile din certificatul de moștenitor sunt bunurile pârâtului, moștenite de la părinții săi și cuprinse în certificatul de moștenitor, a cărui anulare o solicită.
Prin încheierea de ședință din data de 27.02.2012 instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârât, prin apărător.
Prin încheierea de ședință din data de 19.03.2012, instanța a respins excepția tardivității formulării cererii de ajutor public judiciar de către reclamantă, invocată de pârât prin apărător.
Prin încheierea de ședință din data de 19.03.2011 instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta N. A. și a dispus reducerea taxei de timbru în cuantum de 411 lei stabilit în sarcina reclamantei în proporție de 50 %, urmând ca reclamanta să achite 205,5 lei și restul timbrului în cuantum de 2,7 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 23.04.2012 instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martorii S. F. și C. M., pentru reclamantă, iar pentru pârât a încuviințat administrarea probei cu interogatoriul reclamantei și a probei testimoniale cu martorii C. G. și E. V..
La termenul de judecată din data de 28.05.2012 instanța a administrat interogatoriul pârâtului și reclamantei și a audiat martorii S. F., C. M. și C. G..
La solicitarea pârâtului, instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria D. pentru a se comunica istoricul de rol fiscal cu privire la imobilele casă cu 3 camere și grajd menționate în certificatul de moștenitor nr. 1967/1977 situate în D., .. 33, județul D., respectiv să se comunice data deschiderii rolului fiscal, titularul rolului fiscal și persoana care a achitat taxele și impozitele pentru aceste imobile, relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 01.08.2012.
La termenul de judecată din data de 02.07.2012 a fost audiat martorul E. V..
Prin sentința civilă nr._/08.10.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanta N. A., în contradictoriu cu pârâtul I. N., cu același domiciliu.
A fost anulat certificatul de moștenitor nr. 1967/1977 din 26.01.1978 eliberat de Notariatul de Stat Județean D., în ceea ce privește componența masei succesorale.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 218 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea statului a ajutorului public judiciar în cuantum de 205 lei, acordat reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin certificatul de moștenitor nr. 1967/1977 eliberat la data de 26.01.1978 de Notariatul de Stat Județean D., s-a constatat că moștenitorii defunctului I. I., decedat la data de 22.03.1977, sunt I. M., în calitate de soție, căreia îi revine o cotă de ¼ din moștenire și pârâtul I. (I.) N., în calitate de fiu, cu o cotă de ¾ din moștenire. S-a mai menționat că masa succesorală se compune din cota de ½ din casa cu 3 camere de cărămidă acoperită cu tablă și din grajdul de lemn acoperit cu țiglă, construite de defunct cu soția prin contribuție egală pe terenul soției supraviețuitoare.
Certificatul de moștenitor este actul eliberat de notarul public în urma finalizării procedurii succesorale notariale prin care se constată masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor, cotele ce le revin, precum și bunurile atribuite fiecăruia, daca s-a realizat și împărțeala acestora. Acesta nu valorează titlu de proprietate, ci reprezintă doar un înscris declarativ, un instrument probator al calității de moștenitor și al cotelor succesorale (potrivit art. 23 alin. 2 din Decretul nr. 40/1953, în vigoare la momentul emiterii certificatului de moștenitor contestat, dispoziții preluate în art. 85 alin. 1 teza finală din Legea nr. 36/1995).
Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței anularea și stabilirea drepturilor lor, conform legii (art. 23 alin. 1 din Decretul nr. 40/1953).
În privința anularii certificatului de moștenitor, trebuie să se distingă după cum partea care solicită anularea a participat la procedura succesorală notarială și a consimțit la eliberarea lui sau, dimpotrivă, are calitatea de terță persoană care nu și-a dat acordul la emiterea lui.
În acest sens, instanța a apreciat că acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este imprescriptibilă când vizează: constatarea calității de moștenitor, stabilirea masei succesorale și a drepturilor fiecărui moștenitor, precum și cuprinderea în masa succesorală a unui bun proprietatea altuia (situație în care acțiunea în anulare întrunește caracteristicile unei veritabile acțiuni în revendicare sau în constatare, după caz).
În speță, întrucât reclamanta este un terț care pretinde un drept de coproprietate asupra bunurilor cuprinse la masa succesorală stabilită prin certificatul de moștenitor emis în favoarea pârâtului, poate contesta oricând certificatul de moștenitor, mențiunile acestuia fiindu-i opozabile până la proba contrară, acțiunea sa îmbrăcând forma unei veritabile acțiuni de revendicare imobiliară.
Potrivit art. 492 Cod civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, până se dovedește din contra. Dreptul de superficie este dreptul real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate, care constă într-o suprapunere a doua drepturi de proprietate, aparținând a doi proprietari diferiți: proprietatea asupra construcției si proprietatea asupra terenului. În lipsa unei reglementari legale exprese, dreptul de superficie s-a justificat prin interpretarea dispozițiilor art. 492 Cod civil, acesta nefiind decât o excepție de la regula instituită de această normă, potrivit căreia proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor sau plantațiilor de pe acel teren; prezumția nu este una absolută, ci relativă, ce poate fi răsturnată prin proba contrară. Cel mai adesea, dreptul de superficie se constituie prin acordul părților, obiectul acestuia fiind dreptul pe care-l constituie proprietarul unui teren pentru superficiar, de a construi, planta sau executa alte lucrări pe acel teren, care să devină proprietatea superficiarului. În consecință, dovedirea dreptului de superficie presupune a se proba faptul construirii, edificării, de către superficiar, cu acordul proprietarului terenului, dat în sensul dobândirii acestui drept.
Cerințele expuse sunt întrunite și dovedite în speța de față. Astfel, din declarațiile martorilor S. F. (f. 102) și C. M. (f. 103), coroborate cu restul ansamblului probator administrat în cauză rezultă că grajdul cuprins în certificatul de moștenitor contestat a fost edificat în perioada 1961-1962, în timpul căsătoriei reclamantei cu pârâtul. În această perioadă, pârâtul aflându-se în detenție, reclamanta a locuit împreună cu socrii și era singura care realiza venituri.
După liberarea pârâtului, acesta a construit împreună cu soția casa cu 3 camere și o sală, părinții pârâtului fiind plecați în Dobrogea.
De asemenea, și cerința existenței unei convenții tacite cu privire la constituirea dreptului de superficie este îndeplinită, rezultând din probele administrate nemijlocit de către instanță faptul că ridicarea construcțiilor menționate s-a făcut cu acordul părinților pârâtului (unicul fiu al acestora). Dată fiind relația de rudenie apropiată dintre cele două familii, împrejurarea că pârâtul era unicul fiu al părinților săi (care urma să devină moștenitor unic al acestora), convenția cu privire la nașterea dreptului de superficie nu putea fi decât tacită, dedusă din acordul la construirea și folosirea imobilelor și lipsa de opoziție față de toate actele de posesie pe care reclamanta și pârâtul le efectuau asupra acestora.
Mai mult, recunoașterea unui drept de superficie în favoarea reclamantei pentru construcțiile edificate în timpul căsătoriei sale cu pârâtul pe terenul aparținând părinților pârâtului se impune cu atât mai mult cu cât pentru acest teren pârâtului I. N. i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3118/30.12.2002 (f. 30), în calitate de unic moștenitor al tatălui său, I. I..
Împrejurarea că pârâtul I. N. figurează în evidențele fiscale cu imobilele în litigiu, astfel cum rezultă din adresa nr._/01.08.2012, nu este relevantă în speță, întrucât rolul fiscal a fost deschis tocmai în baza certificatului de moștenitor nr. 1967/1997, care nu este prin el însuși titlu de proprietate.
Având în vedere faptul că mențiunile certificatului de moștenitor sunt opozabile doar până la dovada contrară, iar reclamanta a făcut dovada dreptului său de coproprietate asupra bunurilor reținute prin certificatul de moștenitor nr. 1967/1977 din 26.01.1978 ca făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului I. I., instanța a admis acțiunea și a anulat certificatul de moștenitor nr. 1967 din 26.01.1978 eliberat de Notariatul de Stat Județean D., în ceea ce privește componența masei succesorale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. N., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul arată că acțiunea este prescrisă, respectiv certificatul de moștenitor a fost eliberat în 26.01.1978, deci au expirat cei trei ani și, în plus, anularea se poate face decât de părțile menționate în certificatul de moștenitor.
În speță, recurentul este singurul care figurează ca moștenitor al părinților săi, iar reclamanta nu este trecută în aceste certificat de moștenitor de a cărui existență a luat la cunoștință din dosarul de partaj pe care l-a avut la Judecătoria C. și prin care s-a constatat că este singurul moștenitor al părinților săi, motiv pentru care se impunea admiterea acestei excepții.
Pe fond, se susține, în esență că nu s-a făcut dovada că se impunea nulitatea certificatului de moștenitor, deoarece nu existau motive de nulitate a acestui certificat, din actele existente la dosar rezultând că imobilul cu trei camere și grajdul, au fost ridicate numai de părinții săi, construcțiile având o vechime foarte mare pe terenul pe care recurentul este proprietarul terenului din 2002.
Părinții săi au locuit în această gospodărie până la decesul lor, plătind taxe și impozite care în continuare au fost trecute pe numele său, dar a fost scutit de plata acestor taxe și impozite deoarece a fost deținut politic.
Din toate actele primăriei, cât și din hotărârile existente la dosar rezultă că aceste construcții sunt proprietatea părinților săi, acesta fiind singurul moștenitor care în permanentă a muncit și a fost înregistrat la primărie cu venituri iar reclamanta N. A. nu a adus niciun venit și nu există nici un act din care să rezulte a adus vreodată bani în gospodărie; din încheierea de admitere în principiu prin care s-a realizat partajul dintre recurent și N. A. care rezultă că s-a reținut de către instanță că, bunurile-construcții arătate în certificatul de moștenitor nu face obiectul partajului, întrucât nu au fost realizate împreună cu N. A., ci au fost făcute de părinții recurentului.
Martorele audiate din partea reclamantei au fost de rea credință, întrucât au fost părtinitoare cu reclamanta, declarând în favoarea ei aspecte care nu corespund realității și sunt combătute de celelalte probe ale dosarului, cunoscându-se faptul că între cele două martore și recurent sunt relații de dușmănie.
Se arată că instanța nu a ținut cont de faptul că reclamanta și fiul lor, I. Ș. au buletinele de identitate pe .. 33, iar gospodăria sa se află în .. 31, precum și de faptul că aceștia l-au alungat din gospodăria sa, existând plângeri la P. în acest sens.
Intimata N. A. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Motivele de recurs sunt lipsite de temei legal, apelantul pârât nedovedind dreptul de proprietate al autorilor săi asupra imobilului în litigiu. În ceea ce privește excepția prescripției, se arată că faptul că nu este menționată în certificatul de moștenitor îi conferă calitatea de terță persoană ce nu și-a data acordul pentru emiterea acestuia, emitere care a prejudiciat-o de dreptul său de proprietate.
În apărare, au fost depuse în copie dispozitiv sentința penală nr. 3608/2012, s.c. nr. 2837/2009 a Judecătoriei C., cerere de chemare în judecată, rezoluția din 29.08.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., referat de neîncepere a urmăriri penale, s.c. nr. 7443/2006 a Judecătoriei C., acțiune în evacuare, cărți de identitate.
În dovedirea cererii de apel au fost depuse copii după adeverința nr. 3424/21.03.2007 a Primăriei D., cerere nr. 405/2013, proces verbal din 03.04.2012 emis în dosarul de executare nr. 82/E/2012, cerere de chemare în judecată, adeverința de la . Agricola D..
În ședința publică din 15.03.2013 instanța a calificat prezenta cale de atac ca fiind recurs.
Examinând sentința recurată, conform art. 3041 C.proc.civ., prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul apreciază că această excepție este neîntemeiată întrucât prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea acestei acțiuni depinde de persoana care a formulat această cerere. Astfel când cel care solicită anularea acestui certificat a participat la procedura succesorală notarială și a consimțit la eliberarea certificatului, anularea acestuia poate fi cerută doar pentru vicii de consimțământ sau incapacitate, caz în care, fiind vorba de o nulitate relativa, acțiunea este supusă prescripției extinctive, ori pentru cauze de nulitate absolută, acțiunea este imprescriptibilă extinctiv.
Dacă însă reclamantul este terț față de procedura notarială, iar mențiunile certificatului de moștenitor îi sunt opozabile până la proba contrară, acțiunea în anularea certificatului de moștenitor formulată de acesta, prin care se contestă cuprinderea în masa succesorale a unui bun proprietatea sa, este dublată de acțiunea în revendicare, astfel că sunt aplicabile regulile specifice acesteia din urmă, acțiunea în revendicare fiind imprescriptibilă.
În mod corect instanța de fond a stabilit, prin aprecierea corectă și coroborată a tuturor probelor administrate în cauză că imobilul înscris în certificatul de moștenitor contestat ca fiind parte a masei succesorale a defunctului I. I. este coproprietatea reclamantei și a pârâtului, criticile recurentului vizând acest aspect fiind neîntemeiate. Împrejurarea că părinții recurentului și recurentul au locuit în imobilul în litigiu nu sunt de natură să contrazică concluzia fondată a instanței de fond, atâta timp cât reclamanta și pârâtul au format, până în anul 2007 o familie, care a locuit împreună cu părinții pârâtului. De asemenea, faptul că imobilul a fost înscris în evidențele fiscale pe numele părinților pârâtului și ulterior al acestuia nu are relevanță, atâta timp cât deschiderea rolului s-a făcut anterior desfacerii căsătoriei dintre reclamantă și pârât, în baza certificatului de moștenitor contestat, astfel cum rezultă din răspunsul Primăriei D..
Criticile privind faptul că reclamanta nu a avut venituri și că nu a putut contribui la edificarea construcțiilor nu prezintă relevanță față de obiectul cererii deduse judecății, întinderea cotelor părți cuvenite celor doi foști soți urmând a se stabili ulterior cu ocazia ieșirii din indiviziune.
Se constată că pârâtul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său I. N. asupra imobilului în litigiu.
Susținerile recurentului referitoare la caracterul mincinos și părtinitor al declarațiilor martorilor S. F. și C. M. nu au fost dovedite.
Față de cele arătate, mai sus, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând existența culpei procesuale în sarcina recurentului pârât, tribunalul îl va obliga pe acesta la plata către intimatul reclamant a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, conform chitanței . nr. 60/15.03.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul I. N., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat M. O. din C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/08.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta N. A., cu domiciliul în D., .. 33, județul D..
Obligă recurentul la plata către intimata reclamantă a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Martie 2013.
Președinte, R. Steluța G. | Judecător, G. C. F. | Judecător, I. G. P. |
Grefier, G. D. |
Red.jud.G:C.F.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond:O.M.P.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 35/2013. Tribunalul DOLJ | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2710/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
