Contestaţie la executare. Decizia nr. 1551/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1551/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 15598/215/2012
Dosar nr._ -contestație la executare-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1551/2013
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. R. H.
Judecător: D. O.
Judecător: V. P.
Grefier: L. E. C.
Pe rol se află pronunțare asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de intimații recurenți C. L. C. și P. M. C., împotriva sentinței civile nr._ din data de 13.09.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator Ș. D. F., având ca obiect contestație la executare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 20.06.2012, creditorul Ș. D. F., in contradictoriu cu intimații C. L. C. și P. M. C., a înregistrat sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., contestația la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc Ionascu F. C., de a continua executarea in dosarul nr. 136/E/2012.
In motivare, creditorul a arătat că, prin sentința civila nr. 1165/31.05.2011, pronunțata de Tribunalul D., in dosarul nr._, definitiva si irevocabila, debitorul C. L. a fost obligat la plata unor despăgubiri pentru denunțarea unilaterală a contractului de cesiune nr. 188/01.12.1999, in suma de_ lei, precum si suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată.
A mai arătat creditorul că, prin adresa nr. 136/E/2012, executorul judecătoresc I. F. C. i-a comunicat că executarea nu poate continua întrucât debitorul nu are cont propriu.
Creditorul a mai susținut că s-a statuat de către Curtea de Apel C., prin decizia nr. 503/2012, faptul că lipsa contului, a sediului si a cuiului fiscal a debitorului Consiliu L. C., nu sunt de natura sa-l lipsească de capacitate de a sta in judecata in nume propriu și de a răspunde pentru actele emise.
In drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. a C.pr.civ și art. alin. 1 din ac. cod.
In dovedire, creditorul a atașat contestației următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială nr._ și adresa nr. 136/2012, emisa de B. Ionascu F. C..
Contestația a fost legal timbrată potrivit chitanțelor aflate la dosarul cauzei.
Intimații nu au depus întâmpinare.
La solicitarea instanței, prin adresa nr. 136/E/2012, B. Ionascu F. C. a comunicat dosarul de executare silita nr. 136/E/2012.
Procedând in conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei P. mun. C..
Potrivit art. 399 C.pr.civ, orice executare silita se poate contesta de ,,cei interesați sau vătămați prin executare".
Astfel, persoanele implicate in mod direct in raportul juridic execuțional, au cu prioritate un asemenea interes, dar, in condițiile legii, calea contestației poate fi folosita si de persoanele străine de raportul execuțional.
Instanța constata că intimata P. mun. C. nu este subiect al raportul juridic execuțional declanșat intre creditorul S. D. F. si debitorul C. L. C., deci nu are calitate procesuală pasivă.
Analizând actele si lucrările dosarului, in raport de dispozițiile legale, incidente instanța retine următoarele:
Prin sentința nr. 1165/2011, TRIBUNALUL D.-SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. C., s-a respins cererea formulată împotriva pârâtei P. C. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul Ș. D. F., împotriva Consiliului L. C., a fost obligat pârâtul C. L. C. să plătească reclamantului 211.322 lei reprezentând despăgubiri și 1800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a reținut că, în cadrul răspunderii contractuale, părți în raportul juridic sunt persoanele contractante între care s-a încheiat convenția. Cum în contractul de concesiune nr. 188/01.12.1999, care reprezintă izvorul obligației a cărei executare se solicită prin acțiunea de față, sunt părți C. L. C. și reclamantul Ș. D. F., rezultă că pârâta P. C. nu are calitatea procesuală pasivă în prezentul litigiu.
În consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. C. și a respins cererea formulată împotriva pârâtei P. C. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin contactul de concesiune nr. 188/01.12.1999 s-a convenit concesionarea terenului în suprafață de 34,76 mp de către concedentul C. L. al M. C. în favoarea concesionarului Ș. D. F..
Conform art. 9 al. 1 lit. b din contractul de concesiune nr. 188/01.12.1999, acesta încetează "în cazul în care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina concedentului".
Această clauză este conformă dispozițiilor art. 35 lit. b din Legea nr. 219 din 25 noiembrie 1998 privind regimul concesiunilor, în vigoare la momentul încheierii contractului, conform cărora încetarea contractului de concesiune poate avea loc în cazul în care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina concedentului.
Prin actul adițional la contract, contractul de concesiune a fost prelungit până la 01.10.2009, iar prin Somația din 01.04.2008, reclamantul a fost somat să desființeze construcția până la data de 01.05.2008.
Prin HCL nr. 283/28.06.2007, C. L. al mun. C. a aprobat Studiul de fezabilitate referitor la "Modernizare . class="BodyText"> Din procesul verbal încheiat la 09.06.2008 rezultă interesul local ce a impus schimbarea amplasamentului, respectiv: lucrări de investiții pentru modernizarea străzii Calea Unirii prin lărgirea carosabilului și efectuarea unui sens giratoriu în zonă.
Prin cererea nr._/06.06.2008 reclamantul Ș. D. F. a solicitat, în baza art. 9 lit. b din contractul de concesiune anterior menționat, acordarea plății unei despăgubiri juste și prealabile.
Așadar, având în vedere aceste dispoziții, se constată că reclamantul este îndreptățit la plata unei despăgubiri juste pentru demolarea construcției deținute în temeiul unui titlu valabil ca urmare a denunțării unilaterale a contractului impus de interesul local.
Din Raportul de expertiză întocmit de expert B. C. rezultă că prejudiciul produs reclamantului ca urmare a denunțării unilaterale a contractului, reprezentat de costul pentru construcția unui spațiu comercial similar deținut de reclamant în stația R. Parcul Romanești cu pereți, uși, ferestre din termopan aluminiu, cu gresie, faianță, instalație sanitară, electrică, termico este de 211.322 lei.
Față de prevederile art. 969 C.civil, conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța urmează să admită acțiunea formulată și să oblige pârâtul C. L. C. să plătească reclamantului 211.322 lei reprezentând despăgubiri
În temeiul art. 274 C., având în vedere soluția pe care urma să o pronunțe asupra cererii principale și cererea expresă a reclamantului în acest sens, instanța l-a obligat pe pârâtul C. L. C. să plătească reclamantului 1800 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat și de expert)
Prin Decizia nr. 503/2012, Curtea de Apel C. a respins recursul pârâților P. mun. C. și Consiliu L. C..
Instanța a reținut că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a drepturilor Omului, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, garantează fiecăruia dreptul de acces la instanță, având drept consecință dreptul la executarea hotărârilor judecătorești definitive.
In cauza Abaluta împotriva României, Curtea amintește că dreptul la un tribunal garantat de articolul 6 al Convenției protejează de asemenea punerea în practică a hotărârilor judiciare definitive și obligatorii care, într-un stat care respectă supremația dreptului, nu pot rămâne fără urmare în detrimentul unei părți (Hornsby împotriva Greciei, hotărârea din 19 martie 1997, Culegere 1997-II, pag. 510-511, §§ 40, Burdov împotriva Rusiei, nr._/00, § 34, 7 mai 2002, și Ruianu împotriva României, etc).
In conformitate cu dispozițiile art. 399 C.p.c. împotriva executării silite, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, daca nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație si în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuza sa înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Prin sentința civilă nr._/13.09.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei P. C., a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatorul Ș. D. F., împotriva intimatei P. C. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatorul Ș. D. F., în contradictoriu cu intimații C. L. C. și P. M. C., s-a dispus obligarea B. I. C.-F. sa continue executarea silită in dosarul de executare silita nr. 136/E/2012, a titlului executoriu reprezentat de sentința definitivă și irevocabilă nr. 1165/31.05.2011, pronunțată de Tribunalul D., împotriva debitorului C. L. C., in toate formele și modalitățile executării silite și s-a luat act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, la data de 18.04.2012, creditorul Ș. D. F. a solicitat B. Ionascu F. C., executarea silita a titlului executoriu reprezentat de sentința civ. def. și irev. nr. 1165/31.05.2011, pr. de Tribunalul D., sens in care s-a întocmit dosarul de executare silita nr. 136/e/2012.
Prin încheierea nr. 2211/25.04.2012, Judecătoria C. a încuviințat executarea silita a titlului executoriu mai sus menționat.
La data de 08.05.2012, B. Ionascu F. C. a somat debitorul C. L. C., să se conformeze sentinței civ. def. și irev. nr. 1165/31.05.2011, pr. de Tribunalul D. .
Ulterior, B. Ionascu F. C. a comunicat creditorului S. D. F., ca executarea silita a obligației stabilite in sarcina debitorului Consiliu L. C., prin sentinței civ. def. și irev. nr. 1165/31.05.2011, nu poate continua întrucât debitorul nu este definit ca fiind instituție publică, nu are cont propriu, ci este autoritate publica locală, potrivit art. 26 din Legea 215/2001.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 373 si următoarele din codul de procedura civila, executorul judecătoresc Ionascu F. C., investit de creditorul S. D. F., avea obligația sa procedeze la executarea silita conform cu prevederile legii procesual civile.
Este real că orașele, comunele și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală prin consiliile locale și județene, ca autorități deliberative, respectiv, prin primarii și președinții consiliilor județene, ca autorități executive, alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat; autonomia locală având caracter administrativ și financiar, respectiv privește organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile autorităților locale (aspectul administrativ), precum și gestionarea resurselor (aspectul financiar) care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului sau județului, după caz.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215 din / 2001 R " Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale " și art. 21 alin. 1 și din același act normativ" Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. (2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
Din interpretarea acestor prevederi legale a rezultat că personalitatea juridică aparține numai unităților administrativ-teritoriale, consiliile locale funcționând ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe în condițiile legii.
Așadar, aceste autorități sunt organele persoanei juridice, structurile deliberative și executive prin care . participă proprio nomine (în nume propriu), la raporturile juridice de drept public sau privat, după caz, ca titular de drepturi și obligații proprii.
Deci, actele și faptele juridice, de drept public sau privat, săvârșite de autoritățile locale și județene în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale sunt acte și faptele comunei, orașului sau județului însuși, dacă au fost făcute în limitele sau cu prilejul exercitării funcțiilor încredințate, situație ce se regăsește în speța dedusă judecății.
În consecință, B. Ionascu F. C. are obligația, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, precum si a celor prevăzute de Legea 188/2000 M, să continue executarea silită începută în dosarul execuțional nr. 136/E/2012, în toate formele și modalitățile executării silite până ce creditorul își va realiza creanța stabilită prin sentința civ. def. și irev. nr. 1165/31.05.2011, pr. de Tribunalul D..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații recurenți C. L. C. și P. M. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Aceștia au considerat că sentința este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cuprinde motivări contradictorii, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 C.pr.civ și că, în mod nelegal, instanța a admis contestația la executare.
Fără nici un temei, deși în considerentele și dispozitivul hotărârii atacate a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Primărtia M. C. și a respins contestația împotriva acestui intimat, a admis contestația la executare în contradictoriu cu C. L. C. și P. M. C. și a dispus obligarea B. I. C.-F. să continue executarea silită în dosarul de executare silită nr. 136/E/2012 a titlului executoriu reprezentat de sentința definitivă și irevocabilă nr. 1165/31.05.2011. Având în vedere cele arătate, recurenții au apreciat că motivarea instanței este contradictorie.
De asemenea, în mod greșit, prima instanță a apreciat că actele și faptele juridice, de drept public sau privat săvârșite de autoritățile locale, sunt actele și faptele orașului și ca atare, B. I. F.-C. are obligația potrivit dispozițiilor legale să continue executarea silită începută, în toate modalitățile până ce creditorul își va realiza creanța.
Cu privire la contul asupra căruia s-a executat poprirea, executorul trebuie să țină cont de starea de drept și starea de fapt cu privire la faptul că doar Municipiul C., ca persoană juridică de drept public este titular al Codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare, potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001.
Recurenții au arătat că actele de înființare a popririi nu pot cuprinde codul de identificare fiscală a debitorului C. L. al M. C., întrucât debitorul C. L. al M. C. nu este persoană juridică, ci este o unitate publică deliberativă care are inițiativa și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, potrivit art. 36 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
Recurenții au menționat că, având în vedere prevederile art. 1 din O.G. nr. 22/2002, creanța stabilită prin titlul executoriu în dosarul nr. 136/E/2012 având creditor pe Ș. D.-F., are debitor C. local al Municipiul C. și nu Municipiul C., care este singura instituție cu cont propriu ce poate fi poprit.
Instituția publică este definitivă de art. 2, pct. 29, art. 30 din Legea nr. 500/2002 și Legea nr. 273/2006 și art. 2 lit. b din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Recurenții au arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, întrucât, instanța a reținut că personalitate aparține numai unităților administrativ-teritoriale, consiliile locale funcționând ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe în condițiile legii .
În drept, s-au invocat disp. art. 304 pct. 3, 9 C.pr.civ. și art. 3041 C.pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă de timbru și timbru judiciar conform chitanței depuse la fila 26 din cadrul dosarului.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Părțile nu au solicitat încuviințarea probei cu noi înscrisuri conform disp. art. 305 alin. 1 C.p.c.
Intimatul a depus la dosar concluzii scrise însoțite de decizia nr. 1358/10.07.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2012 (filele 28-39).
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs, dar și în raport de disp. art. 3041 C.p.c., tribunalul constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 20.06.2012, creditorul Ș. D. F., in contradictoriu cu intimații C. L. C. și P. M. C., a înregistrat sub nr._, pe rolul Judecătoriei C., contestația la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc Ionascu F. C., de a continua executarea in dosarul nr. 136/E/2012.
Prin sentința civilă nr._/13.09.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei P. C., a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatorul Ș. D. F., împotriva intimatei P. C. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatorul Ș. D. F., în contradictoriu cu intimații C. L. C. și P. M. C., s-a dispus obligarea B. I. C.-F. sa continue executarea silită in dosarul de executare silita nr. 136/E/2012, a titlului executoriu reprezentat de sentința definitivă și irevocabilă nr. 1165/31.05.2011, pronunțată de Tribunalul D., împotriva debitorului C. L. C., in toate formele și modalitățile executării silite și s-a luat act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu privire la motivul de recurs invocat de recurenți potrivit căruia motivarea instanței de fond este contradictorie, tribunalul reține că nu există o contradictorialitate în cadrul considerentelor sentinței civile recurate, dar, în cadrul dispozitivului acestei sentințe s-a strecurat, într-adevăr, o eroare materială în contextul în care, în primul paragraf al dispozitivului, acțiunea contestatorului a fost respinsă în contradictoriu cu pârâta P. C. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, iar, în paragraful următor al acestuia, aceeași acțiune a contestatorului a fost admisă și în contradictoriu cu această pârâtă.
Cu toate acestea, în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de disp. art. 304 alin. 1 pct. 7 teza a-II-a C.p.c., întrucât această eroare este strecurată doar în cadrul dispozitivului sentinței civile recurate și nu și în cadrul minutei sau considerentelor sale, neexistând nici o contrarietate între dispozitivul și considerentele acestei sentințe.
Din acest punct de vedere, recurenta P. M. C. poate solicita primei instanțe îndreptarea erorii materiale strecurate în cadrul dispozitivului sentinței civile recurate, potrivit disp. art. 281 C.p.c., în contextul în care, potrivit disp. art. 2812a C.p.c., aceste aspecte nu mai pot face obiectul recursului și nici nu au fost invocate sub această formă în cadrul recursului de față.
Mai mult, eroarea anterior menționată nu este de natură să afecteze în nici un mod pe recurenta P. M. C., chiar dacă acțiunea contestatorului pare a fi admisă și în contradictoriu cu aceasta, în contextul în care, potrivit minutei și dispozitivului sentinței civile recurate, executorul judecătoresc a fost obligat să continue executarea silită în dosarul de executare silită nr. 136/E/2012, a titlului executoriu reprezentat de sentința definitivă și irevocabilă nr. 1165/31.05.2011, pronunțată de Tribunalul D., împotriva debitorului C. L. C., în toate formele și modalitățile executării silite, nu și împotriva recurentei P. M. C., aceasta neavând calitatea de debitor în cadrul acestui dosar de executare și nefiind parte nici în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1165/31.05.2011 a Tribunalului D..
Tribunalul reține însă că, principalul motiv de recurs antamat de recurentul C. L. al M. C., este acela că această instituție publică nu este persoană juridică, nu are cod de identificare fiscală și nu poate fi supusă executării silite.
Cu privire însă la aceste aspecte, instanța de control judiciar constată că, în cauză, operează prezumția de lucru judecat, având în vedere considerentele deciziei nr. 503/24.01.2012 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ potrivit cărora "susținerile Consiliului L. al M. C. că nu ar putea fi obligat la despăgubiri întrucât acesta nu are cont, sediu și Cod fiscal nu sunt de natură să-l lipsească de capacitatea de a sta în judecată în nume propriu și de a răspunde pentru actele emise".
Prezumția de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, că o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță, să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar, pe de altă parte ca, ceea ce a stabilit o primă instanță, să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.
Din acest punct de vedere, se constată că, într-o primă judecată, s-a stabilit, în mod irevocabil (conform deciziei nr. 503/24.01.2012 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._, decizie în urma căreia s-a format chiar titlul executoriu de care se prevalează contestatorul,) faptul că recurentul C. L. al M. C., chiar dacă nu are cont, sediu și cod fiscal, aceste aspecte nu sunt de natură să-l lipsească de capacitatea de a sta în judecată în nume propriu și de a răspunde pentru actele emise.
Or, această statuare a instanței în legătură cu capacitatea recurentului de a răspunde civil, de a avea calitatea de pârât în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe de judecată și de a putea, astfel, fi obligat la plata unor despăgubiri către un creditor, nu poate fi spusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței, mai ales dacă aceste verificări s-au efectuat în cadrul litigiului care a stat chiar la baza obținerii titlului executoriu împotriva recurentului de către creditorul contestator.
Este vorba de prezumția lucrului judecat care funcționează în cauză [art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ.], potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției [art. 1202 alin. (2) C. civ.].
De aceeași prezumție de lucru judecat beneficiază și considerentele sentinței civile nr. 4405/09.03.2013, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2012, irevocabilă prin decizia nr. 1358/10.07.2013, pronunțată de către Tribunalul D., în cadrul aceluiași dosar, mai ales cu privire la calitatea de titlu executoriu a sentinței civile de care s-a prevalat contestatorul creditor în cadrul dosarului de executare nr. 136/E/2012 al B. I. C. F. și la obligațiile instituțiilor statului de a aduce la îndeplinire un astfel de titlu executoriu în raport de disp. art. 6 din CEDO.
Astfel, în considerentele acestei sentințe civile s-a analizat chiar susținerea recurentului în sensul că nu poate fi pornită executarea silită împotriva sa întrucât nu este persoană juridică și nu deține cont propriu, instanța apreciind că aceasta este neîntemeiată.
Instanța a reținut, în esență, că, deși titlul executoriu are ca debitor pe C. L. C., executarea silită privește instituția din care face parte acest debitor și nu trebuie să se raporteze la denumirea sa, iar, prin declanșarea executării silite de către B. I. C. F., nu s-a facut altceva decat sa se puna in executare o hotarare judecătorească irevocabilă, respectându-se astfel prevederile art. 6 din Conventia EDO.
În raport de dispozițiile CEDO, în considerentele sentinței civile nr. 4405/09.03.2013, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2012, s-a apreciat faptul că debitorul recurent are îndatorirea, ca reprezentant al autorității statului și instituție publică, de a veghea la respectarea principiului legalității si de a executa de bună-voie hotărârea judecătorească de condamnare a sa, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din CEDO fiind aplicabil si in faza executării silite, iar refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă dreptului intimatului ce decurge din art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție.
De asemenea, art. 6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a se plia la hotărârile judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
Cu privire la aplicabilitatea disp. OG nr. 22/2002 (text de lege invocat de recurentul din prezenta cauză și în cadrul motivelor de recurs de față), tot prin considerentele sentinței civile anterior menționate a fost tranșat irevocabil și acest aspect, reținându-se că statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie, într-un mod nerezonabil, executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere, astfel încât susținerea debitorului, în sensul că este prematură executarea silită, raportat la OG nr. 22/2002, nu a fost considerată ca fiind întemeiată.
Aspectul litigios legat de lipsa personalității juridice a recurentului a fost tranșat, în mod irevocabil, în cadrul considerentelor deciziei civile nr. 1358/10.07.2013, pronunțată de către Tribunalul D., în dosarul nr._/215/2012, acesta reținând că, a aprecia ca fiind lipsită de personalitate juridică, de sediu, cont si cod de identificare fiscala, după ce printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila s-a stabilit ca o astfel de entitate are calitatea de debitor, ar avea ca efecte imposibilitatea declanșării executării silite și ar atrage încălcarea articolului 6 din Convenție, lăsând fără efecte un astfel de act jurisdicțional.
Mai mult decât atât, s-a reținut, in mod corect, că, deși organ deliberativ, C. L. C. este o entitate ce aparține structurii de organizare a Statului R..
De asemenea, în cadrul considerentelor deciziei civile anterior menționate s-a apreciat că, inadvertentele din legislația româneasca care, pe de o parte, conferă calitate in raport si de dreptul material, cit si in raport de cel procesual, Consiliului L. in materia concesiunilor, iar, pe de alta parte, omit sa lămurească aspecte legate de calitatea celui care trebuie efectiv sa execute eventuale obligații născute din raporturile de concesiune atunci când entitatea in cauza nu are personalitate juridica si este o structura a statului (in speța a entității administrativ teritoriale) nu împiedica instanțele sa nu aplice cu prioritate dispozițiile art. 6 din Convenție pe care Statul R. a înțeles sa si le asume prin ratificare, iar admiterea cererii recurenților pe motivele arătate ar duce, implicit, la încălcarea Convenției, dat fiind obligativitatea respectării de către Statul R. a dispozițiilor arătate, motiv pentru care instanța naționala trebuie sa o soluționeze cu respectarea reglementarilor Convenției.
Prin urmare, toate aspectele legate de lipsa personalității juridice, a sediului, a unui cont separat sau a unui cod de identificare fiscală au mai făcut obiectul unor litigii anterioare pornite între aceleași părți, acestea fiind, de asemenea, invocate și analizate de către instanță chiar în cadrul litigiului care a stat la baza obținerii titlului executoriu de către creditorul contestator, dar nu numai.
În acest context, instanța de control judiciar, în speța de față, este ținută de considerentele care au stat la baza soluțiilor pronunțate de către celelalte instanțe în cadrul litigiilor anterioare existente între părți, având în vedere că operează prezumția de lucru judecat cu privire la aspectele mai sus precizate, acestea fiind apărările comune invocate de recurentul debitor în cadrul tuturor litigiilor purtate cu creditorul contestator.
Astfel, invocarea unor texte de lege în susținerea tezei recurentului potrivit căreia nu poate fi suspus executării silite fiindcă nu are personalitate juridică, un sediu, un cont separat sau un cod de identificare fiscală, nu mai are nicio relevanță în actualul context în care, în mod irevocabil, aceste aspecte litigioase au fost verificate și analizate de către instanța de judecată, în cadrul altor litigii purtate între părți și au fost considerate neîntemeiate, beneficiind astfel de putere de lucru judecat.
Pentru toate aceste motive, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 teza a-II-a C.p.c., tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul formulat de intimații recurenți C. L. C. și P. M. C., împotriva sentinței civile nr._ din data de 13.09.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator Ș. D. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de intimații recurenți C. L. C. și P. M. C., împotriva sentinței civile nr._ din data de 13.09.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator Ș. D. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 01 Octombrie 2013.
Președinte, M. R. H. | Judecător, D. O. | Judecător, V. P. |
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 2 ex./31.10.2013
Jud. fond: V. V.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 4950/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Decizia nr. 547/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
