Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2710/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2710/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 2036/201/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 527/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Judecător G. C. F.
Judecător I. G. P.
Grefier G. D.
Pe rol pronunțarea recursului formulat de pârâta D. M. împotriva sentinței civile nr. 2710/27.12.2011 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._, în contradictoriu cu intervenientul M. L. și reclamanta M. A., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp pt. a delibera, instanța a amânat pronunțarea la termenul de azi, 22.03.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 21.06.2011 pe rolul Judecătoriei Calafat sub nr._, reclamanta M. A. (fostă M.) a chemat în judecată pe pârâta D. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 2150/17.08.1995 încheiat la notariatul de Stat Local Băilești jud. D., din culpa pârâtei și restabilirea situației anterioare încheierii contractului.
În fapt, a motivat că prin contractul susmenționat a înstrăinat către pârâtă, imobilul apartament proprietate, situat in Calafat . . ., în schimbul întreținerii sale si a soțului său pe tot restul vieții și suportarea cheltuielilor de înmormântare la decesul fiecăruia.
A mai motivat că la scurt timp după încheierea contractului de întreținere, respectiv la data de 1.09.1995, soțul său a decedat, iar ea a continuat să locuiască și să se întrețină singură, întrucât pârâta nu a respectat nici una dintre obligațiile de întreținere prevăzute în contract, în natură sau prin echivalent bănesc, iar de peste 15 ani nu a vizitat-o, nu s-a interesat de ea și nu și-a îndeplinit obligațiile de proprietar.
A menționat că în toată această perioadă, de la încheierea contractului și până în prezent, ea a fost cea care a achitat impozitul anual pentru imobil, și-a plătit cheltuielile de întreținere lunare, consumul de energie electrică, apă, energie termică, butelie, alimente, deși acestea trebuiau achitate de către pârâtă, conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat.
A arătat că ea a avut nevoie permanentă de întreținere, întrucât a fost operată pe cord deschis, și, fiind în vârstă de 70 de ani, bolnavă, nu se poate deplasa singură, ceea ce a determinat-o să apeleze la alte persoane, în prezent fiind întreținută de soțul său, cu care s-a căsătorit la data de 29.11.1997.
A mai arătat că pârâta nu are mijloace materiale pentru a-i asigura întreținerea, aceasta fiind pensionată medical de gr.I, iar in urma unor operații la nivelul coloanei vertebrale, este imobilizată la pat, cu ajutor permanent, fiind in imposibilitatea de a-i acorda reclamantei întreținerea necesară.
La data de 6.05.2011 pârâta a formulat întimpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2150/17.08.1995 la NSL Băilești .
Motivând, pârâta a susținut că prin contractul susmenționat, reclamanta împreună cu soțul său, M. C., au înstrăinat apartamentul situat în Calafat . . întreținerii pe timpul vieții și suportării cheltuielilor de înmormântare la decesul fiecăruia, calificând actul juridic întocmit, ca fiind un contract de întreținere, motivul rezoluțiunii acestuia constituindu-l, în opinia reclamantei, nerespectarea obligației de întreținere.
A arătat că reclamanta se află în eroare când califică actul juridic întocmit ca fiind contract de întreținere, omițând, cu intenție, să menționeze că obiectul tranzacției l-a constituit nuda proprietate asupra apartamentului, pentru care dobânditoarea a achitat prețul convenit, de 800.000 lei, vânzătorii rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra acestuia, obligația principală a dobânditoarei-cumpărătoare D. M., constituind-o astfel, plata sumei de bani în schimbul dobândirii nudei proprietăți.
A mai arătat că scopul urmărit de vânzătorul M. C., la încheierea tranzacției, a fost acela ca, în schimbul înstrăinării nudei proprietăți a apartamentului bun propriu, să gratifice pe M. A., soția sa la acea dată, cu un drept de uzufruct viager, după decesul soțului proprietar, precum și încasarea prețului. Totodată, la solicitarea înstrăinătorului a fost inserată și o clauză de întreținere, însă aceasta ca o obligație subsidiară, din dorința de a-și asigura soția, la nevoie.
A menționat că M. C., înainte de căsătoria sa cu M. A., dobândise apartamentul prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4-_/12.02.1992, pentru care a plătit prețul de 79.556 lei, beneficiind de disp. Legii 61/1990, bani proveniți dintr-un împrumut în sumă de 70.000 lei, care i-a fost acordat de către nepoata acestuia, R. C., căreia îi și promisese la data respectivă că-i va și ceda apartamentul dobândit.
Întrucât această intenție nu s-a mai materializat, în înțelegerea dintre vânzătorul M. C. și cumpărătoarea D. M., la momentul încheierii tranzacției din 17.08.1995, s-a convenit ca aceasta din urmă să-i plătească numitei R. A., dublul sumei datorate de vânzător, respectiv suma de 150.000 lei ROL, tot în contul prețului nudei proprietăți, sumă ce nu a mai fost menționată în contractul autentic, pentru a nu se majora taxele notariale. Plata sumei de 150.000 lei ROL, a fost făcută de dobînditoarea D. M. prin chitanța olografă din 4 septembrie 1995.
A precizat că prețul total achitat de cumpărătoarea D. M. in schimbul nudei proprietăți a apartamentului, a fost de 950.000 lei ROL, in condițiile clauzelor de uzufruct si întreținere, acesta depășind mai mult de jumătate din valoarea bunului, motiv pentru care solicită ca instanța să constate că această convenție încheiată între părți la 17.08.1995 are natura unui contract de vânzare-cumpărare si nu natura unui contract de întreținere, iar in aceste circumstanțe nu poate fi primit motivul de rezolutiune invocat de reclamantă, respectiv neîndeplinirea obligației de întreținere, atâta timp cât obligația principală a dobânditoarei D. M., aceea de plata prețului nudei persoane, a fost îndeplinită.
A susținut că natura convenției încheiată la 17.08.1995 ca și problemă de drept, a fost dezlegată de către instanțe cu putere de lucru judecat, cu prilejul soluționării primului litigiu purtat anterior intre aceleași părți care a avut ca obiect rezolutiunea, statuându-se că obligația principală a dobânditoarei D. M. a constituit-o plata prețului, in timp ce obligația de întreținere având un caracter subsidiar.
Prin aceeași întimpinare, pârâta D. M. a solicitat ca in situația in care instanța a calificat natura convenției intervenită intre părți la data de 17.08.1995 ca fiind contract de întreținere, să se respingă acțiunea in rezoluțiune, întrucât nu sunt întrunite disp. art. 1020-1021 c.civ.
A motivat că rezoluțiunea unui contract de întreținere se dispune numai dacă din culpa debitorului nu a fost prestată întreținerea prevăzută în contract, respectiv se dovedește neexecutarea fără justificare a obligației de întreținere, iar refuzul de a primi întreținerea cuvenită, fără un motiv temeinic, constituie un abuz al creditorului, situație în care acesta nu poate obține rezolutiunea contractului, prevalându-se de propria-i culpă.
A mai motivat că susținerea reclamantei, potrivit căreia „După încheierea contractului de întreținere” si până la decesul soțului său nu ar fi fost respectată obligația de întreținere de către debitoarea pârâtă, nu este întemeiată.
In ceea ce privește perioada 16.08._98, reclamanta nu poate să mai invoce nerespectarea de către pârâtă a obligației de întreținere, existând autoritate de lucru judecat, conferită de s.c.nr. 675/9.05.1997 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. 1749/1996, având ca obiect acțiunea in rezoluțiune a contractului, formulată de reclamanta M. A. împotriva pârâtei D. M., hotărâre ce a rămas definitivă prin dec.civ. nr. 154/2.02.1998 pronunțată de Tribunalul D. in dosarul nr. 6214/1997 si irevocabilă prin dec.nr. 4155/28.08.1998 pronunțată de Curtea de Apel C. in dosarul nr. 3913/civ/1998.
Ulterior datei de 28.08.1998, pârâta a susținut că și-a îndeplinit obligația de întreținere în măsura în care i-a fost permis acest lucru de către creditoarea întreținută.
A precizat că reclamanta, care s-a căsătorit in timpul desfășurării litigiului anterior, i-a interzis pârâtei cu desăvârșire accesul in apartament, solicitând să i se respecte dreptul de uzufruct si motivând că nu are nevoie de îngrijire, atâta timp cât, la rândul său, este în măsură să efectueze menajul soțului său.
In acest circumstanțe, a susținut pârâta, că singura posibilitate pentru ea, în a-și îndeplini obligația de întreținere, a fost aceea de a-i asigura produsele alimentare de strictă necesitate, respectiv legume, carne de pasăre, carne de porc, ouă, lapte, brânză, pe care le procura în special din gospodăria părinților săi din . si din comerț.
De asemenea, că i-au fost asigurate reclamantei produse de uz casnic necesare, medicamente, fiind vizitată atunci când se afla internată in spital, iar in zilele de sărbătoare, in special de Paști si de C., i-au fost asigurate reclamantei produsele alimentare specifice și cu ocazia zilei de naștere, îi oferea cadouri.
A mai susținut că au fost situații in care reclamanta nu a vrut să primească bunurile oferite, în special in ultima perioadă, de când pârâta nu s-a mai putut deplasa personal la domiciliul reclamantei, ci, aceste bunuri erau trimise prin intermediul copiilor săi sau alți membrii de familie, respectiv mama și fratele acesteia.
A precizat că de o perioadă de timp se deplasează cu mare greutate, mergând cu sprijin în două cârje și de aceea, pentru a asigura reclamantei bunurile de consum necesare, a apelat la membrii familiei sale.
La aceeași dată, respectiv 6.05.2011, pârâta, in temeiul art. 119 c.p.c., a formulat cerere reconvențională, solicitând, in principal, transformarea in bani a obligației de întreținere stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 2150/17.08.1995, încheiat între M. C-tin si M. A., în calitate de vânzători si D. M., în calitate de cumpărătoare, iar in subsidiar, in situația pronunțării rezoluțiunii contractului susmenționat, cu consecința repunerii părților in situația anterioară, a solicitat obligarea pârâtei-reclamante la restituirea prețului achitat, actualizat in raport de indicele de inflație.
Motivând, a susținut că, având in vedere starea obiectivă de boală a sa, atestată prin actele medicale depuse la dosar și decizia asupra capacității de muncă nr. 4329/28.09.2010, precum si susținerea reclamantei-pârâte, că se află in imposibilitatea de a-i acorda întreținere în natură, coroborate cu eventualul refuz al acesteia de a-i putea îndeplini obligația de întreținere prin intermediul altei persoane, consideră că cererea de înlocuire a întreținerii in natură, cu o sumă de bani corespunzătoare, este admisibilă.
La data de 27.09.2011, reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale a pârâtei-reclamante, ca neîntemeiată.
A motivat că pârâta-reclamantă face o interpretare a naturii actului încheiat care nu corespunde legislației si practicii judiciare in materie, astfel.
Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere este un contract nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual, translativ de proprietate, căruia i se aplică regulile generale din materia obligațiilor înscrise in art. 1020 si 1021 C.civ., conform cărora, condiția rezolutorie este subînțelesă totdeauna in contractele sinalagmatice, în cazul în care una din părți nu-și execută obligația, așa încât, partea in privința căreia nu s-a executat obligația, poate opta fie să determine cealaltă parte la executarea convenției, dacă este posibil, fie să solicite desființarea contractului.
Transformarea obligației de întreținere într-o obligație in bani, nu poate avea loc decât in urma acordului de voință al părților contractante, obligația esențială a întreținătorului fiind aceea de a acorda întreținere in natură beneficiarului întreținerii, iar în caz de neexecutare, creditorul acestei obligații are opțiunea intre a cere rezoluțiunea contractului sau executarea lui. In aceste condiții, transformarea obligației de întreținere în natură într-o obligație de întreținere în bani egală cu valoarea întreținerii, este necesar, în primul rând, consimțământul părților contractante și nu este de acord cu transformarea obligației de întreținere pe care pârâta-reclamantă și-a asumat-o prin contract, . întreținere în bani.
Reclamanta-pârâtă a susținut că pârâta-reclamantă nu și-a respectat nici una din obligațiile prevăzute în contract și că, în toată perioada după încheierea contractului, nu a prestat întreținere în natură și nu s-a gândit să transforme întreținerea in echivalent bănesc, așa cum solicită acum, când a fost chemată in judecată.
A mai susținut că are nevoie permanentă de întreținere, că nu putea refuza întreținerea din moment ce a încheiat cu pârâta-reclamantă un contract si a fost nevoită să apeleze la alte persoane pentru ajutor și întreținere și să plătească cu proprii bani aceste servicii.
De asemenea, că din cauza bolii de care suferă (boală gravă de inimă, operație pe cord deschis si alte afecțiuni cauzate de abuzul de medicamente), are nevoie de întreținere efectivă, nu poate să se deplaseze fără ajutor, iar când se internează in spital, aproape in fiecare lună, are nevoie de însoțitor.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, solicitat in subsidiar de către pârâta-reclamantă, privind restituirea prețului achitat, reclamanta-pârâtă a solicitat respingerea acestuia, deoarece nu a primit nici un preț, chiar dacă în contract este stipulat un preț de 800 .000 lei vechi,, derizoriu, având în vedere valoarea reală a imobilului la acea vreme.
La aceeași dată, 27.09.2011, pârâta-reclamantă, in temeiul art. 57-58 c.p.c., a formulat cerere de chemare in judecată a pârâtului M. L., solicitând ca, în situația în care se va dispune rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 2150/17.08.1995, incheiat intre M. C-tin și M. A., in calitate de vânzători si D. M., in calitate de cumpărători, cu consecința repunerii părților in situatia anterioară, să fie obligat acesta, împreună cu reclamanta-pîrîtă M. A., fiecare in raport de cotele succesorale, la restituirea prețului achitat, actualizat in raport de indicele de inflație.
In fapt, a motivat că scopul urmărit de vânzătorul M. C-tin la încheierea tranzacției din 17.08.1995, a fost acela ca in schimbul instrăinării nudei proprietăți a apartamentului bun propriu, să gratifice pe M. A., sotia sa la acea dată, cu un drept de uzufruct viager după decesul soțului proprietar, precum si încasarea prețului. Totodată, la solicitarea înstrăinătorului, a fost inserată si o clauză de întreținere, însă aceasta, ca o obligație subsidiară din dorința de a-și asigura soția la nevoie.
A menționat că M. C-tin, înainte de căsătoria sa cu M. A., dobândise apartamentul prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4-_/12.02.1992 pentru care a plătit prețul de 79.556 lei ROL, beneficiind de disp. Leg. Nr. 61/90, iar prețul cu care a achitat apartamentul a provenit dintr-un împrumut in sumă de 70.000 lei ROL ce i-a fost acordat de către nepoata acesteia, R. A., căreia îi si promisese la data respectivă, că-i va ceda apartamentul dobândit.
Întrucât această intenție nu s-a mai materializat, in înțelegerea dintre vânzătorul M. C-tin si cumpărătorul D. M. la momentul încheierii tranzacției din 17.08.1995, s-a convenit ca aceasta din urmă să-i plătească numitei R. A., dublul sumei datorată de vânzător, respectiv suma de 150.000 lei ROL, tot in contul prețului nudei proprietăți, sumă ce nu a mai fost menționată în contractul autentic, pentru a nu se majora taxele notariale, iar plata sumei de 150.000 lei ROL a fost făcută de dobânditoarea D. M. prin chitanța olografă din 4.09.1995.
Pârâta-reclamantă a susținut că gestul de recunoștință al proprietarului M. C-tin față de soția sa, s-a datorat faptului că aceasta a fost de acord cu căsătoria, in condițiile in care soțul era bolnav și mai in vârstă cu cca. 10 ani și totodată, faptului că acesta nu se înțelegea cu un fiu al său dintr-o căsătorie anterioară, (fiind convins că în situația intervenirii decesului, descendentul său nu va fi de acord să-i acorde dreptul de abitație mamei sale vitrege).
A mai susținut pârâta-reclamantă că acțiunea reclamantei-pârâte, având ca obiect rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, o eventuală admitere a acțiunii ar avea ca efect repunerea părților in situația anterioară datei contractului și acest fapt justifică interesul acesteia pentru chemarea in judecată a moștenitorului M. L..
La data de 21.11.2011, intervenientul forțat M. L. a precizat în scris că este fiul lui M. C. și solicită rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentif. sub nr. 2150/17.08.1995 încheiat de tatăl său, M. C-tin si M. A., in calitate de vânzători și D. A., în calitate de cumpărător, cu privire la imobilul din Calafat . 2 . repunerea părților in situația anterioară.
A menționat că pârâta-reclamantă nu a achitat suma prevăzută in contract.
Cu privire la natura actului încheiat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentif. sub nr. 2150/17.08.1995, intre M. C., M. A. (actualmente M.), in calitate de vânzători și D. M., în calitate de cumpărătoare, instanța califică acest act ca fiind un contract de întreținere și nu ca fiind un contract de vânzare-cumpărare, pârâta-reclamantă făcând o interpretare a naturii actului încheiat, care nu corespunde legislației și practicii judiciare in materie.
Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere este un contract nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual, translativ de proprietate, căruia i se aplică regulile generale din materia obligațiilor înscrise în art. 1020 și 1021 c.civ., conform cărora, condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice in cazul in care una din părți nu-și execută obligația.
Așadar, partea in privința căreia nu s-a executat obligația, poate opta, fie să determine cealaltă parte la executarea convenției, dacă este posibil, fie să solicite desființarea contractului, iar transformarea obligației de întreținere într-o obligație in bani (renta viageră), nu poate avea loc decât în urma acordului de voință al părților contractante.
Pe de altă parte, obligația esențială a întreținătorului este să acorde întreținere în natură beneficiarului întreținerii. In caz de neexecutare, creditorul acestei obligații are opțiunea între a cere rezolutiunea contractului (art. 1021 c.civ) sau executarea întreținerii . Legislația și practica judiciară in materie a considerat că pentru transformarea obligației de întreținere în natură, . întreținere în bani egală cu valoarea întreținerii, este necesar, in primul rînd, consimțământul părților contractante.
In speță, instanța calificând actul încheiat între părți ca fiind contract de întreținere, chiar dacă în acesta s-a stipulat prețul imobilului înstrăinat, ceea ce nu poate modifica natura juridică a actului, s-a trecut la administrarea de probe privind respectarea obligației de întreținere asumată de pârâta-reclamantă prin contractul mai susmenționat .
Prin sentința civilă nr. 2710/27 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta-pîrîtă M. A. împotriva pârâtei-reclamante D. M..
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă D. M. împotriva reclamantei-pârâte M. A. privind obligarea reclamantei-pârâte la restituirea prețului achitat.
A fost admisă acțiunea civilă a pârâtei-reclamante împotriva intervenientului forțat M. L..
S-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.2150/17.08.1995 de Notariatul de Stat Băilești și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
A fost obligat pe reclamanta-pârâtă și intervenientul forțat la restituirea către pârâta-reclamantă a sumei de 800.000 lei vechi, actualizată la data efectuării plății.
A fost obligat pe pârâta- reclamantă la 590 lei, cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul autentificat sub nr. 2150/17.08.1995 de Notariatul d Stat Băilești, față de reclamanta-pârâtă, nu a mai vizitat-o, nu s-a mai interesat de aceasta, astfel.
Începând cu anul 1998, rezultă că pârâta-reclamantă s-a comportat total necorespunzător față de reclamanta-pârâtă.
Cu privire la cererea reconvențională prin care s-a solicitat transformarea în bani a obligației de întreținere stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2150/17.08.1995, s-a constatat că nu se poate dispune o astfel de transformare, deoarece aceasta presupune în primul rând, consimțământul părților contractante, iar reclamanta-pârâtă nu este de acord cu transformarea obligației de întreținere pe care pârâta-reclamantă și-a asumat-o prin contract, într-o obligație de întreținere în bani, apreciindu-se că nu ar fi în interesul reclamantei-pârâte, ci doar al pârâtei-reclamante, pe de o parte, iar pe de altă parte, din examinarea acelorași probe administrate, se retine că pârâta-reclamantă nu are o situație socială și materială care să-i permită plata obligației în bani, reprezentând echivalența unei întrețineri corespunzătoare pe tot timpul vieții reclamantei-pârâte cu toate cele necesare traiului zilnic, așa cum este stipulat în contract, în condițiile în care primește o pensie de boală, conform actelor depuse, din care își asigură propria existentă, atât ai ei cât și ai celor doi minori, precum și pentru medicamente necesare bolii de care suferă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta, însă fără a-l timbra corespunzător.
Prin decizia nr. 142 din data de 23 martie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta pârâta D. M., împotriva sentinței civile nr. 2710/27 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. A., (fostă M.) și intimatul intervenient M. L. și s-a dispus obligarea apelantei la plata către intimat- reclam. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal pârâta D. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: în mod greșit s-a anulat ca netimbrat apelul declarat în cauză întrucât titulara cererii nu a fost regulat citată, fiind nesocotite disp. art. 85, 90, 93 Cod procedură civilă. Susține că în caz de alegere de domiciliu, dacă partea arată și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană și în lipsa unei asemenea arătări, comunicarea se va face la domiciliul părții.
În drept a invocat dispoz. art.299 și urm. C.pr.civilă și cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 cu trimitere la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 7278/14 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de pârâta D. M. împotriva deciziei civile nr. 142 din data de 23 martie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta M. A., cu intervenientul M. L.,
A fost casată decizia civilă nr. 142 din data de 23 martie 2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._ și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ .
Prin apelul formulat, pârâta D. M. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul calificării contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2150/17.08.1995 la Notariatul de Stat Băilești, ca fiind un contract de întreținere și nu unul de vânzare-cumpărare, încălcând astfel prezumția puterii de lucru judecat, statuată prin decizia civilă nr. 154/02.02.1998, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 6214/1997.
Apelanta susține că în speță, cu putere de lucru judecat, Tribunalul D., prin dec.civ. nr. 154/02.02.1998 pronunțată în dosarul nr. 6214/1997 a statuat că obligația principală pe care și-a asumat-o D. M. cu prilejul convenției încheiată la data de 17.08.1995 a fost aceea de plată a unei sume de bani ce a reprezentat o parte însemnată din valoarea apartamentului, iar obligația de întreținere a fost una subsidiară, astfel că neîndeplinirea obligației subsidiare de întreținere nu putea conduce la rezoluțiunea contractului.
Independent de prezumția de lucru judecat invocată, deși instanța de fond a calificat actul încheiat de părți ca fiind contract de întreținere, instanța nu a motivat această soluție, ori, pentru rezolvarea problemei naturii juridice a contractului, instanța trebuia să stabilească obligația principală, scopul principal urmărit de părți la încheierea contractului.
Instanța de fond nu a făcut o apreciere corespunzătoare a probatoriului administrat în cauză reținând greșit că, începând cu anul 1998, pârâta reclamantă nu și-a mai îndeplinit obligațiile asumate prin contractul autentificat sub nr. 2150/17.08.1995 de Notariatul de Stat Băilești față de reclamanta pârâtă, nu a mai vizitat-o și nu s-a mai interesat de aceasta.
Jurisprudența a statuat că rezoluțiunea contractului de întreținere constituie o sancțiune îndreptată împotriva debitorului obligației care în mod culpabil nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere.
În speță, starea de boală dovedită a pârâtei conduce la lipsa vinovăției întreținătoarei, condiție indispensabilă pentru antrenarea răspunderii civile contractuale.
Interesul principal al reclamantei era acela de a obține un drept de abitație viager cu privire la apartamentul bun propriu al soțului.
Instanța de fond a respins cererea reclamantei pârâte cu privire la transformarea în bani a obligației de întreținere stabilită prin contractul autentificat sub nr. 2150/17.08.1995, ignorând disp. art. 2261 din Noul Cod Civil, cantonându-se la o practică judiciară din perioada în care contractul de întreținere era doar o creație a practicii și nu un contract numit, reglementat prin dispoziții legale.
Dispunând rezoluțiunea contractului autentificat sub nr. 2150/17.08.1995 de Notariatul de Stat Băilești și repunerea părților în situația anterioară, instanța a obligat în mod greșit pe reclamanta pârâtă și intervenientul forțat M. L. numai la restituirea sumei de 800.000 lei vechi, actualizată la data efectuării plății, deși, din probatoriul administrat a dovedit că suma achitată cu titlu de preț pentru nuda proprietate a fost de 950.000 lei vechi.
Intimata reclamantă M. A. a formulat întâmpinare la apelul formulat de pârâta D. M. prin care a solicitat recalificarea căii de atac din apel în recurs, având în vedere prev. art. 2821, alin. 2 C.p.c. și respingerea apelului ca nefondat.
În ședința publică din 07.12.2012, instanța a calificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind recursul, conform motivelor din încheierea de ședință de la acel termen.
După calificarea căii de atac ca fiind recurs, recurenta a depus o precizare a motivelor de recurs, aceasta reprezentând de fapt o reiterare a motivelor de apel inițiale, intimata solicitând respingerea acestora, pe calea unei noi întâmpinări.
Analizând recursul formulat, tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin primele două motive de recurs se susține că instanța de fond a calificat greșit contractul de vânzare-cumpărare ca fiind un contract de întreținere și nu unul de vânzare-cumpărare încălcând astfel prezumția puterii de lucru judecat statuată prin dec.civ. nr. 154/02.02.1998 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 6214/1997 și că, independent de prezumția de lucru judecat invocată, instanța deși a calificat contractul ca fiind un contract de întreținere nu a motivat această soluție.
Cu privire la aceste două motive de recurs, tribunalul reține că prezumția de lucru judecat presupune, pe de o parte, ca o problemă litigioasă, odată tranșată, să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar pe de altă parte, ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară, or, prin decizia sus invocată de recurentă, nu s-a procedat la o calificare expresă a contractului, instanța apreciind în considerentele deciziei invocate pe de o parte că, " contractul încheiat de părți este un contract nenumit, iar obligația născută în sarcina pârâtei din contract constă atât în plata unei sume de bani ca preț al vânzării cât și întreținerea înstrăinătorilor și suportarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea acestora", iar pe de altă parte că "pârâta și-a executat …obligația principală."
Este evident că cele două susțineri se contrazic întrucât, pe de o parte dacă instanța a apreciat că, în speță contractul încheiat este unul nenumit, evident am fi în prezența contractului de întreținere care, în vechiul Cod civil, nu a beneficiat de o reglementare proprie; pe de altă parte, dacă a reținut că obligația principală ar fi aceea de plată a prețului, calificarea ar fi a unui contract de vânzare-cumpărare, or, așa cum s-a reținut anterior, Tribunalul D. prin dec.civ. nr. 154/02.02.1998 pronunțată în dosarul nr. 6214/1997 nu a procedat la o calificare expresă a contractului intervenit între părțile cauzei și a cărei rezoluțiune se solicită, astfel că nu se poate reține sub acest aspect prezumția de lucru judecat.
Nu se poate reține nici critica potrivit căreia prima instanță nu a motivat calificarea contractului ca fiind unul de întreținere. Deși această motivare este succintă, a fost făcută iar instanța de control judiciar o poate completa.
Astfel, potrivit disp. art. 977 Cod civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.
Din probele administrate în fața instanței de fond, tribunalul reține că pârâta recurentă a recunoscut caracterul contractului încheiat ca fiind unul de întreținere, prin răspunsurile la întrebările 1 și 2 la interogatoriul luat la propunerea reclamantei M. A. – fila 56 dosar fond. În acest caz, mărturisirea, fiind un act de voință unilateral, este irevocabilă, partea neputând reveni asupra acesteia, infirmând-o printr-o afirmație contrară.
Caracterul contractului ca fiind unul de întreținere rezultă și din răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriul luat reclamantei de către pârâtă fila 59 dosar fond.
Tribunalul nu poate reține ca și criteriu de calificare a contractului proporția între prețul în bani și valoarea întreținerii, întrucât în practică acest lucru nu este posibil, valoarea întreținerii fiind aleatorie.
Nu poate fi reținut nici argumentul potrivit căruia, prin încheierea contractului nu s-a urmărit altceva de către defunctul M. C. decât asigurarea unui drept de abitație viager soției supraviețuitoare, reclamanta M. A., pentru că acest beneficiu era asigurat prin simpla mențiune a asigurării uzufructului viager, clauză inserată de asemenea în contractul autentificat sub nr. 2150/17.08.1995 de Notariatul de Stat Băilești. Prin urmare, este evident că scopul încheierii contractului a fost acela de asigurare a întreținerii către creditoarea reclamanta M. A..
Nici cel de-l treilea motiv de recurs nu poate fi primit, cât timp toate probele administrate în fața instanței de fond conduc la concluzia că pârâta reclamantă nu și-a mai îndeplinit obligația de întreținere a reclamantei pârâte începând cu anul 1998.
În mod corect, instanța de fond a reținut în acest sens declarațiile martorilor A. I., M. A. și S. M. vecini cu reclamanta pârâtă, aceste declarații având valoarea unor probe directe, martorii fiind martori oculari.
În mod corect au fost înlăturate și depozițiile martorilor pârâtei reclamante întrucât unii martori nu au avut calitatea de martori oculari- tot ceea ce au declarat fiind relatări ale pârâtei reclamante- iar alții declarând că nu cunosc nimic în această cauză.
Tribunalul nu va reține argumentul potrivit căruia nu se poate reține culpa pârâtei reclamante în neîndeplinirea obligației de întreținere ca urmare a stării precare de sănătate a acesteia, pe de o parte din cauza caracterului aleatoriu al contractului de întreținere și, pe de altă parte, din cauza contractului intutitu personae al contractului, obligația de întreținere fiind o obligație de a face strict personală și netransmisibilă.
Obligația de întreținere nu poate fi executată de întreținut pe seama întreținătorului și nici de un terț în contra voinței întreținutului, creditorul neputând-o transforma decât în dezdăunări, în caz de neexcutare culpabilă de către debitor, în natura ei specifică.
Urmare a acestor argumente, este evident că pentru transformarea obligației de întreținere dintr-o obligație de a face, într-o obligație de a da este necesar acordul expres al creditorului întreținerii, cu excepția cazului în care, debitorul a refuzat în mod nejustificat acordarea întreținerii. Cum, în speță nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat al reclamantei pârâte în acordarea întreținerii, în mod corect a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă prin care s-a solicitat transformarea obligației de întreținere în una bănească.
Nefondat este și ultimul motiv de recurs, prin niciuna din probele administrate în cauză de pârâta reclamantă nefăcându-se dovada achitării sumei de 150.000 lei vechi, peste prețul apartamentului prevăzut expres în contract.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept reținute, în baza art. 312, alin. 1, tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta D. M. împotriva sentinței civile nr. 2710/27.12.2011 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._, în contradictoriu cu intervenientul M. L. și reclamanta M. A..
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 22 Martie 2013.
Președinte, R. Steluța G. | Judecător, G. C. F. | Judecător, I. G. P. |
Grefier, G. D. |
Red.jud.R.S.G.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond: E.M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 528/2013. Tribunalul DOLJ | Partaj judiciar. Sentința nr. 4950/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
