Anulare act. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 7/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 12573/215/2010**

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 7/2013

Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE J. S.

Judecător L. A.

Grefier L. E. C.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor, care au avut loc în ședința publică de la 15 ianuarie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea acțiunii formulată de reclamantul P. DE PE L. CURTEA DE APEL C. în contradictoriu cu pârâții B. C. F., A. N., și N. I., având ca obiect anulare act, reținută spre rejudecare ca urmare a anulării sentinței civile nr. 6773 din 04.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 011* prin decizia civilă nr. 482 din 20.11.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .

TRIBUNALUL

Asupra acțiunii civile de față:

Prin cererea înregistrată la data de 23.04.2010, reclamantul P. de pe lângă Curtea de Apel C. a solicitat anularea procesului verbal din data de 19.03.2003 întocmit de B. E. J. C. F., în contradictoriu cu pârâții B. E. J. C. F. și A. N..

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin plângerea penală depusă la P. de pe lângă Curtea de Apel C., pârâtul (parte vătămată) A. N. a solicitat efectuarea cercetărilor în vederea tragerii la răspundere penală a executorului judecătoresc C. F., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 Cod Penal, constând în aceea că a înscris date neconforme realității în procesul verbal de executare silită nr. 12/E/2003 din data de 19.03.2003.

Mai arată că prin rezoluția nr. 357/P/2010 din 14.04.2010, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus în temeiul art .226 alin. 6, rap. la art. 10 lit. g Cod pr. penală încetarea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc C. F., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Prin sentința civilă nr._/28.06.2010 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul numărul_ s-a admis cererea formulată de reclamantul P. de pe lângă Curtea de Apel C., în contradictoriu cu pârâții B. C. F. și A. N., dispunându-se anularea totală a procesului verbal de executare nr. 12/E/2003 din data de 19 martie 2003.

Împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat recurs pârâta B. C. F., iar prin decizia civilă nr. 59/08.02.2011 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._ s-a admis recursul formulat de reclamanta P. de pe lângă Curtea de Apel C., s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, cu motivarea că cererea trebuia soluționată și în contradictoriu cu numita B. C. I..

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria C. sub nr._ .

Instanța a constatat că titularul completului legal investit, prin repartizarea aleatorie a cauzei, respectiv Completul C 11 civil, judecător M. M. a formulat cerere de abținere, iar prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10.05.2012 a Judecătoriei C. s-a admis cererea de abținere și s-a trimis cauza la președintele Secției civile din cadrul instanței, în vederea stabiliri completului care va soluționa cauza, cauza fiind repartizată la completul C 14 civil, cu termen de judecată la data de 17.06.2011.

În dovedirea acțiunii sunt depuse la dosar: dosarul nr._ al Judecătoriei C. și dosarul nr._ al Tribunalului D..

Cu ocazia rejudecării pe fondul cauzei, reclamantul P. de pe lângă Curtea de Apel C. a solicitat și instanța a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârât a numitei B. C. I., conform deciziei civile nr. 59/2011 a Tribunalului D..

La termenul din data de data de 17.06.2011, s-a dispus conceptarea și citarea în cauză, în calitate de moștenitoare a pârâtei B. C. I., decedată la data de 08.03.2007, conform certificatului de moștenitor nr. 39/09.03.2007, cu ultimul domiciliu în orașul Filiași, județul D. a numitei N. I..

Prin sentința civilă nr. 6773/04.05.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de către reclamanta P. de pe lângă Curtea De Apel C. în contradictoriu cu pârâții A. N., B. C. F. și N. I..

S-a dispus anularea procesului verbal de executare nr. 12/E/2003 din data de 19.03.2003 încheiat de B. C. F..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 45 alin 1 Cod pr. civilă “Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege”.

În sensul celor menționate mai sus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2/17.01.2011 prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finală Cod pr. civilă, raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c ind.1 Cod pr. penală și a stabilit că procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea în tot sau în parte a unui înscris falsificat atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.

În acest sens, pornind de la dispozițiile art. 523 Cod pr. civilă care arată că termenii și expresiile al căror înțeles este anume explicat în Codul penal au același înțeles și în Codul de procedură penală, noțiunea de înscris în sensul legii penale este reținut ca atare și în dreptul procesual penal.

Instanța a apreciat că noțiunea de înscris semnifică fie operațiunea juridică, fie înscrisul menit să servească drept mijloc de probă a unei operațiuni juridice, iar cererea de față are ca obiect desființarea totală a înscrisului intitulat “cerere” și înregistrat sub nr. 6361/04.04.2003.

Conform art. 184 Cod pr. civilă” când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă”.

Prin rezoluția din data de 14.04.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., pronunțată în dosarul nr. 257/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita C. F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 Cod Penal, dispunându-se sesizarea Judecătoriei C. cu privire la desființarea înscrisului, intitulat procesului verbal de executare nr. 12/E/2003 din data de 19.03. 2003, încheiat de executor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții B. C. F. și N. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Pârâta N. I. a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

În ceea ce priește calitatea părților, instanța a constatat că, potrivit art. 45 alin. 12 C.pr.civ., procurorului i se recunoaște calitatea procesuală activă în situațiile prevăzute de lege, dar numai în sens procesual, iar nu în sens material. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în situația în care procurorul a introdus acțiunea civilă, titularul dreptului subiectiv la care se referă acțiunea va fi introdus în proces în calitate de reclamant, și acesta poate renunța la judecată, la dreptul subiectiv, poate să încheie tranzacții și poate să solicite continuarea judecății în situația în care procurorul intenționează să retragă acțiunea.

Astfel, pârâta solicită să fie conceptați în calitate de contestatori atât instituția reprezentată de procuror, cât și A. N., iar în calitate de intimați apelanta și B. C. F..

Instanța a dat o încheiere interlocutorie asupra căreia nu se mai putea reveni, prin care s-a stabilit obiectul cererii și calitatea părților. Instanța a revenit asupra respectivei încheieri fără nici o bază legală și fără nicio motivare. Mai mult, instanța de fond nu a răspuns asupra excepției invocate. Prin concluziile depuse a invocat excepția tardivității contestației în raport de art.401 C.pr.civ.

Pe fond, pârâta a arătat că acțiunea reclamantului este nefondată.

Procesul-verbal de executare din 19.03.2003, încheiat în cadrul dosarului de executare nr. 12/E/2003 nu este fals și nu are menționate în cuprinsul acestuia date care nu corespund realității. Punerea în posesie s-a făcut în baza documentației cadastrale întocmite la cererea pârâtului A. N., documentație avizată de O.C.P.I. D., terenul fiind îngrădit cu gard de acesta.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pârâtul B. C. F. a arătat că instanța a dat o încheiere interlocutorie asupra căreia nu se mai putea reveni, prin care s-a stabilit obiectul cererii și calitatea părților. Instanța nu a răspuns asupra excepțiilor invocate atât prin note scrise, cât și cu ocazia concluziilor pe fond și anume excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, având în vedere Decizia 162/2003 a Curții Constituționale și excepția tardivității contestației, în raport de art. 401 C.pr.civ.

Pe fond, pârâtul a arătat că acțiunea reclamantului este nefondată.

Procesul-verbal de executare din 19.03.2003, încheiat în cadrul dosarului de executare nr. 12/E/2003 nu este fals și nu are menționate în cuprinsul acestuia date care nu corespund realității.

Pârâtul a menționat că nu s-a efectuat o expertiză topo, s-a întocmit doar o expertiză agricolă pentru stabilirea contravalorii lipsei de folosință, astfel încât la punerea în executare s-a avut în vedere chiar planul de amplasament și delimitare a terenului prezentat de pârâtul A. N., plan de amplasament depus de către acesta la O.C.P.I. D..

În baza sentinței civile nr. 2260/2002 s-a format dosarul de executare nr.12/E/2003, doamna B. C. I. a fost pusă în posesie în termenul prevăzut de lege, formulând contestație nici aceasta și nici pârâtul A. N.. Pârâtul nu este vecin cu terenul în cauză, astfel că nu este afectat în nici un fel de punerea în posesie. Punerea în posesie s-a făcut în concordanță cu planul de amplasament topo și cu starea de fapt, terenul fiind îngrădit cu gard de pârâtul A. N..

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

La data de 08.10.2012, intimatul pârât A. N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.

Instanța a motivat calitatea procesual activă a procurorului, a explicat înțelesul noțiunii de înscris și de faptul că acesta este fals.

Raportul de expertiză tehnică cuprinde aspecte necorespunzătoare realității și ca atare, trebuie anulat.

În ceea ce privește faptul că instanța a revenit supra încheierii din 13 martie 2012, instanța a procedat corect și legal.

Intimatul pârât a menționat că pârâtul B. C. F. trebuia să respecte dispozițiile sentinței civile nr. 2260/2012.

În ședința publică din data de 20.11.2012 Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv "anulare act".

Tribunalul apreciază că ceea ce are relevanță în cauză este obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv motivul pentru care se solicită anularea procesului-verbal de executare din 19.03.2003, încheiat în cadrul dosarului de executare nr. 12/E/2003, și anume împrejurarea că acest înscris este unul fals, în cuprinsul său fiind înscrise date neconforme realității, iar nu împrejurarea că acest înscris întocmit de executorul judecătoresc reprezintă un act de executare silită ce nu se poate anula decât în cadrul unei contestații la executare, în speță nefiind indicat niciunul din motivele prevăzute de art. 399 și următ. Cod de proced. Civilă.

Prin decizia civilă nr. 482/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, au fost admise apelurile formulate de pârâții B. C. F. și N. I. împotriva sentinței civile nr. 6773 din 04.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. de pe lângă Curtea de Apel C. și intimatul pârât A. N..

A fost anulată sentința și reținută cauza spre judecare.

A fost fixat termen pentru judecare la 15.01.2013.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum apellantum, care este o cerință a principiului disponibilității aplicabil procesului civil, principiu ce se impune și în fața instanțelor de control judiciar, așadar și a instanței de apel.

Ca atare, conform principiului enunțat, instanța de apel, ca instanță de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel, cu excepția motivelor de ordine publică.

Apelanții au arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei de către instanța de fond, motiv pe care tribunalul îl apreciază a fi întemeiat.

Astfel, prima instanță a admis cererea formulată de către reclamanta P. de pe lângă Curtea De Apel C. în contradictoriu cu pârâții A. N., B. C. F. și N. I., dispunându-se anularea procesului verbal de executare nr.12/E/2003 din data de 19.03.2003 încheiat de B. C. F., apreciind, în esență, că cererea este întemeiată deoarece în cuprinsul acestui proces verbal sunt înscrise date care nu corespund realității.

Tribunalul constată că judecătorul fondului nu a identificat mijloacele de probă care i-au format convingerea și nici pe cele care l-au îndreptățit să statueze că în procesul verbal de executare nr. 12/E/2003 din data de 19.03.2003 încheiat de B. C. F. sunt înscrise date care nu corespund realității.

De altfel, Tribunalul, analizând considerentele de fapt și de drept proprii ale primei instanțe astfel cum au fost expuse în sentința criticată, constată că acestea sunt aproape inexistente.

Prin această modalitate de soluționare a cauzei judecătorul primei instanțe a încălcat dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, dispoziții care prevăd că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată în fapt și în drept, ceea ce presupune că judecătorii sunt obligați să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care le-au format convingerea să enunțe direct cele constatate și dovezile care au determinat această convingere.

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituie, printre altele, o garanție împotriva arbitrarului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Motivarea în fapt și în drept a soluției pronunțate este, potrivit art. 261 Cod pr. Civilă, o condiție de legalitate a hotărârii, lipsa acesteia putând fi substituită de către instanța de control judiciar dacă soluția pronunțată este confirmată de probele administrate în cauză.

În speță, însă, pentru motivele anterior menționate, Tribunalul constată că prima instanță nu a administrat nici un mijloc de probă în ceea ce privește cererea formulată, astfel încât este în imposibilitate de a suplini motivarea acesteia.

Rolul activ al judecătorului astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 129 alin 5 C.pr.civ. (anterior modificării prin art. I pct. 13 Lg. 202/2010) se manifestă și sub aspectul posibilității de a ordona probele pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Omisiunea instanței de fond de a-și exercita rolul activ în soluționarea cauzei echivalează cu necercetarea fondului, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. 1 teza I C. p. civ. se impune anularea sentinței în tot și reținerea cauzei spre judecarea fondului.

Având în vedere soluția impusă de admiterea acestui motiv de ordine publică, Tribunalul a apreciat de prisos analizarea celorlalte care vizează temeinicia soluției date asupra fondului ale cauzei, aspectele învederate urmând a fi analizate cu ocazia judecării.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la data de 10.03.2010, pârâtul A. N. a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc C. F. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 Cod penal, constând în aceea că a înscris în procesul verbal de executare silită nr. 12/E/2003 din data de 19.03.2003 date neconforme realității.

Prin rezoluția nr. 357/P/2010 din 14.04.2010, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus în temeiul art .226 alin. 6, rap. la art. 10 lit. g Cod pr. penală încetarea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc C. F., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Potrivit art. 184 Cod de procedură civilă, când nu este caz de judecată penală, sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă.

În speță, autorul plângerii penale, pârâtul A. N., nu a înțeles să își însușească acțiunea parchetului, dar a arătat că la punerea în executare a sentinței civile nr. 2260/02.12.2002, executorul judecătoresc a înscris în procesul verbal de executare, date neconforme realității, respectiv a menționat că terenul are pe o latură 3,77 ml, ceea ce ar însemna că suprafața cu care a fost pusă în posesie pârâta B. C. I., este de 228 mp., iar nu de 225 mp., astfel cum este menționat în sentința civilă.

Aceleași aspecte au fost învederate instanței de judecată, prin răspunsurile la interogatoriul luat acestui pârât la data de 15.01.2013, cu ocazia judecării pe fond, urmare anulării sentinței primei instanțe, când a arătat că în mod intenționat s-a menționat în procesul verbal de punere în executare, că pe latura de V, terenul are 3,77 ml., în loc de 3,40 ml., conform unei expertize tehnice efectuate de expert P. M..

Potrivit art. 246 Cod penal, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

De asemenea, potrivit art. 289 Cod penal, falsul intelectual constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Plecând de la aceste definiții date celor două infracțiuni, trebuie analizată fapta executorului judecătoresc și în ce măsură procesul verbal de executare cuprinde mențiuni, fapte, împrejurări care nu corespund adevărului și care sunt de natură să aducă o vătămare intereselor legale ale unei persoane, în speță ale pârâtului A. N..

Ori, analizând actele ce au stat la baza punerii în posesie a numitei B. C. I., instanța reține că au fost avute în vedere sentința civilă nr. 2260/2002, pron. de Judecătoria Filiași în dosarul nr. 1762/2002 precum și documentația cadastrală efectuată chiar de către pârâtul A. N., cu ocazia întocmirii actului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 645/2001, act ce a fost anulat de instanța de judecată. Astfel, conform documentației cadastrale, terenul revendicat are ca dimensiuni, la vest, 3,77 ml., iar la est, 3,61 ml. Terenul, astfel cum a fost identificat în schița de cadastru, are dimensiunile preluate și în procesul verbal de punere în posesie, având în vedere că în dosarul nr. nr. 1762/2002, nu s-a întocmit un raport de expertiză topo.

Pe de altă parte, din planul de amplasament și delimitare a terenului, precum și din copia titlului de proprietate emis numitei B. C. I., reiese că pârâtul A. N. nu este vecin cu terenul în cauză, astfel că acesta nu este afectat de punerea în posesie, în acest fel nefiindu-i adusă vreo vătămare intereselor sale legitime.

Instanța reține astfel, că punerea în posesie s-a făcut în concordanță atât cu sentința civilă anterior menționată, cât și cu planul de amplasament topo și cu starea de fapt, terenul fiind deja îngrădit de A. N..

Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge cererea formulată de reclamantul P. de pe lângă Curtea de Apel C., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge cererea formulată de reclamantul P. DE PE L. CURTEA DE APEL C. în contradictoriu cu pârâții B. C. F., cu sediul în C., ., nr. 36, județul D., A. N., domiciliat în Filiași, . și N. I. domiciliată în Filiași, ..23, județul D..

Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2013.

Președinte,

J. S.

Judecător,

L. A.

Grefier,

L. E. C.

Red.jud.J.S.

Tehn.F.M./6 ex.

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 621/2013. Tribunalul DOLJ		Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... →

Anulare act. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul DOLJ