Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 2215/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2215/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 2816/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 2215
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. G. - judecător
Judecător A. P.
Judecător L. L. B.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenții pârâți M. L., M. I., M. S., N. Anișoara și V. D., împotriva sentinței civile nr. 7228/08.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. P., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă N. Anișoara și avocat C. C., pentru intimatul reclamant I. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta pârâtă N. Anișoara solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat C. C., pentru intimatul reclamant I. P., solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
La data de 08.02.2012 a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ /2013, acțiunea formulată de reclamantul I. I. P., în contradictoriu cu pârâții L. I., M. L., M. I., M. S., N. ANIȘOARA și V. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare intervenită între acesta și autorul M. Ș., cu privire la imobilul termen, în suprafață de 400 mp, situat în comuna Bucovăț, ., iar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În fapt, reclamantul a arătat că a cumpărat de la numiții M. Ș. și L. I. o suprafață de teren de 400 mp și o casă, formată din 4 camere din chirpici și lanțuri, pentru suma de 15.000 lei, care a fost achitată la data de 28.05.1986, atunci când a intrat și în posesia imobilului, iar de atunci și până în prezent nu a fost tulburat în posesie, plătind taxele și impozitele la zi.
A mai precizat că numitul M. Ș. a decedat, iar pârâții sunt moștenitorii acestuia.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri, martori și expertiză.
Anexat cererii de chemare în judecată a depus înscrisul sub semnătură privată, dovada achitării taxei de timbru, timbru judiciar.
La termenul din 14.03.2012, reclamantul, prin apărător, și-a precizat acțiunea, în sensul indicării temeiului de drept, respectiv art. 1073 și 1074 C. Civil.
La data de 12.04.2012, pârâții M. L., V. D., N. Anișoara, M. S., M. I. au depus concluzii screise, prin care au învederat că au calitatea de proprietari asupra terenului conform TDP nr. 433-1384, ulterior certificat de moștenitor nr. 87/2003 și totodată în baza acestor acte plătesc impozit pe acest teren.
Au mai învederat că, având în vedere că au făcut cheltuieli raportate la terenul ce constituie obiectul litigiului, solicită ca aceste cheltuieli să fie evaluate în mod corespunzător și plătite de reclamant, respectiv: valoarea impozitului pe teren conform chitanțelor, alte cheltuieli cu deplasări la Primăria Bucovăț, Judecătoria C., Judecătoria S., la Palilula, la domiciliul reclamantului pentru a-i solicita să găsească o soluție în vederea rezolvării acestei situații, telefoane, învoiri la serviciu, timp liber irosit.
Anexat întâmpinării au depus copii de pe chitanțele privind plata impozitului, TDP nr. 433-1384/23.11.1994, CM nr. 87/2003, sentința civilă nr. 1861/07.02.2012 a Judecătoria C., acte de stare civilă, întâmpinări formulate în cadrul altor dosare.
Prin încheierea de ședință din data de 23.05.2012, instanța a calificat concluziile scrise formulate de pârâți ca fiind cerere reconvențională.
În scop probatoriu, la solicitarea reclamantului, prin apărător, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie, având ca obiective: individualizarea terenului prin măsurători, vecinătăți, întocmire schiță și evaluare, de asemenea, să se precizeze dacă pe teren există construcții, iar în caz afirmativ identificarea acestora.
La data de 15.11.2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză specialitatea topografie, realizat de expert G. M., împotriva căruia părțile nu au formulat obiecțiuni.
În cauză au fost audiați martorii M. Ș. și M. N..
La data de 06.03.2013, reclamantul a formulat precizare la acțiune, în sensul că solicită constatarea valabilității convenției de vânzare-cumpărare intervenită între acesta și numiții M. Ș. și L. I., pentru casa și terenul în suprafață de 619 mp, situate în comuna Bucovăț, ., având ca vecini: la N – Drum sătesc pe distanța de 25,6 m, la E – T. M. pe distanța de 25,86 m, la S – PR 1861 pe distanța de 35,34 m și la V – drum sătesc pe distnța de 17,26 m.
Prin sentința civilă nr.7228/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul I. I. P., în contradictoriu cu pârâții L. I., M. L. și M. I., M. S., N. ANIȘOARA, și V. D..
S-a constatat valabilitatea convenției de vânzare cumpărare încheiată la data de 26.mai.1986 între reclamant în calitate de cumpărător și autorul M. N.Ș., în calitate de vânzător ( având ca moștenitori pârâții în cauză ) având ca obiect suprafața de 600 mp teren intravilan curți construcții, T123P126, cu vecinătățile: N-Drum .., S – Balta 1861, V – Drum . loc de act autentic de vânzare cumpărare.
S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra casei de locuit realizată pe acest teren, compusă din 2 camere și beci, conform raportului de expertiză realizat în cauză de expert G. M., prin accesiune imobiliară.
A fost respinsă acțiunea precizată față de pârâta L. I. pentru excepția lipsei calității procesuale pasive.
A fost respins capătul de cerere precizat privind restul suprafeței de 19 mp.
A fost admisă în parte cererea reconvențională .
A fost obligat reclamantul către pârâți la plata sumei de 447 lei, contravaloare impozit.
A fost respins capătul de cerere reconvențional privind restul sumei de 2053 lei.
Au fost obligați pârâții către reclamant la plata sumei de 1018 lei, cheltuieli de judecată.
A fost obligat reclamantul către pârâți la plata sumei de 214 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 26.05.1986 între reclamant, în calitate de promitent –cumpărător, și autorul M. N. Ș. în calitate de promitent-vânzător( având ca moștenitori pârâții în cauză ) și pârâta L. I., în calitate de promitentă vânzătoare, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenul intravilan categoria de folosință curți construcții, în suprafață de 600 mp T123P126 situat în ., județul D., așa cum a fost identificat în TDP 433-1384/23.11.1994 eliberat de Comisia Județeană D. pentru Lg.18/1991 pe numele autorului M. M. Ș., având ca moștenitori pârâții în cauză. Instanța a reținut că TDP nr. 433-1384/23.11.1994 ce reprezintă dovada proprietății suprafeței de 600 mp teren înstrăinate este emis doar pe numele autorului M. M. Ș., ca urmare doar moștenitorii săi au calitate procesuală pasivă ; pârâta L. I. nu este înscrisă pe TDP în speță și nici nu s-a făcut dovada succesiunii tatălui acestora, pentru a rezulta calitatea procesuală pasivă a pârâtei L. I., în speța de față.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză a rezultat că la data intervenirii înțelegerii, întregul preț a fost plătit, iar reclamantul a intrat în posesia terenului, pe care îl folosește de la data încheierii convenției și până în prezent, dar vânzarea nu s-a putut perfecta, având în vedere că pârâtul nu s-a mai prezentat; pe acest teren reclamantul a realizat două camere de locuit.
Instanța a reținut că autorul vânzător este titularul TDP nr.433-1384/23.11.1994 emis de Comisia Județeană D. și în T123P126 se află înscrisă suprafața de 600 mp teren cu vecinătățile N-Drum .., S-Balta 1861, V-Drum .-a realizat raport de expertiză de către expert tehnic G. M. și în urma identificărilor și măsurătorilor executate a rezultat că terenul ce face obiectul acțiunii este situat în ., T123P126,județul D., are suprafața din măsurători de 619 mp, determinată de conturul punctelor 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-1 pe planul de situație ; însă instanța va avea în vedere doar suprafața de 600 mp pentru care există titlul de proprietate al autorului . Acesta nu putea înstrăina teren pentru care nu avea documente de proprietate, respectiv restul suprafeței de 19 mp. Astfel, una din condițiile de valabilitate a convenției de vânzare cumpărare este aceea ca vânzătorul să fie proprietarul bunului înstrăinat, conform art.1294-1295 vechiul Cod Civil.
Potrivit raportului de expertiză realizat în cauză pe acest teren se află construcția C1 cu două camere și beci.
Potrivit art. 482 vechiul cod civil proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial, dreptul de accesiune.
Ca urmare, instanța va reține dreptul de accesiune al reclamantului asupra casei de locuit cu două camere și beci.
Potrivit certificatului fiscal nu există creanțe bugetare restante, iar potrivit certificatului de sarcini nu există sarcini înscrise.
Însă din copiile chitanțelor depuse la dosar rezultă că pârâții, ulterior încheierii chitanței de mână de autorul lor și . a imobilului, au achitat impozitul pentru acest imobil, în sumă de 447 lei, deoarece, fără actul autentic de vânzare cumpărare imobilul a rămas în evidențele fiscale pe numele moștenitorilor autorului M. M, Ș.; ca urmare, cererea reconvențională a pârâților este întemeiată, obligația de plată a impozitului ulterior încheierii chitanței de mână revenind promitentului cumpărător, care a intrat în posesia imobilului și l-a folosit din momentul încheierii chitanței de mână.
Reține instanța că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat sub imperiul legii vechi, respectiv codul civil din 1864, care nu prevedea expres că, în situația în care una dintre părțile care au încheiat o promosiune bilaterală de vânzare-cumpărare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, așa cum prevede actualul Cod civil, în art. 1669.
Verificând aplicarea legii civile în timp, instanța a constatat că, potrivit art. 6 alin. 5 C. Civ. și art. 3 din Legea 71/2011, actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . noului cod civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz, a săvârșirii ori produceriilor, iar potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. și art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011, „dispozițiile noului Cod civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare al acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al terenurile, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Astfel, conform principiilor neretroactivității legii civile în timp, prevăzute de art. 6 C.civ. și al aplicării imediate a legii civile noi, actelor și faptelor juridice civile le sunt aplicabile dispozițiile legii civile în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, cu excepția retroactivității legii civile noi și a ultraactivității legii civile vechi, dacă legea nouă prevede expres o astfel de excepție.
În cazul raportutilor obligaționale, reține instanța că se va aplica legea de la data încheierii acestor situații juridice, acestea nefiind expres prevăzute în excepțiile menționate de art. 6 alin. 6 C.civ.
Față de aceste considerente, instanța a aplicat în speță dispozițiile vechiului Cod civil care prevedea că, în conformitate cu art. 1073, „creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare”.
Cum promitentul-vânzător nu și-a mai îndeplinit obligația de perfectare a vânzării, instanța a admis în parte acțiunea precizată față de moștenitorii acestuia și va constata valabilitatea vânzării, iar în temeiul art. 1077 din vechiul Cod civil, hotărârea va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, a constatat dreptul de proprietate asupra casei de locuit, prin accesiune imobiliară, a respins acțiunea precizată față de pârâta L. I. pentru excepția lipsei calității procesuale pasive, a respins capătul de cerere precizat privind restul suprafeței de 19 mp și a admis în parte cererea reconvențională, pentru suma rezultată din chitanțele depuse la dosar reprezentând contravaloare impozit, pentru celelalte sume solicitate, pârâții nu au probat cu documente.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. L., M. I., M. S., N. Anișoara și V. D., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, se arată că au plătit o perioadă îndelungată impozitul, I. P. nu a depus diligența necesară și suficientă pentru a intra în legalitate, finalizarea antecontractului la un notar public până la decesul lui M. Ș. din martie 1998. consideră că moștenitorii au fost de bună-credință și nu înțeleg de ce instanța, în condițiile în care au achiesat la cererea lui I. P., în contradicție fiind doar cerința recurenților de a le restitui plata impozitului pe care l-au plătit și cheltuielile pe care le-au făcut pentru a se prezenta la instanță, nicidecum împotriva dobândirii dreptului de proprietate asupra a ceea ce defunctul M. Ș. ar fi transmis lui I. P..
Recurenții susțin că nu trebuia ca ei să plătească cheltuieli de judecată în condițiile în care reclamantului intimata nu i-au produs nici un prejudiciu, lăsându-i în deplină posesie și folosință imobilul dobândit prin act sub semnătură privată, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate în sensul obligării reclamantului la plata impozitului datorat și exonerarea recurenților de la plata cheltuielilor de judecată, deoarece această obligație nu le poată fi impusă atâta timp cât au fost de bună-credință.
Analizând recursul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este fondat.
Recurenții critică sentința sub aspectul obligării lor la plata cheltuielilor de judecată, arătând că sunt de acord cu soluția de admitere a cererii reclamantului și constatare a valabilității convenției de vânzare-cumpărare încheiate de reclamant cu autorul recurenților-pârâți, M. N. Ș..
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, taxa de timbru și onorariul expertiză, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câștigat procesul, apreciind că aceasta din urmă a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă care îi antrenează răspunderea civilă delictuală, având și posibilitatea de a nu acorda cheltuielile de judecată părții care a câștigat procesul, atunci când partea adversă nu are culpă procesuală.
În spiritul acestei interpretări sunt doctrina și jurisprudența recentă (spre ex. dec. nr. 2280/2000 a Curții de Apel București, Secția a IV a civilă, sent. civ. nr. 4782/2003a Judecătoriei Sectorului 5 București, sent. civ. nr. 4116/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București), la care se adaugă și principiul certitudinii jurisprudențiale și a siguranței publice desprins în Hotărârea CEDO din 06.12.2007, cauza B. împotriva României.
Practica în materia cheltuielilor de judecată, inclusiv a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), a stabilit că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Tribunalul constată că recurenții-pârâți nu s-au opus admiterii acțiunii formulate de reclamant, solicitând doar pe cale reconvențională obligarea acestuia la plata sumelor achitate de ei cu titlu de impozit pentru imobilul în litigiu, prin urmare nu poate fi reținută o culpă procesuală a acestora.
Pentru aceste considerente, recursul este apreciat ca fiind întemeiat, astfel că, în baza art. 312 C.pr.civ., va fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Având în vedere prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi respinsă cererea intimatului privind obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții pârâți M. L., M. I., M. S., N. Anișoara și V. D., împotriva sentinței civile nr. 7228/08.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. P.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Respinge solicitarea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Președinte, D. G. | Judecător, A. P. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.D.GArigorașcu
Tehn.S.V./2 ex., 17.12.2013
Jud.-fond-A.G.
| ← Anulare act. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1610/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
