Anulare act. Decizia nr. 700/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 700/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 333/230/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 700/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. O.
Judecător J. S.
Grefier L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor, care au avut loc în ședința publică de la 16 aprilie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta deciziei, privind judecarea recursurilor formulate de reclamantul P. P. și pârâții C. C.-C. și P. D.- G. reprezentat legal C. C. C., împotriva sentinței civile nr. 1013 din 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât T. C. – M., având ca obiect anulare act.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 09.03.2012 sub nr._, reclamantul P. P. a chemat în judecată pârâții T. C. – M., P. D. – G., prin reprezentant legal P. C. – C. și pe P. C. – C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare – cumpărare încheiat la sediul B.N.P. D. F. și autentificat sub nr. 1660/19.11.2008, având ca obiect vânzarea – cumpărarea pretins încheiată între reclamant și pârâți a imobilului proprietatea sa situat în Filiași, .. A9, ., județul D., în suprafață construită de 62,90 m.p., fără îmbunătățiri, compus din trei camere și dependință și dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra tuturor părților din imobil care, prin natura și destinația lor sunt în folosință comună a tuturor coproprietarilor, având nr. cadastral 6/2, 5 nr. CF 2662.
De asemenea, a solicitat reclamantul ca, în situația în care nu se va dispune anularea contractului de vânzare – cumpărare menționat în primul capăt de cerere, să fie obligați pârâții la plata sumei de 30.000 lei pretins încasată de reclamant cu ocazia încheierii contractului, actualizată cu dobânzile legale aferente de la data încheierii contractului și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că este căsătorit cu pârâta P. C. – C. și tatăl pârâtului P. D. – G.. Anterior căsătoriei, a arătat reclamantul că a dobândit prin cumpărare, sprijinit și de părinții săi, un apartament situat în Filiași, .. A9, ., județul D., construita de 62,90 m.p., fără îmbunătățiri compus din trei camere si dependințe si dreptul de coproprietate forțată si perpetua asupra tuturor pârtilor din imobil, care prin natura si destinația lor sunt în folosința ., având nr. cadastral 6/2;5 nr. CF 2662, apartament ce avea regimul bunurilor proprii având in vedere momentul dobândirii sale.
După căsătorie, în urma conviețuirii cu pârâta P. C.-C. s-a născut la data de 19.01.2000 pârâtul P. D.-G. care, din nefericire s-a născut și a evoluat cu un grad de handicap grav.
Pentru a asigura întreținerea familiei sale cu care locuia in apartamentul său, menționat mai sus, a arătat reclamantul că ani de zile a făcut naveta lucrând la mare distanță și lipsind de la domiciliu perioade de timp îndelungate, astfel că pârâta P. C.-C., care avea și calitatea de însoțitor al copilului nostru, rămânea deseori să îngrijească de acesta, el fiind singura persoana care avea venituri din activități economice.
O perioada de timp, după căsătorie, a arătat reclamantul că s-a înțeles bine cu parata P. C.-C., pana in urma cu aproximativ 4-5 ani când aceasta a început sa se comporte total necorespunzător devenind deseori violenta si comportându-se total neadecvat, în calitatea sa de soție, dar si fata de vecini, crizele acesteia fiind de notorietate.
La un moment dat, pârâta i-a vorbit despre posibilitatea de a deveni la rândul ei coproprietara asupra apartamentului dobândit de către reclamant înainte de căsătorie, astfel că, fără a avea cunoștința despre ceea ce se petrece in absenta sa, parata a cerut Primăriei F. sa instituie curatela pentru minorul P. D.-G., acesta având un grad de handicap grav, iar primăria a emis dispoziția nr.514/04.11.2008 prin care 1-a numit curator pe celalalt pârât, respectiv T. C.-M. care este nepotul paratei P. C.-C..
Împreună, cei doi parați, s-au prezentat la notarul public D. F. din F., la numai patru zile după instituirea curatelei, si au obținut procura nr. 1616/08.11.2008 pe care, se pare, ca ar fi semnat-o la rândul său împuternicindu-l pe același T. C.-M. sa vândă apartamentul proprietatea sa copilului său P. D.-G. reprezentat atât de mama sa, parata P. C.-C., cât și de curatorul acestuia, în speță mandatarul T. C.-M..
Astfel, prin aceste manevre dolosive, cei doi parați, la numai aproximativ o săptămâna de la obținerea procurii, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare, la același notar public, autentificat sub nr. 1660/19.11.2008, prin care au vândut, respectiv cumpărat apartamentul proprietatea sa contra sumei de 30.000 lei menționând in contract ca ar fi primit-o anterior încheierii acestuia.
Astfel, prin complicitatea celor doi si a notarului public, prin manevre dolosive si prin dobândirea de către paratul T. C.-M. si a calității de vânzător si a calității de cumpărător s-a reușit trecerea apartamentului proprietatea sa în proprietatea fiului meu, paratul P. D.-G., fără a primi vreodată prețul stabilit in contract. A învederat reclamantul că de aceste manopere a aflat in ultimele luni deoarece soția sa, parata P. C.-C., a trecut la amenințarea ca îl va da afara din casa si la vânzarea unor bunuri mobile din acest imobil, fără acceptul său.
De asemenea, a arătat reclamantul că pârâta s-a izolat . apartament pe care o tine încuiata si in care acesta nu are acces si a ascuns toate actele de stare civila si de dobândire a unor bunuri, astfel ca, in urma demersurilor făcute pe lângă notarii publici si chiar la sediul BNP D. F., a reușit sa intre in posesia unei copii a contractului de vânzare-cumpărare. Același notar a refuzat sa-i comunice si copii de pe celelalte acte aflate la dosarul notarial (procura de reprezentare, decizia de înființare a curatelei, etc).
Apreciază reclamantul ca paratul T. C.-M. nu a avut un veritabil contract de mandat din partea sa pentru vinderea apartamentului, ca l-a obținut in mod fraudulos in complicitate cu notarul public D. F. și parata P. C.-C., ca a obținut fraudulos si curatela pentru minorul parat deoarece acesta putea fi reprezentat de ambii părinți, ca si-a însușit, dacă s-a plătit, suma de 30.000 lei reprezentând prețul apartamentului vândut din care nu i-a dat nici un ban și suspectează ca au făcut aceste fapte numai cu scopul de a pune mâna în vreun fel sau altul pe apartamentul proprietatea sa având în vedere ca parata P. C.-C. l-a amenințat deseori ca îl va alunga din casa, ca va divorța deoarece dorește sa-si refacă viata alături de alte persoane.
De altfel, pârâta a și înregistrat la Judecătoria Filiași cererea de divorț sub nr._ având termen de judecata la data de 11.10.2011.
In speța prezentata mai sus, pretinsul mandatar a avut o calitate de dubla reprezentare, reprezentându-l atât pe reclamant, in calitate de vânzător, cat si pe fiul său, in calitate de curator-comparator si a semnat contractul de vânzare-cumpărare in aceste doua calități.
Chiar dacă în aparenta procură, la care se face referire in actul autentic de vânzare-cumpărare, pare a fi legală, ea nu a exprimat voința sa, iar mandatarul său, exercitând cele două calități de reprezentant al vânzătorului si cumpărătorului, i-a pus in pericol evident interesele,întocmind un act ce a strămutat proprietatea sa in persoana fiului său fără a primi vreodată prețul vânzării de Ia mandatar.
Se poate observa cu ușurința ca actul de vânzare-cumpărare încheiat întrunește caracteristicile unui act fictiv, făcut numai cu scopul deposedării sale de proprietatea asupra imobilului.
A mai susținut reclamantul că, în materia contractului de mandat se recunoaște dreptul mandantului de a cere in instanța anularea actului atunci când se constata dolul prin reticenta, in cazul in care mandatarul are dubla reprezentare sau un interes propriu sau comun cu cel al dobânditorului.
Prin urmare, in temeiul art. 1532 si următoarele din Codul Civil ce reglementează materia contractului de mandat, a solicitat reclamantul admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, sa se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la sediul BNP D. F. din F., ., . si autentificat sub nr. 1660/19.11.2008, având ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului situat in F., .. A9, ., in suprafața construita de 62,90 mp., iar în situația in care nu se va dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare menționat in primul capăt de cerere, a solicitat obligarea paraților la plata sumei de 30.000 lei pretins încasată de către reclamant cu ocazia încheierii contractului actualizată cu dobânzile legale aferente de la data încheierii contractului si pana la plata efectiva si obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din 04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosar nr._ s-a admis cererea de reexaminare formulată de reclamantul P. P., s-a desființat Încheierea din 04 iulie 2012 dată în dosar nr._ al Judecătoriei Filiași și s-a dispus scutirea reclamantului de plata a 50% din suma de 4479 lei reprezentând jumătate din cuantumul taxei de timbru stabilită în sarcina acestuia, respectiv de plata sumei de 2239,5 lei.
La data de 18.10.2012, reclamantul a depus la dosar chitanța nr._/08.10.2012 reprezentând achitarea taxei de timbru în cuantum de 2239,50 lei și timbru judiciar de 5 lei.
De asemenea, pe parcursul judecății, reclamantul a depus la dosar un număr de 4 facturi reprezentând expedierea unor sume de bani prin mandat poștal.
La data de 05.04.2012, pârâta C. C. – C. (fostă P.) a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că acțiunea reclamantului trebuie respinsa având in vedere următoarele considerente:
Din analiza cererii de chemare in judecata se desprinde o contradicție intre motivarea in fapt si cea in drept. Reclamantul solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare și își motivează in drept cererea pe disp. art. 1532 si urm. c. civ. ce reglementează materia contractului de mandat. Consideră pârâta ca reclamantul trebuie sa-si precizeze acțiunea atât in fapt cat si in drept, pentru a cunoaște obiectul judecății, respectiv: pentru anularea contractului de mandat (se invoca dolul prin reticenta) sau pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare.
In condițiile in care se invoca răspunderea mandatarului, arată pârâta că, atât aceasta cat si minorul P. D. G. nu au calitate procesuala pasiva, iar in situația in care se invoca anularea contractului de vânzare, mandatarul T. C. M., nu are calitate procesuala pasivă.
Pe fond a arătat pârâta că infirmă susținerile reclamantului. Astfel, în anul 2008, reclamantul dorea sa divorțeze întrucât își găsise o femeie cu care considera ca se potrivește. In acest sens acesta a spus ca vrea sa plece de acasă si sa locuiască împreuna cu acea femeie. Întrebat ce dorește sa facă cu apartamentul in care locuiau, reclamantul a arătat ca vrea ca apartamentul sa rămână copilului si ca ii face act acestuia cu condiția sa-i achite suma de 30.000 lei. Cu banii strânși din economiile sale si cu ajutorul familiei sale, a arătat pârâta că i-a dat reclamantului suma de 30.000 lei.
Pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare era necesară prezenta reclamantului la notar, după întocmirea documentației de carte funciara. Reclamantul lucra la acea data la Câmpulung -Muscel si venea acasă pentru trei zile la doua săptămâni. Pentru a elimina orice intervenient privind imposibilitatea prezentării la notar a reclamantului decât la anumite date, reclamantul a precizat ca dorește sa-i facă o procură nepotului pârâtei, numitul T. C. M. pentru ca acesta sa se prezinte la notar în locul său. In acest sens, la data de 11.08.2008, a arătat pârâta că s-a prezentat la domnul notar D. F. impreuna cu soțul său si cu T. C. M., ocazie cu care s-a întocmit procura speciala autentificata sub nr. 1616 . Prin aceasta procura, P. P. l-a împuternicit pe T. C. M. pentru a-l reprezenta la vânzarea apartamentului, specificându-se in mod expres ca vânzarea se va face in favoarea fiului minor P. D.- G.. Domnul notar a citit cu voce tare conținutul procurii, iar reclamantul a semnat in fata domnului notar.
A precizat pârâta că faptul ca numirea in calitate de curator a paratului T. C. M. s-a făcut tot la cererea soțului său – reclamantul.
Așadar in cauza nu se pune problema nici unei manopere dolosive, reclamantul având cunoștința de toate formalitățile necesare vânzării, acesta fiind de acord cu vânzarea apartamentului fiului sau, sens in care a plătit suma de 30.000 lei.
A mai arătat pârâta că minorul este încadrat . handicap grav si este singura care se ocupă de creșterea sa.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 115 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. sentinței civile nr. 1013 din 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. P., în contradictoriu cu pârâții P. D. – G., prin reprezentant legal P. C. – C., T. C. – M. și C. C. – C..
A fost obligată pârâta C. C. – C., în calitate de reprezentat legal al pârâtului P. D. G., să plătească reclamantului suma de 20.000 lei, cu titlu de preț neachitat.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul T. C. – M..
A fost obligată pârâta C. C. – C. la plata sumei de 2239 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant și 2000 lei onorariu avocat.
A fost obligată pârâta C. C. – C. la plata sumei de 2239 lei către stat, cu titlu de ajutor public judiciar acordat reclamantului, sumă ce va fi plătit către stat, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul P. P. și pârâta C. C. C. (fostă P.) au avut calitatea de soți inclusiv în momentul formulării cererii de chemare în judecată, în prezent fiind divorțați. Din căsătoria părților a rezultat minorul P. D. G. ce are grave probleme de sănătate.
În timpul căsătoriei, instanța constată că între reclamant și fiul său minor P. D. G., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită prin primul capăt de cerere. La semnarea contractului și realizarea acordului de voință, în fața notarului D. F., reclamantul în calitate de vânzător, a fost reprezentat prin mandatar T. C. M., pârât în prezenta cauză. La rândul său, minorul a fost reprezentat prin curator T. C. M. (același pârât menționat anterior) dar și prin mama acestuia, pârâta P. C. C..
În contract s-a stipulat că prețul vânzării în sumă de 30.000 lei a fost achitat în întregime vânzătorului până la data autentificării actului. Prin urmare, plata nu s-a făcut în fața notarului public, iar contractul, în privința plății prețului, nu are valoarea de înscris autentic.
Prin acțiunea de față reclamantul solicită în primul rând anularea contractului menționat, motivând în esență dolul fostei sale soții și lipsa unui mandat valabil dat pârâtului T. C. M. din partea sa.
În subsidiar, reclamantul solicită executarea contractului prin plata prețului, motivând că acesta nu a fost plătit.
Pârâta C. C. C. a solicitat respingerea ambelor capete de cerere, motivând că, pe de o parte, contractul este valabil încheiat și s-a efectuat plata prețului. De asemenea, a făcut referiri cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pîrîtului T. C. M., însă nu a ridicat în mod expres această excepție în fața instanței.
Într-adevăr, reclamantul invocă nulitatea contractului pe lipsa unui mandat valabil dat pârâtului T. C. M., dar la dosarul cauzei notarul a depus procura specială dată de reclamant numitului T. C. M. (fila 56 din dosar). Prin urmare, apărarea sa privind lipsa mandatului este neîntemeiată. Instanța constată că în același timp, prin dispoziția nr. 514 din 04.11.2008 a Primarului orașului Filiași, același T. C. M. a fost numit curator al minorului P. D. G. doar în vederea vânzării apartamentului de către tatăl său (fila 54 din dosar).
În anularea contractului, reclamantul vorbește de faptul că nu a cunoscut că se va efectua vânzarea apartamentului său. Or, în însăși procura de la fila 56 dată pârâtului T. C. M., se arată că această procură este dată pentru vânzarea apartamentului proprietatea reclamantului către fiul său minor.
Totodată, instanța constată că vânzarea a avut loc în perioada în care relațiile dintre părți au început să se deterioreze, hotărârea de divorț survenind în cursul acestui an și însuși reclamantul arată că relațiile au început să se destrame abia în urmă cu 4 cel mult 5 ani.
Având în vedere situația de fapt constatată, instanța, deliberând asupra celor două capete de cerere formulate de reclamant, în raport de susținerile acestuia, susținerile pârâților și probele produse, constată următoarele:
Reclamantul nu a fost indus în eroare privind vânzarea apartamentului său către fiu, devreme ce în însăși procura dată pârâtului T. C. M., însuși reclamantul susține că acesta este scopul pentru care împuternicește pe mandatar.
De asemenea, constatând că dispoziția Primarului orașului Filiași prin care a fost desemnat curator T. C. M., este dată în 04.11.2008, iar procura dată de reclamant aceluiași pârât este din data de 08.11.2008, se prezumă că reclamantul avea cunoștință și a fost de acord ca la încheierea contractului, atât acesta cât și fiul său să fie reprezentați de către T. C. M..
Prin urmare, dubla reprezentare invocată de reclamant și contrarietatea de interese, nu poate produce efecte juridice în condițiile în care se constată că însuși reclamantul a dorit acest lucru și ar însemna să-și invoce propria culpă în această situație .
În concluzie, instanța apreciază că sub acest aspect contractul încheiat de părți este valabil, prin această vânzare –cumpărare reclamantul și soția sa dorind formal ca fiul acestora să figureze ca proprietar al apartamentului. Astfel, în acea perioadă părțile au ajuns la discuții privitoare la faptul că doar reclamantul era proprietar al apartamentului, aveau un copil bolnav și probabil, pentru a se da o stare de încredere soției pârâte, dată fiind presiunea în care se aflau cele două părți ca și părinți, reclamantul a considerat necesar că pentru siguranța zilei de mâine a fiului lor sau pentru a preîntâmpina orice discuții contradictorii cu soția sa, că este bine ca proprietar să fie, formal, în acte, fiul acestora. Cert este însă că reclamantul a dorit încheierea acestui act, cum de acord a fost și soția pârâtă P. C. C.. Este greu de presupus că reclamantul ar fi cerut vreo sumă de bani fiului său, dar este posibil ca urmare a faptului că atunci au început anumite discuții contradictorii între acesta și soția sa, să fi solicitat acesteia din urmă o anumită sumă de bani, având în vedere că prin vânzarea formală realizată drepturi locative revin și pârâtei. D. în acest context se poate înscrie faptul că pârâta a împrumutat suma de 10.000 lei de la o nepoată a sa după cum rezultă din declarația aflată la fila 99 dosar ce se coroborează parțial cu declarațiile martorilor propuși de către pîrîtă: B. I. și N. G. (filele 96,97 dosar).
În niciun caz pârâta C. C. C. nu dovedește că ar fi plătit întreaga sumă de 30.000 lei din veniturile sale ca însoțitor al copilului, ca reprezentant al firmei Avon sau din alte împrumuturi, pentru că, pe de o parte, aceste venituri sunt minimale, în condițiile în care pârâta avea de restituit însăși împrumutul luat de la nepoata sa și susține că reclamantul nu a mai ajutat-o pentru grija copilului, fiind greu de presupus că ar mai fi putut face și economii.
În concluzie, sub acest aspect, instanța constată că nu s-a plătit decât suma de 10.000 lei de către pârâtă, ce poate fi considerată un preț al apartamentului și, având în vedere aceste argumente, instanța va respinge capătul de cerere privind anularea contractului ca nefiind întemeiat, însă va admite capătul de cerere privind plata sumei de 20.000 lei, diferență de preț neachitată, în executarea aceluiași contract, hotărârea instanței având temei în disp. art. 948, 969 și 1294 și următoarele din Vechiul Cod Civil. Această sumă urmează a fi plătită de către pârâta C. C. C. în calitate de reprezentant legal al minorului. Această soluție este și morală având în vedere că reclamantul a dorit să facă un bine fiului său, iar în prezent ar putea fi evacuat din însăși apartamentul pe care l-a înstrăinat, fără nici un fel de compensații financiare.
Pe de altă parte, anulând contractul de vânzare cumpărare, ar putea rămâne pe drumuri și copilul și mama acestuia, situația care de asemenea, este imorală. Or, instanța nu poate trece cu vederea despre faptul că ambele părți au propria culpă ( turpitudine) în crearea acestei situații.
Privitor la calitatea procesuală a pârâtului Tuorică C. M. la care s-a făcut referire implicit în apărarea pârâtei, acesta are calitate procesuală ca reprezentant legal al pârâtului P. D. G. al cărui curator a fost în momentul semnării actului, însă privitor la răspunderea contractuală, acesta nu poate fi obligat la plata unei sume, întrucât nu are nicio culpă contractuală, cum de altfel nu are nicio culpă procesuală, urmând a fi scutit și de plata sumelor ce reprezintă cheltuielile de judecată și cheltuielile avansate de stat cu titlu de ajutor public judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul P. P. și pârâta C. C. – C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că în mod greșit a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, că există contradicție între considerente și dispozitiv în sensul că, deși în considerente se face mențiunea ca instanța va respinge capătul de cerere privind anularea contractului, în dispozitiv nu se mai face această mențiune și că a fost obligată la plata sumei de 2239 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant și 2000 lei onorariu avocat și că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 2239 lei către stat cu titlu de ajutor public judiciar acordat reclamantului.
Recurenta a arătat că în mod greșit a reținut prima instanță că nu a plătit în integralitatea sa suma de 30.000 lei menționată în contractul de vânzare-cumpărare.
Nu a întreprins nicio manoperă frauduloasă la încheierea actului de vânzare-cumpărare, această situație fiind confirmată de actul autentic, răspunsul la interogatoriu al procuratorului, depozițiile martorilor, înscrisurile de la dosar.
Afirmațiile reclamantului au fost infirmate de probele administrate, iar trecerea unui interval de timp de 3 ani de la încheierea contractului infirmă susținerile reclamantului.
Contractul autentic de vânzare-cumpărare confirmă plata prețului. Mențiunea privind plata prețului face dovada deplină până la proba contrară, Reclamantul nu a făcut proba contrară, nu a dovedit cu recurenta nu a plătit. Susținerile martorilor propuși de reclamant că nu a avut venituri sunt infirmate. În mod greșit prima instanță inversează sarcina probei, menționând că recurenta nu a făcut dovada că nu a plătit prețul. În favoarea recurentei stau mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare.
Instanța și-a bazat soluția pe niște supoziții subiective, cum că nu ar fi putut strânge suma de 30.000 lei, ceea ce este nereal.
Înscrisul autentic se bucură de o prezumție de validitate, astfel încât cel care îl folosește este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă. Este greșită susținerea primei instanțe că, în ceea ce privește contractul, acesta nu are valoarea unui înscris autentic în privința plății prețului.
Actul de vânzare-cumpărare nu este parțial un înscris autentic.
Recurenta a menționat că reclamantul a vândut apartamentul fiului său grav bolnav, ce are nevoie de locuință și nu acesteia.
Deși prin considerente prima instanță precizează că respinge capătul de cerere privind nulitatea contractului, în dispozitiv nu se mai face această mențiune.
Recurenta a precizat că prima instanță a făcut aplicarea greșit a art. 274-277 C.pr.civ. și a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008.
Instanța trebuia să o oblige doar parțial la plata cheltuielilor de judecată și la plata ajutorului public acordat reclamantului, deoarece acțiunea a fost admisă în parte.
Reclamantul P. P. a arătat că prima instanță a interpretat greșit starea de fapt și textele de lege pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată.
Prima instanța trebuia să aibă în vedere interogatoriul pârâtului T. C.-M., care recunoaște că este rudă cu pârâta, fosta soție a reclamantului, că a obținut curatelă pentru fiul acestora la cererea acesteia și că, tot în urma demersurilor acesteia, a participat, atât în calitate de mandatar al reclamantului, cât și curator al minorului, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Același pârât recunoaște și faptul că nu știut de existența vreunui preț sau vreo sumă de bani primită de reclamant în schimbul vânzării apartamentului.
Susținerea reclamantului la interogatoriu că nu a primit niciodată prețul apartamentului este dovedită de probele din dosar, iar declarația pârâtei că a plătit prețul este neadevărată și nu poate fi întărită de probele cu martori și actele depuse la dosar, cum în mod greșit a reținut prima instanță, în sensul că pârâta ar fi efectuat o parte din plata prețului, fapt probat cu declarația extrajudiciară a unei rude apropiate a acesteia, pe care prima instanță nu a audiat-o în calitate de martor, având astfel valoarea unei probe indirecte.
Reclamantul a precizat că pârâta nu putea să achite prețul, deoarece veniturile sale sunt de 800-900 lei lunar.
Existența dublei reprezentări a pârâtului T. lovește de nulitate actul de vânzare-cumpărare, iar neplata prețului și manoperele de inducere în eroare a reclamantului este evidentă și de necontestat.
Nu există nici un motiv ca reclamantul să vândă apartamentului fiului său grav bolnav, iar scopul celorlalți pârâți nu a fost decât acela de a face ca apartamentul să intre în proprietatea minorului și, în urma divorțului, pârâta să devină posesoarea și administratorul acestui imobil.
Prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la obligarea pârâților să-i plătească reclamantului prețul apartamentului, ci a obligat numai pe pârâtă la plata sumei de 20.000 lei ca diferență de preț, fără a se pronunța asupra dobânzilor și penalităților solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
La data de 14 februarie 2013, reclamantul P. P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de pârâta C. C., arătând că prima instanță a reținut o stare corectă, administrând probe cu privire la plata prețului apartamentului de către cumpărător.
Prețul este mult diminuat față de prețurile de pe piața imobiliară, instanța a stabilit că nu a fost plătit integral, reclamantul a susținut că nu a fost plătit deloc.
Cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 și dispozițiilor O.U.G. 51/2008, este nefondat acest motiv de recurs.
Pârâta C. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantului P. ca nefondat, arătând că reclamantul a dat dovadă de rea credință, în condițiile în care neagă că ar fi semnat procura în favoarea procuratorului T. C.-M..
Susținerile reclamantului au fost infirmate de declarațiile martorilor propuși chiar de acesta.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în raport de dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod de proced. civilă, tribunalul constată că recursul formulat de pârâtă este fondat pentru următoarele considerente:
Se constată că prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la sediul BNP D. F. din F., ., . si autentificat sub nr. 1660/19.11.2008, având ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului situat in F., ., ., in suprafața construita de 62,90 mp., iar în situația in care nu se va dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare menționat in primul capăt de cerere, a solicitat obligarea paraților la plata sumei de 30.000 lei pretins încasată de către reclamant cu ocazia încheierii contractului actualizată cu dobânzile legale aferente de la data încheierii contractului si pana la plata efectiva.
Astfel cum reiese din cuprinsul acestui contract, între reclamant și fiul său minor P. D. G., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită prin primul capăt de cerere. La semnarea contractului și realizarea acordului de voință, în fața notarului D. F., reclamantul în calitate de vânzător, a fost reprezentat prin mandatar T. C. M., pârât în prezenta cauză. La rândul său, minorul a fost reprezentat prin curator T. C. M. (același pârât menționat anterior) dar și prin mama acestuia, pârâta P. C. C., în calitate de reprezentant legal.
În contract s-a stipulat că prețul vânzării în sumă de 30.000 lei a fost achitat în întregime vânzătorului până la data autentificării actului.
Așa cum reiese din cererea formulată, reclamantul a solicitat în primul rând anularea contractului menționat, motivând în esență dolul fostei sale soții și lipsa unui mandat valabil dat pârâtului T. C. M. din partea sa, iar în subsidiar a solicitat executarea contractului prin plata prețului, motivând că acesta nu a fost plătit.
Prin sentința civilă recurată, a fost admisă în parte acțiunea, fiind obligată pârâta C. C. – C., în calitate de reprezentat legal al pârâtului P. D. G., să plătească reclamantului suma de 20.000 lei, cu titlu de preț neachitat, fiind respinsă acțiunea față de pârâtul T. C. – M..
Tribunalul constată că între reclamant, în calitate de vânzător și fiul său minor, în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare – cumpărare în formă autentică, a unui apartament, iar prețul vânzării în sumă de 30.000 lei a fost achitat în întregime vânzătorului până la data autentificării contractului.
Conform art. 1306 Cod civil, pot cumpăra toți cei cărora nu le este oprit prin lege. Deci, regula este capacitatea, iar incapacitatea, excepție. De aceea, cazurile de incapacitate sunt expres și limitativ prevăzute de lege și sunt de strictă interpretare. În materia contractului de vânzare – cumpărare se aplică regulile generale, în ce privește capacitatea de exercițiu. În materie de vânzare – cumpărare, părțile trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu, vânzarea - cumpărarea fiind, în principiu, un act de dispoziție atât pentru vânzător cât și pentru cumpărător. În consecință, persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, trebuie să încheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu încuviințarea acestuia și, în toate cazurile, cu autorizația autorității tutelare.
Tribunalul constată că în speță această ultimă condiție a fost îndeplinită. Astfel, la cumpărarea imobilului de la tatăl său, în fața notarului public, minorul a fost reprezentat de mama sa, dar și de către curator, acesta din urmă fiind numit prin Dispoziția Primarului pentru a-l reprezenta la notariat pe minor, în vederea vânzării – cumpărării imobilului situat in F., .. A9, ., jud. D..
Din momentul în care a avut loc acordul de voință în această formă, a fost strămutată proprietatea asupra bunului în patrimoniul minorului, în calitate de cumpărător, care se obligă în schimb a plăti prețul bunului vândut, iar nu în patrimoniul altor persoane, chiar dacă acestea l-au reprezentat pe minor la încheierea actului.
Prin urmare, nu pot fi confundate patrimoniul minorului cu patrimoniul mamei sale, recurenta pârâtă și, în consecință, aceasta nu poate fi obligată la plata prețului bunului cumpărat.
Art. 500 din noul cod civil care preia disp. art. 106 din Codul Familiei, instituie principiul independentei patrimoniale dinte copil și părinte. Astfel, părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului și nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moștenire și la întreținere Așadar, patrimoniul copilului este distinct cu cel al părintelui său.
Pe de altă parte, înscrisul autentic întocmit se bucură de o prezumție de autenticitate, în ce privește mențiunea privind plata prețului. Aceasta constituie o dovadă în sine, cu putere doveditoare până la înscrierea în fals pentru formalitățile îndeplinite de organul care i-a acordat solemnitatea și pentru unele constatări ale agentului instrumentator și anume cele făcute personal de acesta în limitele atribuțiilor sale. Înscrisul autentic este însoțit de o puternică prezumție de veridicitate, care îl dispensează pe cel care îl invocă de orice dovadă.
Efectul prezumției de autenticitate constă într-o inversare a sarcinii probei. Asta înseamnă că cel care invocă un act autentic este dispensat de sarcina probei, sarcină a probei ce revine persoanei care contestă exactitatea sau autenticitatea înscrisului. Mențiunea privind plata prețului face dovada deplină până la proba contrară. Sub acest aspect, în mod greșit instanța de fond a apreciat că în ce privește plata prețului, contractul nu are valoare de înscris autentic deoarece plata nu a fost făcută în fața notarului. Pe de altă parte, din probele administrate la fond nu rezultă că prețul nu s-a plătit. Declarațiile martorilor nu confirmă, dar nici nu infirmă plata vreunui preț și sunt, mai degrabă, supoziții cu privire la starea materială a pârâtei, nerelevantă în raport de datele speței.
Referitor la recursul formulat de reclamant, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, este nefondat motivul de recurs privind obligarea pârâților C. C. C. și T. C. M. la plata sumei de 30.000 lei, actualizată cu dobânzile aferente, pe de o parte, în ce o privește pe pârâtă, pentru considerentele anterior expuse, iar pe de altă parte, în ce îl privește pe pârâtul T. C. M., de asemenea, pe considerentul că nici acestuia nu i se poate reține vreo obligație contractuală, semnând contractul doar în calitate de curator al minorului care a dobândit imobilul.
De asemenea, nu se poate reține nici existența în persoana acestui pârât a calității de dublu reprezentant, ori a contrarietății de interese, nefiind în nici una din situațiile prevăzute de art. 1308 Cod civil, de vreme ce acesta nu a cumpărat bunul pentru sine, ci a semnat contractul în calitate de curator împuternicit de autoritatea tutelară. În realitate, bunul a intrat în patrimoniul minorului, reprezentat legal de mama sa, iar nu în patrimoniul pârâților.
Sub acest aspect, soluția instanței de fond cu privire la valabilitatea contractului de vânzare – cumpărare este temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge recursul formulat de reclamantul P. P., împotriva sentinței civile nr. 1013 din 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, ca fiind nefondat, va admite recursul declarat de pârâta C. C. - C. și de pârâtul P. D. - G. prin reprezentant legal C. C. – C., împotriva aceleiași sentințe, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va respinge și acțiunea formulată împotriva pârâților C. C. - C. și P. D. - G. prin reprezentant legal C. C. - C., ca neîntemeiată, menținând soluția în ce privește respingerea acțiunii față de pârâtul T. C. - M..
Având în vedere această soluție, nemaiputându-se reține culpa sa procesuală, va înlătura dispoziția din sentința civilă recurată privind obligarea pârâtei C. C. – C. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4239 lei către reclamant și la plata sumei de 2239 lei către stat cu titlu de ajutor public judiciar, care va rămâne în sarcina statului.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă, va obliga recurentul reclamant către recurenții pârâți la plata sumei de 1261 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamantul P. P., împotriva sentinței civile nr. 1013 din 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, ca fiind nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta C. C. - C. și de pârâtul P. D. - G. prin reprezentant legal C. C. – C., împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că respinge și acțiunea formulată împotriva pârâților C. C. - C. și P. D. - G. prin reprezentant legal C. C. - C., ca neîntemeiată.
Înlătură dispoziția din sentința civilă recurată privind obligarea pârâtei C. C. – C. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4239 lei către reclamant și la plata sumei de 2239 lei către stat cu titlu de ajutor public judiciar, care va rămâne în sarcina statului.
Menține dispoziția de respingere a acțiunii față de pârâtul T. C. - M..
Obligă recurentul reclamant către recurenții pârâți la plata sumei de 1261 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, D. O. | Judecător, J. S. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.J.S.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond:C.G.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 639/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
