Contestaţie la executare. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 13426/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 867
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M. - judecător
Judecător L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenții N. I., S. I., N. E. C., împotriva sentinței civile nr._/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE SANATATE D. si intimata tert poprit T. M. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține spre solutionare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată la data de 29.05.2012 sub nr._ contestatoarea C. de Asigurări de Sănătate D. a formulat contestație la executare împotriva actului de executare privind înființarea popririi datat din 18.05.2012 și înregistrat la CAS D. la data de 21.05.2012 în dosarul de executare nr. 31/E/2011 al B. Talpa –N. C. și Terpovici B. privind pe creditorii N. I., S. I. și N. E., act de executare pe care solicita să îl anuleze.
In motivarea cererii contestatoarea a arătat ca la data de 21.05.2012 a primit de la B. Talpa –N. C. și Terpovici B. comunicarea privind înființarea popririi datata în data de 18.05.2012 și înregistrata la CAS 18.05.2012 prin care se face cunoscut faptul ca s-a dispus înființarea popririi pana la concurenta sumei de 18.074,82 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 1818/14.07.2010 pronunțata de Curtea de Apel C. asupra conturilor CAS D..
Contestatoarea mai menționează faptul ca actul de înființare a popririi este nelegal motivat de faptul ca suma de 18.074 lei comunicata prin actul de înființare a popririi este eronată având în vedere ca CAS D. a plătit prin eșalonarea la plata conform art. 43 alin. 1 din Legea nr. 293/2011 un procent de 1,25 % din valoarea titlului executoriu în trimestrul I 2012 și 1,25 % în trimestrul II 2012 în cuantum total de 394 lei, astfel pentru N. I. suma neta de 117 lei(57 lei în trimestru I 2012 și 58 lei în trimestrul II 2012), pentru Scănunasu I. suma neta de 141 lei (70 lei în trimestrul I 2012 și 71 lei în trimestrul II 2012), pentru N. E. C. suma neta de 136 lei ( 68 lei în trimestrul I și 68 lei în trimestrul II 2012), dovada efectuării plăților fiind făcută cu ordinele de plata nr. 3392/20.03.2012 și 5328/23.04.2012 și statele de plata atașate acestora.
S-a mai arătat de către contestatoare faptul ca în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din OUG 71/2009 " plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
De asemenea potrivit art. 2 din OUG 71/2009 " În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept."
Astfel hotărârea judecătorească având ca obiect acordarea drepturilor de natura salariala stabilite în favoarea creditorului din acest dosar a devenit executorie pana la data de 31.12.2011, iar creditorul a obținut aceasta hotărâre în calitate de angajat al CAS D., instituție publică, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a opera suspendarea procedurii de executare.
Pentru aceste motive contestatoarea solicita instanței admiterea contestației la executare și anularea actului de executare privind înființarea popririi datat în 18.05.2012 și înregistrat la CAS în 21.05.2012.
Prin sentința civilă nr._/16.10.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a admis contestația la executare formulata de contestatoarea C. de Asigurări de Sănătate D. în contradictoriu cu intimații N. I., S. I. și N. E..
S-a dispus anularea adresei de înființare a popririi nr. 31/E/E2011 din 18.05.2011 emisa în dosarul de executare nr.31/E/2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Astfel, în art. 399, al. 1, teza I C. se prevede principiul general ca împotriva executării înseși, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația la executare este mijlocul procedural prin care părțile sau terțele persoane vătămate prin executare, se pot plânge instanței competente in scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare.
Astfel contestația la executare este concepută ca un mijloc procesual de cenzurare a legalității procedurii execuționale, sub aspectul actelor și formelor de executare îndeplinite în vederea realizării dispozițiilor titlului executoriu.
Prin cererea de chemare în judecata contestatoarea C. de Asigurări de Sănătate D. a formulat contestație la executare împotriva actului de executare privind înființarea popririi datat din 18.05.2012 și înregistrat la CAS D. la data de 21.05.2012 în dosarul de executare nr. 31/E/2011 al B. Talpa –N. C. și Terpovici B. privind pe creditorii N. I., S. I. și N. E., act de executare pe care solicita să îl anuleze motivate de faptul ca hotărârea judecătorească având ca obiect acordarea drepturilor de natura salariala stabilite în favoarea creditorului din acest dosar a devenit executorie pana la data de 31.12.2011, iar creditorul a obținut aceasta hotărâre în calitate de angajat al CAS D., instituție publică, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a opera suspendarea procedurii de executare.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG 71/2009 " plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
De asemenea potrivit art. 2 din OUG 71/2009 " În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept."
Constatând că în cauză titlul executoriu îl reprezintă plata unor sume prevăzute în titluri executorii care reprezintă drepturi salariale ale personalului bugetar din cadrul Casei de Sănătate D., a căror procedură de executare silită este reglementată de OUG 71/2009, instanța a apreciat că în speță nu este aplicabil dreptul comun în materie, ci reglementarea specială prevăzută de OUG 71/2009.
Ordonanța de Urgență nr 71/2009 este o reglementare specială în domeniul executării silite a hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar și se referă la toate hotărârile judecătorești devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă acestea sunt anterioare apariției actului normativ mai sus amintit, care se aplică cu prioritate față de dispozițiile Codului de procedură civilă.
Această ordonanță de urgență s-a adoptat întrucât s-a apreciat necesară instituirea unei reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar, apreciindu-se că nepromovarea unei astfel de reglementări ar fi avut drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României.
De asemenea, s-a constatat că potrivit art. 1 alin.2 din același act normativ orice cerere de executare silită făcută în cursul termenului prevăzut la alin.1 este suspendată de drept.
Referitor la jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, instanța are în vedere Hotărârea D. împotriva României din data de 4 septembrie 2012 prin care au fost respinse plângerile formulate de trei magistrați români, prin care aceștia invocau plata cu întârziere de către Statul Român a drepturilor lor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești interne. Curtea Europeană a apreciat că nu a existat o încălcare a art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, cât timp a fost păstrat un echilibru intre interesele particulare aflate în joc și interesul general, eșalonarea de către debitor a plăților nefiind un argument suficient pentru o constatare a încălcării drepturilor amintite, in condițiile în care calendarul plăților a fost respectat și nu există indicii cum că nu va fi respectat pe viitor.
În cauza de față au fost respectate dispozițiile OUG 71/2009 contestatoarea dovedind cu ordinele de plata atașate la dosarul cauzei faptul ca sumele de bani au fost virate intimaților în transele prevăzute de OUG 71/2009.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs recurenții N. I., S. I., N. E. C., formuland si cerere de repunere în termenul de recurs .
In motivarea cererii de repunere pe rol recurentii au invocat faptul ca sentinta civila recurata a fost comunicata prin afisare la sediul cabinetului de avocat SCA I. si E., insa nu la adresa corect, ci la o alta adresa.
Analizand cererea de repunere in termenul de recurs, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării".
Recurentii nu au făcut dovada existenței în cauză a unei împrejurări mai presus de voința sa care i-ar fi împiedica să exercite calea de atac în termenul legal. Nu poate fi reținută ca o astfel de împrejurare necomunicarea hotararii la sediul cabinetului de avocat I. si E., sediu indicat de recurenti in cererea de repunere in termenul de recurs si de recurs ca fiind C., ., ., . nu s-a facut dovada ca aceasta este adresa corecta a sediului cabinetului de avocat, desi le-a fost acordat un termen in acest sens recurentilor, iar acestia nici nu au solicitat în fața primei instanțe comunicarea actelor de procedură la altă adresă decât cea la care acestia au fost citati si la care in final hotararea primei instante a fost comunicata.
Mai mult decat atat, tribunalul retine ca singura diferenta intre adresa la care a fost comunicata hotararea primei instante si la care recurentii intimati au si fost citati pe tot parcursul judecatii in fond si adresa pe care o invoca in recurs ca fiind cea reala a sediului cabinetului de avocat priveste doar scara din blocul M 18 de pe . care apare ca fiind scara E in prima instanta si scara 1 in cererea de repunere in termenul de recurs .
Or, in toate litigiile ce au avut ca obiect drepturile salariale ale recurentilor si punerea in executare a hotararilor judecatoresti favorabile obtinute in acest sens, adresa indicata de catre acestia la care sa le fie comunicate actele de procedura, inclusiv in cadrul litigiului ce s-a finalizat cu sentinta civila nr 363/18.02.2010 a Tribunalului D. si care a fost pusa in executare in dosarul nr 31/E/2011 al B. Talpa N. si Terpovici a fost cea din C., ., ., . ( f 61, 96 dosar fond), iar nu . se invoca acum in recurs.
Tribunalul mai retine ca ceea ce contesta recurentii nu este citarea lor, la solicitarea contestatoarei, si, pe cale de consecinta, comunicarea hotararii primei instante, la un domiciliu ales practic de contestatoarea intimata, ci doar gresita comunicare a sentintei recurate la o alta adresa, eroare pe care insa nu au dovedit-o in cauza.
Referitor la excepția tardivității recursului, se rețin următoarele:
Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, conform dispozițiilor art. 301 C.pr.civ.
În speță, hotărârea recurată s-a comunicat la data de 24.10.2012, așa cum rezultă din dovada existentă la dosar ( filele 148,150,151 ), iar cererea de recurs a fost formulată la data de 14.11.2012, peste termenul de 15 zile stabilit de lege.
Neîndeplinirea actului de proceduraă și neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, potrivit art. 103 (1) C.pr.civ.
Așadar, recursul de față declarat peste termenul legal urmează a fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs ca neîntemeiată.
Respinge ca tardiv recursul formulat de recurenții N. I., S. I., N. E. C., împotriva sentinței civile nr._/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2013
Președinte, L. M. | Judecător, L. L. B. | Judecător, D. G. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.L.L.B./28.05.2013
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond. N.V.G.
| ← Anulare act. Decizia nr. 700/2013. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
