Anulare act. Decizia nr. 964/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 964/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 649/230/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 964/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții P. U. M., P. U. S. în contradictoriu cu reclamantul O. E., împotriva sentinței civile nr. 931 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, având ca obiect anulare act .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 15 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 146 C.p.civ. a amânat pronunțarea pentru astăzi 22 mai 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înaintată Judecătoriei Filiași la data de 9 mai 2012 și înregistrată sub nr._ /9.05.2012, reclamantul O. E. i-a chemat în judecată pe pârâții P. U. M. și P. U. S., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună constatarea nulității absolute a tranzacției constatată prin sentința civilă nr. 12 pronunțată de Judecătoria Filiași la data de 11.01.2011 în dosarul nr._ și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 9 decembrie 2009 a împrumutat-o pe pârâtă cu suma de 19.000 lei, încheind în acest sens contractul de împrumut autentificat cu nr. 4488 din 9 decembrie 2009 de B.N.P. J. G. C..
Conform contractului, pârâta s-a obligat să-i restituie suma împrumutată la data de 9 iunie 2010.
A mai arătat reclamantul că solicitând banii la termenul scadent, respectiv la 9 iunie 2010, pârâta i-a comunicat că nu are posibilitatea să restituie banii, dar îi vinde un teren în suprafață de 800 m.p. situat în ., în condițiile în care el reclamantul îi mai achită suma de 8000 lei, condiție ce a fost acceptată de către el.
A învederat că în sensul celor de mai sus, la data de 14 iulie 2010 s-a prezentat cu pârâta la B.N.P. J. G. C. și a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2311 din 14 iulie 2010, suma de 8000 lei urmând să o achite pârâtei la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică, până cel târziu la data de 15 ianuarie 2011, dată la care pârâta a promis că o să obțină actele necesare în vederea încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare.
A arătat reclamantul că după ce a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare pârâta a început să îl evite, i-a ascuns documentația cadastrală, a refuzat să meargă la notar, iar fiul pârâtei, i-a solicitat să nu o mai caute întrucât a vândut terenul.
A mai susținut reclamantul că în această situație s-a adresat B.E.J. I. & I. cu o cerere de executare silită în vederea recuperării sumei de 19.000 lei precizată în contractul de împrumut și care a constituit totodată avansul menționat în antecontractul de vânzare-cumpărare.
Prin încheierea nr. 625 din 26.01.2011, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a admis cererea de încuviințare executare silită a contractului de împrumut autentificat sub nr. 4488 din 09.12.2009, pârâta fiind somată la data de 14.02.2011 să achite suma de 19.000 lei plus 2.443,54 lei cheltuieli de executare .
In scopul executării silite, executorul judecătoresc, I. C. C. s-a deplasat la domiciliul debitoarei întocmindu-se procesul-verbal din data de 19 mai 2011, ocazie cu care fiul acesteia, pârâtul P. U. S., a declarat că aceasta nu are bunuri mobile și imobile și nu există posibilitatea de recuperare a creanței decât poprirea pe pensie.
A arătat reclamantul că prin procesul verbal din data de 8 iunie 2011, a fost sistată pensia pârâtei începând cu data de 1 iunie 2004 conform adresei C.N.P. D., cu nr. 4470 din 28.04.2011.
A mai învederat că, având în vedere această situație, a promovat pe rolul Judecătoriei Filiași acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în ceea ce privește terenul pentru care a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, ocazie cu care a aflat că respectivul teren situat în Filiași, ., T.58, P.46 și P.47, având o suprafață de 800 m.p., a făcut obiectul tranzacției dintre pârâta P. U. M. și fiul său P. U. S..
A menționat reclamantul că pârâtul a introdus acțiunea de partaj la judecătoria Filiași la data de 17.11.2010, în perioada în care el îi solicita pârâtei să încheie actul autentic, tranzacția fiind încheiată la data de 11.01.2012, în termenul la care pârâta trebuia să se prezinte la notar, respectiv 15 ianuarie 2011. prin tranzacție, ambii pârâți au convenit să constate nule și certificatele de moștenitor 102/11.03.2008, 86/14.07.2010 și 114/17.08.2010, cu toate că potrivit antecontractului, pârâta și-a justificat calitatea de moștenitor în baza certificatului de moștenitor nr. 86/2010.
La data de 02 iulie 2012, pârâții au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, iar pe cale de excepție a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană care nu justifică interes în cauză.
Au arătat pârâții că reclamantul a încheiat cu ei un contract de împrumut pentru suma de 19.000 lei la data de 09.12.2009, iar ulterior, la data de 14.07.2010, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care reclamantul, în calitate de promitent – cumpărător s-a angajat să cumpere terenul în suprafață de 800 m.p. în schimbul plății de 27.000 lei, astfel: 19.000 lei avans achitat până la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, restul de 800 lei angajându-se să fie achitat până la data de 15.01.2011, după obținerea documentației cadastrale și a actelor necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Au învederat că, în realitate, conform înțelegerii verbale încheiate cu acesta, din suma de 19.000 lei stipulată ca fiind achitată cu titlu de avans, s-a achitat doar suma de 9000 lei, urmând a se achita în perioada imediat următoare și restul de 12.000 lei, suma de 8000 lei rămânând să fie achitată până la data de 15.01.2010, acesta fiind adevăratul motiv pentru care nu s-au perfectat actele de vânzare-cumpărare și nici nu a fost consemnată suma de 8000 lei până la data de 15.01.2010. Au precizat că au promovat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași o plângere pentru înșelăciune, infracțiune săvârșită de reclamant, ce este în curs de soluționare.
Au mai arătat pârâții că reclamantul își invocă propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor asumate, acesta nerespectând nici convenția dintre ele, părțile, nici obligațiile ce rezultă în mod indubitabil din antecontractul de vânzare-cumpărare, neachitând restul de plată până la data convenită, 15.01.2011.
De asemenea, au învederat că pe rolul Judecătoriei Filiași, dosar nr._ (disjuns din dosarul nr._ ) se află în curs de soluționare cererea reconvențională formulată de pârâtă ce are ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2311/14.07.2010 de către B.N.P. J. G. C..
Au arătat că în cadrul probei testimoniale, administrate în cauza sus-menționată, s-a demonstrat faptul că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a achita prețul convenit până la data de 15.01.2011, astfel că apare ca fiind lipsită de interes legitim și actual prezenta acțiune ce are ca obiect nulitate tranzacție.
A susținut pârâta că ea și-a îndeplinit obligația de a întocmit documentația cadastrală necesară întocmirii actelor de vânzare – cumpărare în formă autentică, însă reclamantul, promitentul cumpărător, nu și-a îndeplinit obligația corelativă și anume aceea de a achita prețul convenit în termenul stabilit.
In ceea ce privește cauza nr._ ce ar ca obiect partaj succesoral, soluționat prin încheierea tranzacției a cărei nulitate se solicită, a învederat pârâta că autoarea V. I., a fost foarte apropiată de pârâtul P. U. S. numai după ce s-au purtat discuții cu reclamantul pentru a se vedea dacă intenționează să își onoreze obligațiile asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat.
In urma discuțiilor purtate cu reclamantul prin care i-a fost adus la cunoștință existența testamentului, reclamantul a arătat expres că nu mai dorește să achiziționeze terenul din lipsa banilor, abia după acest moment fiind formulată acțiunea ce a avut ca obiect partaj succesoral - dosar nr._ .
De asemenea, au arătat pârâții că data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 12/2011 este 21.02.2011 pronunțate în cauza_, data ulterioară termenului din 15.01.2011, până la care reclamantul trebuia să achite diferența de preț conform antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2311/14.07.2010 de către B.N.P. J. G. C..
Au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au anexat la întâmpinare extras de carte funciară pentru informare .
La data de 15 octombrie 2012, instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni invocată de către pârâți prin întâmpinare pentru considerentul că prin promovarea cererii, reclamantul urmărește readucerea bunului în patrimoniul promitentului vânzător ( pârâți ), iar folosul practic urmărit privește îndestularea creanței sale.
Tot la acest termen de judecată au fost încuviințate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu reciproc solicitate de către apărătorii părților și s-a dispus citarea reclamantului și a pârâților cu mențiunea prezentării la interogatoriu.
In raport de înscrisurile depuse la dosar și de obiectul cererii, instanța a constatat ca fiind inutilă cererea privind administrarea probei testimoniale formulată de către avocat G. T. pentru pârâți, astfel că a respins-o.
Proba cu interogatoriul reciproc a fost administrată la data de 12 noiembrie 2012.
Prin sentința civilă nr. nr. 931 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ , a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul O. E. în contradictoriu cu pârâții P. U. M. și P. U. S..
S-a constatat nulitatea absolută a tranzacției judiciare din data de 11.01.2011 consfințită prin s.c. 12/11.01.2011 a Judecătoriei Filiași, în cadrul dosarului nr_ .
Au fost obligați pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 303 lei, reprezentând c/v taxă judiciară de timbru și timbru judiciar .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut că:
Reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de împrumut autentificat cu nr. 4488 din 9 decembrie 2009 de B.N.P. J. G. C. pentru suma de 19.000 lei, cu termen scadent la data de 09.06.2010.
Ulterior, (datorită imposibilității de restituire a împrumutului ), la data de 14.07.2010, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care reclamantul, în calitate de promitent – cumpărător s-a angajat să cumpere terenul în suprafață de 800 m.p. teren intravilan, în schimbul plății sumei de 27.000 lei, astfel: 19.000 lei avans achitat la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, restul de 800 lei angajându-se să fie achitat până la data de 15.01.2011, după obținerea documentației cadastrale și a actelor necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Imobilul ce a făcut obiectul convenției era dobândit de promitenta vânzătoare prin moștenire, în baza certificatului de moștenitor suplimentar nr 85/2008 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr 86/2008 ,eliberate de către BNP J. G. C..
Anterior datei scadențe a restului de plată, la data de 11.01.2011, pârâta P. U. M. și fiul său P. U. S. au încheiat o tranzacție judiciară, ce a făcut obiectul dosarului nr_, prin care părțile au convenit asupra modalității de ieșire din indiviziune, bunurile succesorale urmând a fi atribuite în totalitate, pârâtului P. U. S..
Obiect al cererii de partaj și implicit al tranzacției l-a constituit inclusiv terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între reclamant și pârâta P. U. M., la data de 14.07.2010.
Potrivit interogatoriului administrat în cauză la termenul de azi, pârâtul, P. U. S. a avut cunoștință de existența promisiunii de vânzare cumpărare încheiată de către mama sa cu reclamantul, la un interval de circa o săptămână din momentul perfectării.
Potrivit art. 1704 și 1712 Cod civil, se reține faptul că tranzacția este un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să se nască, fiind admisibilă acțiunea în anulare contra unei tranzacții.
În același timp, dispozițiile art. 948 Cod civil enumeră printre condițiile esențiale de valabilitate ale unei convenții cauza licită.
Fiind vorba de un contract, și tranzacției îi sunt aplicabile dispozițiile art.948 Cod civil, convenția trebuind să îndeplinească toate condițiile de valabilitate, convenția ce consfințește tranzacția fiind nulă absolut, dacă lipsește una din condițiile esențiale (capacitatea de a contracta, un consimțământ valabil, un obiect determinat, o cauză licită), chiar dacă dispozițiile art.1712 cod civil arată că este admisibilă acțiunea în anulare a unei tranzacții pentru eroare asupra persoanei sau obiectului în proces.
În speță, instanța a reținut că s-a probat în mod clar că tranzacția judiciară efectuată între cei doi moștenitori, pârâți în dosar, consfințită prin sentința civilă nr. 12/2011, a Judecătoriei Filiași este nulă absolut fiind întemeiată pe un scop ilicit, întocmită în scopul fraudării intereselor și drepturilor creditorului O. E., împărțirea bunurilor între cei doi paralizând executarea silită pornită de creditor împotriva debitorulu, P. U. M., bunurile imobile fiind atribuite în întregime pârâtului P. U. S. .
Scopul ilicit urmărit de cei doi comoștenitori a rezultat din faptul că anterior termenului scadent de achitare a diferenței de preț, pentru terenul ce a fost promis spre vânzare, cei doi pârâți au promovat la data de 17.11.2010, acțiunea de partaj bunuri și a fost soluționată prin tranzacția consfințită judiciar la data de 11.01.2011
Sub acest aspect susținerea pârâților potrivit cărora efectele tranzacției se produc ulterior datei scadente a termenului de plată, nu are nici o relevanță, ci important este acordul părților, data la care a intervenit manifestarea de voință de a fi scos bunul din sfera de dispoziție a promitentului vânzător, și care este anterioară acestui termen. Instanța a reținut astfel că este nefondat motivul referitor la faptul că nu s-a probat reaua credință a pârâților, scopul ilicit al tranzacției constând în aceea de a se efectua un partaj prin hotărâre de expedient, pentru sustragerea imobilului de la executare silită.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. U. M. și P. U. S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenții arată că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea formulată, cu toate ca reclamantul nu a dovedit interesul in promovarea acțiunii
Recurenții apreciază că pentru promovarea oricărei acțiuni în justiție trebuie să se facă dovada interesului în formularea acesteia.
Interesul legitim pe care îl are în vedere legea în ceea ce privește promovarea unei acțiunii trebuie să îndeplinească mai multe condiții: să fie legitim și juridic, să fie personal și direct, să fie născut și actual.
Excepția lipsei de interes fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, va putea fi invocată ori de câte ori nu este îndeplinită vreuna dintre aceste condiții, în procesul civil nu poate fi invocat un interes oarecare, ci acesta trebuie să fie legitim, personal - adică propriu celui ce promovează acțiunea civilă, născut și actual - respectiv un interes care se afla în ființă la data promovării acțiunii civile.
Recurenții arată că în conformitate cu înțelegerea verbala încheiata cu reclamantul, din suma de 19.000 lei stipulată ca fiind achitată cu titlu de avans, s-a achitat doar suma de 9000 lei, urmând a se achita în perioada imediat următoare și restul de 12.000 lei, suma de 8000 lei rămânând să fie achitată până la data de 15.01.2010, acesta fiind adevăratul motiv pentru care nu s-au perfectat actele de vânzare-cumpărare și nici nu a fost consemnată suma de 8000 lei până la data de 15.01.2011.
Recurenții precizează că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași există plângere penală împotriva reclamantului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, ce este in curs de soluționare.
S-a invederat ca reclamnatul este lipsit de buna credinta in conditiile in care concomitent a promovat si cerere de executare silita si cerere de pronuntare a unei hotariri care sa tina loc de act autentic privind terenul ce a facut obiectul conventiei.
Totodată, reclamantul nu a respectat convenția dintre părți nici obligațiile ce rezultă în mod indubitabil din antecontractul de vânzare-cumpărare, neachitând restul de plata pana la data convenită 15.01.2011.
Recurenții menționează că pe rolul primei instanțe se află în curs de soluționare cererea reconvențională formulată de aceștia ce are ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 2311/14.07.2010 de către BNP J. G. C..
Prin proba testimonială administrată la instanța de fond s-a demonstrat faptul că reclamantul nu si-a îndeplinit obligația contractuală de a achita prețul convenit până la data de 15.01.2011, astfel că apare ca fiind lipsită de interes legitim și actual prezenta acțiune ce are ca obiect nulitate tranzacție
Recurenții consideră că în mod greșit a respins excepția invocată, sentința pronunțata necuprinzând motivele ce au condus la luarea unei asemenea decizii.
Recurenții arată că reclamantul trebuia să-i notifice pe aceștia și să consemneze restul prețului convenit și a dat dovadă de rea credință în neexecutarea obligațiilor și a încercat să inducă în eroare pârâții, atât cu privire la prețul convenit pentru imobilul teren, cât și cu privire la suma achitată pentru acesta. Motivând că urmează a achita diferența de la 7.000 lei la 19.000 lei, a determinat recurenții să semneze antecontractul de vânzare-cumpărare și un contract de împrumut pentru aceeași suma, când în realitate acesta nu a intenționat decât să se folosească de buna credință a recurenților și să obțină prin mijloace frauduloase un bun necuvenit.
Recurenții arată că și-au îndeplinit obligația de a întocmi documentația cadastrala necesara întocmirii actelor de vânzare-cumpărare în forma autentică, însă reclamantul, promitentul cumpărător, nu și-a îndeplinit obligația corelativă și anume aceea de a achita prețul convenit în termenul stabilit
Mai arată recurenții că sunt nereale susținerile reclamantului cu privire la faptul că recurenta l-a evitat pe reclamant după încheierea acestui antecontract de vânzare cumpărare, că a refuzat să meargă la notar în vederea perfectării actelor de vânzare cumpărare, în realitate cel care i-a evitat a fost reclamantul.
In ceea ce privește cauza_ ce are ca obiect partaj succesoral soluționat prin încheierea tranzacției a cărei nulitate se solicită, recurenții arată că autoarea V. I., a fost foarte apropiată de recurentul pârât P. U. S. și dorea ca toata averea sa îi revină acestuia
Recurenții precizează că în urma discuțiilor purtate cu reclamantul prin care i-a fost adus la cunoștința existența testamentului, reclamantul a arătat expres ca nu mai dorește să achiziționeze terenul din lipsa banilor, abia după acest moment fiind formulată acțiunea ce a avut ca obiect partaj succesoral-dosar_ .
De asemenea, data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr 12/2011 este 21.02.2011 pronunțate în dosarul nr._, data ulterioară termenul de 15.01.2011 până la care reclamantul trebuia să achite diferența de preț conform antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 2311/14.07.2010 de către BNP J. G. C..
Recurenții arată că dreptul de creanță dobândit de reclamantul beneficiar al promisiunii de vânzare, nu a fost înscris în evidențele cadastrale înainte de încheierea tranzacției ce se solicită a fi anulată și nici până la expirarea termenului limita, respectiv 15.01.2011, astfel încât nu a devenit opozabil terților, care sunt prezumați de bună credință și că reclamantul nu a probat nici susținerea potrivit căreia cauza ar fi ilicită și nici reaua credință a pârâților, deși sarcina probei îi revenea acestuia.
Recurenții susțin că faptele invocate de reclamant pentru a-și susține afirmațiile potrivit cărora tranzacția ar fi fost încheiată în scopul fraudării intereselor sale, chiar dacă ar fi fost dovedite, nu ar fi putut duce automat la constatarea nulității absolute a tranzacției.
Recurenții precizează că reclamantul nu a întreprins nicio diligență în vederea onorării obligațiilor contractuale nu a notat creanța în cartea funciară, nu a achitat prețul convenit în termenul stabilit, nu a notificat intenția de cumpărare nici până la 15.01.2012 și nici după acest termen, astfel că prin încheierea tranzacției interesele sale nu au fost prejudiciate în niciun fel, tranzacția a cărei nulitate se solicită își produce efectele începând cu data de 21.02.2011, data rămânerii definitive si irevocabile.
Mai mult, reclamantul nu a făcut în niciun fel dovada faptului că în cele patru zile de la încheierea tranzacției și până la data limită (11.01._11) ar fi fost prejudiciat în vreun fel sau împiedicat de încheierea acestei tranzacții, în valorificarea drepturilor sale. Ceea ce invocă reclamantul este propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale, astfel ca nu se poate retine culpa paraților in vreun fel sau lezarea intereselor reclamantului prin încheierea tranzacției a cărei nulitate se solicită.
Recurenții precizează că în cauză nu sunt aplicabile art. 966 cod civil, nefiind vorba de o obligație fără cauză sau fondată pe o cauza falsă, sau nelicită și nici prevederile art. 968 Cod civil nu sunt aplicabile, cauza nefiind prohibită de lege sau nelicită, nefiind contrarie bunelor moravuri sau ordinii publice.
Invocând caracterul ilicit al cauzei reclamantul are în vedere scopul imediat al convenției care, potrivit afirmațiilor acestuia era acela de a-l scoate din patrimonial promitentului vânzător pentru a nu-și respecta obligațiile față de reclamant.
În consecință, recurenții menționează că nu se poate reține că pârâții a fi tranzacționat în fraudarea intereselor reclamantului, atâta vreme cât acesta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat, si, mai mult, a fost înștiințat de intenția pârâtului P. U. S. de a-și valorifica drepturile în calitatea sa moștenitor testamentar, reclamantul arătând ca nu mai dorește achiziționarea terenului.
In drept s-au invocat dispozitiile art 966 si 968 C.civ.
Recursul a fost legal timbrat.
La data de 5 aprilie 2013, intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
În mod greșit susțin recurenții că intimatul nu a dovedit interesul în promovarea acțiunii și că interesul trebuie să fie legitim și juridic, să fie personal și direct, sa fie născut și actual,
Conform unei înțelegeri verbale dintre părți, din suma de 19.000 lei stipulată ca fiind cu titlu de avans, s-a achitat doar suma de 9000 iei, urmând să se achite și restul de 12.000 lei în ziua următoare, suma de 8000 lei rămânând să fie achitată până la 15.01.2010, acesta fiind adevăratul motiv pentru care nu s-au perfectat actele.
Intimatul arată că pârâții au invocat reaua credință a acestui în îndeplinirea obligațiilor contractuale.
În mod corect prima instanță a respins excepția lipsei de interes invocată de către pârâți prin încheierea din 15 octombrie 2012, reclamantul justificând interesul în promovarea acțiunii, întrucât prin formularea cererii acesta urmărește readucerea bunului în patrimoniul promitentei vânzătoare P. U. M., folosul practic urmărit fiind fie îndestularea creanței sale, fie pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act vânzare cumpărare.
Intimatul precizează că recurenții sunt de rea credință când au afirmat că ar fi existat o înțelegere verbală prin care reclamantul intimat ar fi plătit ca avans doar suma de 9000 lei.
Această susținere nu are suport probațional și rațional, fiind infirmată de actele dosarului iar intimatul nu a intenționat să recupereze suma de 19.000 lei menționată în contractul de împrumut ci să obțină pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Intimatul precizează că nu era cazul ca reclamantul să notifice în scris pârâta care avea obligația să se prezinte la notar în vederea perfectării actului autentic, acest fapt fiind de prisos în condițiile în care pârâta se obligase la aceasta prin antecontract.Recurenta a ascuns pârâtului că a întocmit documentația cadastrală și a tranzacționat în mod fraudulos împreună cu fiul său asupra unui teren care făcuse obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare.
Pârâta a înstrăinat terenul fiului anterior dateoi de 15.01.2011, dată de la care pârâta era ținută conform clauzelor antecontractului de vânzare-cumpărare.
Nu are nicio legătură data rămânerii irevocabile a hotărârii carte a materializat tranzacția. Terenul ieșise din patrimoniul promitentei vânzătoare din momentul perfectării acordului de voință.
Intimatul nu este în culpă prin faptul că nu a plătit diferența de preț, plata diferenței de preț fiind condiționată de încheierea actului de vânzare-cumpărare, iar recurentul nu putea plăți întregul preț fără să existe o contraprestație a recurentei.
Nu are nicio importanță notarea creanței în cartea funciară în condițiile în care recurenții cunoșteau existența acesteia.
Cauza ilicită a tranzacției este evidentă, scopul încheierii acesteia fiind fraudarea intimatului pus în imposibilitatea de a-și recupera creanța de 19.000 lei.
Analizind recursul din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art 304 si 304 indice 1 C., Tribunalul retine urmatoarele:
., recurentii au aratat modalitatea de solutionare a exceptiei lipsei intersului cererii reclamantului intimat cit si lipsa motivarii respingerii exceptiei.
Cererea a carei lipsa de interes se invoca, are ca obiect constatarea nulitatii unei tranzactii in temeiul cauzei ilicite, aceasta fiind identificata in intentia piritilor recurenti de a scoate imobilul din patrimoniul debitoarei in vederea impiedicarii satisfacerii creantei pe care o detine reclamantul intimat impotriva acesteia.
Lipsa de interes invederata consta in lipsa prejudiciului pe care l-a suferit reclamantul, culpa acestuia in neexecutarea obligatiilor asumate in antecontract si lipsa de buna credinta a acestuia intrucit concomitent a promovat cerere de executare silita si cerere de pronuntare a unei hotariri care sa tina loc de act autentic.
Instanta de fond a respins exceptia retinind ca reclamantul este beneficiarul unei creante nesatisfacute de catre debitoarea pirita aflata in stare de insolvabilitate si ca atare se justifica un interes in solutionare, intrucit urmareste satisfacerea creantei sale prin reintoarcerea in patrimoniul debitoarei a unui bun ce poate fi urmarit.
Desi motivarea instantei este sintetica aceasta este clara identificind interesul cererii, imprejurare care impune respingerea criticii privind nemotivarea solutionarii exceptiei.
In privinta temeiniciei, se retine in fapt ca intre reclamant si debitoarea pirita s-a incheiat un contract de imprumut pentru suma de 19.000 lei cu data scadenta la 9.06.2010. Ulterior in urma unei conventii recunoscute de catre reclamat prin cererea de chemare in judecata, s-a incheiat un antecontract de vinzare cumparare privind imobilul ce a facut obiectul tranzactiei a carei nulitate se solicita, prin care creditorul intelege ca cumpere terenul respectiv in schimbul unei sume de 27.000 lei din care s-a achitat suma de 19.000 lei, urmind a se achita pina la data de 15.01.2011, restul de 8000 lei, data la care urma sa se incheie si actul in forma autentica. Respectiva conventie a fost incheiata in scopul de a-si recupera reclamantul debitul de 19.000 lei dat cu titlu de imprumut debitoarei.
In consecinta, Tribunalul retine ca intre parti s-au incheiat doua conventii in care reclamantul are calitate de creditor si promitent cumparator al unui teren al piritei ce detine calitatea de debitoare, respectiv promitenta vinzatoare.
In mod corect ca situatie de fapt, a retinut instanta de fond ca anterior datei scadente a platii restului de pret pentru imobilul stabilit, s-a incheiat o tranzactie intre debitoarea promitenta vinzatoare si celalalt pirit prin care imobilul in cauza a trecut in patrimoniul piritului, debitoarea raminind fara nciun bun in patrimoniu asa cum rezulta din actele de excutare silita intocmite in cauza.
Ca atare, reclamantul este beneficiarul a doua creante: una cu obiect 19.000 lei si alta cu obiect obligatie de a face. Relatia invocata de catre reclamant intre cele doua acte juridice nu a fost cercetata in cauza si fata de obiectul cererii nu este relevant a fi analizata, intrucit reclamantul este un creditor ce are dreptul sa isi satisfaca respectivele creante. Din cadrul actelor de executare silita rezulta ca debitoarea nu mai detine niciun bun in patrimoniu. Cum reclamantul intimat a dovedit exista celor doua acte juridice, indiferent ca detine deopotriva ambele drepturi rezultate din ele sau un singur drept rezultat dintr-o conventie care stabileste dependanta intre cele doua acte, imobilul aflat in litigiu indiferent ca este vizat pentru satisfacerea creantei de 19.000 lei sau pentru satisfacerea promisiunii de vinzare, are un interes propriu in constatarea nulitatii tranzactiei.
Eventuala culpa a reclamantului in neexecutarea antecontractului de vinzare cumparare nu are relevanta in cauza aceasta urmind sa fie analizata in cadrul cererii de pronuntare a unei hotariri care sa tina loc de act autentic. Lipsa prejudiciului invocat de asemenea in relatie directa de cauzalitate cu incidenta culpei reclamantului nu poate fi retinuta intrucit apararea respectiva nu face obiectul unei astefl de cereri. In speta, ceea ce trebuie analizat este daca la incheierea tranzactiei prin care imobilul a parasit patrimoniul debitoarei, cele doua parti contractante au intentionat sa fraudeze drepturile creditorului si nu sa incheie un litigiu de partaj. In privinta existentei unei rele credinte a reclamantului care concomitent a declansat proceduri legale de satisafacere a ambelor drepturi izvorite din actele juridice analizate aceasta nu, se constata irelevanta in cauza a existentei sau nu a acesteia intrucit nu s-a facut dovada ca intre parti nu mai exista raporturi obligationale care sa o angajeze pe debitoare, situatie care sa nu justifice niciun interes in promovarea prezentei actiuni.
Pe fondul cauzei, corect a cercetat instanta de fond daca sunt incidente dispozitiile art 966 C.civ.
Cauza ilicita componentă a voinței juridice care reflectă scopul pentru care s-a încheiat actul juridic, este, în situația concretă, contrară legii, intrucit partile tranzactiei au urmarit sa scoata din patrimoniul debitoarei bunul ce putea sa duca la satisfacerea dreptului reclamatului si nu sa stinga litigiul partaj.
Intentia reala a partilor a fost retinuta din conduita celor doua parti contractante si imprejurarile cauzei.
In mod corect s-a retinut la fond relevanta pentru cauza a momentului in care partile au incheiat tranzactia, anterior scadentei platii celor 8.000 lei, si nu la data raminerii irevocabile a hotaririi de consfintire a invoielii, intrucit in aprecierea vointei reale a partilor momentul ce trebuie cercetat este momentul in care s-a format vointa si nu momentul in care isi produce efectele. Cum debitoarea alaturi de celalalt cocontractant ce are calitatea de fiu al sau, a inteles sa tranzactioneze prin parasirea patrimoniului a imobilului inainte de scadenta obligatiei reclamantului, se constata reau credinta a acesteia din punerea din vointa proprie in imposibilitatea de a-si mai executa obligatia izvorita din antecontractul de vinzare cumparare. Piritul P. U. S. in cadrul interogatoriului a aratat ca a cunoscut inainte de incheierea contractului de tranzactie existenta actelor juridice incheiata de debitoare cu reclamatul. Cum acesta are si calitatea de fiu al debitoarei, se retine ca la data incheierii tranzactiei era cunoscut inclusiv de catre acesta efectele tranzactiei asupra posibilitatii de recuperare a creantelor de catre reclamant.
In consecinta, din interogatoriile administrate, suucesiunea actelor si continutul acestora in mod temeinic s-a retinut ilicitul cauzei tranzactiei intrucit ceea s-a urmarit de catre ambele parti a fost insatisfacerea drepturilor creditorului si nicidecum partajarea amiabila a unor bunuri.
Lipsa notarii drepturilor reclamantului in Cartea Funciara, in speta de fata unde s-a cercetat vointa reala a tertului fata de raportul obligational cu reclamantul nu are nicio relevanta, intrucit s-a facut dovada cu alte mijloace de proba ca piritul P. U. S. avea cunostinta de debitele mamei sale, discutind personal in mai multe imprejurari cu reclamatul.
Asa fiind, in temeiul art 312 C., retinind inexistenta incidentei dispozitiilor punct 7 art 304 C., si 304 indice 1 C., Tribunalul urmeaza sa respinga recursul ca neintemeiat.
In temeiul art 274 C., retinind culpa procesuala a recurentilor, ca urmare a respingerii recusrului, urmeaza sa oblige recurentii către intimat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. U. M., P. U. S. în contradictoriu cu reclamantul O. E., împotriva sentinței civile nr. 931 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ .
Obligă recurenții către intimat la 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2013.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond:S.M.O.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1083/2013. Tribunalul DOLJ | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 639/2013. Tribunalul... → |
|---|
