Fond funciar. Decizia nr. 1477/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1477/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 20750/215/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1477/2013
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Judecător L. A.
Judecător D. F. S.
Grefier E. B.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 16 septembrie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursurilor declarate de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR și recurentul pârât D. B. T., împotriva sentinței civile nr. 4034 din 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă TRIȚOIU E. și intimații pârâți C. L. ȘIMNICU DE SUS DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, I. C.-M., având ca obiect fond funciar .
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamanta Trițoiu E. a chemat în judecată pârâtele pârâții D. B. T., C. comunală Șimnicu de Sus și C. județeană D., ambele de aplicare a legilor fondului funciar, pentru a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 931-_ emis la data de 04.08.1997 pe numele D. Ș., în ceea ce privește suprafața de 2500 mp teren situat în extravilanul ., jud. D., în tarlaua 73, .>
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a defunctului Trițoiu C., iar acesta a figurat în registrul agricol din 1959 cu o suprafață de 7 ha, iar în titlul emis pe numele autorului său, cu nr. 1618-9657 din data de 04.08.1997, trebuia trecută si o suprafață de 2700 mp. A precizat că diferența de 2500 mp a fost și este în posesia sa netulburată și sub nume de proprietar. A aflat recent că suprafața de teren menționată este înscrisă în titlul de proprietate al pârâtului, deși autorii săi, D. A. și D. Ș. nu au figurat cu această suprafață de teren în registrul agricol.
Cererea a fost motivată în drept la modul generic, pe dispozițiile Titlului III din Legea nr.18/1991.
Cererea este scutită de taxă de timbru conform dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 1/2000.
A folosit proba cu acte și a depus copii de pe următoarele înscrisuri: titluri de proprietate, filă din registrul agricol.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare, dar la solicitarea instanței C. . a comunicat instanței în copie documentația ce a stat la baza întocmirii titlului de proprietate atacat.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Cauza a fost soluționată inițial prin sentința civilă nr. 4208 din 03.03.2011, prin care a fost respinsă acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 2095 din 09.11.2011 Tribunalul D. a admis recursul formulat de reclamantă împotriva sentinței Judecătoriei C., a fost casată sentința și s-a dispus rejudecarea cauzei.
În considerentele deciziei menționate se arată că instanța de fond nu a lămurit dacă există identitate între terenul în suprafață de 2500 mp ce a aparținut autorului D. A., terenul în suprafață de 2700 mp ce a aparținut autorului Trițoiu C. situat în Vatra Satului, pentru care s-a dispus prin sentința civilă nr._ din 10.12.2009 modificarea titlului de proprietate emis pe numele autorului reclamantei și terenul în suprafață de 2500 mp pentru care se solicită în această cauză nulitatea titlului de proprietate.
S-a apreciat că pentru lămurirea acestui aspect se impune efectuarea unei expertize topografice care să aibă ca obiectiv confirmarea sau infirmarea identității între terenurile arătate mai sus.
În rejudecare s-a format dosarul_ și au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiză judiciară topografică.
Prin sentința civilă nr.4034/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Trițoiu E., în contradictoriu cu pârâții D. B. T., I. C.-M., C. comunală Șimnicu de Sus și C. Județeană D., ambele de aplicare a legilor fondului funciar.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 931-_ emis la data de 04.08.1997 pe numele D. Ș., în ceea ce privește suprafața de 2500 mp teren situat în extravilanul ., jud. D., în tarlaua 73, . punctul toponimic ,,Vatra Satului (,,La Cimitir”), jud. D..
S-a dispus radierea suprafeței menționate mai sus din titlul de proprietate nr. 931-_ din data de 04.08.1997 și obligă pârâta C. județeană D. să efectueze cuvenitele modificări pe titlul menționat, în sensul celor arătate.
Au fost obligați pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2.600 lei.
A fost respinsă cererea pârâtului D. B. T. de cordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform registrului agricol din anii 1959-1962 autorul reclamantei, Trițoiu C. a deținut anterior cooperativizării o suprafață de 7 ha teren.
În baza Legii nr. 18/1991, i-a fost reconstituit la cerere dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 5,62 ha, fiind emis titlul de proprietate nr.1618-9657 din 04.08.1997.
Prin sentința civilă nr._ din 10.12.2009, rămasă irevocabilă, Judecătoria C. a admis cererea reclamantei Trițoiu E., fiica defunctului Trițoiu C. și a dispus modificarea titlului de proprietate nr. 1618-9657 din 04.08.1997 în sensul înscrierii și a suprafeței de 2700 mp teren extravilan situat pe raza ., în punctul ,,Vatra Satului”, cu motivarea că autorul a figurat cu această suprafață de teren în registrul agricol și acesta a solicitat Comisiei locale întreaga suprafață de 7 ha teren. S-a mai reținut că suprafața de 2700 mp a fost în stăpânirea netulburată a fostului proprietar și apoi a reclamantei și nu s-au emis titluri de proprietate altor persoane.
Analizând înscrisurile depuse de părți, instanța a constatat că sentința menționată mai sus nu a fost pusă în executare, nefiind emis un titlu de proprietate completat cu suprafața de 2700 mp, fără ca pârâtele să justifice neexecutarea sentinței.
Reclamanta a susținut că suprafața de teren ce trebuia să-i fie atribuită în proprietate conform sentinței nr._ din 10.12.2009 este cea pentru care solicită anularea titlului de proprietate nr. 931-_ emis la data de 04.08.1997 pe numele D. Ș. și este situată în extravilanul ., jud. D., în tarlaua 73, .>
Din raportul de expertiză judiciară întocmit în ianuarie 2013 de expertul C. V. (filele 95-98) a rezultat că suprafața de 2500 mp (din măsurători – 2586 mp) teren extravilan situat în tarlaua 73 . în titlul de proprietate nr. 931-_ emis la data de 04.08.1997 pe numele D. Ș., are același amplasament cu terenul în suprafață de 2700 mp situat în punctul toponimic ,,Vatra Satului” sau așa-numitul punct ,,Cimitir”, înscris în rolul agricol al autorului Trițoiu C. și menționat în sentința civilă nr._ din 10.12.2009. De asemenea, acest teren coincide cu terenul donat autorului Trițoiu C. de părinții săi prin actul de donație din octombrie 1929 (fila 25 din dosarul nr._ în recurs).
Expertul a motivat concluziile sale în ceea ce privește amplasamentului terenului în litigiu prin aceea că cimitirul satului este foarte aproape de terenul în litigiu și de . satului.
De asemenea, s-a reținut faptul că suprafața de 2500 mp în litigiu nu a aparținut autorului D. A., după care s-a reconstituit dreptul de proprietate lui D. Ș., autorul pârâților.
Această concluzie este confirmată de registrul agricol din anii 1959-1962, în care defunctul D. A. figura cu teren în suprafață de 2500 mp în altă zonă, numită ,,O.”, care nu coincide cu cea numită ,,Vatra satului”.
Astfel, se poate concluziona că D. Ș. nu era îndreptățit să i se atribuie în proprietate terenul de 2500 mp situat în extravilanul ., jud. D., în tarlaua 73, . punctul toponimic ,,Vatra Satului (,,La Cimitir”), înscris în titlul de proprietate nr. 931-_ din data de 04.08.1997, iar acest teren trebuia înscris în titlul de proprietate al defunctului C. Trițoiu.
Instanța a reținut ca util raportul de expertiză întocmit, fiind fundamentat pe argumente solide și coroborându-se cu înscrisurile depuse în dosarul de față și în dosarul nr._/215/2009 atașat, precum și cu precizările Comisiei locale Șimnicu de Sus.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.18/1991 de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
De asemenea, în ceea ce privește atribuirea terenului și punerea în posesie, art. 14 alin. 2 din aceeași lege stabilește că ,,Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție.
În ceea ce privește punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți, art. 27 alin. 1 prevede că aceste operații nu pot avea loc decât ,,numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
(2) În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate”.
Dovada suprafețelor de teren preluate de fostele cooperative agricole de producție se face, conform art.11 alin. 1 din lege, cu: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
La alin. 2 se prevede că ,,dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori”.
În speță, reclamanta a făcut dovada că terenul în litigiu a aparținut autorului său și că acesta a solicitat conform legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru tot terenul pe care l-a deținut anterior cooperativizării în proprietate.
De asemenea, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997 care a completat și modificat Legea nr.18/1991. Astfel, sunt nule ,,actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri”.
Conform prevederilor art. 35 alin. 1 din Regulament, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile comunale, orășenești sau municipale, comisia judeteana, după operațiunea de validare, emite titlul de proprietate.
Greșelile comise cu ocazia reconstituirii sunt imputabile exclusiv autoritãților special constituite pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Conform art.58 din Legea nr. 18/1991, pe baza hotarârii judecătorești, comisia județeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 931-_ emis la data de 04.08.1997 pe numele D. Ș., în ceea ce privește suprafața de 2500 mp teren situat în extravilanul ., jud. D., în tarlaua 73, . punctul toponimic ,,Vatra Satului (,,La Cimitir”), jud. D..
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, au fost obligați în solidar, pe pârâți, aflați în culpă procesuală, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2600 lei, reprezentând onorariu avocațial la prima judecată, la fond și onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Județeană D. și D. T..
În recursul declarat de C. Județeană D. se susține, în esență că acestei pârâte nu-i revine vreo culpă procesuală pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în baza art.274 C.proc.civ., întrucât comisia locală are în competență exclusivă punerea în posesie și obligația de a stabili mărimea și amplasamentul suprafeței de teren reconstituite, conform H.G. nr.890/2005.
În recursul declarat de pârâtul D. T. se arată că terenul de 2500 mp a fost atribuit în mod ilegal tatălui său D. T., întrucât, punctul "Ogadă" trecut în registrul agricol era un punct cu denumire declarativă; s-a luat în considerare sentința civilă nr._/10.12.2009 a Judecătoriei C., reclamanta putând fi pusă în posesie cu suprafața de 2700 mp teren extravilan în alt loc, singura vinovată fiind C. locală pentru declanșarea acestor situații litigioase. Pârâtul D. Ș. și pârâta I. C. nu au culpă cu privire la modul de punere în posesie, așa încât nu se impunea obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată; raportul de expertiză întocmit în cauză reflectă precizările făcut de un singur reprezentant al Comisiei locale iar punctele menționate în acesta nu sunt trecute scriptic pe nici un plan parcelar; autorul D. A. a deținut înainte de 1989 teren extravilan în punctul precizat de reclamantă ca fiind "V. . Comisiilor de fond funciar să-l pună în posesie pe pârât cu suprafața de 2500 mp de care a fost deposedat.
Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate, Tribunalul reține următoarele:
Instanța de recurs va analiza cu prioritate calea de atac declarată de pârâtul D. T., deoarece prin aceasta s-au ridicat chestiuni ce țin de fondul situației litigioase deduse judecății, pe când prin recursul declarat de C. Județeană s-a contestat doar soluția de acordare a cheltuielilor de judecată, față de situația pe care o are în proces această pârâtă.
Recursul declarat de pârâtul D. T. este nefondat.
Criticile formulate de acest pârât vizează, în esență, stabilirea situației de fapt pe baza probelor administrate de către instanța de fond. Aceste critici sunt neîntemeiate, sentința fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 315 alin.1 C.proc.civ., respectându-se îndrumările date de instanța de recurs în primul ciclu procesual, fiind administrată, în acest sens, o probă cât se poate de concludentă, și anume expertiza tehnică de specialitate, care a dus la clarificarea aspectelor de fapt controversate ale pricinii.
Instanța de fond a dat în mod corect relevanță juridică expertizei efectuate în cauză, ale cărei concluzii se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar; a fost identificat terenul pe care l-a avut în proprietate autorul reclamantei, Trițoiu C., fiind evidențiat și faptul că suprafața de teren în litigiu de 2500mp nu a aparținut autorului D. A., astfel încât soluția de constatare a nulității parțiale a titlului de proprietate contestat a fost impusă de rațiunea și finalitatea esențialmente reparatorii ale Legii fondului funciar, care impun acordarea vechilor amplasamente foștilor proprietari, în condițiile în care nu sunt operante alte temeiuri sau alte criterii în baza cărora amplasamentele respective să fie acordate altor subiecte de drept.
Este nefondată critica referitoare la concludența raportului de expertiză, întrucât expertul a analizat situația terenurilor în funcție de registrele agricole, de caietul de punere în posesie, de planul cadastral și de schița parcelară de punere în posesie a tarlalei 73.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs prin care solicită exonerarea acestui pârât de la plata cheltuielilor de judecată, în această privință impunându-se a se avea în vedere poziția procesuală exprimată de el pe parcursul soluționării litigiului, prin care se contestă susținerile reclamantei, ce s-au dovedit a fi, în urma administrării probatoriilor, corespunzătoare realității.
În fine, nu poate primi nici un fel de eficiență juridică solicitarea recurentului privind obligarea Comisiei Locale să-l pună în posesie pe o suprafață de teren de 2500 mp, întrucât pârâtul nu este titularul unei cereri formulate în acest sens, prima instanță s-a pronunțat în limitele învestirii sale iar în faza recursului nu se pot face cereri noi, instanța de recurs putând exercita controlul judiciar doar cu privire la ceea ce s-a judecat la fond.
Recursul formulat de pârâta C. Județeană D. va fi admis, pentru următoarele considerente:
Fundamentul juridic al instituției de drept procesual a acordării cheltuielior de judecată, reglementată de art. 274 C.proc.civ., este reprezentat de culpa procesuală a părții litigante. În materia litigiilor de fond funciar culpa procesuală a comisiilor de fond funciar trebuie raportată la atribuțiile ce le revin în aplicarea legii, atribuțiile comisiilor locale fiind distincte de cele ale comisiilor județene.
Atribuțiile comisiilor județene, așa cum sunt ele reglementate de art.6 din HG nr.890/2005, vizează, în general, verificarea legalității măsurilor de aplicare a legii luate de comisiile locale și validarea sau invalidarea propunerilor de stabilire a dreptului de proprietate privată efectuate de acestea.
Având în vedere particularitățile situației litigioase ce a primit rezolvare prin sentința recurată, Tribunalul constată că nu se poate reține o culpă a Comisiei Județene D. în declanșarea prezentului litigiu, deoarece aceasta nu avea cum să aibă cunoștință de toponimia locală, nu avea cum să știe care sunt vechile amplasamente și cine sunt titularii acestora.
În consecință, în recurs se va proceda la reformarea sentinței, în sensul că această pârâtă nu va mai fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, care vor fi suportate doar de ceilalți pârâți din cauză.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 alin. 1 și 2 raportat la art. 304 ind.1 C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul declarat de pârâtul D. B. T. și va admite recursul declarat de C. Județeană D. urmând a modifica sentința recurată, în sensul celor menționate mai înainte, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât D. B. T. împotriva sentinței civile nr. 4034 din 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă TRIȚOIU E. și intimații pârâți C. L. Șimnicu de Sus de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și I. C.-M..
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. Județeană D. împotriva aceleiași sentinței civile.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că înlătură obligarea Comisiei Județene D. la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2013.
Președinte, S. L. M. | Judecător, L. A. | Judecător, D. F. S. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./3 ex.
Jud.fond-L.N.
| ← Anulare act. Decizia nr. 983/2013. Tribunalul DOLJ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 206/2013.... → |
|---|
