Contestaţie la executare. Decizia nr. 1649/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1649/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 28500/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1649
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. L. B. - judecător
Judecător D. G.
Judecător A. P.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta creditoare RA T. C., împotriva sentinței civile nr. 3259/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator M. I. și intimata debitoare Asociația de Locatari nr. 13 Lăpuș Argeș, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic Z. M., pentru recurenta creditoare RA T. C. și avocat M. M., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimatul contestator M. I., lipsă fiind intimata debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a atașat dosarul nr._/63/2007 al Tribunalului D. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Consilier juridic Z. M., pentru recurenta creditoare RA T. C., solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței civile și pe fond respingerea contestației la executare, constatându-se de către instanță legalitatea titlului executoriu și a actelor de executare efectuate în dosarul nr. 599/E/2010 al B. I.. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Avocat M. M., pentru intimatul contestator M. I., solicită instanței respingerea recursului, arătând că executarea silită a început la data de 12.10.2010, peste termenul de 3 ani de prescripție, în speță operând excepția prescripției extinctive, corect admisă de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei C., la data de 01.11.2012, sub dosar nr._, contestatorul M. I. in contradictoriu cu intimații RA T. si ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 13 L. ARGES, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună anularea actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. 599/E/2010 al B. Asociați I. si I..
In motivare, contestatorul a arătat ca prin Ordonanța nr. 3602 pronunțata la data de 25.09.2007 de Tribunalul D. –Secția C. Administrativ si Fiscal, in dosarul nr._/63/2007, s-a dispus obligarea debitoarei Asociația de Locatari 13 Lăpuș, la plata sumei de 2884, 59 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neachitarea contravalorii serviciilor de furnizare a energiei termice pentru perioada ianuarie – decembrie 2005, către creditoarea RA T..
Decizia pronunțata de Tribunalul D. – Secția C. Administrativ si Fiscal, in dosarul nr._/63/2007 a devenit irevocabilă la data de 05.10.2007, iar creditoarea a înțeles să formuleze cerere de executare silita împotriva debitoarei la data de 12.10.2010, conform titlului executoriu obținut.
Contestatorul, pe cale de excepție, a solicitat instanței să constate prescrierea dreptului de a cere executarea silita, având in vedere data la care Decizia Tribunalului D. a rămas irevocabilă, raportat la data formulării cererii de executare silită precum si lipsa calității sale de terț poprit in dosarul de executare, cu motivația că in situația dată nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 452 si urm. C.pr.civ referitoare la sumele de bani supuse executării silite prin poprire, avându-se in vedere natura relațiilor pe care le are cu părțile din titlul executoriu, respectiv aceea de proprietar al unui imobil-apartament.
Prin urmare, actele de procedura întocmite si emise de B. I. si I., privesc un titlu executoriu care s-a prescris, cunoscut fiind faptul ca dreptul de a cere executarea silita se prescrise in termen de 3 ani, iar prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu iși pierde puterea executorie.
In ceea ce privește procesul verbal privind cheltuielile de executare, acesta cuprinde cheltuieli de executare care vizează suma din titlul executoriu, acestea fiind stabilite in sarcina contestatorului fără nici o motivație legală, doar cu o interpretare de o manieră abuzivă si personală a dispozițiilor legale in ceea ce privește executarea silita prin poprire.
A mai arătat că mai multe persoane proprietari de apartamente au primit aceleași acte de executare pentru aceeași sumă din dispozitivul titlului executoriu, la care s-au perceput aceleași onorarii sub forma cheltuielilor de executare fără să se țină cont de prevederile art. 37 Legea 188/2000 și a OMJ nr. 2550/C/14.11.2006.
In drept, contestația la executare a fost întemeiata pe disp. art. 399 C.pr.civ, art. 405, art. 452 si urm. din același cod.
Contestația la executare a fost legal timbrată.
In dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, următoarele înscrisuri: adresa de poprire si procesul verbal de constatare a cheltuielilor emise de B. I. si I., Ordonanța nr. 3602/25.09.2007, împuternicire avocațiala nr. OT/_/2011.
La data de 20.11.2012, intimata Asociația de Locatari nr. 13 Lăpus Arges, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestație la executare formulata de contestatorul M. I..
Intimata a arătat ca prin contestația la executare formulata de contestator se arată ca decizia nr._/63/2007 a Tribunalului D., a devenit irevocabila la data de 05.10.2007 iar creditoarea a formulat cerere de executare la data de 12.10.2007, drept urmare se solicita prescrierea dreptului de executare silita, dar acest lucru nu poate fi acceptat de asociație deoarece conform ordonanței nr. 6302/25.09.2007, titlul executoriu nr._/63/2010 este emis la data de 29.09.2010, in consecința titlul executoriu nu este prescris așa cum eronat se arată in contestație.
A solicitat respingerea contestației și obligarea contestatorului la plata sumelor datorate în cuantum de 2590,83 lei.
La data de 28.01.2013 B. Asociați I. si I. a comunicat instanței la solicitarea acesteia, dosarul de executare nr. 599/E/2010.
Legal citată, intimata RA T., nu a depus la dosar întâmpinare, conform art. 115 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.3259/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul M. I., în contradictoriu cu intimatele RA T. C. și ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 13 LĂPUȘ ARGEȘ.
S-a constatat prescris dreptul de a cere executarea silita.
Au fost anulate actele de executare din dosarul de executare nr. 599/E/2010 al B. I. ȘI I..
A fost obligată intimata RA T. C., către contestator la plata sumei de 420 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, in stanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției extinctive invocată de contestator, instanța retine că potrivit dispozițiilor art. 405 C. pr. civ. dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel, termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita, iar prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie".
Aplicând această normă de drept în speța de fată, se constată că Ordonanța nr. 3602/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul D. –Secția C. Administrativ și Fiscal in dosarul nr._/63/2007, a rămas irevocabilă prin nedeclararea acțiunii in anulare la data de 03.10.2007, astfel că începând cu această dată titlul executoriu putea fi pus in executare in timpul termenului de prescripție de 3 ani.
Creditoarea RA T. C., a depus cererea de executare silita la B. I. și I., la data de 12.10.2010, deci după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani .
Față de această situație de fapt și de dispozițiile legale mai sus menționate, instanța nu a putut reține apărările intimaților sub aspectul neîmplinirii termenului de prescripție de 3 ani și nepierderea puterii executorii a titlului executoriu reprezentat de ordonanța nr. 3602/2007.
In temeiul art. 274 c.pr.civ. și reținând culpa procesuală a intimatei RA T. C., aceasta a obligat către contestator la plata sumei de 420 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanța de fond, în mod eronat, a admis contestația la executare, anulând toate actele efectuate în dosarul de executare nr.599/E/2010 fără a lua în calcul eroarea Tribunalului D. cu privire la data rămânerii definitive și irevocabile prin nedeclararea acțiunii în anulare. Data de la care începe să curgă termenul de prescripție conform legii nu are nicio relevanță cu data la care a înțeles Tribunalul D. –Secția C. Administrativ și Fiscal, ca fiind rămasă definitivă și irevocabilă, Ordonanța nr.3602/25.09.2007 prin nedeclararea acțiunii în anulare, adică 03.10.2007.
Recurenta susține că dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 3 ani în conformitate cu disp. art.405 alin.1, iar potrivit alin.2 din același articol, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Astfel, Tribunalul D. –Secția C. Administrativ și Fiscal, trebuia să calculeze cele zece zile în care Asociația avea dreptuzl să formuleze cereree în anulare de la comunicarea ordonanței, adică 19.10.2007, așa cum reiese de pe ștampila poștei și nu de la data pronunțării, adică termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă începând cu data de 29.10.2007, astfel că data expirării termenului de a cere executarea ordonanței nr.3602/25.09.2007 este de 29.10.2007 iar titlul executoriu a fost depus la B. I. la data de 12.10.2010.
Se mai arată că hotărârea a fost comunicată la data de 19.10.2007, dată de la care asociația debitoare avea obligația să achite suma de_,59 lei, în termen de 30 de zile începând să curgă după această dată și că executorul judecătoresc a procedat corect atunci când a emis adresa de înființare a popririi împotriva terțului M. I., potrivit dispozițiilor art.452 alin.1 C.proc.civ.
Intimatul M. I. prin întâmpinarea formulată arată că termenul de prescripție cu privire la dreptul de a cere executarea silită este de 3 ani iar împlinirea termenului de prescripție face ca orice titlu executor să își piardă puterea executorie. În speță, titlul executor reprezentat de ordonanța nr.3602/25.09.2007 pronunțată de Tribunalul D. a rămas irevocabilă prin nedeclararea acțiunii în anulare la data de 05.10.2007; executarea silită a început la 12.10._, ceea ce înseamnă că ea a fost declanșată după trecerea termenului de 3 ani, motiv pentru care în cauză operează excepția prescripției extinctive, corect admisă de către instanța de fond.
Analizând recursul, în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin motivul prevazut la art. 304 pct.8 C., se invoca incalcarea principiului inscris in art. 969 Cod Civil, potrivit caruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
Motivul de modificare priveste situatia in care, desi actul juridic dedus judecatii este cat se poate de clar, instanta ii schimba “natura” (de exemplu, un contract de vanzare-cumparare este calificat drept contract de schimb) ori “intelesul”.
Invocand acest motiv de modificare, recurentului ii revine obligatia de a arata in ce consta schimbarea naturii sau a intelesului actului juridic, simpla afirmatie in acest sens nefiind suficienta pentru a se admite recursul.
In speta, recurentul nu a aratat care sunt motivele de fapt care ar duce la admiterea recursului intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct.8 C.. Cum motivul de modificare nu este de ordine publica, instanta nu poate efectua verificari din oficiu asupra eventualelor motive ce ar atrage incidenta prevederilor art. 304 pct.8 C..
In consecinta, instanta constata ca in cauza nu este incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct.8 C..
Aplicarea gresita a legii si respectiv, pronuntarea unei hotarâri cu încalcarea acesteia, de care face vorbire pct. 9 al art. 304 cod procedura civila, semnifica doua ipoteze, respectiv situatia în care din modul de redactare a hotarârii nu se poate stabili daca legea s-a aplicat corect sau nu, sau interpretarea eronata a unui text legal.
Analizand sentinta recurata se constata ca instanta de fond si-a intemeiat hotararea pe temeiurile legale incidente in cauza, carora le-a dat o corecta interpretare juridica, astfel ca in cauza nu este incident motivul de nelegalitate prevazut la art. 304 pct.9 C..
Potrivit art. 3041 C., recursul declarat impotriva unei hotarari care potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele.
În cazul acestui recurs, controlul judiciar vizează „orice nemulțumire”, criticile formulate de partea interesată sau procuror împotriva procedurii urmate în prima instanță și a hotărârii atacate, prin cererea de recurs sau prin memoriul separat în termenul prevăzut de art.303 alin.1 C.proc.civ.
Așadar, instanța va putea examina cauza sub toate aspectele, fie de legalitate, fie de temeinicie. Totuși, devoluțiunea acestei căi de atac este limitată, întrucât art.3041 C.proc.civ. conține o normă specială ce se completează cu dreptul comun în materie, pentru aspectele pe care nu le are în vedere, deci și cu prevederile art.305 C.proc.civ., care nu îngăduie alte probe noi în recurs, decât înscrisurile.
Asa fiind, Tribunalul constata ca, in conformitate cu prevederile art. 8 din OG 5/2001 (in forma in vigoare la acea data) referitoare la somatia de plata: "(1) Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2)Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
Art. 9 din acelasi act normativ dispunea ca "Ordonanța de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă cerere în anulare potrivit art. 8, este irevocabilă. "
Somatia de plata ce constituie titlu executoriu a ramas irevocabila la expirarea termenului de 10 zile, calculat de la data comunicarii acesteia, respectiv, de la data de 19.10.2007, astfel cum rezulta din dovezile de comunicare atasate in dosarul_/63/2007 al Tribunalului D., asadar, la data de 30.10.2007.
Asadar, cererea de executare silita putea fi formulata pana la data de 30.10.2010. Cum in speta, creditoarea a formulat cerere de executare la data de 12.10.2007, reiese ca aceasta cerere a fost formulata in termen, instanta de fond constatand in mod gresit ca dreptul de a cere executarea silita s-a prescris.
In conformitate cu dispozitiile art. 312 alin.3 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul declarat, va casa sentinta recurata si va trimite cauza la prima instanta, in vederea analizarii contestatiei la executare pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta creditoare RA T. C., împotriva sentinței civile nr. 3259/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator M. I. și intimata debitoare Asociația de Locatari nr. 13 Lăpuș Argeș.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | Judecător, A. P. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex., 17.10.2013
Jud.fond-Fl.D.
| ← Evacuare. Decizia nr. 101/2013. Tribunalul DOLJ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 285/2013.... → |
|---|
