Contestaţie la executare. Decizia nr. 427/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 8855/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 427/2013
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - J. S. - judecător
Judecător - L. A.
Judecător - D. O.
Grefier - L. E. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de contestatorul O. I. REGIONAL PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL "DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE" (O.I.R.P.O.S.D.R.U.) REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA împotriva sentinței civile nr. 8488 din 01.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații N. C. R., B.E.J. C. F. și intimatul terț poprit DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. - TREZORERIA C., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se că recursul este declarat și motivat în termen, după care:
Din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.p.civ., instanța invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. C. F..
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă și constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare pe excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. C. F. și pe recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.04.2012 contestatorul O. I. REGIONAL PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL "DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE" (O.I.R.P.O.S.D.R.U.) REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA a chemat în judecată pe intimații N. C. R., B.E.J. C. F. și terțul poprit Direcția G. a Finanțelor Publice D. - Administrația Finanțelor Publice Trezoreria C. solicitând anularea înființării popririi în dosarul de executare silita nr. 260E/2009, instituita asupra contului OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia deschis la Trezoreria C. aferenta titlului executoriu sentința civila nr. 2344/26.11.2008 pronunțata de Tribunalul D. in dosarul_/63/2008, acordarea unui termen de grație și/sau stabilirea unor termene de plata eșalonate a obligației de plata suspendarea continuării executării silite în dosarul de executare silită nr.260/E/2009, instituită asupra contului O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia deschis la Trezoreria C..
Motivând în fapt contestația la executare a arătat că urmare a comunicării înregistrate la O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud - Vest Oltenia sub nr.2806/30.03.2012, în temeiul art.454 și 3712 C. a fost instituită de către Birou executor Judecătoresc C. F. la Trezoreria C. înființarea proprii conturilor O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia pentru acoperirii sumei de 507,75 lei (reprezentând 5% din drepturile salariate - suplimentul postului in procent de 25% si suplimentul treptei de salarizare in cuantum de 25% din salarul de baza pe perioada 26.05._08, actualizata cu indicele de inflație, începând cu data de nașterii dreptului până la data plații efective cat si cheltuielile de executare cu TVA) și procesul verbal de cheltuieli întocmit de Birou Executor Judecătoresc C. F. în dosarul de executare silită nr.260/E/2009 în cuantum de 201,45 lei.
In conformitate cu prevederile art. 1 si 2 din OUG 71/2009 cu modificările si completările ulterioare, plata sumelor aferente titlurilor executorii emise pana la data de 31.12.2012 se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
In această perioada orice executare silita se suspenda, iar procedura de efectuare a plații sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011 se va stabili prin ordin al ordonatorilor principali de credite.
In acest context având in vedere ca pana la acest moment nu a fost aprobată și publicată în Monitorul Oficial prin Ordin al Ministrului Muncii, Familiei si Protecției Sociale procedură de plată și efectuare a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, actul de executare prin care a fost dispusa înființarea popririi este emisa cu încălcarea prevederilor art.1 alin.2 coroborat cu art.2 din O.U.G, 71/2009, procedura de executare se suspenda de drept in cursul anului 2012 până la apariția ordinului Ministrului Muncii Familiei si Protecției Sociale prin care va fi stabilită procedura de efectuare a plații titlurilor executorii.
Nu în ultimul rând având în vedere că Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ordonator principal de credite nu au dispus virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Organismului intermediar regional pentru Programul operațional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane.
Regiunea Sud-Vest Oltenia, instituție publică aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale, a sumelor necesare efectuarea plaților sumelor stabilite prin titluri executorii, se află în imposibilitatea legală de a achita cota de 5% din valoarea titlului executoriu aferentă anului 2012, fapt pentru care solicită să se dispună acordarea unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plata eșalonată a obligației de plată și totodată să se suspende continuarea executării silite în dosarul de executare silită nr.260/E/2009, instituită asupra contului O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud - Vest Oltenia deschis la Trezoreria C. până la analizarea capătului de cerere ce vizează, acordarea unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației de plată.
Intimatul B. C. F. a depus o cerere prin care solicită să se constate că nu are calitate de parte în contestația la executare.
Prin încheierea de ședință din data de 27.04.2012 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. C. F..
La același termen de judecată instanța a dispus disjungerea petitului privind acordarea unui termen de grație si sau stabilirea unor termene de plată eșalonate a obligației de plată și a invocat excepția de necompetentă materială a Judecătoriei C..
Prin sentința civilă nr.8488 din 01.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul O. I. Regional pentru Programul Operațional Sectorial „ Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud Vest Oltenia, în contradictoriu cu intimata N. R. C., B. Crînguși F. și terțul poprit DGFP C. - Trezoreria C., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința nr. 2344/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1058/04.07.2009 a Curții de Apel C. a fost obligată contestatoarea O. I. Regional pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud-Vest Oltenia C. să acorde creditoarei N. R. C. suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 26.05._08, data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Întrucât debitoarea nu a executat benevol obligația impusa in sarcina sa, creditoarea a declanșat executarea silită, fiind format dosarul de executare nr. 260/E/2009 al B. C. F..
Prin încheierea nr. 195/05.06.2009 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2009 s-a admis cererea formulată de B. C. F. fiind încuviințată executarea silită a sentinței nr. 2344/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2008.
La data de 17.06.2009, s-a emis somație către debitoarea O. I. Regional pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud-Vest Oltenia C., comunicată acesteia la data de 19.06.2009, împreună cu procesul-verbal privind cheltuielile de executare (pentru suma de 124,85 lei) și titlul executoriu.
Aceste acte de executare au fost contestate pe calea contestației la executare in dosarul nr._/215/2009 al Judecătoriei C., contestație respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr._/30.09.2009 a Judecătoriei C. .
La data de 20.03.2012 B. C. F. a dispus înființarea popririi in mâinile terțului poprit Trezoreria C. asupra conturilor deschise de contestatoare pentru acoperirea sumei de 507,75 lei, reprezentând 5% din debitul stabilit conform titlului executoriu - sentința nr. 2344/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul D. și cheltuieli de executare.
În ceea ce privește motivele contestației la executare referitoare la încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009, astfel cum a fost modificată de OUG 18/2010 instanța a constatat că aceste legi interne conțin dispoziții contrare Convenției (Europene) pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (C.E.D.O.), motiv pentru care va face aplicarea art. 1 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, revizuită în 2003, și va aplica în speța, cu prioritate, dispozițiile art. 6 și art. 1 protocolul 1 din Convenție și jurisprudența CEDO.
Conform art. 20 din Constituție, legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte.
Curtea de la Strasbourg este interpreta supremă a Convenției, care se aplică direct în statele membre ale Consiliului Europei, inclusiv în România, astfel că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului are o aplicare directă în dreptul intern, urmând ca judecătorul național să dea eficiență acesteia.
In acest sens, așa cum în mod constant s-a decis în jurisprudența CEDO, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii încalcă atât prev. art. 1 Protocolul 1, cat si prevederile art. 6 CEDO, text legal conform cu care statele membre sunt ținute a asigura executarea silita a hotărârilor judecătorești, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat de întârziere a acestei executări.
Același principiu se regăsește și în cauzele Broniowski contra Poloniei – Hotararea Marii Camere din 22.06.2004, Hornsby contra Greciei, Ruianu contra Romaniei, Pini, Bertani, Manera și Atripaldi contra Romaniei, S. contra Romaniei, S. P. contra României, în toate aceste cauze Curtea Europeana a Drepturilor Omului reținând ca Administrația publică are obligația de a executa voluntar hotărârile judecătorești, orice omisiune a acesteia în executare sau întârziere în executare lipsind de eficacitate prev. art. 6 CEDO.
Astfel, în cauza Bourdov contra Rusiei s-a rezolvat de Curtea EDO o situație similara, reclamantul beneficiind de asemenea de creanțe împotriva statului, creanțe care nu au fost onorate de Administrația financiara din cauza lipsei banilor in cont.
S-a stabilit cu acea ocazie că "o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. Sigur, o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 paragraful 1(35). În cauză, reclamantul nu trebuia să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care viza repararea unei vătămări a sănătății sale, din pricina dificultăților financiare ale statului (36)."
Hotărârea este importantă pentru că expune cu claritate obligația statului de a executa din oficiu, într-un termen rezonabil, hotărârile pronunțate împotriva sa chiar în condițiile în care statul traversează situații excepționale cu privire la resursele financiare disponibile.
Complexitatea procedurii interne de executare silită sau a sistemului bugetar al statului nu poate scuti statul de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii într-un interval rezonabil. Autoritățile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri.
S-a statuat că autoritatea pârâtă avea obligația de a lua toate măsurile necesare, fie singură, fie în cooperare cu alte autorități responsabile federale sau locale pentru a se asigura că fondurile necesare erau disponibile în vederea executării obligației Statului.
Existența crizei mondiale justifică în planul Convenției Europene a Drepturilor Omului neexecutarea obligațiilor bănești care îi revin față de salariații din sistemul bugetar, un atare raționament fiind lipsit de substanță și neconform cu starea de fapt, astfel:
Contestatoarea a ajuns in situația obligării sale la plata acestor sume din propria culpa, deoarece a refuzat sa le acorde in mod voluntar salariaților din sistemul bugetar drepturile salariale cuvenite prin lege.
Incidența crizei mondiale este suportata in final de cetățeanul simplu, acesta fiind in situația de a-și schimba dramatic modul de viață, fie ca urmare a pierderii locului de muncă, fie ca urmare a diminuării considerabile a veniturilor, iar a-l forța tot pe acesta să suporte greutatea crizei mondiale prin neonorarea de către stat a creanțelor pe care le are față de el, chiar după trecerea unei perioade rezonabile, atinge însăși substanța dreptului la proprietate al acestuia.
Ca atare, justificarea legalității ingerinței statului în dreptul de proprietate al cetățeanului prin incidenta crizei mondiale nu este nici legală, nici morală, și nu poate fi reținută ca un motiv temeinic de a amâna pe durate excesive aceste plați, statul trebuind sa găsească alte soluții de rezolvare a unei situații financiare dificile decât aceea de neonorare a obligațiilor sale.
În lumina jurisprudenței CEDO deja menționate, se poate concluziona că, atât în situația în care un stat se bucură de imunitate de executare silită, cât și în situația în care în dreptul intern este posibilă executarea silită a statului, refuzul sau întârzierea nejustificată de a plăti suma de bani la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească este de natură să încalce atât dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 al Convenției, cât și dreptul de proprietate protejat de art. 1 al Protocolului nr. 1.
În condițiile în care art. 44 alin. 1 din Constituție garantează creanțele asupra statului și a lipsei dovedirii din partea instituției debitoare a demersurilor pe care a încercat să le întreprindă pentru a îndeplini obligația de plată, susținerile contestatoarei privind întârzierea justificată în executarea hotărârii judecătorești, sunt neîntemeiate.
În plus, în cauza de față, instanța a constatat că hotărârea judecătoreasca ce a statuat obligația de plata era executorie de la data de 18.11.2008, iar creditorul a solicitat executarea silită a sentinței abia la data de 26.05.2009, lăsând suficient timp debitoarei pentru a executa voluntar titlul de creanță.
De la data pronunțării sentinței sau cel puțin de la data la care aceasta a devenit irevocabila contestatoarea nu a depus niciun minim de diligență în sensul executării voluntare sau alt demers instituțional de natura a asigura fondurile necesare în vederea executării obligației de plata așa cum a fost stipulată în dispozitivul sentinței.
În consecință, instanța a constatat că motivele invocate de contestatoare referitoare încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009, astfel cum a fost modificata de O.U.G. nr. 18/2010 sunt neîntemeiate, urmând a se respinge contestația la executare dedusă judecății ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul O. I. Regional pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud-Vest Oltenia C., arătând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât instanța de fond a evitat să se pronunțe cu privire la incidența aplicării prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 cu modificările și completările ulterioare, care stabilește că sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar se vor acorda după o procedură stabilită prin ordin al ordonatorului principal de credite.
Recurenta susține că plata drepturilor salariale ce au fost stabilite în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar trebuie să fie achitate conform unei proceduri prevăzute expres de către OUG nr. 71/2009, prevederile acestui act normativ fiind constituționale, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 190/2010.
Prevederile O.U.G. nr. 71/2009 cu modificările și completările ulterioare, sunt în concordanță și cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la condițiile în care statul poate impune restricții ale dreptului de proprietate în interes public, iar măsura de eșalonare a plății este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere, executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești, iar tranșele de efectuare a plăților sunt precis determinate, devalorizarea monetară fiind acoperită prin reactualizarea sumei cu indicele de inflație la data plății.
Se mai arată că instanța de fond nu a cenzurat valoarea cheltuielilor de executare solicitate de către executorul judecătoresc prin procesul-verbal ce a fost anexat actului de poprire pe care recurenții îl contestă, cheltuieli de executare care nu sunt probate la dosarul cauzei prin documente contabile întocmite de către B.E.J. C. F. și care au mai fost percepute și în etapele premergătoare emiterii actului de poprire.
Recursul este fondat pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
La termenul de astăzi, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. C. F., care va fi analizată cu prioritate conform art. 137 alin. 1 C.p.civ.
Astfel, în ceea ce privește excepția procesuală evocată anterior, tribunalul constată că, în procedura specială a contestației la executare, sunt părți următoarele persoane: creditorul, debitorul, terțul poprit și, uneori, alte persoane vătămate prin executare.
Deci, numai aceste persoane pot sta în judecată ca părți litigante într-un astfel de litigiu, nu și organul de executare care nu are interese proprii, desfășurând doar o activitate de interes public.
În sensul că executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă a decis implicit chiar Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 162/22.04.2003.
De aceea, tribunalul va admite excepția invocată din oficiu, cu consecința respingerii contestației la executare în contradictoriu cu intimatul B.E.J. C. F., pentru lipsa calității procesuale pasive, așadar pentru alte considerente decât cele reținute de prima instanță.
Pe fond, tribunalul reține că, potrivit unei hotărâri recente a Curții Europene a Drepturilor Omului, cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusă de reclamantul D. D. D. și alții împotriva României (cauza D. și alții împotriva României din 04.09.2012), această instanță europeană a avut de soluționat o cauză similară prin care reclamanții (magistrați în cadrul unor instanțe diferite din județul Argeș) au solicitat obligarea statului la plata unor drepturi salariale restante, obținute prin hotărâri judecătorești devenite executorii.
În expunerea de motive, Curtea a reamintit că:
Executarea unei hotărâri sau decizii judecătorești face parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 (Hornsby împotriva Greciei, din 19 martie 1997).
Neexecutarea de către un stat contractant a unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva acestuia poate constitui o încălcare a dreptului oricărei persoane de acces la instanță, consacrat la art. 6 & 1 din Convenție (Bourdov împotriva Rusiei, nr. 59.498/00, pct. 34). În plus, neexecutarea poate aduce atingere dreptului persoanei la respectarea bunurilor ei, în condițiile în care hotărârea pronunțată în favoarea ei poate da naștere unei anumite creanțe care poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 (Bourdov, citată anterior, pct. 40).
O autoritate publică nu poate invoca lipsa de resurse pentru neplata unei datorii întemeiate pe o hotărâre judecătorească, deși este adevărat că o întârziere la executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificată în împrejurări speciale, această întârziere nu poate fi de așa natură încât să afecteze însăși substanța dreptului protejat prin art. 6 & 1 din Convenție (a se vedea, printre altele, Hornsby, citată anterior, pct. 40; Jasiuniene împotriva Lituaniei, nr. 41.510/98, pct. 27, 6 martie 2003, Qufaj Co. Sh.p.k. împotriva Albaniei, nr. 54.268/00, pct. 38, 18 noiembrie 2004, precum și Beshiri și alții împotriva Albaniei, nr. 7.352/03, pct. 60, 22 august 2006).
Pentru a răspunde la întrebarea dacă art. 6 a fost respectat, Curtea trebuie să ia în considerare comportamentul tuturor autorităților naționale implicate, inclusiv pe cel al legiuitorului național (a se vedea, mutatis mutandis, Young, James și Webster împotriva Regatului Unit, 13 august 1981, pct. 48 - 49, . nr. 44).
Chemată să se pronunțe asupra respectării art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea a considerat că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o amplă marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a actului. Curtea respectă modul în care acesta concepe imperativele de interes general, cu excepția cazului în care hotărârea se dovedește lipsită în mod vădit de temei rațional (Mellacher și alții împotriva Austriei, 19 decembrie 1989, pct. 45, . nr. 169).
Curtea constată că, în perioada 2008 – 2011, statul român a adoptat mai multe acte normative prin care se suspenda de drept orice cerere de executare a titlurilor executorii pronunțate în favoarea funcționarilor publici prin hotărâri judecătorești și prin care se introducea un sistem de executare a datoriilor prin plata unor tranșe anuale.
Prima ordonanță din 11 iunie 2008 (declarată neconstituțională la 12 mai 2009) a fost urmată de O.U.G. nr. 71/2009, care prevedea plata datoriilor în 3 tranșe anuale, în intervalul 2010 - 2012.
În 2010, O.U.G. nr. 45/2010 a prevăzut ca plata sumelor datorate să se facă tot în 3 tranșe anuale, însă în intervalul 2012 - 2014.
În fine, în decembrie 2011, Legea nr. 230/2011 a eșalonat plata pe 5 ani, în intervalul 2012 - 2016, cu anuități progresive, ajungând de la 5% în primul an până la 35% în ultimul an .
Guvernul justifică aceste măsuri prin faptul că în 2008 statul a ajuns să se confrunte cu o situație de dezechilibru bugetar major, de natură să pună în pericol situația financiară a țării. În opinia acestuia, dezechilibrul era rezultatul, printre altele, al unui număr foarte mare de hotărâri judecătorești prin care anumitor categorii de funcționari li se acordau, pe calea interpretării unor prevederi legale destinate altor categorii, drepturi cu caracter patrimonial. În plus, înrăutățirea situației financiare a statului a continuat și după 2008, în contextul unei crize financiare foarte grave care a afectat numeroase state, astfel încât Guvernul a fost nevoit să adapteze mecanismul de eșalonare instituit la realitățile economice.
Curtea a amintit că a hotărât deja că măsurile luate pentru menținerea echilibrului bugetar între cheltuielile și veniturile publice pot fi considerate ca urmărind un scop de utilitate publică [M. și S. împotriva României (dec.), nr. 44.232/11 și 44.605/11, 6 decembrie 2011, Sulcs împotriva Lituaniei (dec.), nr. 42.923/10, pct. 24, 6 decembrie 2011, precum și Panfile împotriva României (dec.), nr. 13.902/11, pct. 21, 20 martie 2012].
În cauza D. și alții împotriva României, Curtea a observat că în 2009 România a început să se confrunte cu o gravă criză economică și financiară.
Întrucât autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai bună decât instanța internațională pentru a stabili ce constituie "utilitate publică", Curtea este gata să admită că, așa cum susține Guvernul, măsurile în litigiu urmăreau un scop de utilitate publică.
Curtea observă că reclamanții aveau drepturi ferme și intangibile în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive pronunțate în perioada februarie - aprilie 2008. A mai constatat că, deși mecanismul de eșalonare instituit a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dând dovadă de diligență în executarea hotărârilor judecătorești sus-menționate.
Pe de altă parte, tribunalul reține că art. 20 din Constituția României stabilește că interpretarea și aplicarea drepturilor și libertăților cetățenești se fac în concordanță cu prevederile tratatelor internaționale la care România este parte și că reglementările internaționale din domeniul drepturilor omului, cuprinse în tratatele ratificate de România, au prioritate față de reglementările interne în cazul în care între ele există neconcordanțe.
Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum și protocoalele adiționale la aceasta nr. 1, 4, 6, 7, 9, 10.
În acest mod, conform art. 11 și 20 din Constituție, Convenția și protocoalele ei adiționale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate față de acesta, altfel spus C.E.D.O. și protocoalele adiționale au devenit izvor de drept intern obligatoriu și prioritar, ceea ce, în plan național, are drept consecință imediată aplicarea convenției și protocoalelor de către instanțele judecătorești române, iar în plan internațional acceptarea controlului prevăzut de C.E.D.O. cu privire la hotărârile judecătorești naționale.
Având în vedere că, în prezent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite că eșalonarea plății drepturilor salariale restante conform O.U.G. nr. 71/2009 asigură un just echilibru între interesul public și cel al persoanelor care dețin titluri executorii, că măsura eșalonării urmărește un scop de utilitate publică dată fiind situația economică și financiară precară a țării, generată de o gravă criză care a afectat numeroase state, faptul că, actualmente, statul respectă calendarul stabilit pentru plata eșalonată a drepturilor restante, cum rezultă din înscrisurile doveditoare depuse în prezenta cale de atac, tribunalul apreciază că recursul este fondat și îl va admite în temeiul art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 și alin. 3 C.p.civ.
Va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că, în temeiul art. 404 alin. 1 C.p.civ., va admite contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata creditoare N. C. R. și intimatul terț poprit.
Va anula adresa de înființare poprire emisă la data de 20.03.2012 în dosarul de executare nr. 260/E/2009 al B.E.J. C. F..
Va fi menținută sentința civilă recurată în privința soluției de respingere a contestației la executare față de intimatul B.E.J. C. F., dar pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. C. F..
Admite recursul declarat de contestatorul O. I. REGIONAL PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL "DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE" REGIUNEA SUD- VEST OLTENIA împotriva sentinței civile nr. 8488 din 01.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații N. C. R., B.E.J C. F. și intimatul terț poprit DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. - TREZORERIA C..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata creditoare N. C. R. și intimatul terț poprit.
Anulează adresa de înființare poprire emisă la data de 20.03.2012 în dosarul de executare nr. 260/E/2009 al B. C. F..
Menține sentința civilă recurată în privința soluției de respingere a contestației la executare față de intimatul B.E.J. C. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2013.
Președinte, J. S. | Judecător, L. A. | Judecător, D. O. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.D.O.
Tehn.F.M./3 ex.
28.03.2013
Jud.fond: R.S.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5878/2013. Tribunalul DOLJ | Evacuare. Decizia nr. 101/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
