Pretenţii. Sentința nr. 10/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 5510/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 857/2013
Ședința publică de la 08 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător M. N.
Judecător L. C. C.
Grefier I. C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurentul reclamant B. D. împotriva sentinței civile nr._/10.10.2011 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul pârât P. D. legitimat cu CI . nr._, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării cauzei și acordă cuvântul părții prezente pe această excepție.
Intimatul pârât P. D. solicită admiterea excepției și perimarea cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul B. D. a chemat în judecată pe pârâtul P. D. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat prin fapta animalelor proprietatea sa, prejudiciu ce constă în contravaloarea gardului distrus pe latura de vest a proprietăților limitrofe, contravaloarea producției de vin nerealizată ca urmare a distrugerii totale a plantației de viță de vie, producție la nivelul anului 2010, pe terenul de 1672 mp intravilan, T15, P609, 610, 611. Prejudiciul a fost evaluat provizoriu la_ lei, suma obținută urmând a fi reactualizată cu ocazia executării silite. A solicitat, de asemenea, să fie obligat pârâtul la a reface gardul distrus, la a reface, prin plantarea unor butuci de viță de vie, plantația distrusă, iar în caz contrar, să fie autorizat reclamantul să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în . află gospodăria sa, se învecinează cu pârâtul care a permis animalelor ce-i aparțin în proprietate să-i distrugă gardul și plantația de viță de vie a cărei contravaloare o evaluează la suma de 2000 lei.
Reclamantul a mai susținut că a formulat plângere la Poliția comunei D., iar pârâtul a fost sancționat contravențional, iar pentru constatarea distrugerii plantației de viță de vie, a chemat o comisie constituită la nivelul Consiliului Local, fiind încheiat în acest sens proces verbal la data de 22.09.2010.
A apreciat reclamantul că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 c.civ, art. 1001 c.civ, art. 1076 și urm c.civ.
A depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, chitanța nr. 176/11.02.2011, chitanța nr. 738, precum și în copii: titlul de proprietate nr. 610-_/14.04.1994, procesul verbal din 22.09.2010, adresa nr. 1/555 din 4 octombrie 2010.
În apărare, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că nu se învecinează cu reclamantul pe partea de vest.
La data de 04.04.2011, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtului la plata prejudiciului produs, respectiv la plata contravalorii producției de vin nerealizate pentru anul 2010, însemnând 2000 l vin cu 4 lei / l total 8000 lei, a contravalorii gardului distrus pe latura de vest a proprietăților limitrofe și obligarea pârâtului să refacă plantația de viță de vie pe terenul în suprafață de 1672 mp situat în T15, parcelele 609, 610, 611 - teren intravilan - cu soiul de viță de vie Gama, iar în caz contrar, să fie autorizat reclamantul să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtului, solicitând reclamantul și să se refacă gardul pe latura de vest. În caz contrar, a solicitat să fie autorizat reclamantul să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtului.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispoz. art. 999 c.civ, art. 1001 c.civ, art. 1075 și art. 1077 c.civ.
Prin sentința civilă nr._/10.10.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâtul P. D., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul nu a dovedit că are calitatea de proprietar al suprafeței de teren de pe care solicită contravaloarea plantației de viță de vie.
În consecință, instanța a apreciat că reclamantul nu are calitatea de titular al dreptului subiectiv dedus judecății astfel că nu are calitate procesuală activă în cauză.
Față de cele menționate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției perimării recursului, pentru termenul din 8 mai 2012 în considerarea faptului că perimarea este reglementată de norme de ordine publică și că operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, instanța reține următoarele aspecte:
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Această sancțiune este determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură ce trebuiau să succeadă în mod firesc. Așadar, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., deoarece din acest moment recurentul – reclamant avea îndatorirea de a stărui în continuarea judecății ce a fost suspendată.
În speță, ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 22 februarie 2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ. pentru lipsa părților.
Văzând că în conformitate cu dispozițiile art. 248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de un an", iar potrivit dispozițiilor art.252 Cod proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu,
Constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din vina părții, nemaiîndeplinindu-se niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, astfel că instanța, în baza art. 248 și urm. Cod proc. civ., urmează a constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul formulat de recurentul reclamant B. D. împotriva sentinței civile nr._/10.10.2011, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, M. N. | Judecător, L. C. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.L.C.
Tehn.F.M./2 ex.
16.05.2013
Jud.fond:M.M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 122/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 5878/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
