Contestaţie la executare. Decizia nr. 1430/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1430/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 3491/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1430
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P. - judecător
Judecător V. P.
Judecător G. C. F.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul contestator S. C. MARFA SA, împotriva sentinței civile nr. 5086/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. I. M. și Z. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, față de excepțiile invocate de intimatul Z. C. prin întâmpinare, respectiv:
- pe excepția netimbrării cererii de recurs respinge cererea, având în vedere dispozițiile art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997, care scutește de la plata taxei judiciare de timbru cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, privind executarea hotărârilor pronunțate în litigii de muncă;
- pe excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, prorogată pentru acest termen de judecată, instanța respinge această cerere, având în vedere că din actele existente la dosarul de executare rezultă că părți sunt Z. C. (creditor) și S. C. MARFA SA (debitor), calitate ce decurge din sentința civilă ce reprezintă titlu executoriu.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 01 02 2013 sub nr._, contestatoarea S. "C. Marfa "SA București a formulat, în contradictoriu cu intimații B. I. M. și Z. C., contestație la executare împotriva popririi înființate în dosarul de executare nr. 426/E/2012 și a procesului-verbal din data de 22 01 2013, solicitând anularea, în parte, a actelor de executare în ceea ce privește cheltuielile de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei și onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare în sumă de 500 lei, în sensul de a diminua aceste cheltuieli și de a restabili situația anterioară executării silite.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, prin sent. civ. nr. 7433/01 11 2012, pronunțată în dosarul nr._/63/2012, Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de Z. C. și a obligat societatea contestatoare la plata către acesta a diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite precum și sporul pentru condiții speciale de muncă în procent de 25% pentru perioada 04 09_10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, dobânda legală și 500 lei cheltuieli de judecată.
Creditorul s-a adresat executorului judecătoresc, solicitând punerea în executare a sentinței susmenționate, sentință ce constituie titlu executoriu, fiind format dosarul de executare nr. 426/E/2012. La data de 22 01 2013 a fost emisă adresa de înființare poprire asupra conturilor societății debitoare pentru acoperirea sumei de 8 820,96 lei, având anexat procesul-verbal din care rezultă că B. a stabilit cheltuieli de executare în sarcina debitoarei în cuantum de
1 823,96 lei, din care onorariu avocat de 500 lei și cheltuieli de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei, iar contestatoarea a arătat că acestei sume sunt excesive, pentru următoarele motive:
Cu privire la onorariul pentru avocat, contestatoarea a arătat că acesta este mare față de efortul depus, constând în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, fiind astfel disproporționat de mare și tendențios în raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca îndeplinită de avocat, iar referitor la cheltuielile de transmitere prin poștă, contestatoarea a arătat că atât actul de înființare creanță cât și procesul-verbal privind cheltuielile de executare nu au fost înaintate societății prin poștă, ci au fost aduse personal de către executorul judecătoresc, fiind înregistrate la registratura unității la data de 24 01 2013 și, în aceste condiții, este evident că executorul judecătoresc nu a efectuat nici un fel de cheltuială de transmitere prin poștă a respectivelor acte.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399 și urm. C.pr.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A depus la dosar în susținere, în xerocopie: sent. nr. 7433/01 11 2012 pronunțată de Tribunalul D..
La data de 18 02 2013, intimatul Z. C. a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, arătând că, potrivit art. 2 alin.2 din Legea 146/1997, debitoarea trebuia să achite taxa jud. de timbru în valoare de 600 lei.
Pe fondul cauzei, a arătat că, potrivit art. 274 din Codul Muncii, "Hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept", astfel că debitoarea era obligată să execute de bunăvoie sentința încă de la data pronunțării și că, deoarece debitoarea nu s-a conformat dispozițiilor art. 3711 C.pr.civ., creditorul a procedat la punerea în executare a sentinței. Prin urmare, a arătat intimatul că refuzul debitoarei de aducere la îndeplinire de bună voie a titlului executoriu a dus la suportarea din partea creditorului a unor cheltuieli suplimentare constând în angajarea unui apărător care să se ocupe cu obținerea titlului executoriu, consultații acordate creditorului, întocmirea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc și urmărirea procedurii de executare și că, față de valoarea creanței, care este de 10 ori mai mare decât onorariul perceput, onorariul avocatului nu apare ca fiind disproporționat și nu încalcă Lg. 51/1995, fiind fixat pentru toate activitățile ce țin de asistență, reprezentare și redactare acte în dosarul de executare.
A mai arătat intimatul că taxele poștale stabilite de executorul judecătoresc prin procesul-verbal constau în emitere adrese înființare poprire către intimat și terți, înștiințare înființare poprire, adresa ridicare poprire, adresă CEC eliberare recipisă de consemnare, adresă efectuare viramente, timbre poștale, astfel că cererea privind contestarea acestor cheltuieli este neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
La solicitarea instanței, B. I. M. a înaintat, în xerocopie certificată, dosarul de executare nr. 426/E/2012.
Prin sentința civilă nr.5086/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a B. I. M..
A fost admisă excepția inadmisibilității.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea S. C. MARFĂ SA, în contradictoriu cu intimatul B. I. M., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă și în contradictoriu cu intimatul Z. C., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Deoarece s-au invocat de către intimat două excepții, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 137 C.p.c. potrivit cărora: " Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii", sens în care urmează a analiza cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive a B. I. M. și excepția inadmisibilității cererii, constând următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc I. M., excepție absolută si peremptorie care are prioritate cu privire la soluționare în raport de fondul cauzei, instanța urmează sa admită excepția invocata din oficiu pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit sa îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
Totodată, dispozițiilor art. 57 si 58 din legea nr. 188/2000 prevăd ca actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedura civila.
Coroborând textele legale menționate, a rezultat că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public și deci, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fata instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activa si pasiva în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu poate fi justificată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta deoarece executorul judecătoresc, în calitatea sa de asigurator al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătoreasca irevocabila.
In speță, deși contestatoarea Societatea Națională De Transport Feroviar de Marfă „C. Marfă” SA a chemat în judecată și pe intimatul Birou executor judecătoresc I. M., acesta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este titularul obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecații.
Pentru motivele expuse, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului Executorului Judecătoresc I. M., invocată de intimat, și a respins cererea formulată de contestatoare, în contradictoriu cu acest intimat, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7433/01 11 2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._/63/2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Z. C. în contradictoriu cu Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. Marfă SA, Sucursala Banat Oltenia –Depoul de Marfă C., pârâta fiind obligată să plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pe perioada 04 09_10, sume ce vor fi actualizate raportat la rata inflației, precum și dobânda legală aferentă.
La data de 21.11.2012 intimatul creditor Z. C. s-a adresat cu o cerere executorului judecătoresc solicitând începerea executării silite, formându-se astfel dosarul de executare nr. 426/E/2012 al B. I. M. .
La data de 26 11 2012, prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 7358 pronunțată în dosarul_/215/2012 Judecătoria C. a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 7433/01 11 2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._/63/2012 O..
B. I. M. a emis în dosarul de executare nr. 426/E/2012 procesul verbal din 22.01.2013 cuprinzând cheltuielile de executare și, în aceiași dată a dispus înființarea popririi in mâinile terții popriți B. Post SA, Raiffeisen Bank, Complexul Energetic Oltenia SA, Trezoreria Municipiului C. asupra conturilor debitoarei pentru acoperirea sumei de 8820,96 lei, ce reprezintă debit datorat conform titlului executoriu și cheltuieli de executare .
Cu privire la cadrul procesual pasiv, contestatoarea, prin cerere, a înțeles să se judece în contradictoriu cu creditorul intimat Z. C. și cu intimatul B. I. M., contestatoarea menținând acest cadru procesual pasiv până la termenul când a fost pronunțată sentința.
In aceste condiții, deși a înțeles să conteste înființarea de poprire din data de 22.01.2013 și cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de B. I. M., contestatoarea nu a înțeles să se judece în contradictoriu si cu terții popriți, respectiv B. Post SA, Raiffeisen Bank, Complexul Energetic Oltenia SA, Trezoreria Municipiului C..
Cum în cauza este vorba de o coparticipare procesuală obligatorie in sensul prevederilor art 47 C. și în conformitate cu art. 452 si urm. C., contestație la executare este inadmisibila datorită lipsei acestei coparticipări.
Astfel, unul din principiile care guvernează întreg procesul civil este principiul disponibilității părților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art 129 alin 6 C.. In aceste condiții, peste voința părților în litigiu nu se poate introduce în cauză – din oficiu - o persoană care nu a fost chemată în judecată, în condițiile prevăzute de art. 112 C. deoarece de la acest principiu specific procedurii civile nu s-ar putea deroga, pe temeiul rolului activ al judecătorului, fără a exista o dispoziție legală expresă.
Astfel, reclamantul este cel ce fixează cadrul procesul dedus judecății, având libera alegere în privința persoanelor între care se stabilesc raporturi juridice procesuale, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat de părți.
Prin urmare, judecătorul nu are posibilitatea de a introduce, din proprie inițiativa, un terț în proces, neexistând nici un text de lege care să îi confere acest drept.
Numai părțile sunt cele care pot largi sfera procesului prin modificarea cererii de chemare în judecată, conform art. 132 C., iar nu instanța din oficiu. Aceasta inițiativa a modificării cererii de chemare în judecată, în situația în care încă de la început cererea dedusă judecății nu a fost formulată cu respectarea prevederilor legale, nu poate sa aparțină decât reclamantului, în cazul contrar, respectiv acela în care instanța din oficiu ar introduce în cauza o persoana împotriva căreia reclamantul nu s-a îndreptat sau în cazul în care instanța, justificându-si acțiunea prin rolul sau activ reglementat de art. 129, al. 5 cpc, ar pune în discuția părților necesitatea chemării în judecată a unei alte persoane decât cele inițial chemate în judecată, celui ce a fost din oficiu introdus în cauză s-ar încalcă în mod evident dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanță imparțială și independentă.
Pe cale de consecință, introducerea in cauza a altor persoane din inițiativa instanței ar fi nelegala si, așa cum am arătat, nu ar putea fi justificată nici în baza principiului rolului activ al judecătorului, deoarece acest principiu al rolului activ se refera la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului – în limitele legii si numai in cadrul procesual stabilit prin voința reclamantului. Dacă instanța ar proceda altfel, s-ar putea susține, pe drept cuvânt, că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanță imparțială și independentă.
Astfel, Curtea Europeană a statuat ca principiul potrivit căruia un tribunal trebuie să fie prezumat ca fiind lipsit de orice prejudecata sau de părtinire reflectă un element important al preeminentei dreptului . In concepția instanței europene, noțiunea de imparțialitate la care se refera art 6 paragraful 1 urmează a fi apreciată într-un dublu sens: pe de o parte ea are în vedere un demers subiectiv ce semnifică încercarea de a determina convingerea personala a unui judecător într-o anumită împrejurare, semnificând așa zisa imparțialitate subiectivă, iar pe de altă parte imparțialitatea cuprinde un demers obiectiv ce urmărește a se determina dacă judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru a exclude, în persoana lui orice bănuiala legitimă, aceasta semnificând imparțialitate obiectivă a tribunalului (cauza Piersack contra Belgiei).
In ceea ce privește imparțialitatea obiectivă a tribunalului, Curtea a arătat că aceasta constă în a determina daca unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica autorizează a pune in discuție imparțialitatea magistratului. In aceasta materie aparentele au un rol deosebit, deoarece într-o societate democratica instanțele trebuie sa inspire justițiabililor deplina încredere .( CEDH, M. c Franta, 2000). Pentru a se pronunța cu privire la imparțialitatea judecătorului sau dimpotrivă la existența unei bănuieli legitime de lipsa de imparțialitate a magistratului într-o anumită cauză, Curtea va avea în vedere optica celui afectat de masurile dispuse de magistrat într-o anumită cauză. Ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, ., instanțele trebuie să o inspire publicului, justițiabilului (cauza Fey contra Austriei, Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).
In prezenta cauză, contestatoarea a înțeles să se judece doar cu intimatul-creditor Z. C. și B. I. M., fără a chema în judecată și terții popriți B. Post SA, Raiffeisen Bank, Complexul Energetic Oltenia SA, Trezoreria Municipiului C.. In aceste condiții, acțiunea sa, așa cum am arătat, apare ca inadmisibila sub aspectul lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. I. M. și a admis excepția inadmisibilității, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S. C. MARFĂ SA în contradictoriu cu intimatul B. I. M. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă și în contradictoriu cu intimatul Z. C. ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea S. C. MARFĂ S.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, recurenta arată că prima instanță în mod greșit a reținut că împuternicirea avocațială a fost dată pentru reprezentare juridică și include și activitatea desfășurată de avocat în faza executării silite..
Mai arată că prima instanță a ignorat unul din principiile fundamentale ale procesului civil și anume al rolului activ, principiu reglementat de art. 129 C.pr.civ.
Recurenta apreciază că prima instanță trebuia să verifice la dosarul de executare dacă există dovada mandatului (contractului de asistență juridică încheiat în forma scrisă între avocatul care a demarat executarea silită și intimat)primit de la acesta în care se menționează în mod expres faptul că este împuternicit să în reprezinte și în faza executării silite.
De asemenea, prima instanță trebuia să verifice dacă la dosarul de executare există dovada tuturor demersurilor efectuate pentru punerea în executare a sentinței nr.7433/01.11.2012 și anume redactarea cererii de legalizare a sentinței, ridicare copie legalizată a titlului executoriu, formularea cererii de executare silită, plata taxelor aferente,deplasarea la biroul executoriului judecătoresc,urmărirea procedurii de executare silită.
Recurenta arată că prima instanță trebuia să verifice, de asemenea, dacă la dosarul de executare există dovada plății onorariului de avocat și în baza rolului activ trebuia să pună în vedere pârâtului să depună aceste dovezi la dosar.
Mai arată că prin sentința nr. 7433/01.11.2012 recurenta a fost obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat. Dacă la această sumă se adaugă și onorariul avocatului perceput cu ocazia executării silite, onorariul avocatului se ridică de faptul la 1000 lei
Recurenta precizează că onorariul de 500 lei este exagerat de mare față de efortul depus, nu este justificat, fiind disproporționat de mare în raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca depusă de avocat.
Referitor la cheltuielile de transmitere prin poștă învederează că atât actul de înființare creanță cât și procesul-verbal privind cheltuielile de executare nu au fost înaintate recurentei prin poștă, ci au fost aduse personal de către executorul judecătoresc. Executorul judecătoresc nu a efectuat niciun fel de cheltuiala de transmitere prin poștă a adresei de înființare creanță și a procesului verbal de cheltuieli.
Recurenta arată că prima instanță nu a verificat în dosarul de executare dovada comunicării prin poștă a adresei de înființare creanță și a procesului-verbal din data de 22.01.2013.
În drept, invocă dispozițiile art.304 pct.7, 9 din vechiul Cod de procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare și a anulării în parte a actelor de executare în ceea ce privește onorariul avocațial și a diminuării acestor cheltuieli sub valoarea de 500 lei, precum și cheltuielile de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei.
La data de 27 iunie 2013, intimatul Z. C. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția netimbrării cererii de recurs și excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Intimatul arată că din dosarul de executare, cererea de executare a fost formulată împotriva debitoarei Sucursala Banat Oltenia, iar executarea a fost formulată prin poprire asupra conturilor acesteia.
Mai arată că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C.pr.civ., iar criticile formulate de recurentă nu se circumscriu acestui cadru legal și este inadmisibil.
Prin prezentul recurs contestatoarea nu face altceva decât să aducă în fața instanței motive noi care nu au fost puse în discuția părților la fond, ceea ce atrage inadmisibilitatea recursului.
Examinând sentința recurată, conform art. 3041 C.proc.civ., prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Critica referitoare la faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, ignorând unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv al rolului activ, reglementat de art. 129 Cod de procedură civilă, atunci când nu a verificat dacă există la dosarul de executare dovada mandatul de reprezentare a avocatului, dovada cheltuielilor de executare, inclusiv a plății onorariului de avocat este neîntemeiată.
Analizând sentința civilă recurată, tribunalul reține că a fost respinsă contestația la executare ca inadmisibilă sub aspectul lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, reținându-se că în cauză, contestatorul a înțeles să se judece doar cu intimatul-creditor Z. C. și cu intimatul B.E.J. I. M., fără a chema în judecată și terții popriți, cu toate că se procedase deja la înființarea popririi în vederea recuperării creanțelor..
Astfel, se reține că a fost invocată de către intimat și apoi pusă în discuția părților excepția inadmisibilității contestației la executare sub aspectul lipsei coparticipării procesuale obligatorii, asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat cu prioritate, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, dar și al principiului disponibilității părții în procesul civil și al rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 5 C. pr. Civ., astfel încât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și dată cu aplicarea corectă a legii. Pe de altă parte, prin motivele de recurs formulate, nu se aduc critici soluției pronunțate, în ce privește excepția inadmisibilității contestației la executare, ci critici cu privire la aspecte cu privire la netemeinicia hotărârii instanței de fond, legate de lipsa unor înscrisuri din dosarul de executare silită care să facă dovada cheltuielilor de executare.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 5086/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul contestator S. C. MARFA SA, împotriva sentinței civile nr. 5086/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. I. M. și Z. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Septembrie 2013.
Președinte, A. P. | Judecător, V. P. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond:V.F.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 471/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 90/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
