Revendicare imobiliară. Decizia nr. 471/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 471/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 12807/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 471/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. G. P.
Judecător: L. L. B.
Grefier: I. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul M. C. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr._/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. A. C. C., M. A. M., având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic M.B. pentru apelantul reclamant și avocat B. pentru intimații pârâți .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată că s-a formulat cerere de probatorii și pune nîn discuție această cerere.
Consilier juridic B. arată că proba testimonială dovedește posesia continuă până în anul 2012, iar proba cu expertiză tehnică dovedește că imobilul este identificat în actele de proprietate și să se stabilească și dovada posesiei.
Avocat B. pentru intimati se opune probei testimoniale,învederând că au fost administrate deja probe și le consideră neconcludente și este o încercare de tergiversare a judecății.
Instanța, în deliberare, față de actele și probele existente la dosar, respinge probele solicitate, după care
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe apel.
Reprezentantul recurentului, c.j. B. solicită admiterea apelului așa cum a fost restructurat arătând că titlul de proprietate provine de la autori diferiți.
Avocat B. pentru intimați, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond,.
Arată că aceste motive de apel sunt nefondate și netemeinice și nu au legătură cu fondul cauzei, este inexplicabil demersul juridic al reclamantilor apelanți în condițiile în care pentru acest teren intimatilor li s-a emis Certificat de Urbanism în scopul edificării unei construcții, a autorizației de construire, efectele sentintei 5899/1960, invocată ca titlu de apelant au fost și trebuie ignorate și depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la 23.05.2012 sub nr._ reclamantul M. C. PRIN PRIMAR a chemat în judecată pe pârâții M. A. C. C. și M. A. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul intravilan proprietatea Mun. C., situat în C., .. 118, jud. D., în suprafață de 469 mp. Totodată, a solicitat obligarea pârâților să achite cheltuielile de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 5899/01.10.1960, pronunțată de Tribunalul Popular oraș C. în dos. nr. 9253/1960, instanța a dispus in baza art. 1 lit. d din Decretul nr. 111/1951, la solicitarea Sfatului Popular al Orașului C., trecerea în patrimoniul statului a imobilului compus din casa de locuit cu 2 camere și o cămară, acoperită cu țiglă, cu pământ pe jos, cu sobă de teracotă și lumină, un pătul din lănteți cu tablă, un patul din nuiele acoperit cu tablă, precum și terenul în suprafață de 490 mp, vecin la Răsărit cu . Apus-F. P., la Miazănoapte-M. S., la Miazăzi-cu ., ca fiind bun părăsit în temeiul Decretului nr. 111/1951, respectiv terenul anterior menționat prin expropriere din patrimoniu proprietarului P. I. în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, P. I. fiind decedat și neavând moștenitori.
Reclamantul a arătat că la data de 12.06.1986 P. C. a intenționat vânzarea aceluiași teren, acum în suprafață de 600 mp, prin înscrisul intitulat "chitanță" către N. C., prin care persoana în schimbul sumei de 28 000 lei, încheiat în prezența martorilor P. C-tin și P. A..
La data de 26.05.2001, N. C. a încheiat cu numitul M. P.-R. un înscris cu semnătura privată intitulat "chitanță" prin care primul a vândut același teren cumparat de la P. C. în anul 1986, în suprafață de 600 mp, situat în C., .. 118.
A precizat că înscrisul intitulat "chitanța" încheiat la data de 12.06.1986, între P. C. și N. C. a fost desființat irevocabil de Judecătoria C. prin s.c. nr. 211/14.01.2009 în dosarul nr. 5000._ cu motivarea că acest teren aparține domeniului privat al Mun. C. și nu a fost niciodată în proprietatea autorului P. C., ci a fost în proprietatea lui P. I..
Înscrisul intitulat "chitanță" încheiat între N. C-tin și M. P.-R. la data de 26.05.2011 a fost utilizat anterior desființării de către M.-R. prin formularea unei cereri în constatare înregistrată la Judecătoria C., care prin s.c. nr. 8910/19.09.2003 pronunțată de Judecătoria C. în dos. nr._/2003 a constatat dreptul de proprietate al reclamantului M. P.-R. asupra terenului în suprafață de 469 mp, situat în C., .. 118.
M. P.-R. a procedat la intabularea în cartea funciară a terenului situat în C., .. 118, iar Mun. C., nu a fost parte procesuală în aceste acțiuni judecătorești, astfel că nu a avut cunoștință de constatarea dreptului de proprietate a numitului M. P.-R..
S-a mai aratat că la data de 16.11.2011 M. P.-R. și M. M.-Margalena cu rea credință au vândut către M. A. C. C., M. A. M. terenul situat în C., .. 118, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2257/16.11.2011 la BNP N. M. din Camera Notarilor Publici C..
Cererea este scutită de taxă de timbru și conform dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 963 alin. 3 C.civil, art. 56 din Legea nr. 71/2011, art. 566 C.civil, art. 77 din Legea nr. 71/2011, art. 535 din Noul Cod Civil, art. 2502 alin. 1 din Noul Cod civil
În susținerea acțiunii, reclamanta au depus la dosar în copii xerox: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2257/16.11.2011 de BNP N. M., sentința civilă nr. 5899/1960 a Trib. Popular al Orașului C., sentința civilă nr. 8910/2003 a Judecătoriei C., sentința civilă nr. 211/14.01.2009 a Judecătoriei C., s.c. nr._/2004, a Curții de Apel C., fișa corpului de proprietate a imobilului situat în C., .. 118.
La data de 26.09.2012 pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat într-o primă teză anularea acțiunii ca fiind netimbrată legal, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a putut face dovada deplină a unui titlu de proprietate preferabil, dar nici a faptului că, terenul în litigiu este ocupa abuziv de un posesor neproprietar
S-a arătat că, prin Decizia I.C.C.J. nr. 3256 din 12.05.2005 s-a statuat că, este admisibilă revendicarea bunurilor preluate abuziv prin Decretul 111/1956, declarat neconstituțional în raport cu Constituția din 1948, nefiind necesară anularea în prealabil a hotărârii judecătorești de trecere a bunului din patrimoniul privat în domeniul public al statului. S-au atașat copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2257/16.11.2011 de BNP N. M., extras de carte funciară pentru informare nr._ a Mun. C., încheiere nr._/15.12.2011, certificat de urbanism nr. 2624/2010, autorizare de construire nr. 387/2012, sentința civilă nr. 8910/2003 a Judecătoriei C., certificat de atestare fiscală, extras de C.F., extras din Legea nr. 7/1996 din Decretul –Lege nr. 115/1938.
La data de 09.08.2012, reclamanta a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.611 lei.
În probațiune, reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martori, proba cu interogatoriul pârâților.
În probațiune, pârâții au solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse odată cu întâmpinarea la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr._/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul M. C. PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâții M. A. C. C. și M. A. M..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 555 C.civil " Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.", iar acțiunea în revendicare este acea acțiune reala prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului sau, cere restituirea acelui bun de la posesorul neproprietar. Art. 563 din noul cod prevede ,, Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut."
Este de principiu ca în cadrul acțiunii în revendicare, reclamanților le incumbă obligativitatea dovedirii pretențiilor formulate, trebuind sa facă dovada, pe de o parte a faptului sunt titularii dreptului de proprietate asupra bunului pretins, iar pe de alta parte sa facă dovada ca pârâtul ocupa în mod abuziv acest bun. În cauză, terenul situat în C., .. 118, jud. D., în suprafață de 469 mp. și casa de locuit cu 2 camere au trecut în patrimoniul statului prin sentința civilă nr. 5899/01.10.1960, pronunțată de Tribunalul Popular al orașului C. în dosarul nr. 9253/1960 în temeiul art. 1 lit. d din Decretul nr. 111/1951, acestea fiind bunuri părăsite. Potrivit extrasului de carte funciara pentru informare nr._/15.12.2011 ( fila 45) emis de OCPI D., imobilul este întabulat sub C.F. nr._ al mun. C., număr cadastral_ pe numele pârâților, în baza contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2257/16.11.2011 de BNP N. M..
Așadar, pârâții sunt beneficiarii unei prezumții legale de proprietate cu privire la imobilul în litigiu în considerarea particularităților de carte funciară.
Deși reclamanta a arătat că înscrisul intitulat "chitanță" încheiat la data de 12.06.1986 între P. C. și N. C., a fost desființat irevocabil prin sentința civilă nr. 211/14.01.2009 în dosarul nr. 5000._ de către Judecătoria C., instanța constată că pârâții au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2257/16.11.2011 de BNP N. M., la data cumpărării figurând în cartea funciară, în calitate de proprietar M. P.-R.; buna credință existând la momentul înregistrării cererii de înscriere în C.F., cât și în momentul intrării în posesie.
În situația imobilelor evidențiate în sistemul real de publicitate, înscrierea dreptului de proprietate creează în favoarea titularului o prezumție legală de proprietate. Cu privire la titlul reclamantei, instanța a constatat că sentința civilă nr. 5899/01.10.1960, pronunțată de Tribunalul Popular al orașului C. în dosarul nr. 9253/1960 nu cuprinde mențiunea,, irevocabilă", iar potrivit Deciziei I.C.C.J. nr. 3256 din 12.05.2005 s-a statuat că, hotărârea judecătorească pronunțată în temeiul Decretului nr.111/1951, de trecere la stat a unui teren, ca abandonat, nu constituie titlul valabil al dreptului de proprietate al statului, deoarece decretul a fost declarat neconstituțional în raport cu Constituția din 1948 care consacra principiul recunoașterii garantării proprietății.
La data încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2257/16.11.2011, reclamanta, prin Direcția de Impozite și Taxe Locale atestă prin certificatul fiscală_/16.11.2011(fila 56) că vânzătorul M. P.-R. deținea acest imobil pentru care a achitat impozite la zi, până la data înstrăinării către pârâți.
De asemenea, reclamanta emite pârâților certificatul de urbanism nr. 2624 din data de 27.12.2010 și autorizația de construirea nr. 387/25.04.2012.
Instanța a apreciat că înscrierea în cartea funciară are un real efect constitutiv de drept, raportat la prevederile art.56 din noul Cod civil, care chiar daca nu sunt de imediata aplicare, prevăd efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară.
Corelativ cu valabilitatea actului juridic prin care pârâții au dobândit dreptul de proprietate, ținând seama de caracteristicile regimului real de evidența imobiliară, instanța a apreciat că titlul pârâților este preferabil celui al reclamantei.
În consecință, instanța a reținut că actul de proprietate deținut de pârâți este mai bine caracterizat decât actul de proprietate deținut de reclamantă și în consecință a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr._/21.11.2012 a Judecătoriei C. a formulat recurs, calificat ca apel, prin încheierea din data de 26.06.2013, M. C., prin care a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților a le lăsa în liniștită posesie și deplină proprietate terenul în litigiu în suprafață de 469 mp situat în C., ..118, jud.D..
În esență, apelantul a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală pentru următoarele considerente:
1. Inexistența bunei-credințe a pârâților la cumpărarea terenului în litigiu
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2257/16.11.2011 prin care pârâții au cumpărat de la vânzătorii M. P.-R. și M. M.-M. terenul în suprafață de 468 mp, aceștia au declarat că au cunoștință despre situația de fapt și de drept a terenului, că terenul nu formează obiectul vreunui litigiu, ascunzând litigiul existent pe rolul Judecătoriei C. – dosar nr._/215/2009* având ca obiect obligarea chiriașilor la demolarea construcțiilor edificate în baza autorizației de construire și a contractului de închiriere încheiat cu Consiliul Local C..
2. Neexercitarea rolului activ de către instanța de fond în sensul nedepunerii diligențelor pentru aflarea stării reale de fapt
Motivarea hotărârii este sumară, instanța înlăturând probele invocate prin cererea de chemare în judecată, contrar art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ.
3. Critica cu privire la motivarea instanței că s.c. nr.5899/01.10.1960 pronunțată de Tribunalul Popular C. în dosar nr.9253/1960 nu are mențiunea irevocabilă
Valabilitatea acestei hotărâri prin care instanța a dispus trecerea în patrimoniul statului nu a fost pusă în discuția părților iar instanța a ignorat neîntemeiat efectele juridice ale acestei hotărâri contrar jurisprudenței constante a C.E.D.O. și a faptului că instanța era obligată să respecte sentința menționată în calitatea sa de act final și de dispoziție prin care se soluționează conflictul dintre părțile litigante.
4. Critica referitoare la motivarea că sentința nr.5899/01.10.1960 pronunțată de Tribunalul Popular C. în dosar nr.9253/1960 respectiv Decretul nr.111/1951 nu constituie titlu valabil al dreptului de proprietate
Actul de preluare a bunului imobil în litigiu nu este dat de un act normativ de confiscare ci de o hotărâre judecătorească, respectiv sentința mai sus menționată astfel încât este inadmisibilă punerea în discuție de către instanța de fond a valabilității actului de preluare cu privire la care apreciază indirect că este asimilat nulității absolute a unei decizii civile în condițiile în care hotărârea judecătorească nu este una act juridic civil.
5. Critica cu privire la motivarea instanței că înscrierea în cartea funciară pe numele pârâților acordă preferabilitate în compararea titlurilor
În mod eronat, contrar regulilor stabilite în literatura de specialitate și practica judiciară, instanța de fond a acordat preferabilitate titlului deținut de pârâți cu motivarea că acesta este intabulat în cartea funciară neobservând că titlurile provin de la autori diferiți și astfel este înlăturat criteriul îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară și trebuie aplicat criteriul preferabilității titlului, respectiv titlul care este mai bine caracterizat din punct de vedere juridic. În speță, titlul provine de la autorul P. I. care a decedat fără moștenitori aspect constatat prin sentința civilă nr.5899/01.10.1960 pronunțată de Tribunalul Popular C. în dosar nr.9253/1960 pe când titlul pârâților provine de la N. C. prin înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță" încheiat la data de 26.05.2001. Acest titlu este susceptibil de revizuire având în vedere că înscrisul sub semnătură privată a fost desființat de Judecătoria C. prin sentința civilă nr.211/14.01.2009 în dosar nr.5._ . În mod eronat instanța a înlăturat titlul de proprietate reprezentat de sentința civilă nr.5899/01.10.1960 pronunțată de Tribunalul Popular C. în dosar nr.9253/1960, atât timp cât această hotărâre nu a fost desființată, art.477 C.civil și art.36 din Legea nr.18/1991 înlăturând și prezumția de proprietate constatată de instanța judecătorească prin s.c. nr.211/14.01.2009 pronunțată în dosar nr.5._ . Instanța a omis să observe că intabularea s-a făcut într-o carte funciară provizorie în temeiul vechiului cod civil care nu acordă putere sporită înscrierilor în cartea funciară comparativ cu noul cod civil conform căruia extrasul de carte funciară reprezintă dovada proprietății.
Apelantul a arătat de asemenea, că instanța de fond în mode eronat a dat preferință aplicării art.56 din Legea nr.71/2011 și art.885 Noul Cod civil care se aplică doar după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, ceea ce nu este cazul în speță. Cu privire la posesia terenului instanța nu a observat că hotărârile judecătorești anexate la dosarul cauzei atestă faptul că reclamantul a deținut posesia asupra terenului în litigiu până în vara anului 2010 când chiriașii au părăsit terenul ca urmare desființării abuzive a construcțiilor edificate. În anul 2004 instanțele judecătorești au respins acțiunea în revendicare formulată de către autorul pârâților, M. P.-R. împotriva chiriașilor cu motivarea că pârâții, chiriași ai Municipiului C., ocupă terenul în litigiu cu titlu valabil. În acest context posesia asupra terenului a fost continuă până în vara anului 2012 iar titlul de proprietate este preferabil față de cel al pârâților fiind mai bine caracterizat și având o valoare incontestabilă ancorată normei juridice concrete, în posesia utilă exercitată cu bună-credință pe o perioadă mai îndelungată, neviciată și publică.
Apelanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză în specialitatea topografie și evaluări imobiliare.
Apelul nu a fost întemeiat în drept.
Anexat apelului a fost depus un set înscrisuri, filele 10 – 58.
Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 2805,5 lei, achitată prin O.P. nr.1583/18.04.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului considerând că nu sunt fondate criticile invocate. Sentința cuprinde argumentele care au format convingerea instanței, prin s.c. nr.8910/19.09.2003 autorul intimaților-pârâți a dobândit irevocabil dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu iar faptul că din anul 2003 s-au aflat niște detentori precari cu contracte de închiriere ce emanau de la un neproprietar nu exclude calitatea de posesor de fapt și proprietar. Terenul nu apare în nici un inventar al bunurilor aflate în patrimoniul public ori privat al unității administrativ-teritoriale și nici nu a fost înscris în sistemul de evidență al cărții funciare. Lipsa mențiunii irevocabile de pe sentința pronunțată în anul 1960 nu a fost argumentul esențial care a format convingerea instanței ci s-a coroborat cu o . alte argumente. Deposedarea s-a realizat abuziv în temeiul unui decret declarat neconstituțional iar Î.C.C.J. a statuat că hotărârile judecătorești pronunțate în baza acestui Decret nu constituie titlu valabil de proprietate. Critica recurentului referitoare la tehnica comparării titlurilor nu este fondată. Se susține eronat că titlurile prezentate spre comparare ar proveni de la autori diferiți, în realitate ambele provenind de la același autor, P. I., ce a fost parte în sentința din 2003 prin care autorul intimaților a uzucapat. Nu s-a probat cu certitudine că în anul 1960, când statul a preluat abuziv în baza Decretului nr.111/1951 terenul lui absența de la domiciliu timp de 5 ani .
De asemenea, ultima critică referitoare la caracterul provizoriu al cărții funciare, nu este fondată. Instanța de fond a ținut cont de acest caracter dar a reținut efectul constitutiv și a coroborat cu toate celelalte caracteristici ale titlului prezentat.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prima critică a apelantului privind lipsa bunei-credințe a pârâților la cumpărarea terenului în litigiu nu poate fi primită întrucât nu are relevanță în cauza dedusă judecății, câtă vreme contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2257/16.XI.2011 la BNP N. M. nu a fost anulat prin vreo hotărâre judecătorească iar în speță, acțiunea introductivă urmărește revendicarea de către apelant a unei suprafețe de teren, și nu anularea actului menționat.
Este nefondată de asemenea și critica apelantului privind nemotivarea hotărârii.
Este de necontestat că atât dreptul intern cât și jurisprudența europeană converg spre ideea că dreptul la un proces echitabil, include altele dreptul părților de a prezenta observații pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.În acest sens, art. 6 implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta (Perez c.Franței și V. der Hunk c. Olandei). Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanței naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Janke și Lenoble c.Franței), iar în speță, nu se poate reține o nemotivare sau o motivare sumară a primei instanțe. Faptul că instanța a înlăturat anumite probe în favoarea altora nu echivalează cu nemotivarea hotărârii ci este rezultatul procesului cognitiv și al raționamentului logico-juridic în lucrarea de interpretare a probelor administrate.
Nu este relevantă în economia soluției pronunțată nici împrejurarea reținută de prima instanță în sensul că sentința civilă nr.5899/01.10.1960 pronunțată de Tribunalul Popular C. în dosarul nr.9253/1960 nu are mențiunea "irevocabilă", întrucât chiar cu această mențiune, nu reprezintă un titlu mai bine caracterizat decât al intimaților-pârâți: nu doar pentru că este o hotărâre judecătorească pronunțată în temeiul Decretului nr.111/1951 de trecere la stat a unui teren ca abandonat- nefiind un titlu valabil al dreptului de proprietate al statului deoarece decretul a fost neconstituțional în raport cu Constituția din anul 1948 care consacra principiul recunoașterii garantării proprietății, ci mai ales pentru că titlul exhibat de intimați în contraprobă este o hotărâre judecătorească pronunțată într-o acțiune întemeiată pe uzucapiune.
Astfel, raportat la sentința civilă nr.5899/01.10.1960 care constituie titlul de proprietate al statului, în mod corect, prima instanță a procedat la compararea titlurilor de proprietate invocate de pârâți, acordând în mod justificat preferință aceluia aparținând intimaților-pârâți. Este vorba de sentința civilă nr.8910/19.09.2003 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/2003 care a constatat dobândirea prin uzucapiune de către autorul intimaților-pârâți a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Instanța a reținut cu titlu irevocabil că reclamantul M. P.-R. și autorii săi, P. C. și N. C. au exercitat cu privire la teren posesii succesive, cu caracter util în sensul dispozițiilor art.1847 Cod Civil, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.1890 și art.1837 Cod Civil, respectiv posesia utilă în termen de 30 de ani.
Indiferent de felul uzucapiunii, cel mai spectaculos efect al acesteia constă în faptul că posesorul dobândește dreptul de proprietate sau alt drept real asupra imobilului respectiv, teză consacrată de art.1837 Cod Civil.
Uzucapiunea are caracter retroactiv, în sensul că uzucapantul va dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv din momentul în care a început să curgă prescripția achizitivă.
Efectul achizitiv retroactiv care operează în favoarea posesorului este însoțit de un efect concomitent extinctiv în dauna adevăratului proprietar, care va pierde dreptul de a mai revendica de la posesor bunul său.
Este cazul clasic în speță, unde chiar și în ipoteza unui titlu valabil asupra terenului în litigiu, dreptul de proprietate este paralizat prin uzucapiune – sancțiune pentru pasivitatea adevăratului proprietar și mod originar de dobândire a drepturilor reale întrucât cel ce a posedat în condițiile și timpul cerut de lege va fi dispensat de a mai face vreo altă dovadă a dreptului său.
Faptul că asupra terenului în litigiu s-a exercitat la un moment dat o detenție precară de către chiriașii-părți în contractul de închiriere încheiat cu M. C. nu anihilează calitatea de proprietar a intimaților-pârâți și efectul de drept substanțial ale hotărârii judecătorești pronunțate în acțiunea în constatare, după cum nici înscrierea în Cartea Funciară provizorie nu constituie o împrejurare de natură a slăbi calitatea titlului de proprietate exhibat de intimații-pârâți, cu atât mai mult cu cât terenul nu face parte din domeniul public sau privat al Municipiului C., și nici nu a fost înscris în sistemul de evidență a Cărții Funciare în considerarea calității de proprietar a apelantului-reclamant.
Acțiunea în revendicare este definită ca acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun, de la posesorul neproprietar.
În speță, pârâții au invocat dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, în temeiul sentinței civile nr.8910/2003 pronunțată într-o acțiune în constatare a dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
În aceste condiții, procedând la compararea titlurilor de proprietate invocate, în mod judicios prima instanță a respins acțiunea în revendicare, fiind neîntemeiate criticile aduse sentinței apelate.
Așa fiind, Tribunalul, în baza art. 296 C.proc.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., . nr. 7, jud. D., împotriva sentinței civile nr._/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. A. C. C. și M. A. M., ambii domiciliați în C., .. 154, jud. D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, Judecător,
I. G. P. L. L. B.
Grefier,
I. C.
Red.jud.I.G.P.
21.11.2013
Tehn.S.V./5 ex.
Jud.fond-R.M.T.
| ← Accesiune. Decizia nr. 770/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1430/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
