Contestaţie la executare. Decizia nr. 1897/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1897/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 31934/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1897/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatoarea S. C. MARFA SA în contradictoriu cu intimatul O. D., împotriva sentinței civile nr._ din 13 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ pronunțată de Judecătoria C., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2012, contestatoarea S. C. MARFĂ SA a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr.263/E/2012 emisă de B. I. M., în contradictoriu cu intimatul O. D., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea în parte actelor de executare în ceea ce privește onorariul avocatului cuprins în cheltuieli de executare, în sensul de a diminua aceste cheltuieli sub 500 lei .
În motivarea contestației, contestatoarea arată că prin sentința nr.6083/ 26.09.2012 a Tribunalului D. s-a admis în parte acțiunea formulată de către O. D. și a fost obligată societatea la plata către aceasta a diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite pe perioada 07.06._10 și a sporului pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% din salariul din salariul de bază brut pentru perioada 07.06._10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Mai arată că, creditorul s-a adresat executorului judecătoresc solicitând punerea în executare a sentinței menționate, fiind format dosarul de executare nr.263/E/2012, iar la data de 15.11.2012 a fost emisă adresa de înființare a popriri asupra conturilor societății pentru acoperirea sumei de 12.988,58 lei, prin procesul verbal anexat B. I. M. fiind stabilite cheltuieli de executare în sarcina sa în cuantum de 2.728,58 lei, din care onorariu avocat de 1000 lei.
În dovedirea contestației sunt depuse la dosar: copia sentinței nr.6083/26.09.2012 a Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pronunțată în dosarul nr._/63/2012, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emis în dosarul de executare nr.263/E/2012 din data de 12.11.2012, înștiințarea de înființare a popriri nr.263/E/2012,emise de B. I. M., încheierea nr.6773/09.11.2012 emisă de Judecatoria C. în dosarul nr._/215/2012, copia dosarului de executare nr.263/E/2012 al B. I. M. .
În susținerea contestației, contestatoarea S. C. MARFĂ SA solicită proba cu înscrisurile depuse.
În apărare intimatul O. D., depune la dosar; împuternicire avocațială nr._/2012, întâmpinare în 2 exemplare, din care un exemplar se comunica contestatoarei.
La termenul din data de 18.01.2013 intimatul O. D., prin apărător a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neântemeiată.
Instanța din oficiu a dispus emiterea unei adrese către B. I. M., pentru a ne comunica dacă au fost respectate dispozițiile Legii nr.188/2000, modificată și completată prin Legea nr.332/2006, precum și modalitatea de calcul a sumelor cuprinse în procesul verbal de executare, fiind depus la dosar răspunsul la relațiile solicitate .
Prin sentința civilă nr._/13.09.2013, pronunțată de Judecătoria Craivoa, în dosarul nr._/2012, a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatoarea S. C. MARFĂ SA, împotriva adresei de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr.263/E/2012 emisă de B. I. M. la data de 15.11.2012 și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în contradictoriu cu intimatul O. D., ca neîntemeiată
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Art.399 și 400 Cod pr.civilă dau participanților la executarea silită posibilitatea să sesizeze instanța prin contestație la executare ori de câte ori se ivesc incidente sau contestații ce s-ar ridica asupra urmăririi,putându-se cere anularea totală sau parțială a actelor de executare.
Prin sentința nr.6083/26.09.2012 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._/63/2012 s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul O. D., în contradictoriu cu intimata S. C. MARFĂ SA, fiind obligată societatea la plata către aceasta a diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite pe perioada 07.06._10 și a sporului pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% din salariul din salariul de bază brut pentru perioada 07.06._10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, plus dobânda legală aferentă .
Potrivit art.372 Cod pr. civilă, executarea silită se va face în temeiul unei hotărâri judecătorești care constituie titlul executoriu, iar sentința nr.6083 din data de 26.09.2012 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._/63/2012, rămasă definitivă și irevocabilă se încadrează în această situație .
Prin încheierea nr.6773/09.11.2012 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr.28/_ s-a admis cererea formulată de către B. I. M., în sensul că s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de sentinței nr.6083/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Astfel, instanța a apreciat că prin adresa de înființare poprire nr.263/E/2012 din 15.11.2012, emisă de către B. I. M. s-a dispus darea în debit a contestatorului S. C. MARFĂ SA, cu suma de 12.988,58 lei, care este compusă din suma de 2.728,58 lei cheltuieli de executare, conform procesului verbal de cheltuieli nr.263/E/12.11.2012 emis B. I. M. .
Conform art.371 ind.7 alin. 2 Cod pr. civilă cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.
De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară .
Sub aspectul cuantumului cheltuielilor de executare astfel stabilite, instanța reține că în suma totală de 2728,58 lei s-au reținut, 14 lei, taxă judiciară de timbru, 100 lei, timbre poștale cu TVA, 1026,00 lei, onorariu executor judecătoresc cu TVA, 200,00 lei, onorariu consultanță executare cu TVA, 210,80, cheltuieli de executare cu TVA,1000 lei onorariu avocat, fiind sub limita maximă prevăzută de Ordinul MJ nr.2550/2006, privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești .
Astfel, art.37 alin.1 din Legea 188/2000, modificată și completată prin Legea nr.332/2006 stabilește că executorii judecătorești au dreptul pentru serviciile prestate la onorarii minimale și maximale stabilite de Ministrul Justiției, cu consultarea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești .
Instanța a apreciat că executorul judecătoresc și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de executare silită, deoarece a întreprins mai mult decât o somație, contrar susținerilor contestatoarei, cuantumul onorariilor fiind stabilit prin contractul de executare civilă, acesta cuvenindu-se executorului judecătoresc în baza contractului încheiat și a Legii nr.188/2000, modificată și completată prin Legea nr.332/2006.
În sensul celor reținute mai sus, instanța a respins contestația la executare formulată de către contestatoarea S. C. MARFĂ SA împotriva adresei de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr.263/E/2012 emisă de B. I. M. la data de 15.11.2012 și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, în contradictoriu cu intimatul O. D., ca neîntemeiată .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea S. C. MARFĂ SA, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta arată că prima instanță a mai reținut că în mod greșit că onorariul avocatului nu este nepotrivit de mare în raport cu debitul pentru care s-a emis somația, fără a face verificările necesare în sensul de a observa actele și demersurile efectuate de către avocat în faza de executare silită.
Mai arată că instanța trebuia să verifice la dosarul de executare dacă există dovada mandatului ( contractul de asistență juridică încheiat în forma scrisă între avocatul care a demarat executarea silită și intimatul O. D.) primit de la acesta în care se menționează în mod expres faptul că este împuternicit să îl reprezintă și în faza de executare silită.
De asemenea, prima instanță trebuia să verifice dacă la dosarul de executare există dovada tuturor demersurilor efectuate pentru punerea în executare a sentinței nr.6083/26.09.2012 și anume redactarea cererii de legalizare a sentinței, ridicare copie legalizată a titlului executoriu, formularea cererii de executare silită, plata taxelor aferente, deplasarea la biroul executoriului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare silită.
Recurenta menționează că instanța de fond trebuia să verifice de asemenea dacă la dosarul de executare silită dovada plății onorariului de avocat.
Cuantumul de 500 lei reprezentând onorariul de avocat în faza de executare silită este exagerat de mare raportat la munca depusă de avocat în cadrul procedurii de executare silită (redactarea cererii către executorul judecătoresc).
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul constată că recursul este fondat.
Astfel, se constata ca prin actiunea dedusa judecatii si care a investit instanta de fond, contestatoarea S. C. MARFĂ SA a solicitat în contradictoriu cu intimatul O. D. anularea în parte actelor de executare emise în dosarul de executare nr.263/E/2012 emisă de B. I. M., în ceea ce privește onorariul avocatului cuprins în cheltuieli de executare, în sensul de a diminua aceste cheltuieli sub 500 lei, invocand in fapt ca onorariul de avocat de 1000 lei inscris in actele de execuctare este exagerat de mare in raport de activitatea depusa de avocat in faza de executare silita, natura pricinii si lipsa de complexitate a cauzei, iar in drept dispoz. art. 274 alin. 4 C.pr.civ. si jurisprudenta CEDO in Cauza B. impotriva Romaniei.
Analizand considerentele sentintei pronuntate la 13.09.2013 de instanta de fond, Tribunalul constata ca aceasta nu a facut referire si nu s-a pronuntat asupra motivelor concrete de nelegalitate formulate de contestatoare, raportat la dispozitiile legale invocate de acesta, ci a analizat cuantumul onorariului executorului judecatoresc din faza de executare silita si celelalte cheltuieli de executare, in raport de dispoz. Lg 188/2000 si Ordinului MJ nr.2550/2006, privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, concluzionand ca este nefondata contestatia la executare, fara a arata motivele pentru care a apreciat ca nu sunt intemeiate sustinerile contestatoarei referitoare la motivele de nelegalitate invocate in cuprinsul contestatiei deduse judecatii, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, in intelesul art. 129 si 312 C.pr.civ
Astfel, potrivit art. 129 c.pr.civ., judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul unei hotarari temeinice si legale si de asemenea au obligatia de a pune in discutie si a analiza toate aspectele de fapt si de drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor si a se pronunta asupra lor, stabilind imprejurarile de fapt ale cauzei pe baza probelor administrate la cererea partilor, hotararea trebuind a fi motivata cu suficienta claritate cu privire la starea de fapt retinuta, prin trimitere la probele din dosar .
Pentru considerentele expuse, constatand ca prima instanta nu a analizat in concret motivele de nelegalitate invocate de contestator raportat la temeiurile de fapt si de drept invocate de acesta, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, si avand in vedere si necesitatea respectarii principiului dublului grad de jurisdictie pentru parti, tribunalul urmeaza ca in temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ sa admita recursul promovat de contestatoarea S. C. MARFA SA, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea S. C. MARFA SA în contradictoriu cu intimatul O. D., împotriva sentinței civile nr._ din 13 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ pronunțată de Judecătoria C.,
Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./3 ex.
19.12.2013
Jud.fond.C.C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1641/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1008/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
