Fond funciar. Sentința nr. 337/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 337/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 1845/183/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1114/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător M. N.
Judecător L. C. C.
Grefier I. C.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul A. S. G. împotriva sentintei civile nr. 337/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimații S. D., C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDFULUI FUNCIAR RAST, C. JUDEȚEANA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR D., având ca obiect fond funciar .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 05 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, a amânat pronunțarea pentru astăzi 12 iunie 2013.
INSTANȚA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, reclamantul S. D. a chemat în judecată C. L. de aplicare a legilor fondului funciar de pe lângă Primăria . de aplicare a legilor fondului funciar de pe lângă Prefectura D. și pe S. A. G., solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.925-_/31.01.1997 emis pe numele autoarei S. C. pentru suprafața de 1300 m.p.situat în intravilanul . 900 m.p. teren intravilan reprezentând curți -construcții situată în T 26, P 45 si 400 mp teren intravilan arabil aflat în prelungire situat în T 26, P 45/1 si în ceea ce privește suprafața de 1600 mp teren intravilan structurat astfel: 400 mp situat în T 26, P 50 cu vecini la :N – DC 4 ,E- P. N., S- A 50/1 ,V –Dc 14 si 1200 m.p situat în T 26,P 50/1, avînd ca vecini la N –Cc 30, la E –P. N., S- T. Fl, V- Dc 14 și eliberarea unui alt titlu pe numele reclamantului .
In motivarea acțiunii, a arătat că autoarea S. C. nu a fost îndreptățită la eliberarea unui titlu de proprietate deoarece în anul 1991 i-a transmis dreptul de proprietate prin contractul de întreținere autentificat sub nr.3233/21.11.1991, contract ce nu a fost înregistrat la primărie si in felul acesta cu rea credință, a solicitat eliberarea unui titlu de proprietate, deși terenul în cauză fusese înstrăinat.
A mai arătat că obiectul contractului de întreținere l-a constituit suprafața de 1000 mp împreună cu imobilul casă situat în com. Rast ., că în realitate suprafața totală aferentă imobilului casă ce a fost înstrăinat este de 1300 mp structurat astfel :900 m.p. curti – constructii în T 26,P 45, având ca vecini: la N –Dc 4, E-C. I., S- A43/1, V – S. E. si 400 mp intravilan arabil în T 26, P45/1, aflat în prelungire, cu vecini la N – Cc 45,E- C. I., S –Grasanu M, V – S. E., suprafață cu care figurează în registrul agricol.
A susținut că autoarea S. C., mama sa și a pârâtului S. A. G., nu a fost îndreptățită a-i fi emis titlu de proprietate pe numele său cu privire la suprafata de 1600 mp teren, întrucât prin certificatul de mostenitor nr. 965/21.11.1986 si decizia nr. 612/1986 a Tribunalului D., la succesiunea autorului S. M. ,care este tatăl lor si sotul autoarei S. C., i-a fost atribuit in lotul său imobilul casă situat în com. Rast, ., cu terenul în suprafață de 250 mp având în vedere dispozițiile legale de la acea dată și că în realitate suprafața totală este de 1600 m.p. teren intravilan, cu care figurează în registrul agricol si pe care l-a avut efectiv în posesie din anul 1986.
În drept, a invocat prev. L 169/1997 art. III, alin 1 lit. a (I) .
A depus titlul de proprietate nr.925-_/ 31.01.1997, contractul de întreținere autentificat cu nr.3233/21.11.1991,certificatul de mostenitor nr.965/986 din 21.11.1986 emise de notariatul de Stat Local Băilești, decizia nr.612/1985 a Tribunalului D., încheierea din 14.08.1985 a Tribunalului D., adeverințele nr.982 si nr.983/02.05.2011 emise de Consiliul Local Rast și proces verbal din 14.09.1985 emis de executor judecătoresc I. F. .
La 06.06.2011, pîrîtul A. S. G. a formulat cerere reconvențională si întâmpinare solicitând, sub aspectul cererii reconvenționale, modificarea titlului de proprietate nr.925-_/ 31.01.1997, în sensul de a fi trecut ca și cotitular alături de S. C., iar sub aspectul întâmpinării, respingerea acțiunii .
A arătat că prin contractul de întreținere încheiat la 21.11.1991, S. C. a înstrăinat reclamantului suprafața de 1000 m.p, nu 1300 m.p. avînd ca vecini:E – C. I., V- S. E., S – C. S. si N – . de teren de 1000 m.p. nu se identifică în titlul de proprietate prin vecinătățile arătate în contractul de întreținere.
A mai arătat că cererea formulată în baza legii 18/1991 a fost promovată anterior încheierii contractului de întreținere, astfel că la data formulării cererii autoarea era îndreptățită să formuleze cerere în conformitate cu prevederile legii fondului funciar, că atâta timp cât a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după tatăl său, soarta contractului de întreținere depinde de soarta partajului, astfel că autoarea nu avea calitatea de unic proprietar, contractul de întreținere fiind în acest caz sub condiție .
A mai susținut că prin decizia civilă Nr.612/1985 pronunțată de Tribunalul D., reclamantul a primit numai suprafața de 250 mp aferentă casei și suprafața de 1600 mp.
În cauză, instanța a solicitat Comisiei Locale Rast să înainteze actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, iar Oficiului Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară D., să înainteze procesul verbal premergător emiterii titlului de proprietate, act ce a fost înaintat la 30.06.2011, iar la 01.07.2011 Primăria . cererea de reconstituire nr.459/ 12.03.1991 formulată de S. M C., titlul de proprietate nr.925-_/ 31.01.1997, filă din registrul agricol pe anii 1958-1959, certificate de naștere, certificat de căsătorie si certificat de deces S. M..
De asemenea, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie, care să identifice terenul în suprafață de 1000 mp menționat în contractul de întreținere privind amplasamentul si vecinătățile si să se stabilească dacă acest teren a fost inclus in titlul de proprietate nr.925-_/31.01.1997 și a solicitat Primăriei . dacă pârâtul S. A. G. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al autorului S. M., iar în caz afirmativ să înainteze o copie a cererii si să precizeze modul în care a fost soluționată această cerere.
La 20.07.2011 Primăria . adresa nr. 1410/18.07.2011 si cererea de reconstituire nr. 459/12.03.1991 formulată de S. M C., iar la 21.07.2011, s-a solicitat OCPI D. să înainteze procesul verbal premergător emiterii titlului de proprietate nr. 925-_ din 31.01.1997, proces verbal ce a fost înaintat la 16 si 24.08.2011, iar expertiza tehnică dispusă în cauză a fost depusă la dosarul cauzei la data de 31.08.2011.
Ulterior, reclamantul prin apărător, a mai depus la dosar adeverințele nr.982 si 983/02.05.2011 emise de . nr. 61/02.05.2011, chitanțe privind plata impozitului.
Prin sentința civilă nr. 2216 din 17.10.2011 pronunțată de Judecătoria Băilești, s-a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtul A. S. G., s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamant și de asemenea, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul A. S. G., reținându-se cu privire la excepția lipsei de interes invocată de pârât, că aceasta este neîntemeiată, întrucât interesul îl reprezintă folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii, că el există atunci când prin admiterea acțiunii reclamantului ar obține recunoașterea unui drept și că interesul în promovarea acțiunii trebuie să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct, ori în cauza de față reclamantul justifică un interes legitim în condițiile în care opune un contract de întreținere în care este cuprinsă o parte din terenul menționat în titlul de proprietate a cărei anulare se solicită, instanța apreciind că este un interes născut și actual și în același timp îl vizează pe cel care recurge la forma procedurală, motiv pentru care instanța a respins această excepție.
S-a mai reținut că titlurile de proprietate emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar sunt lovite de nulitate absolută conform art. III din Legea nr.169/1997, legiuitorul, la lit. a, prevăzând că actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri, li se aplică această sancțiune și că în prezenta cauză, reclamantul a invocat faptul că autoarea sa S. C. care este titulara actului ce formează obiectul prezentului litigiu, nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate deoarece a transmis dreptul de proprietate pentru suprafața de 1300 m.p prin contractul de întreținere autentificat sub nr.3233/21.11.1991, în acest fel dând dovadă de rea credință când a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren.
De asemenea, s-a reținut că din analiza actelor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, reiese că autoarea S. C. a formulat la data de 12.03.1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de soție supraviețuitoare a lui S. M. - tatăl părților din prezenta cauză, care figura în registrul agricol cu întreaga suprafață de teren ce se regăsește în titlul de proprietate, iar cererea de reconstituire a fost formulată înainte de a încheia actul de întreținere, astfel că nu a dat dovadă de rea credință fiind persoană îndreptățită să formuleze o astfel de cerere și că prin urmare, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere prin care reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.925-_/31.01.1997 referitor la suprafața de 1600 m.p structurată astfel: 400 m.p în tarlaua 26, . m.p în tarlaua 26, . de faptul că autoarea S. C. titulara titlului de proprietate nr. 925-_/31.01.1997 nu era îndreptățită a-i fi emis titlul de proprietate deoarece prin decizia civilă nr.612/23.04.1985 i-a fost atribuit în lotul său suprafața de 250 m.p, în realitate suprafața fiind de 1600 m.p., s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 având în vedere că autoarea S. C. era îndreptățită să-i fie eliberat titlul de proprietate în condițiile în care a respectat întreaga procedură prealabilă prevăzută de Legea nr.18/1991 formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate spre deosebire de reclamant căruia prin decizia civilă nr. 612/23.04.1985 pronunțată de Tribunalul D. i-a fost atribuită în lotul său doar suprafața de 250 m.p pentru diferența de teren neformulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, instanța respingând și acest capăt de cerere ca fiind neîntemeiat.
În privința cererii reconvenționale instanța a apreciat că este neîntemeiată, că modalitatea de exercitare a dreptului de reconstituire asupra terenurilor agricole urmează o procedură amănunțit reglementată în prevederile Cap.II din Legea 18/1991 în art. 8 stabilindu-se că reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, condiția impusă expressis verbis, de formulare a unei cereri devenind astfel un element de esență al instituției reconstituirii, marcată, ca urmare, de disponibilitatea celor îndreptățiți de a beneficia de normele care o guvernează și că în baza legii 18/1991 autoarei S. C. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,68 ha teren pe raza . în calitate de moștenitoare a persoanei îndreptățite, respectiv de pe urma defunctului său soț S. M., eliberîndu-i-se titlul de proprietate nr. 925-_ din 31.01.1997 și că din actele depuse la dosar reiese că pârâtul reclamant nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al autorului S. M..
S-a mai reținut că în temeiul art.13 legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tuturor moștenitorilor autorului dar cu respectarea normelor de drept comun referitoare la proximitatea gradului de rudenie și a claselor de moștenitori, cu condiția să fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și cum în cauză pârâtul reclamant nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al autorului S. M.,cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că încă din anul 1986, anterior formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii nr.18/1991, prin certificatul de moștenitor nr.865/1986 și decizia nr.612/1986 a Tribunalului D., la succesiunea autorului S. M., tatăl său și soțul autoarei S. C., i-a fost atribuit în lot imobilul casă situat în ., cu terenul în suprafață totală de 1600 m.p. teren intravilan cu care a figurat încă din anul 1986 în registrul agricol și pe care l-a avut efectiv în posesia din anul 1986.
A mai arătat că a cumpărat suprafața de teren printr-un înscris sub semnătură privată intitulat chitanță, că suprafața de 1600 m.p. se compune din ce a transmis pe cale succesorală, cât și din suprafața de 1200 m.p. cumpărată ce a fost înregistrată în evidențele primăriei și că suprafața de 1600 m.p. nu a fost înscrisă niciodată în evidențele agricole la rolul numitei S. C., că a plătit taxele și impozitele pentru această suprafața de 1600 m.p. compusă din 400 m.p. în T.20, P.50,1200 m.p.în T.20,P.50/1, cât și pentru cei 1300 m.p.din care face parte suprafață de 1000 m.p.ce a făcut obiectul contractului de întreținere, care este structurată astfel: 900 m.p. curți-construcții, în T.26, P.45 și 400 m.p. arabil intravilan în T.26, P.45/1.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de către intimatul A. S. G., reclamantul a arătat că în mod corect prima instanță a respins-o, întrucât interesul există, în condițiile în care are un contact de întreținere, în condițiile în care, deși este înregistrat la rolul agricol de 25 ani, fratele său A. S., a promovat acțiune de partaj în prezent suspendată la Judecătoria Băilești, încercând prin formularea cererii reconvenționale să invoce ca și reclamantul a formulat cerere în condițiile Legii nr.18/1991.
În final, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței în sensul admiterii capătului de cerere privind constatarea nulității absolute în ce privește suprafața de 1600 m.p. teren aferent imobilului din comuna Rast, ., județul D..
Prin decizia civilă nr.595 din 20.03.2012 pronunțată de Tribunalul D. s-a admis recursul formulat de reclamant, s-a casat în parte sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.925 -_/31.01.1997 sub aspectul suprafeței de 1600 mp teren intravilan amplasată în T 26,P50 și P50/1, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
S-a reținut că, potrivit art. 23 din Legea 18/1991 „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii”, că în raport de conținutul acestei dispoziții, prima instanță a stabilit greșit situația juridică a terenului intravilan de 1600 mp amplasat în T 26, P 50 și 50/1, înscris în titlul de proprietate contestat, ignorând împrejurarea că, prin efectul art. 23 din Legea 18/1991 republicată, (fost art.22), reclamantul a dobândit de drept, ope legis, dreptul de proprietate privată asupra suprafeței de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești (atribuite în lotul acestuia conform certificatului de moștenitor nr. 965/986/21.11.1986), precum și asupra curții și grădinii din jurul acestora, titlul de proprietate emis având doar caracter recognitiv.
S-a mai reținut că având în vedere că titlul de proprietate reprezintă înscrisul probator al acestui drept de proprietate, trebuie să reflecte situația reală a acestui drept, în deplină concordanță cu certificatul de moștenitor emis în urma dezbaterii succesiunii autorului S. M., al cărui moștenitor este reclamantul și că simpla formulare a cererii de reconstituire și urmarea procedurii administrativ jurisdicționale nu este suficientă pentru a conferi îndreptățire autoarei S. C. la suprafața de teren aferentă construcțiilor proprietatea reclamantului, o asemenea modalitate de stabilire a dreptului de proprietate, în favoarea unei persoane care nu este proprietarul construcțiilor, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 23 mai sus evocate și că mai mult, în condițiile dobândirii ope legis de către reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor enumerate la lotul 2 din certificatul de moștenitor, acesta nu se mai afla la dispoziția comisiei locale pentru a fi atribuit defunctei S. C..
De asemenea, s-a reținut că prima instanță avea obligația de a stabili incidența cazului de nulitate prevăzut de art. III alin.1 lit.a) din Legea nr. 169/1997 în raport de întinderea suprafeței de teren aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești atribuite în lotul reclamantului conform certificatului de moștenitor nr. 965/986/21.11.1986 și că pentru determinarea concretă a acestei suprafețe în condițiile prevăzute de art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 și stabilirea identității cu cea de 1600 mp indicată în acțiunea introductivă, se impunea efectuarea unei expertize topografice.
Primind cauza la 31.05.2012 Judecătoria Băilești a înregistrat-o sub nr._ 2011* și a dispus citarea părților, iar la termenul din 21.06.2012 instanța a pus în discuția apărătorului reclamantului și pîrîtului necesitatea efectuării unei expertize tehnice, în specialitatea topografie,care să identifice suprafața de teren aferentă casei de locuit .
În cauză expertiza tehnică a fost efectuată de expert tehnic D. V. A., care la 9.01.2013 a înaintat la dosar raportul de expertiză tehnică, iar la 17.01.2013 apărătorii părților punând concluzii pe fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.337/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate formulată de reclamantul S. D., în contradictoriu cu pârâții C. L. de aplicare a legilor fondului funciar de pe lângă Primăria ., C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar de pe lângă Prefectura D. și A. S. G.. A constatat nul titlul de proprietate nr. 925-_/31.01.1997 cu privire la suprafața de 2.900 m.p.teren în intravilanul situat pe raza ..
A fost obligat pârâtul A. S. G. la 2100 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Autorii părților, S. M. și S. C., au avut în proprietate comună două imobile în .> După decesul autorului S. M., la 21 noiembrie 1986 reclamantul a devenit proprietar exclusiv pe imobilul vecin cu P. N. iar mama sa, pe celălalt imobil, învecinat cu C. I., conform actului de partaj voluntar și în urma căruia pârâtului a primit sultă (certificatul de moștenitor nr. 965/986).
Prin Legea 18/1991, legiuitorul a înțeles să aplice același tratament proprietarilor construcțiilor care aveau calitatea de membri cooperatori cu aceștia din urmă, care dobândiseră proprietatea asupra terenului aferent construcțiilor prin decretul 42/1990, art. 8.
Așadar, cel mai târziu, la 20 februarie 1991 (data publicării legii în monitorul oficial), reclamantul și mama sa au dobândit de drept, în temeiul art. 22, dreptul de proprietate asupra construcțiilor pe care le împărțiseră prin actul de partaj voluntar.
Tot prin Legea 18/1991, părțile și mama lor au dobândit și o vocație la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate în orice mod autorului lor, vocație valorificată numai de mama părților prin cererea de reconstituire din 12 martie 1991 în care aceasta a cerut suprafața de 3,68 ha. Din observarea cererii rezultă că s-a cerut și 0,10 ha. teren intravilan.
Aceasta înseamnă că terenurile aferente construcțiilor nu mai puteau face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate moștenitorilor autorului S. M. deoarece acestea intraseră în proprietatea deținătorilor construcțiilor cu 20 zile înainte de formularea cererii.
Aproape 8 luni mai târziu, mama părților a înstrăinat imobilul proprietatea sa exclusivă reclamantului. Deși în actul de întreținere este menționată suprafața de 1.000 mp aferentă construcțiilor, comparând vecinătățile cu cele din titlul de proprietate este evident că înstrăinarea a privit tot terenul aferent casei și anexelor acesteia în suprafață de 1590 mp ( găsită de expert) și de 1.600 mp în titlul de proprietate.
Cu toate acestea, la eliberarea titlului de proprietate mamei părților, aproape 6 ani mai târziu, suprafețele aferente celor două imobile au fost incluse în titlul de proprietate eliberat pe numele acesteia.
Cum reclamantul a devenit proprietarul asupra suprafețelor de teren aferent celor două construcții cu anexele lor, este evident să solicite constatarea nulității titlului de proprietate care includ dreptul său de proprietate asupra acestor terenuri din perspectiva procesului de partaj cu pârâtul asupra terenurilor din titlul respectiv.
În raport de cele arătate, se constată că titlul de proprietate este nul cu privire la întreaga suprafață de teren din intravilan întrucât la data formulării cererii de către titulara acestuia, ele nu se mai aflau la dispoziția comisiei, întrucât asupra acestor terenuri dobândiseră dreptul de proprietate reclamantul, respectiv mama sa.
În ceea ce privește cererea reconvențională a pârâtului, instanța a respins-o, determinată de faptul că nu a făcut dovada susținerii, aceea de a fi formulat cerere în termenul prevăzut de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitor al tatălui său.
În baza art. 274 c.pr.civ. pîrîtul A. S. G. a fost obligat la 2100 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A. S. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul arată că reclamantul a solicitat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.925-_/1997 pentru suprafața de 1300 m.p situată în intravilanul comunei Rast, care se compune din 900 m.p. curți-construcții, în T.26, P.4, și 400 m.p. teren intravilan, în T.26, P45/1, cu motivarea că titulara titlului de proprietate S. M.C. nu mai era îndreptățită să formuleze cerere, întrucât în anul 1991 i-l transmisese reclamantului menționat mai sus printr-un contract de întreținere.
Prin sentința civilă nr. 2216/17.10.2011 pronunțată de Judecătoria Băilești, a fost respinsă acțiunea în totalitate.
Prin decizia civilă nr. 595/20.03.2012 Tribunalul D. a admis recursul și a casat în parte sentința. S-a admis astfel rejudecarea cauzei numai cu privire la suprafața de_ m.p. teren aferent imobilului din comuna Rast, ., județul D., deci numai cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere.
Recurentul susține că în rejudecare, prima instanță s-a pronunțat și cu privire la suprafața de 1300 m.p. teren intravilan, ce formează obiectul primului capăt de cerere și invocă excepția autorității de lucru judecat cu privire la primul capăt de cerere.
În rejudecare, prima instanță a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.925-_/1997 cu privire la suprafața de 1600 m.p. cu motivația că reclamantul este de drept proprietar în temeiul art. 22 din Legea nr.18/1991.
Recurentul arată că prin decizia nr. 612/1985, reclamantul a devenit proprietarul casei și a terenului de 250 m.p. și nu s-a partajat întreaga suprafață de 1600 m.p., atâta timp cât mama părților în litigiu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma tatălui celor două părți din dosarul de față.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozitiilor legale incidente si a probelor administrate, Tribunalul retine urmatoarele:
Investirea initiala a instantei a avut ca obiect nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 925-_/31.01.1997, in ceea ce priveste suprafetele de 1300 mp si de 1600 mp situate in intravilanul ., in T26 P45 si P45/1 si respectiv in T26 P50 si P50/1.
Prin .-a respins actiunea si cererea reconventionala, iar prin recursul solutionat de Tribunalul D. prin decizia civilă nr.595 din 20.03.2012, s-a admis recursul formulat de reclamant, s-a casat în parte sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.925 -_/31.01.1997 sub aspectul suprafeței de 1600 mp teren intravilan, amplasată în T 26,P50 și P50/1. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
In rejudecare, instanta a depasit limitele investirii stabilite de instanta de casare si a analizat in fond actiunea in ansamblul sau, pronuntandu-se in sensul constatarii nulitatii partiale a titlului de proprietate, atat in ceea ce priveste suprafata de 1300 mp, cat si in ceea ce priveste suprafata de 1600 mp.
Or, cu privire la primul capat de cerere referitor la suprafata de 1300 mp situata in intravilanul ., in T26 P45 si P45/1, solutia de respingere adoptata initial, prin S.C. nr. 2216/2011 de Judecatoria B., a intrat in puterea lucrului judecat prin decizia din 20.03.2012 a Tribunalului D., astfel ca nu se mai putea trece la analiza in fond a acestuia.
In consecinta, pentru acest motiv, recursul este fondat.
Nu aceeasi este situatia in privinta celui de-al doilea motiv de recurs, care priveste nulitatea titlului sub aspectul celor 1600 mp teren din T 26,P50 și P50/1 si in legatura cu care retinem urmatoarele:
Prin decizia civila nr. 612/1985 a Tribunalului D. si certificatul de mostenitor nr. 956/21.11.1986, s-a procedat la partajarea averii succesorale a tatalui partilor S. M., intimatului reclamant atribuindu-i-se casa cu trei camere si hol si suprafata aferenta de 250 mp teren situat in . E cu P. N., la S cu R. petre, la N si V cu . suprafata a fost impusa prin reglementarile cu caracter restrictiv ale Legilor nr. 58 si 59/1974 cand toate terenurile proprietatea persoanelor fizice au fost considerate scoase in afara circuitului civil general, desi in fapt, suprafetele pe care proprietarii le stapaneau, ramaneau aceleasi.
Faptul ca intimatul reclamant a stapanit in realitate suprafata de 1600 mp in calitate de proprietar, rezulta din actele si lucrarile dosarului, respectiv din adeverintele nr. 983/02.05.2011 si nr. 1200/09.06.2011 emise de Consiliul Local Rast (filele nr. 8 si nr. 27 prim dosar de fond) in care se mentioneaza ca acesta figureaza in registrul agricol cu suprafata de 0,16 ha teren intravilan inca din anul 1986 platind taxele si impozitele aferente si din expertiza de identificare a terenurilor efectuata in rejudecare, recurentul parat insusi, necontestand acest lucru.
In asemenea imprejurari, sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991 care confirma dreptul de proprietate al cooperatorilor sau mostenitorilor acestora, asupra terenirilor aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, stabilind ca suprafetele sunt cele evidentiate ca atare in in catele de proprietate, in cartea funciara, registrele agricole sau alte documente funciare la data intrarii in cooperativa agricola de productie.
Data fiind acesta reglementare, este evident ca dreptul de proprietate al intimatului reclamant S. D. s-a nascut in baza legii, nefiind necesara urmarea procedurii pentru reconstituirea dreptului. Totodata, cererea formulata la comisia de fond funciar in temeiul Legii nr. 18/1991 de catre mama sa S. Constanta si pentru acest teren este nefondata, reclamantul devenind proprietar ope legis, independent de orice procedura administrativ jurisdictionala de reconstituire.
In aceste conditii, apreciem ca solutia primei instante de anulare a titlului de proprietate in privinta suprafetei de 1600 mp teren intravilan este legala si temeinica.
F. de cele expuse, Tribunalul urmeaza sa admita recursul si sa modifice hotararea in parte, in sensul respingerii actiunii vizand nulitatea titlului pentru suprafata de 1300 mp.
Avand in vedere dispozitiile art. 274 C.pr,civ, intimatii vor fi obligati la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata in recurs catre recurent, reprezentand onorariul de avocat dovedit cu chitanta depusa la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de catre recurentul A. S. G. in contradictoriu cu intimatii S. D., C. Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Rast și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor D., împotriva sentintei civile nr. 337/31.01.2013, pronuntate de Judecatoria B. in dosarul nr._ .
Modifica hotararea recurata in parte, in sensul ca respinge actiunea in ceea ce priveste constatarea nulitatii absolute partiale a Titlului de Proprietate nr. 925-_/31.01.1997, referitor la suprafata totala de 1300 mp teren situat in intravilanul comunei Rast jud. D., in T26 P45 si T26 P45/1.
Mentine restul dispozitiilor sentintei recurate, in sensul constatarii nulitatii absolute partiale Titlului de Proprietate nr. 925-_/31.01.1997, referitor la suprafata totala de 1600 mp teren situat in intravilanul comunei Rast jud. D., in T26 P50 si T26 P50/1 (suprafata de 1490 mp rezultata din masuratori).
Obliga intimatii la plata catre recurent a sumei de 500 de lei, reprezentand cheltuielile de judecata efectuate in recurs.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 12.06.2013.
P., Judecator, Judecator,
I. G. P. M. N. L. C. C.
Grefier,
I. C.
Red.Jud. CLC
Dact F.M.
2 ex/10.07.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 949/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
