Fond funciar. Decizia nr. 88/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 21275/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 88/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M. - judecător
Judecător L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul – petent C. M. împotriva sentinței civile nr. 9358/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR C., C. J. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR D., M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține spre pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 15.07.2011, petentul C. M. în contradictoriu cu intimații C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C., C. Județeana de Aplicare a Legilor Fondului Funciar D., M. C. prin Primar a solicitat instanței pentru ca, prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 1653/ 09.10.2008 emisă de C. Județeană de Fond Funciar D. și reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament asupra următoarelor suprafețe de teren:_ mp vie, 1500 pădure și 700 mp teren arabil.
In motivarea cererii, petentul a arătat că în anul 2005, în calitate de moștenitor testamentar a numitei C. A. a formulat cerere prin care a solicitat să-i fie restituite în natură, pe vechiul amplasament următoarele suprafețe de teren: 10.000 mp, vie nobilă situați în punctul F. Episcopului, 1500 mp pădure salcâmi, 600-700 mp teren arabil .
A mai arătat reclamantul că prin hotărârea nr. 1653/ 09.10.2008 emisă de C. Județeană de Fond Funciar D. a fost respinsă propunerea Comisiei Locale C. de a fi validat în anexa 29, pe motiv că lipsesc acte de stare civilă, fără a se menționa ce acte lipsesc și fără a i se comunica această hotărâre.
Se mai arată că această hotărâre a fost comunicată Comisiei Locale C., lucru pe care l-a aflat abia în anul 2011 în urma demersurilor efectuate și că din anul 2005 de când a depus cererea nu a primit nici o comunicare oficială.
De asemenea, petentul a mai arătat că în luna februarie 2011 a depus prin adresa nr._ actele care lipseau, iar în data de 24.06.2011 i s-a comunicat că cererea înregistrată sub nr._/14.02.2011 s-a constatat rămasă fără obiect deoarece solicitarea sa a mai fost supusă analizei Comisie Județene D. care a dispus respingerea cererii de restituire în natură pe vechiul amplasament.
Prin sentința civilă nr. 9358/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ a fost respinsă cererea formulată de petentul C. M. în contradictoriu cu intimații C. Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C., C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar D., M. C. prin Primar ca neîntemeiată .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/14.12.1998, adresată Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C., petentul C. M. în calitate de nepot a numitei C. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,22 ha din care 1 ha vie, 0,1500 ha pădure și 0,0700 ha teren arabil, în sprijinul cererii fiind depuse act de partaj testamentar din data de 09.01.1948, proces verbal din data de 09.01.1948, testament, înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”, proces verbal încheiat la data de 26.09.1950, proces verbal nr. 4, acte de stare civilă (filele 121-131).
Ca urmare a cererii înregistrate, petentul C. M. a fost validat la legea 1/2000 cu suprafața de 1,22 ha, din care 0,43, ha teren fizic pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2858/05.12.2002 și în anexa 39, poziția 48 cu suprafața de 0.79 ha pentru acordarea de despăgubiri.
La baza validării petentului C. M. la legea 1/2000 au stat cererea formulată de acesta, act de vânzare din 22.02.1943, adeverința nr. 6/6170/27.08.1991, act de partaj testamentar din data de 09.01.1948, proces verbal din data de 09.01.1948, testament, înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”, proces verbal încheiat la data de 26.09.1950, proces verbal nr. 4, acte de stare civilă.
Prin cererea înregistrată sub nr._/28.11.2005 petentul C. M. în calitate de nepot a numitei C. A. în baza Legii nr.247/2005 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,22 ha din care 10.000 mp vie nobilă, 1500 mp pădure salcâm și 700 mp teren arabil în temeiul actului de partaj testamentar din data de 09.01.1948, înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”.
Prin hotărârea nr. 1812/ 30.08.2007 emisă de C. Județeană de Fond Funciar D., ca urmare a propunerii formulate de C. Locală C. s-a aprobat radierea a 43 de poziții din anexa 39 la legea 1/2000 și validarea acestora în anexa 23 la legea 247/2005, printre care și petentul C. M. cu suprafața de 0,79 ha - poziția 14(fila 72), iar prin HCJ nr. 1653/2008, a fost respinsă propunerea Comisiei Locale C. privind validarea a 4 persoane în Anexa 29 la legea 247/2005, printre care și petentul.
Ca atare, instanța a constatat că petentul a fost validat succesiv în baza celor două acte normative cu caracter reparatoriu, Legea nr.1/2000 și Legea nr. 247/2004, cu suprafețele de 0,43 ha și 0,79 ha; validarea cu suprafața de 0,79 ha prin despăgubiri în echivalent se explică prin lipsa de teren disponibil și prin faptul că petentului i s-a emis titlul de proprietate doar pentru 0,43 ha, astfel încât dreptul lui la reconstituire pentru suprafața totală de teren de 1,22 ha a fost recunoscut și respectat.
Această validare a petentului sub formă de despăgubiri pentru suprafețe de 0,79 ha prin Hotărârea nr. 1812/ 30.08.2007 emisă de C. Județeană de Fond Funciar D. este operantă și reprezintă rezolvarea în drept dată cererilor formulate de petent către Comisiile de fond funciar, nefiind atacată în instanță.
În speță, prin cererea de chemare în judecată petentul solicită anularea HCJ nr. 1653/2008, în sensul de a i se reconstitui dreptul de proprietate în natură pentru suprafața de 1,22 ha pe vechiul amplasament.
Potrivit prevederilor art. 2 din H.G. 1832/2005 de modificarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, propunerile comisiilor comunale, orășenești si municipale privind stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, validate prin hotărâri ale comisiilor județene si a municipiului București, adoptate anterior intrării in vigoare a prezentei hotărâri, sunt si rămân valabile daca nu au fost contestate in termenul legal.
Ca atare, instanța a reținut că cererea petentului in sensul anulării H.CJ. nr. 1653/2008( hotărârea care a fost data la solicitarea Comisiei Locale de Fond Funciar) întrucât reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,22 ha nu s-a realizat pe vechiul amplasament apare ca neîntemeiată, în condițiile în care petentul nu a contestat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate nr. 2858/05.12.2002 inclusiv cu procesul verbal de punere în posesie pe care l-a semnat, precum și hotărârea nr. 1812/ 30.08.2007 emisă de C. Județeană de Fond Funciar D. prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,79 ha prin acordarea de despăgubiri.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a reținut că atât timp cât petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1,22 ha, în baza legii 1/2000, respectiv legea 247/2005, iar prin cererea de chemare în judecată, aceasta solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru același teren, acesta nu mai este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața 1,22 ha.
Aceasta, deoarece prin Legea nr.247/2005, s-a prevăzut dreptul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru persoanele cărora nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate, fie reconstituirea dreptului de proprietate le-a fost anulată sau persoana solicită terenuri în plus față de cel pentru care s-a validat anterior reconstituirea.
Totodată, instanța a mai reținut că dacă s-ar da curs cererii petentului, s-ar ajunge la o dublă reconstituire pentru aceiași suprafață de teren, respectiv 1,22 ha.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că petentul nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,22 ha, instanța a respins cererea având ca obiect anularea H.CJ nr. 1653/2008 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de pentru suprafața de 1,22 ha ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe petentul C. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În mod greșit prima instanță a reținut în considerentele hotărârii că a fost validat în anexa 39, poziția 48 cu suprafața de 0,79 ha pentru acordarea de despăgubiri, făcând confuzie între anexa 39 și 23.Poziția 48 la care se referă instanța este cea de la anexa 23- anexă în care conform art. 41 alin.2 din H.G. nr.890/2005 sunt trecute "persoanele fizice cărora li s-a validat dreptul de proprietate conform prevederilor alin.1, pentru are nu există suprafețe de teren agricol, reconstituirea se face în conformitate cu art. 3 alin. 2 din Legea nr.1/2000… iar în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate se vor acorda despăgubiri și se vor înscrie în anexa nr.23", iar în anexa 39- care prevede reconstituire în natură pe vechile amplasamente figura la poziția 14.
Aceeași C. Județeană descoperă în anul 2008 că nu a făcut dovada dreptului de proprietate după ce anterior a recunoscut și validat dreptul de proprietate în anexa 39 la Legea nr.1/2000, respectiv art. 23 din Legea nr.247/2005 și practic prin hotărârea 1653/09.10.2008 anulează hotărârea_ prin care îi fusese recunoscut dreptul de proprietate.
Hotărârea nr.1653/09.10.2008, fiind ultima care s-a dat cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, hotărâre prin care a fost respinsă să concluzioneze că a fost validat succesiv în baza Legii nr.1/2000 și a legii nr.247/2005.
În mod greșit prima instanță a motivat că nu a contestat hotărârea nr. 1812/30.08.2007 emisă de C. Județeană de Fond Funciar D., dar această hotărâre nu a fost comunicată niciodată de către C. locală.
Recurentul a precizat că a luat la cunoștință despre hotărârea nr.1812/2007 în cursul procesului civil, când această hotărâre a fost comunicată instanței, deci nu avea cum să o conteste, așa cum în mod greșit a reținut prima instanță.
În ceea ce privește validarea pentru despăgubiri la anexa 23 pentru lipsa de teren, recurentul consideră că aceasta nu este legală, ignorându-se etapele prevăzute de lege care trebuiau respectate înainte de a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate prin despăgubiri.
Recurentului nu i s-a adus la cunoștință niciodată faptul că nu mai există teren în perimetrul unde a solicitat și nici nu i s-a făcut o altă ofertă așa cum prevede legea, Comisiile trecându-l direct la anexa pentru despăgubiri.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 alin.9, art. 3041 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente in materia legislației fondului funciar raportat la situația de fapt reținută, contrar susținerilor din recurs ale reclamantului recurent.
Astfel, ca urmare a cererii de reconstituire formulate de reclamantul recurent la data de 14.12.1998 (f 121 dosar fond), în calitate de moștenitor al numitei C. A., cerere prin care solicita suprafața totală de 1,22 ha din care 700 mp teren arabil, 1 ha vii si 1500 mp pădure, acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate parțial prin titlul de proprietate nr. 2858/2002, pentru suprafața de 0,43 ha si prin validarea acestuia cu diferența de 0,79 ha in anexa 39 la Legea 1/2000.
Anexa 39 la Legea 1/2000 cuprinde persoanele pentru care nu exista suficient teren agricol disponibil in natura pentru restituirea integrala a proprietății și cărora li se vor acorda despăgubiri pentru aceasta diferența nerestituita in natura.
Ulterior, la data de 28.11.2005 reclamantul recurent a adresat Comisiei Locale C. o noua cerere prin care a solicitat exact aceleași suprafețe de teren ca si in cererea din anul 1998 și în baza acelorași acte, respectiv act de partaj testamentar din 1948, chitanța de mană, testament olograf din 1991, acte de stare civila, de data aceasta insa solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Prin HCJ 1812/30.08.2007 reclamantul recurent a fost validat cu suprafața de 0,79 ha in anexa 23 la Legea 247/2005 prin preluarea din anexa 39 la Legea 1/2000.
In atare condiții, in mod corect a reținut instanța de fond ca reclamantului recurent i-a fost reconstituit dreptul de proprietate in integralitatea sa, o parte in natura (0,43 ha) si o parte prin acordarea de despăgubiri (0,79 ha).
Susținerile recurentului reclamant in sensul ca in mod greșit a reținut instanța de fond in paragraful 3 din pagina 4 a hotărârii pronunțate ca a fost validat la Legea 1/2000, in anexa 39 cu despăgubiri, deși anexa 39 cuprinde alte prevederi, deși întemeiate, nu sunt de natura a reforma soluția pronunțata de prima instanța, nefiind vorba decât de o eroare materiala cu privire la conținutul respectivei anexe.
Nefondate sunt si susținerile recurentului in sensul ca HCJ 1653/2008 anulează validările anterioare, întrucât prin aceasta hotarare s-a retinut ca recurentul nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, din moment ce prin HCJ atacat in cauza s-a respins propunerea Comisiei Locale C. de validare a reclamantului in anexa 29 cu atribuire teren de la Statiunea B. Maracine pe motiv ca acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pe teren in incinta acestei stațiuni, fără ca acest lucru sa anihileze in vreun fel valoarea juridica a titlului de proprietate nr 2858/2002 si a HCJ 1812/30.08.2007.
In ceea ce privește susținerile recurentului in sensul ca in mod nelegal a fost validat cu despăgubiri prin HCJ 1812/30.08.2007, fără a se respecta procedura reglementata de art 10 din HG 890/2005 si a i se oferi inițial un alt amplasament, tribunalul retine ca aceste afirmații nu le-ar putea invoca reclamantul recurent decât . formulata in baza art 53 din Legea 18/1991 împotriva acestei HCJ (in cazul in care ar mai fi in termen), nicidecum in cazul prezentei acțiuni in care instanțele sunt obligate sa aibă in vedere aceasta hotărâre, precum si titlul de proprietate nr 2858/2002, aflate in circuitul civil, astfel ca daca reclamantului i-a fost recunoscut dreptul de proprietate prin aceste titluri de proprietate pentru suprafața de 1,22 ha, acest aspect nu mai poate fi contestat in lipsa unei hotărâri judecătorești care sa fi anulat aceste titluri de proprietate.
Ca atare, susținerile recurentului in sensul ca este îndreptățit sa beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament nu poate fi reținuta de instanța, atât timp cat in cazul in care s-ar fi admis plângerea acestuia impotriva HCJ 1653/2008 si s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate al acestuia pe vechiul amplasament s-ar fi procedat la o dubla reconstituire a dreptului de proprietate in favoarea acestuia, cu atât mai mult cu cat titlul de proprietate nr 2858/2002 nu a fost anulat, cum nu a fost anulata nici HCJ 1812/30.08.2007.
Faptul ca recurentul a luat cunoștința de aceasta hotărâre a Comisiei Județene D. in cursul acestui proces nu înseamnă ca recurentul reclamant nu putea ataca aceasta hotărâre.
Cum insă până în prezent o astfel de acțiune nu a fost introdusa, instanța este obligata sa tina seama de aceasta hotărâre ce i-a recunoscut dreptul recurentului la despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedată in natura de 0,79 ha.
In plus, la baza hotărârii atacate in prezenta cauza s-a aflat propunerea Comisiei Locale de validare a recurentului reclamant in anexa 29 la Legea 247/2005, or potrivit art 50 din HG 890/2005, in aceasta anexa se inscriu persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele si stațiunile de cercetare si producție agricola, precum si la regiile autonome cu profil agricol sau la societățile naționale cu profil agricol si cărora li se restituie suprafețele de teren agricol, potrivit art 10 din Legea 1/2000.
Recurentul reclamant nu se afla insa in aceasta situație, fiind validat inițial in anexa 39 la Legea 1/2000 care potrivit art 63 din HG 890/2005 vizează reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren forestier si mai apoi în anexa 23 la Legea 247/2005 cu despăgubiri.
Pentru toate aceste motive, în baza art 312 C., recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul – petent C. M. împotriva sentinței civile nr. 9358/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR C., C. J. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR D., M. C. PRIN PRIMAR, ca neîntemeiat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, L. L. B. | Judecător, D. G. |
Grefier, A. B. |
Red,jud.LLBarbu
Tehn.F.M./2 ex
28.01.2013
Jud fond C.Fl. S.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 439/2013. Tribunalul DOLJ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 190/2013.... → |
|---|
