Contestaţie la executare. Decizia nr. 1367/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1367/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-07-2013 în dosarul nr. 34838/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1367/2013
Ședința publică de la 31 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător M. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul contestator ., împotriva sentinței civile nr. 2599/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. C. – Direcția de T. și Impozite și intimata Direcția de T. și Impozite, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat Gornoviceanu M., care depune împuternicire avocațială la dosar, pentru recurentul contestator . și consilier juridic Z. D., care depune la dosar delegație de reprezentare, pentru intimatul M. C. – Direcția de T. și Impozite.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen, este motivat, netimbrat și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat Gornoviceanu M., pentru recurentul contestator ., depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe recurs.
Avocat Gornoviceanu M., pentru recurentul contestator ., solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată
Consilier juridic Z. D., pentru intimatul M. C. – Direcția de T. și Impozite, solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 27.12.2012, contestatoarea ., a formulat în contradictoriu cu intimații M. C.-Direcția de T. și Impozite și Direcția de T. și Impozite a Municipiului C., contestație la executare, prin care a solicitat, desființarea somației_/12.11.2012 și titlului executoriu_/12.11.2012 emise de Direcția de T. și Impozite a Municipiului C. și transmise către aceasta în data de 05.12.2012, cu cheltuieli de judecată, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
În fapt, contestatoarea arată că, în urma inspecției fiscale efectuată de către Direcția de T. și Impozite a Municipiului C. în cursul anului 2012 a fost emisă decizia de impunere nr._/27.09.2012 prin care i s-a adus la cunoștință obligația plății impozitului pe teren în sumă totală de 908.296 lei, reprezentând debit principal și accesorii.
Împotriva deciziei de impunere nr._/27.09.2012 a formulat în temeiul dispozițiilor art. 215 din Codul de procedură fiscală cerere de suspendare a executării deciziei pe rolul Curții de Apel C..
Prin decizia nr. 1088 din 23.11.2012 pronunțată de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel C. în dosarul nr._, s-a dispus, suspendarea executării deciziei nr._/27.09.2012 emisă de M. C. –Direcția de Impozite și T. până la pronunțarea instanței de fond, în acest sens fiind emis certificatul nr._ din 26.11.2012, pe care l-a anexat la dosar.
A arătat că anterior deciziei Curții de Apel C., Direcția de T. și Impozite a Municipiului C. a emis somația_/12.11.2012 și titlu executoriu nr._/12.11.2012, care au fost emise către aceasta în data de 05.12.2012.
Din conținutul titlului executoriu nr._/12.11.2012 emis de Direcția de Impozite și T. a rezultat că a fost emis în baza deciziei de impunere nr._/27.09.2012,decizie a cărei executare era suspendată la data comunicării somației și titlului executoriu contestat.
Față de aceste împrejurări și ținând cont de dispozițiile art. 14 alin.7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, consideră că în mod nelegal intimați au emis și transmis către aceasta în data de 03.12.2012, actele fiscale atacate.
A precizat că în conformitate cu dispozițiile art.145 din Codul de Procedură Fiscală, executarea silită începe o dată cu comunicarea somației de către organul de executare, iar dispozițiile art.14 alin.7 din Legea 554/2004, stipulează în mod expres că " suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare,până la expirarea duratei suspendării".
În aceste condiții, chiar dacă ar considera că atât somația cât și titlul executoriu au fost emise în data de 12.11.2012, executarea silită a început în data de 05.12.2012 atunci când acestea i-au fost aduse la cunoștință și când executarea deciziei de impunere nr._/27.09.2012 era deja suspendată de către Curtea de Apel C..
Față de cele arătate mai sus, a solicitat admiterea contestației la executare,desființarea somației nr._/12.11.2012 și titlului executoriu nr._/12.11.2012 emise de Direcția de T. și Impozite a Municipiului C. și transmise către aceasta în data de 05.12.2012.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 172-173,145 din Codul de Procedură Fiscală, art.399 și urm. Din Cpciv ,art.14 din Legea 544/2004.
În dovedirea acțiunii a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, precum și orice alte probe a căror necesitate va reieși din dezbateri.
La dosar s-au depus xerocopii de pe următoarele înscrisuri: certificat nr._ din 26.11.2012 eliberat de Curtea de Apel C.- Sectia C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, adresa nr. 4759/13.12.2012 emisă de Primăria Municipiului C. –Direcția Impozite și T.,titlu executoriu nr._/13.11.2012, somația nr._/12.11.2012 și dovada de comunicare.
În conformitate cu dispozițiile art. 402 Cpciv, instanța a dispus la termenul de judecată de la 14.01.2013, efectuarea unei adrese către Direcția de T. și Impozite, în vederea comunicării ,în copii certificate pentru conformitate cu originalul,a dosarului de executare, răspunsul și actele solicitate fiind înaintate cu adresa nr._/05.02.2013.
La data de 18.02.2013, intimații Direcția de T. și impozite și M. C. –Direcția de T. și Impozite, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare.
Prin sentința civilă nr.2599/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații M. C.-Direcția de T. și Impozite și Direcția de T. și Impozite, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Împotriva contestatoarei . s-a declanșat de către intimata Direcția T. și Impozite a Municipiului C. procedura de executare silită în vederea recuperării sumei de 981.961,84 lei, reprezentând impozit teren și construcții persoane juridice.
Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, la baza declanșării procedurii de executare silită se află titlul executoriu nr._ emis de intimată la data de 12.11.2012. Potrivit mențiunilor din cuprinsul titlului executoriu, documentul prin care s-a evidențiat suma de plată este reprezentat de decizia de impunere nr._/27.09.2012.
La data de 19.10.2012 contestatoarea a formulat, in temeiul art. 14 alin.1 din Legea 554/ 2004, cerere de suspendare a executării deciziei de impunere anterior menționate, iar prin decizia nr. 1088/ 23.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. in dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de contestatoare și, pe cale de consecință, s-a dispus suspendarea executării deciziei nr._/27.09.2012 pană la pronunțarea instanței de fond asupra legalității sau nelegalității actului administrativ.
Prin contestația pendinte, întemeiată pe dispozițiile art. 172-173 Cod pr. fiscală, contestatoarea a solicitat anularea titlului executoriu nr._ și a somației nr._ emise la data de 12.11.2012, susținând că în mod eronat au fost întocmite și comunicate, in condițiile in care executarea actului administrativ fiscal a fost suspendată, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 14 alin.7 din Legea 554/ 2004.
Astfel, potrivit art. 14 alin.7 din Legea 554/ 2004 suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, pană la expirarea duratei suspendării.
Analizând, prin prisma acestei dispoziții legale, susținerea contestatoarei, instanța a apreciat ca neîntemeiată, având în vedere că atât titlul executoriu, cat și somația contestate in cauză au fost emise anterior pronunțării deciziei nr. 1088/ 23.11.2012 a Curții de Apel C., prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr._/27.09.2012.
Împrejurarea că actele anterior indicate au fost comunicate contestatoarei ulterior suspendării executării actului administrativ nu poate conduce la concluzia nelegalității emiterii titlului executoriu și a somației, însă efectele juridice ale acestor acte de executare sunt întrerupte pană in momentul consfințirii legalității sau nelegalității actului administrativ.
Astfel, efectele suspendării încetează fie prin anularea actului, fie prin repunerea lui în vigoare, în urma stabilirii legalității lui.
Față de argumentele expuse, s-a apreciat că motivul de contestație invocat in cauza dedusă judecății este neîntemeiat, emiterea titlului executoriu și a somației fiind legală, contestația la executare fiind respinsă.
Împotriva sentinței civile nr.2599/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a declarat recurs contestatoarea ., prin care a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare și anulării somației și titlului executoriu emise de Direcția de T. și Impozite a Municipiului C., cu cheltuieli de judecată.
În esență, recurenta a arată că în cauză, față de dispozițiile art.45 alin.1 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora "actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii, efectele somației și ale titlului executoriu s-au produs din momentul comunicării, respectiv din data de 05.12.2012.Instanța de fond, analizând legalitatea actelor de executare fiscală, în mod eronat se raportează la momentul emiterii actelor și nu la momentul comunicării acestora.
În continuare, recurenta a arătat că intimații au început executarea silită prin comunicarea somației, ignorând efectele deciziei nr.1088/23.11.2012 a Curții de Apel C. prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr._/27.09.2012. Or, în condițiile în care comunicarea actelor deduse judecății s-a realizat după ce o instanță dispusese suspendarea executării deciziei de impunere, nu este exclus ca organele de executare să procedeze în continuare la executarea silită, în ciuda deciziei de suspendare. Eventuala poprire a conturilor și veniturilor ar însemna blocarea activității, lipsind de orice eficiență juridică decizia nr.1088/23.11.2012 a Curții de Apel C..
Recurenta a arătat de asemenea, că în mod eronat, instanța a reținut faptul că efectele juridice ale actelor de executare silită sunt întrerupte pe perioada suspendării deciziei de impunere, deși art.14 alin.7 din Legea nr.554/2004 prevede fără echivoc că efectul suspendării este reprezentat de încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Faptul că intimații au atitudine abuzivă, declanșând o procedură de executare silită și implicit încălcând dispozițiile deciziei nr.1088/_, nu poate fi justificat de către instanță, atâta timp cât actele de executare își produc efectele nu de la momentul emiterii, ci de la cel al comunicării.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299 și urm. C.pr.civ., art. 3041, art. 402 alin.2 C.pr.civ. raportat la art. 172-173 Cod procedură fiscală, art. 45, art. 481, art.145 Cod procedură fiscală, art. 14 alin.7 din Legea nr.554/2004.
Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 97 lei achitată prin chitanța nr.615-203-_/22.907.2013 și timbru judiciar de 0,5 lei.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.pr.civ, Tribunalul reține următoarele aspecte:
Suspendarea executării actelor administrative constituie un impediment procedural eficient pus la dispoziția instanța de judecată în vederea respectării principiului legalității: atât timp cât autoritatea emitentă sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați. Legiuitorul a fost obligat să găsească criterii pertinente pentru suspendarea executării actelor administrative până la clarificarea exactă a gradului de conformare a acestora cu normele juridice aplicabile în speță.
Este de necontestat că suspendarea executării unui act administrativ, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004 are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
În acest sens a interpretat dispozițiile legale și instanța de fond, reținând în mod corect că demersul execuțional concretizat prin actele de executare anterior emise rămâne lipsit de efecte juridice pe perioada suspendării executării Deciziei de impunere – până la momentul consfințirii legalității sau nelegalității actului administrativ respectiv.
Chestiunea de drept invocată în recurs privind începerea executării silite fiscale de la momentul comunicării actelor de executare și nu de la momentul emiterii lor, nu are relevanță în economia soluției și este de prisos a fi tranșată întrucât prin suspendarea executării actului administrativ care stă la baza executării silite contestate, rămân fără efecte juridice actele de executare emise.
Așa cum rezultă din motivele de recurs, recurenta – contestatoare a formulat contestație la executare în considerarea unei situații ipotetice – aceea că organul de executare să procedeze în continuare la executarea silită, făcând abstracție de decizia de suspendare. Se prezumă fără o justificare reală că s-ar continua executarea silită, lipsind de orice eficiență juridică dec. nr. 1088/23.11.2012 a Curții de Apel C. și se susține, tot ipotetic, că eventuala poprire a conturilor și veniturilor ar însemna blocarea activității recurentei – contestatoare.
Interesul aflat la baza unui demers juridic trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă, independent de forma sa concretă de manifestare, în sensul că partea nu ar mai obține folosul practic urmărit dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, fiind ca atare prejudiciată; or, în speță, singurele acte de executare au fost emise anterior pronunțării deciziei de suspendare a executării actului administrativ, ulterior nemaifiind emise alte acte de executare, astfel încât nu pot fi primite susținerile recurentei privind o eventuală conduită abuzivă a intimaților.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, în baza art. 312 Cod proc. civ., Tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea ., împotriva sentinței civile nr.2599/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. C.-Direcția de T. și Impozite și Direcția de T. și Impozite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Iulie 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, M. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.I.G.P.
01.08.2013
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond. A.P.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
