Contestaţie la executare. Decizia nr. 920/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 920/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 30491/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 920/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimatul A. V. I. în contradictoriu cu contestatorul S. C. MUNICIPAL FILANTROPIA C., terț.poprit.T. C., împotriva sentinței civile nr. 2456 din 14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care Ș
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/ 215/ 2012, contestatorul S. C. Municipal Filantropia C., în contradictoriu cu intimatul A. V. I., a formulat contestație la executare, solicitând anularea formelor de executare întocmite de executor L. N. în dosarul de executare 89/E/2012.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că actul de executare a fost întocmit cu încălcarea OUG 71/2009 care prevedea la art. 1 ca: " Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept."
Arată contestatoarea că, astfel, debitorii pot obține în cursul anului 2012 executarea a 5 % din debitul datorat, motiv pentru care contestată executarea și sub aspectul cuantumului sumelor solicitate de creditori.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 401 și urm. C.pr.civ. și OUG 71/2009.
La data de 28.11.2012 intimatul A. V.-I. a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare.
Intimatul a arătat că, la data de 23.03.2011, a chemat în instanță S. C. Municipal Filantropia C. pentru neplata drepturilor salariale la pensionare în data de 01.09.2010, iar la data de 02.11.2011, Tribunalul D. a pronunțat sentința nr._/2011 în dosarul nr._/ 63/ 2011 prin care S. C. Municipal Filantropia C. a fost obligat să-i plătească intimatului drepturile salariale până la pensionare.
Mai arată intimatul că, deși la data de 27.12.2011 a depus la contestatoare cererea nr._ privind plata drepturilor salariale, conform sent. nr._/2011, conducerea Spitalului C. Municipal Filantropia C. nu i-a răspuns în scris, potrivit legii.
Intimatul a invocat jurisprudența CEDO potrivit căreia modul complex al procedurii interne de executare a sistemului public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executat într-un termen rezonabil.
A mai arătat intimatul că nu există temei legal pentru anularea somației și a formelor de executare silită sub aspectul cuantumului creanței deoarece suma totală stabilită prin sentința nr._/2011 a fost recunoscută de contestator.
Referitor la faptul că, potrivit art. 1 din OUG nr. 71/2009, executarea silită având ca obiect acordarea unor drepturi salariale este suspendată de drept, aceste susțineri ale contestatoarei nu pot reprezenta o justificare a refuzului de executare silită atât benevolă, cât și silită a obligațiilor stabilite în mod irevocabil prin titluri executorii.
La solicitarea instanței, B. L. N. a înaintat, în xerocopie certificată, dosarul de executare nr. 89/E/2012.
Prin încheierea de ședință din data de 10.01.2013, instanța a dispus introducerea în cauză, conceptarea și citarea terțului poprit T. C., având în vedere că în dosarul de executare a fost emisă adresa de înființare poprire.
Prin sentința civilă nr. 2456 din 14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă contestația în executare formulată de contestatoarea S. C. Municipal C., în contradictoriu cu intimatul A. V. I. și terțul poprit T. C..
A fost anulată somația de executare întocmită în dosarul de executare 89/E/2012 al B. L. N..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civila nr._/ 02 11 2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011, contestatorul a fost obligat la plata către intimat a sumelor de bani reprezentând contravaloarea premiului lunar de 2% aferent perioadei lucrate în anul 2009 și pentru perioada 01 01_10, precum și contravaloarea premiului anual aferent perioadei lucrate în intervalul 01 07_08 și 01 01_09, sume actualizate de la data nașterii dreptului și până la data achitării efective .
Hotărârea anterior menționată reprezintă titlu executoriu, nemaifiind necesară învestirea cu formulă executorie, aspect ce reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 22 din Legea 554/2004 potrivit cu care "hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun".
Întrucât nu au fost executată de bunăvoie decizia anterior menționată, la data de 20 02 2012 intimatul A. V. I. a declanșat executarea silită formulând cerere de executare adresată B. L. N., fiind format dosarul de executare nr. 89/E/2012 al B. L. N. .
Din analiza actelor dosarului de executare, instanța a reținut faptul că prin încheierea nr 1176/01 03 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost admisă cererea formulată de B. L. N. și încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința nr._/2011 a Tribunalului D. .
Astfel, la data de 23 04 2012 s-a întocmit proces verbal privind cheltuielile de judecată și, în aceeași dată, a fost emisă somație către contestator, primite la data de 25 04 2012 de acesta.
Totodată la data de 29 10 2012 s-a dispus înființarea popririi in mâinile terțului poprit T. C. asupra conturilor contestatorului debitor pentru acoperirea sumei de 1411,20 lei ce reprezintă debit conform titlului executoriu – sentința nr._/2011 a Tribunalului D. plus cheltuieli de executare stabilite prin procesul verbal.
Terțul poprit, T. Municipiului C., ca urmare a acestei adrese de înființare a popririi, a restituit B. L. N. originalul dosarului de executare comunicând că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009 potrivit art. 1 (2) din OUG nr. 71/17.06.209, cu modificările și completările ulterioare, "În cursul termenului prevăzut la alin. (1)….orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Prin prezenta contestație s-a solicitat anularea actelor de executare cu motivarea, în esență, că nu s-a respectat procedura prevăzută de dispozițiile OUG 71/2009.
În ceea ce privește criticile contestatoarei referitoare la inițierea executării silite de către intimat cu nerespectarea dispozițiilor OUG 71/2009, instanța constată că acestea sunt întemeiate din următoarele considerente:
În cauza supusă soluționării, instanța a constatat că titlul executoriu în baza căruia s-a declanșat procedura executării silite, la solicitarea creditorului A. V. I. este reprezentat de sentința civilă nr._/ 02 11 2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2011 prin care contestatorul a fost obligat la plata către intimat a sumelor de bani reprezentând contravaloarea premiului lunar de 2% aferent perioadei lucrate în anul 2009 și pentru perioada 01 01_10, precum și contravaloarea premiului anual aferent perioadei lucrate în intervalul 01 07_08 și 01 01_09, sume actualizate de la data nașterii dreptului și până la data achitării efective .
Art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 statuează că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. (2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
In preambulul actului normativ s-a motivat măsura dispusa prin consecința imposibilității menținerii echilibrelor bugetare si în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de România în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, elemente ce vizează interesul public general și constituie situații de urgență și extraordinare ce justifică aplicarea imediata.
În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, însă s-a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică, și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditoarei de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 71/2009, modificată prin OUG nr.45/19 mai 2010, nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei. Măsura eșalonării plății este proporțională cu scopul urmărit, deoarece creditorul a beneficiat de drepturile salariale care constituie un bun, titlul executoriu privind doar anumite restanțe, diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale. În al doilea rând, obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp iar creditorul va benefica da data executării efective de actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere nici dreptului creditoarei de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile convenției europene. În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne inoperantă.
Instanța a avut în vedere și jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza D. și alții împotriva României din data de 4 septembrie 2012 CEDO a respins ca vădit neîntemeiate cererile reclamanților, prin care aceștia invocau încălcarea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil), respectiv a articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate), prin aceea ca autoritățile interne (Ministerul Justiției si Ministerul Finanțelor Publice), au refuzat sa pună de îndată în executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, hotărâri ce recunoșteau drepturi salariale restante.
CEDO a apreciat ca echilibrul intre interesele reclamanților si interesul general al societății a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului roman ca a refuzat sa execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natura patrimoniala. CEDO a apreciat ca eșalonarea plăților de către Guvern, in calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, in contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
CEDO si-a argumentat, totodată, decizia prin faptul ca reclamanții au primit pana in prezent o fracție semnificativa din sumele cuvenite si ca nu exista indicii ca Guvernul intenționează sa nu respecte calendarul plăților pentru viitor.
Asupra conformității OUG 71/2009 cu normele constituționale s-a pronunțat Curtea Constituțională prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 14 aprilie 2010 s-a statuat că actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Faptul că acesta își execută creanța într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. S-a arătat că executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenție.
Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.
În concluzie, instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului; astfel fiind și întrucât prin această ordonanță de urgență a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al creditoarei), a apreciat că soluția care se impune a fi adoptată în cauză este aceea a admiterii contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul A. V. I., arătând că în mod greșit s-a făcut aplicarea O.U.G. nr.71/2000, deoarece contestatorul îi datorează drepturi salariale stabilite prin titlul executoriu și are regim de finanțare, respectiv autofinanțare, această apărare nefiind analizată de prima instanță.
Susținerile contestatorului sunt contrazise și prin faptul că executarea silită derulată în dosarul nr.89/E/2012 al B. L. N. s-a finalizat prin plata sumelor datorate, conform procesului-verbal de executare din data de 20.02.2013, întocmit de executorul judecătoresc din care rezultă fără putință de tăgadă că executarea silită s-a stins. Dacă intimatul contestator ar fi considerat că titlul recurentului intră sub incidența O.U.G. Nr.71/2009 nu ar fi procedat la plata drepturilor salariale restante, în condițiile în care organele de cercetare penală au însușit punctul de vedere al recurentului și au apreciat că intimatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de nerespectare a unor hotărâri judecătorești.
Recurentul precizează că prin încheierea nr.1176/01.03.2012 a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de sentința nr._/2011 a Tribunalului D..
În drept, invocă dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare.
In solutionarea recursului s-a depus un proces verbal de eliberare recipise valori.
Analizind recursul din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art 304 si 304 indice 1 C., Tribunalul retine urmatoarele:
Criticile privind achitarea benevola de catre contestatoare a sumelor datorate nu este invocata pe calea intimpinarii ci este formulata direct in recurs, imprejurare care atrage neanalizarea de catre Tribunalul in temeiul art. 316 raportat la 292 C..
In privinta criticii care arata ca intimata contestatoare nu este unitate bugetara se retine ca aceasta aparare nu a fost formulata pe calea intimpinarii in cadrul fondul cauzei si a fost invocata direct in calea de atac. In plus se arata de catre Tribunal ca in temeiul art 190 din Legea 95/2006, unitatile spitalicesti sunt unitati bugetare, intrucit primesc in completare sume de la bugetul de stat imprejurare care atrage aplicarea OUG 71/2009.
Tribunalul constată că procedura de executare demarată la cererea intimatului-creditor nu vizează o creanță exigibilă, față de incidența prevederilor OUG nr.71/2009, care instituie o eșalonare a plății acestor drepturi bănești.
Dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 nu sunt incompatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori cu Protocoalele adiționale la aceasta, perspectiva de abordare a speței impunându-se a fi reconsiderată în faza recursului.
Astfel, obiectivul avut în vedere la adoptarea acestui act normativ de legiuitorul intern constă în menținerea stabilității economice a țării, iar acest obiectiv nu poate fi nici ignorat, nici cenzurat de instanța de judecată. C. economică este un fenomen global și, totodată, un fapt notoriu, ce nu mai trebuie probat, astfel încât dreptul de creanță având ca obiect o sumă de bani pe care îl are un subiect împotriva statului trebuie raportat la interesul general al societății, privită în ansamblul său, societate ce traversează o criză economică însemnată.
Statul, privit în sens larg, ca entitate juridică, are calitatea de debitor într-un număr cvasiinfinit de raporturi juridice obligaționale; de asemenea, este un fapt devenit notoriu că statul, ca entitate juridică, poate intra în stare de insolvență; or, o asemenea situație de fapt și de drept ar fi dezavantajoasă pentru fiecare membru al unei societăți organizate într-o entitate statală, interesul general al societății fiind reprezentat de menținerea echilibrului bugetar și a stabilității economice a țării.
Prin urmare, există o ingerință în dreptul creditorului la un bun în accepțiunea art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO, ingerință ce este justificată de menținerea unui echilibru între interesul particular și cel general.
La dezlegarea în drept a prezentei cauze se impune a se avea în vedere jurisprudența recentă a CEDO, mai exact decizia dată în cauza "D. și alții împotriva României", prin care s-a statuat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut și că eșalonarea plăților de către guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
Cum instanta de fond a retinut ca dispozitiile OUG 71/2009 sunt compatibile cu Conventia, in speta s-a analizat corect compatibilitatea cu Conventia.
In temeiul art 312 C., Tribunalul va respinge recursul, ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimatul A. V. I. în contradictoriu cu contestatorul S. C. MUNICIPAL FILANTROPIA C., terț.poprit.T. C., împotriva sentinței civile nr. 2456 din 14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond: V.F.
| ← Anulare act. Decizia nr. 547/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Decizia nr. 665/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
