Contestaţie la executare. Decizia nr. 1372/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1372/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-07-2013 în dosarul nr. 5256/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1372/2013
Ședința publică de la 31 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător M. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul contestator S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA, împotriva sentinței civile nr. 7137/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimați B. I. M. și M. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen, este motivat și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, învederează că s-a depus la dosar de către recurentul contestator, prin Serviciul registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.02.2013 sub nr._, contestatoarea S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. București, în contradictoriu cu intimații B.E.J. I. M. și M. G., au formulat contestație la executare împotriva popririi înființate în dosarul de executare nr. 493/E/2012 și a procesului verbal din data de 25.01.2013, solicitând anularea în parte a actelor de executare în ceea ce privește cheltuielile de transmitere prin posta în cuantum de 100 lei si onorariul avocatului cuprins in cheltuielile de executare in suma de 700 lei, in sensul de a diminua aceste cheltuieli si sa restabilească situația anterioara executării silite pentru următoarele.
În motivarea contestației, s-a arătat că, în fapt, prin sentința nr. 7086/17.10.2012, pronunțată în dosarul nr._/63/2012 Tribunalul D. a admis acțiunea formulata de către M. G. și a obligat societatea S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. București la plata către acesta a diferenței dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei si drepturile efectiv plătite precum si sporul pentru condiții speciale de munca n procent de 25% pentru perioada 25.07.2009 - 31.12,2010, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plații efective, dobânda legala si 500 lei cheltuieli de judecata.
Creditorul s-a adresat executorului judecătoresc solicitând punerea in executare a sentinței susmenționate, sentință ce constituie titlu executoriu, fiind format dosarul de executare nr. 493/E/2012.
La data de 28.01.2013 a fost emisa adresa de înființare poprire asupra conturilor S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. București deschise la B. Post C. pentru acoperirea sumei de 14.318,38 lei.
Din procesul verbal anexat adresei de înființare poprire rezulta ca B. a stabilit cheltuieli de executare in sarcina debitoarei - S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. București - în cuantum de 2.608,38 lei, din care onorariu avocat de 700 lei și cheltuieli de transmitere prin postă în cuantum de 100 lei.
Contestatoarea a arătat că înțelege să conteste cuantumul acestei sume din următoarele motive:
Potrivit art. 274 alin. 4 Cod Procedura Civilă, judecătorii au dreptul mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute in tabloul onorariilor minimale, ori de către ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Prin aplicarea acestui text legal nu se intervine in contractul de asistenta juridica încheiat între parte și avocat, ci doar se apreciază in ce măsură onorariul pârtii care câștiga procesul trebuie suportat de partea care a pierdut procesul.
În condițiile în care angajamentul avocatului ales a contat in redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, a considerat contestatoarea că onorariul de 700 lei este mare față de efortul depus, nu este justificat, fiind disproporționat de mare și tendențios în raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca îndeplinită de avocat.
Redactarea cererii de executare silită nu a fost de o asemenea complexitate încât sa determine încasarea unui onorariu avocațial de 700 lei care este mult mai mare decât cel acordat de instanța de fond.
În aceste condiții contestatoarea solicită instanței să pună în vedere creditorului sa depună dovada achitării onorariului de avocat pentru executarea silită.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecata, in care sunt incluse si sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul sa suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câștigat procesul.
In spiritul acestei interpretări sunt doctrina și jurisprudența recentă (spre ex. dec. nr. 2280/2000 a Curții de Apel București, Secția a IV a civila, sent. civ. nr. 4782/2003 a Judecătoriei Sectorului 5 București, sent. civ. nr. 4116/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București), la care se adaugă si principiul certitudinii jurisprudențiale si a siguranței publice desprins in Hotărârea CEDO din 06.12.2007, cauza B. împotriva României.
Contestatoarea solicită instanței să aibă în vedere într-o apreciere de ansamblu, valoarea pricinii si munca depusa de avocat.
De asemenea, solicită ca instanța sa tina seama ca prin sentința nr. 7086/17.10.2012 S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. București a fost obligata la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in onorariu avocat.
Dacă la această sumă se adaugă și onorariul avocatului perceput cu ocazia executării silite, onorariul avocatului se ridica de fapt la cuantumul total de 1.200 lei.
Ori, acest cuantum este exagerat de mare raportat la muncă depusă de avocat atât în fața instanței de judecată (redactarea unei cereri tip de chemare în judecata si punerea de concluzii) cât și în cadrul procedurii de executare silită (redactarea cererii către executorul judecătoresc), motiv pentru care contestatoarea solicită diminuarea acestui cuantum sub cuantumul de 500 lei acordat de instanța de fond.
Referitor la cheltuielile de transmitere prin posta contestatoarea a învederat instanței ca atât actul de înființare creanța cât și procesul verbal privind cheltuielile de executare nu au fost înaintate către S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. București prin poștă, ci au fost aduse personal de către executorul judecătoresc, fiind înregistrate la registratura S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. București la data de 28.01.2013.
In aceste condiții este evident că executorul judecătoresc nu a efectuat niciun fel de cheltuiala de transmitere prin posta a adresei de înființare creanța si a procesului verbal de cheltuieli.
Contestatoarea a mai solicitat instanței să pună în vedere executorului judecătoresc sa depună la dosar dovada comunicării prin posta a adresei de înființare creanța din data de 28.01.2013 si a procesului verbal din data de 25.01.2013 si a celorlalte cheltuieli efectuate pentru transmiterea prin posta.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399 și urm. C.p.civ.
În motivarea contestației a fost depusă la dosar copie de pe sentința nr. 7086/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2012.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către B.E.J. I. M. pentru a se înainta la dosar, în copii conforme cu originalul, actele dosarului de executare nr. 493/E/2012, acestea fiind înaintate la data de 01.04.2013.
Prin sentința civilă nr.7137/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. I. M. invocată de instanță din oficiu.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. București, cu sediul în C., . A, jud. D., în contradictoriu cu B.E.J. I. M., cu sediul în C., .. 54 A, jud. D., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea S.N.T.F.M. C. Marfă S.A., în contradictoriu cu intimatul M. G..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7086/2012 pronunțată la data de 17.10.2012 de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2012 si încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 20.11.2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. Sucursala Banat Oltenia, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 25.07.2009 – 31.12.2010 precum și sporul pentru condiții speciale de munca în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut al acestuia pentru perioada lucrată în intervalul 25.07._10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plății efective,precum si dobânda legală (filele 26-28).
La data de 10.12.2012 intimatul creditor M. G. s-a adresat cu o cerere executorului judecătoresc solicitând începerea executării silite (fila 25).
La data de 14.12.2012, prin încheierea din camera de consiliu nr. 8049 pronunțată în dosarul_/215/2012 Judecătoria C. a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 7086/2012 pronunțată la data de 17.10.2012 de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în ceea ce-l privește pe intimatul M. G. (fila 33).
B. I. M. a format dosarul de executare nr. 493/E/2012 în cadrul căruia a încheiat procesul verbal din 25.01.2013 cuprinzând cheltuielile de executare (fila 35).
La data de 18.01.2013 s-a dispus înființarea popririi in mâinile terțului poprit B. Post SA asupra conturilor debitorului pentru acoperirea sumei de_,38 lei, ce reprezintă debit datorat conform titlului executoriu și cheltuieli de executare (fila 36).
Instanța a reținut că contestația la executare este, în principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silita, o „plângere” specifica acestei proceduri, prin care se poate obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori, uneori, chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Cu privire la subiectele contestației la executare, trebuie precizat ca ea poate fi exercitată, în primul rând de către părțile interesate direct în procedura de executare respectiv debitorul urmărit și creditorul urmăritor, iar în cadrul executării prin poprire și de către terțul poprit, devenit parte în procedura de executare.
Astfel, s-a reținut că părți în procedura executării silite sunt în principal creditorul și debitorul din titlul executoriu, nu si executorul judecătoresc.
Art. 53, alin.2 si 3 din Legea nr.188/2000 prevede ca în cazul refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de întocmire a unui act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, iar judecarea plângerii se face cu citarea părților, deci si a executorului judecătoresc.
Deci plângerea împotriva refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de a întocmi un act de executare este singurul caz in care executorul judecătoresc poate avea calitate procesuala pasiva.
Cum în cauza obiectul cererii de chemare în judecată este o contestație la executare instanța a apreciat ca parte in aceasta acțiune, in calitate de intimat nu ar fi trebuit să apară executorul judecătoresc, astfel încât a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. I. M. și a respins cererea ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte instanța a reținut că, contestatoarea deși a formulat contestație la executare împotriva popririi înființate în dosarul de executare nr. 493/E/2012 și a procesului verbal din data de 25.01.2013, a înțeles sa se judece în contradictoriu numai cu B.E.J. I. M. si cu creditorul intimat M. G., nu și în contradictoriu si cu terțul poprit, respectiv B. Post SA, in dosarul de executare fiind emisa adresa de înființare a popririi din data de 18.01.2013, în conformitate cu art. 452 si urm. C., ceea ce face ca aceasta contestație la executare să fie inadmisibilă din acest punct de vedere.
Unul din principiile care guvernează întreg procesul civil este principiul disponibilității parților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art 129 alin 6 C.. In aceste condiții, peste voința părților in litigiu nu se poate introduce în cauza – din oficiu - o persoana care nu a fost chemată în judecată, în condițiile prev de art 112 C..
Astfel, reclamantul este cel ce fixează cadrul procesul dedus judecății, având libera alegere în privința persoanelor cu care înțelege să se judece în respectivul litigiu.
Pe cale de consecința, introducerea în cauză a altor persoane din inițiativa instanței este nelegală și nici nu poate fi explicată în baza principiului rolului activ al judecătorului, deoarece acest principiu al rolului activ se referă la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului – în limitele legii și numai în cadrul procesual stabilit prin voința reclamantului.
Numai părțile sunt cele care pot largi sfera procesului prin modificarea cererii de chemare în judecată, conform art. 132 C., iar nu instanța din oficiu.
Aceasta inițiativă a modificării cererii de chemare în judecată, în situația în care încă de la început cererea dedusa judecații nu a fost formulată cu respectarea prevederilor legale, nu poate sa aparțină decât reclamantului, in cazul contrar, respectiv acela când instanța din oficiu ar introduce în cauză o persoana împotriva căreia reclamantul nu s-a îndreptat sau în cazul în care instanța, justificându-și acțiunea prin rolul sau activ reglementat de art. 129, al. 5 cpc, ar pune în discuția părților necesitatea chemării în judecata a unei alte persoane decât cele inițial chemate în judecată, celui ce a fost din oficiu introdus in cauza i s-ar încălca în mod evident dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanța imparțială și independentă.
Astfel, Curtea a statuat ca principiul potrivit căruia un tribunal trebuie sa fie prezumat ca fiind lipsit de orice prejudecata sau de părtinire reflecta un element important al preeminentei dreptului . In concepția instanței europene, noțiunea de imparțialitate la care se refera art 6 paragr. 1 urmează a fi apreciata într- un dublu sens: pe de o parte ea are în vedere un demers subiectiv ce semnifica încercarea de a determina convingerea personala a unui judecător într-o anumită împrejurare, semnificând așa zisa imparțialitate subiectivă, iar pe de alta parte imparțialitatea cuprinde un demers obiectiv ce urmărește a se determina daca judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru a exclude, în persoana lui orice bănuiala legitima, aceasta semnificând imparțialitate obiectivă a tribunalului (cauza Piersack contra Belgiei).
In prezenta cauza, contestatorul a înteles sa se judece doar cu intimatul-creditor M. G. si intimatul B.E.J. I. M., fără a chema în judecata si terțul poprit B. Post SA. In aceste condiții, acțiunea sa apare ca inadmisibilă sub aspectul lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Împotriva sentinței civile nr.7137/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a declarat recurs contestatoarea S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A. București, prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare și anulării în parte a actelor de executare în ceea ce privește onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare și diminuarea acestor cheltuieli.
În esență, recurenta a arătat că instanța de fond a respins contestația față de B. I. M. ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive fără a pune în discuția părților această excepție și fără a o cita cu mențiunea de a formula apărări. A fost încălcat astfel principiul contradictorialității, nesocotind formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 C.pr.civ.
Recurenta a arătat de asemenea, că în mod greșit instanța a apreciat că B. I. M. nu are calitate procesuală pasivă având în vedere că actele de executare, respectiv adresa de înființare poprire și procesul-verbal de cheltuieli au fost întocmite de executorul judecătoresc în cadrul dosarului de executare silită nr.493/E/2012, astfel încât B. I. M. devine parte în contestația la executare.
În continuare, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut ca inadmisibilă contestația sub aspectul lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, deși nu a pus în discuție această excepție; întrucât niciuna dintre părți nu a fost prezentă în sală la apelul făcut de grefier, ar fi trebuit să amâne pronunțarea pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, ca urmare a faptului că se invocase din oficiu o excepție.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 C.pr.civ, art. 3041, art. 312 alin.3 teza a II-a și alin.5 C.pr.civ.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recurentul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 4 lei achitată prin O.P. nr.1134/18.07.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.pr.civ, Tribunalul reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin nepunerea în discuția părților a excepției lipsei calității procesual pasive a B. I. M. și a lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, Tribunalul constată că acestea sunt nefondate, în cauză ambele aspecte – reținute sub forma unor excepții – fiind invocate din oficiu de către instanța de fond, aspect consemnat în practicaua hotărârii recurate.
Împrejurarea că recurenta – contestatoare nu a fost prezentă la momentul încheierii dezbaterilor nu este de natură să constituie un impediment în continuarea judecății câtă vreme, părțile au fost legal citate în cursul soluționării cauzei, recurenta cunoscând despre existența procesului și având astfel, posibilitatea de a-și face apărările necesare, în speță, fiind respectate prin îndeplinirea procedurii de citare, principiul contradictorialității și al dreptului la apărare. Instanța de fond ar fi putut lua în calcul posibilitatea amânării pronunțării în vederea formulării unor concluzii scrise doar dacă recurenta – contestatoare ar fi solicitat aceasta, ceea ce nu s-a întâmplat; invocarea din oficiu a unor excepții nu obliga în nici un caz instanța la amânarea pronunțării, părțile având îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și să-și exercite drepturile procedurale, să-și probeze pretențiile și apărările. Așadar, lipsa de diligență a recurentei în ceea ce privește implicarea în demersul juridic promovat nu poate fi imputabilă instanței de judecată.
Sunt nefondate, de asemenea, susținerile recurentei privind admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a B. I. M..
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cadrul contestației la executare, calitate procesuală au părțile implicate în raportul execuțional: creditorul și debitorul, nu și organul de executare silită.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin.1 lit. "a" din aceeași lege, executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, dispozițiile art. 57 și 58 din lege prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta în măsura în care actele acestuia sunt supuse controlului judecătoresc.
Potrivit art. 399 alin.1 teza a III-a Cod proc. civ., în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege, se poate formula contestație la executare în contradictoriu cu organul de executare respectiv. Într-o asemenea ipoteză, organul de executare este parte în proces, având calitate procesuală pasivă, respectiv, calitatea de intimat, întrucât acesta este cel obligat în raportul juridic litigios născut în cursul executării silite, de vreme ce contestația poartă asupra unui refuz exprimat în sensul celor arătate mai sus.
În toate celelalte cazuri, însă, nu are legitimare procesuală pasivă în raportul de drept procesual dedus judecății și aceasta întrucât unul din principiile care guvernează activitatea organului de executare constă în îndeplinirea unui serviciu de interes public, astfel cum prevede art. 2 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, fiind așadar, un participant indispensabil la executarea silită, având în vedere rolul deosebit pe care îl îndeplinește în cadrul procesului civil, respectiv, acela de mijlocire a activității de urmărire silită.
Așadar, deși art. 399 Cod proc. civ. nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la calitatea procesuală pasivă în cazul contestației la executare, din interpretarea textului de lege amintit rezultă că organul de executare are calitate procesual pasivă în contestația la executare numai când aceasta are ca obiect refuzul de a începe executarea silită sau de a îndeplini un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Chiar dacă în cauză se invocă neregularitatea actelor de executare, respectiv, a procesului - verbal privind cheltuielile de executare, instanța apreciază că în cadrul contestației la executare, calitate procesuală pasivă are creditorul urmăritor, căci executarea silită a început la cererea acestuia, iar anularea actelor de executare i-ar aduce prejudicii tot creditorului.
În același sens, legat de calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc, Curtea Constituțională, având de soluționat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 399 Cod proc. civ., care, în opinia autorului excepției, prin omisiune nu prevede obligativitatea citării, ca parte în cadrul contestației la executare a executorului judecătoresc, a stabilit că "în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calități a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin.1 ultima teză din Codul de proc. civ., atunci când se face contestație la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege"(Decizia nr. 162/22.04.2003).
Având în vedere considerentele mai sus menționate, în baza art. 312 Cod proc. civ., Tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta intimată S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA împotriva sentinței civile nr.7137/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. I. M. și M. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Iulie 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, M. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.I.G.P.
01.08.2013
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond: S.M.B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1522/2013. Tribunalul DOLJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 1322/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
