Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 01/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 30992/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 523/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier F. C. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanții-reclamanți A. A. și A. N. împotriva sentinței civile nr._/01.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. M., având ca obiect ordonanță președințială – EVACUARE.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- apelul a fost declarat în termen, motivat;
- motivele de apel au fost comunicate;
- prin rezoluție s-a pus în vedere apelanților-reclamanți A. A. și A. N. să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei;
- nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Având în vedere că la acest termen de judecată niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, instanța dispune suspendarea cauzei.
După strigarea cauzei, însă înainte de închiderea ședinței de judecată se prezintă avocat O. I. G., pentru apelanții-reclamanți A. A. și A. N., care solicită restrigarea dosarului.
La a treia strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelanții-reclamanți A. A. și A. N., reprezentant convențional, avocat O. I. G., în baza împuternicirii avocațiale nr._/07.10.2013, emisă de Baroul D., lipsă fiind intimatul-pârât A. M..
Avocat O. I. G., pentru apelanții-reclamanți A. A. și A. N., depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr._-290-0057/17.10.2013, emisă de Primăria Municipiului C. – Direcția impozite și taxe locale, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei, chitanța nr._-290-0056/17.10.2013, emisă de Primăria Municipiului C. – Direcția impozite și taxe locale, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei, chitanța nr._-290-0055/17.10.2013, emisă de Primăria Municipiului C. – Direcția impozite și taxe locale, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei, chitanța nr._-290-0052/17.10.2013, emisă de Primăria Municipiului C. – Direcția impozite și taxe locale, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei, chitanța nr._-290-0051/17.10.2013, emisă de Primăria Municipiului C. – Direcția impozite și taxe locale, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei, precum și în copie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1130/17.06.2008, de BNP F. T..
În temeiul dispozițiilor art. 482 rap. la art. 238 Noul Cod de procedură civilă instanța estimează durata procesului la un singur termen de judecată și nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 482 rap. la art. 244 Noul Cod de procedură civilă, declară închisă cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat O. I. G., pentru apelanții-reclamanți A. A. și A. N., solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate și pe fond admiterea ordonanței președințiale în sensul dispunerii evacuării intimatului din imobilul situat în comuna Coșoveni, .. 38, jud. D., până la soluționarea dosarului nr._/215/2013 aflat pe rolul Judecătoriei C.. Precizează că urgența este dovedită prin declarațiile extrajudiciare depuse la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.09.2012 sub nr._ reclamanții A. A. și A. N., în contradictoriu cu pârâtul A. M. au solicitat instanței ca, pe cale de ordonanță președințială și fără citarea părților, să dispună evacuarea pârâtului până la soluționarea dosarului de evacuare din imobilul situat în comuna Coșoveni, .. 38, jud. D..
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în fapt, locuiesc împreună cu fiul lor, pârâtul A. M., în imobilul proprietatea reclamanților, imobil din care pârâtul, în nenumărate rânduri, în lipsa reclamanților, a furat obiectele de valoare, chiar și bijuterii dobândite de-a lungul vieții de către reclamanți și le-a vândut pe sume infime consătenilor de etnie rromă.
Reclamanții au mai arătat că pârâtul a fost angajat la S.C. RELOC S.A. C. în perioada decembrie 2012 – mai 2013, dar a renunțat la serviciu, preferând să trăiască din banii obținuți din vânzarea bunurilor furate.
De asemenea, reclamanții au precizat că se poate ajunge la fapte mult mai grave, chiar la loviri sau alte violențe.
Reclamanții apreciază că este admisibilă o acțiune având ca obiect evacuarea formulată pe calea ordonanței președințiale atunci când pârâtul ocupă spațiul respectiv fără drept și când acesta are un comportament abuziv, întrucât se restabilește imediat ordinea de drept încălcată.
În ceea ce privește fondul cererii, trebuie reținut că reclamanții au drept de folosință asupra imobilului în litigiu în virtutea dreptului de proprietate, iar pârâtul nu are un drept propriu de folosință asupra imobilului în litigiu și nu are în prezent nici acordul titularului dreptului de proprietate.
Urgența, în cadrul acestei cereri constă, pe lângă pericolul iminent de producere a unor evenimente grave datorate comportamentului abuziv și amenințărilor, sustragerea bunurilor și vânzarea acestora, și în faptul că pârâtul, sustrăgând bunurile din casă și vânzându-le, reclamanții riscă să rămână fără acestea, nemaiavând posibilitatea financiară de a le recupera.
În drept, au fost invocate prevederile art. 996 și urm. N.c.p.c.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar declarații ale numitelor P. A. D., T. F. și C. Anișoara.
Prin sentința civilă nr._/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții A. A. și A. N., în contradictoriu cu pârâtul A. M..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 996 N.C.p.c. instanța de judecată stabilind că in favoarea reclamantului există aparenta de drept va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara .
In concluzie, pentru ca o cerere de ordonanță președințială să poată fi admisă se cer întrunite cumulative trei condiții: urgența, aparența dreptului și să nu fie prejudecat fondul.
Pe cale de ordonanță președințială se pot lua numai masuri provizorii, iar nu masuri cu caracter definitiv care echivalează cu soluționarea în fond a pricinii.
Pe de o parte, potrivit dispozițiilor art.996 (5) pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care sa rezolve litigiul in fond, astfel că dacă instanța ar încuviința evacuarea pârâtului pe cale de ordonanță președințială, măsura ar fi definitivă și ar prejudeca fondul problemei (evacuarea).
Reclamanții, dacă au motive să solicite evacuarea pârâtului, o poate deci face pe calea procedurii obișnuite, de drept comun (ceea ce de altfel au și făcut).
Finalitatea cererii ordonanței președințiale în cauză nu presupune dobândirea unui drept cu caracter vremelnic, cererea de evacuare a pârâtului înseamnă suprimarea dreptului locativ al acestuia, drept întemeiat pe relația de familie existenta intre pârât și reclamanți.
Evacuarea dintr-un imobil nu poate fi socotita o măsură vremelnică și nu poate fi dispusă pe cale ordonanței președințiale decât în cazul în care se urmărește înlăturarea unui act abuziv, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, declarațiile extrajudiciare depuse de către reclamanți în cauză fără a fi coroborate cu alte mijloace de probă nefiind suficiente pentru a face dovada imposibilității conviețuirii cu pârâtul și a actelor abuzive exercitate de acesta.
Pe de alta parte, în ceea ce privește urgența, reclamanții nu au făcut dovada acesteia cu atât mai mult cu cât în cuprinsul cererii de chemare în judecată se afirmă că pârâtul are acest comportament de mai mult timp, încă din luna mai 2013 renunțând la serviciu și trăind din banii obținuți din vânzarea lucrurilor furate.
Chiar dacă se invoca faptul că evacuarea pârâtului pe calea ordonanței președințiale se impunea pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara - "pericolul iminent de producere a unor evenimente grave datorate comportamentului abuziv și amenințărilor, sustragerea bunurilor și vânzarea acestora" – instanța a reținut că paguba la care se referă art. 996 (5) este iminentă pentru ca încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranță dacă nu se schimbă împrejurarea prezentată de reclamanți, iar dacă însă prejudiciul este doar eventual, ca în speța de față, cererea nu putea fi admisă.
Ca atare, reținând ca în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența, vremelnicia măsurii dispuse, nerejudecarea fondului, instanța a respins acțiunea având ca obiect ordonanță președințială.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. A. și A. N., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului se arată că se impune evacuarea întrucât intimatul ocupă spațiul fără drept și are un comportament abuziv.
Apelanții au un drept de folosință asupra imobilului în virtutea dreptului de proprietate, iar intimatul nu are un drept de folosință asupra imobilului în litigiu și nu are nici acordul titularului dreptului de proprietate. Urgența, în cadrul acestei cereri, constă, pe lângă pericolul iminent de producere a unor evenimente grave datorate comportamentului abuziv și amenințător, în sustragerea bunurilor și vânzarea acestora, precum și în amenințările că le dă foc și îi omoară. Instanța de fond, în mod greșit, a reținut că nu poate fi vorba de urgență, întrucât intimatul are acest comportament încă din luna mai 2013, pentru că, ulterior renunțării la serviciu, intimatul a început să manifeste acest comportament, agravându-se faptele și atitudinea sa. De asemenea, în mod greșit s-a reținut că paguba nu este iminentă, pentru că, deși nu s-a produs, apelanții au arătat că le-au fost furate bijuterii, obiecte casnice, aspecte relatate și în declarațiile extrajudiciare depuse la dosar, astfel că pagubele se produc zilnic și le este frică să dormă în propria casă, fiind amenințați.
Apelanții consideră că sunt îndeplinite cumulativ condițiile admisibilității ordonanței președințiale, astfel că solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel, dar și în temeiul disp. art. 480 C.p.c., tribunalul constată că apelul declarat de apelantii reclamanti este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Actiunea cu care reclamantii au investit prima instanta este aceea de evacuare a pârâtului, pe cale de ordonanta presedintiala, temeiul de drept al actiunii fiind prevederile art 996 și următoarele din NCPC.
Tribunalul retine ca in mod corect prima instanta a respins cererea de ordonanta presedintiala prin care se solicita evacuarea pârâtului, apreciind ca nu sunt intrunite conditiile acestei procedure speciale.
Asadar, potrivit art. 996 alin. 1 NCPC, instanta de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
In drept, ordonanța președințială reprezintă o procedură specială și presupune din punct de vedere al admisibilității - pe langă îndeplinirea condițiilor generale ce trebuie să existe in cazul oricărei forme concrete care intră in conținutul acțiunii civile - și anumite condiții speciale prevăzute de art. 996, al 1 NCPC.
In concluzie, pentru ca o cerere de ordonanta presedentiala sa poata fi admisa se cer intrunite cumulativ urmatoarele conditii: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii luate, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Pe cale de ordonanta presedintiala se pot lua numai masuri vremelnice, iar nu masuri cu caracter definitiv care echivaleaza cu solutionarea in fond a pricinii.
De altfel alin 5 al art 996 NCPC stipuleaza cape cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
In consecinta, retinand ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile acestei proceduri speciale, astfel cum au fost enumerate mai sus, in mod corect Judecatoria C., a respins cererea de ordonanta presedintiala ca inadmisibila.
Finalitatea cererii ordonantei presedintiale in cauza nu presupune dobandirea unui drept cu caracter vremelnic ori repararea unei pagube iminente pentru a fi aplicabile prevederile art 996 si urm NCpc, prima instanță apreciind în mod corect că măsura evacuării are caracter definitiv și prejudecă fondul, semnificând suprimarea dreptului locativ al acestuia.
Referitor la acest aspect, este adevărat că apelanții reclamanți au dovedit aparența dreptului, aceștia depunând în apel contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1130/17.06.2008 prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din care cer evacuarea pârâtului, însă este greșită susținerea apelanților în sensul că acesta nu are un drept propriu de folosință, tribunalul apreciind că relația de familie în care se găsesc părțile conferă pârâtului-intimat un astfel de drept.
De asemenea, chiar dacă dispozițiile art. 996 alin. 1 NCPC permit luarea unei măsuri pe calea ordonanței președințiale pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu poate fi reparată, și în speță se invocă o astfel de situație, tribunalul reține că apelanții reclamanți nu au dovedit iminența producerii unei astfel de pagube, deși sarcina probei le revenea acestora potrivit art. 249 NCPC, (declarațiile depuse în dosarul primei instanțe neputând fi luate în considerare, datorită caracterului extrajudiciar al acestora), iar, pe de altă parte, astfel cum a reținut și prima instanță, textul are în vedere o pagubă iminentă, care se va produce sigur, și nu una eventuală, cum invocă apelanții-reclamanți.
Ca atare, retinand ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile pentru admisibilitatea cererii de ordonanta presedentiala, apelantii avand la dispozitie calea dreptului comun, tribunalul va respinge, in baza art 480 NCPC, apelul dedus judecatii, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți A. A. și A. N., ambii cu domiciliul în comuna Coșoveni, ..38, județul D., împotriva sentinței civile nr._/01.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. M., domiciliat în comuna Coșoveni, ..38, județul D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./5 ex., 13.12.2013
Jud.fond-S.M.B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1782/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 910/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
