Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1782/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1782/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 7325/215/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1782
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. G. - judecător
Judecător L. L. B.
Judecător A. P.
Grefier A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în data de 17.10.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în cauza privind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă P. Zorica, împotriva sentinței civile nr._/19.11.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. C. și intimații chemați în garanție C. L. C. – Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, P. D. – Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și M. C. prin Primar, având ca obiect revendicare imobiliară.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 15.09.2008, reclamanta P. Z. i-a chemat în judecată pe pârâții . C. și C. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 283 mp teren, situată în C., .. 24, jud. D..
In motivarea cererii, reclamanta a precizat că este proprietarul terenului revendicat conform Dispoziției Primarului nr. 3824/07.05.2004, precum și a altor acte de proprietate.
Reclamanta a precizat că terenul este posedat de pârâți fără nici un drept, iar aceștia refuză să-l cedeze.
A fost evaluat terenul le suma de 10.000.000 lei ROL
La data de 09.09.2008, pârâtul C. C. a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că a vândut terenul revendicat numiților D. V. G. și M. E. I..
În scop probatoriu pârâtul a depus hotărâri judecătorești, act de partaj voluntar, certificat fiscal, certificat de urbanism, declarație și certificat de nomenclatură stradală.
La data de 15.09.2008, pârâta . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ., arătându-se că pârâta nu ocupa terenul revendicat.
S-a mai arătat că reclamanta nu a făcut dovada, în acțiune, cât timp a posedat bunul anterior actelor de tulburare/deposedare și de când a fost tulburată în posesie de pârâta ..
La data de 06.11.2008, pârâtul C. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În ședința publică din 10.11.2008, instanța, în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., invocată de aceasta prin întâmpinare.
Instanța a unit excepția cu fondul.
S-au atașat dosarele nr._ al Judecătoriei C. și nr._ al Tribunalului D..
La data de 29.05.2009, pârâta . a invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere sentința civilă nr. 2505/05.03.2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
S-a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză.
La data de 01.06.2009 reclamanta a depus la dosar o modificare a cadrului procesual și o cerere de renunțare la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul C. C..
Prin cererea modificatoare, reclamanta a solicitat instanței chemarea în judecată a numiților D. V.-G. și M. E. I., în calitate de pârâți, iar în calitate de chemați în garanție reclamanta a solicitat chemarea în judecată a Prefecturii D. – Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, Municipiului C. prin primar și C. L. C. - Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar.
La aceeași data pârâta . a formulat o cerere de chemare în garanție a numitei B. E. pentru a se apăra contra evicțiunii, iar în cazul admiterii acțiunii, să fie obligată aceasta la plata despăgubirilor.
În baza art. 132 alin. 1, art. 246 și art. 60-63 Cod procedură civilă, instanța a luat act de cererea de modificare a cadrului procesul și cererea de renunțare la judecată.
S-a dispus introducerea, conceptarea și citarea în cauză a numiților D. V.-G. și M. E.-I., în calitate de pârâți.
S-a luat act de cererea de renunțare la judecată și s-a dispus scoaterea din cauză a pârâtului C. C..
S-a luat act de cererea formulată de reclamantă și s-a dispus introducerea, conceptarea și citarea în cauză, în calitate de chemați în garanție, a Consiliului L. C., P. D. și M. C. prin primar.
S-a luat act de cererea formulată de pârâta . și s-a dispus introducerea, conceptarea și citarea în cauză, în calitate de chemată în garanție a numitei B. E..
Pentru termenul de judecată din 30.11.2009, reclamanta a depus la dosar o cerere de renunțare la judecarea acțiunii în contradictoriu cu pârâții D. V.-G. și M. E.-I..
De asemenea, s-a solicitat conceptarea și citarea în cauză, în calitate de pârât a numitului C. C..
În baza art. 132 alin. 1 și art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de cererea de modificare a cadrului procesul și cererea de renunțare la judecată.
S-a dispus introducerea, conceptarea și citarea în cauză a numitului C. C., în calitate de pârât.
S-a luat act de cererea de renunțare la judecată și s-a dispus scoaterea din cauză a pârâților D. V.-G. și M. E.-I..
La data de 17.12.2009 pârâtul C. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În temeiul art. 165 Cod procedură civilă,prin sentința civilă nr.2556/11.02.2010, instanța a dispus disjungerea acțiunii în revendicare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C. C., a cererii de chemare în garanție formulată de reclamantă și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta S.C.PAN GROUP S.A.
Prin aceeași sentință,s-a admis excepția autorității de lucru judecat,invocată mde pîrîta . s-a respin s acțiunea față de aceasta.
Instanța a dispus să se facă copii de pe următoarelor file: 1-11, 22-24, 41, 49-51, 55-67, 76-87, 92-94, 114-116, 121-122, 124-125, 161-162, 200-204 care vor constitui dosarul curent, respectiv_/215/2008, la care vor rămâne atașate dosarele nr._ al Judecătoriei C. și nr._ al Tribunalului D. (recurs).
S-a dispus înaintarea cauzei la registratură în vederea constituirii unui nou dosar care va fi compus din totalitate actelor de procedură întocmite în dosarul nr._/215/2008.
La data de 10.03.2010 s-a format noul dosar care a fost înregistrat sub nr._ .
La data de 08.03.2010 pârâta B. E., chemata în garanție de către . depus o notă de ședință prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în garanție.
La data de 14.04.2010 reclamanta a formulat o cerere de renunțare la judecată împotriva pârâtelor B. E. și ..
La data de 15.04.2010, având în vedere că în dosarul inițial s-a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu ., instanța a dispus, în temeiul art. 165 Cod procedură civilă, disjungerea cererii de chemare în garanție formulată de . a numitei B. E. și formarea unui nou dosar, având ca obiect pretenții, unde . va avea calitatea de reclamantă, iar B. E. va avea calitatea de pârâtă.
În baza art. 129 alin. 5 coroborat cu art. 201 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, a dispus administrare probei cu expertiza tehnică în specialitatea "topografie-cadastru", probă încuviințată și administrată în cauză.
La data de 30.08.2010, expertul numit în cauză, M. G. P., a depus raportul de expertiză împotriva căruia pârâtul C. C. a formulat obiecțiuni.
Reclamanta a depus la dosar o precizare a acțiunii prin care reclamanta și-a micșorat câtimea obiectului cererii la suprafața de teren de 197,71 mp.
Instanța, în baza art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, a luat act de micșorarea câtimii obiectului cererii.
Prin sentința civilă nr.1609/27 ianuarie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de reclamanta P. Z., în contradictoriu cu pârâtul C. C. și chemații în garanție C. L. C. - Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, P. D. - Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și M. C. prin Primar, toți cu sediul în C., jud. D., ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut,în esență,următoarele:
Cu privire la terenul în litigiu reclamanta a invocat Dispoziția nr.3824/07.10.2004 emisă de Primarul Mun.C. prin care i s-a restituit în natura suprafața de 283 mp, procesul verbal privind starea de fapt a imobilului încheiat la data de 18.06.2003 și procesul verbal de punere în executare a dispoziției de restituire încheiat la data de 08.11.2004.
La baza dispoziției de restituire, a stat actul de vânzare autentificat la Tribunalul D., Secția a III-a, sub nr.3078/1942 transcris sub nr.4356/05.12.1942, prin care autoarea reclamantei F. B. (L.) a cumpărat o suprafață totală de 336 mp.
La rândul său, pârâtul a prezentat sentința civilă nr.207/11.06.1999 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr.4417/1999, definitivă și irevocabilă, pusă în executare prin procesul verbal de punere în posesie nr.559/E/2000 încheiat la data de 24.04.2000 de Biroul Executorilor Judecătorești ai Tribunalului D., actul de partaj voluntar autentificat sub nr.1366/03.06.2000 de B.N.P.P. G., precum și certificatul de moștenitor nr.69/12.07.2007 emis de B.N.P.N. M..
La baza pronunțării sentinței civile nr.207/11.06.1999 a stat actul de vânzare autentificat la Tribunalul D., Secția a III-a sub nr.3242/30.12.1942 eliberat de notariatul de Stat Județean C. sub nr._/21.06.1979, act prin care autorii pârâtului, B. A. și B. M., au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului care a făcut obiectul acțiunii în revendicare admisă prin hotărârea mai sus menționată.
Din raportul de expertiză tehnică efectuată exp.M. G. P. a rezultat că, din terenul revendicat în suprafață de 283 mp, pentru o suprafața de 197,71 mp ambele părți dețin acte de proprietate.
In cauză, instanța a reținut că părțile dețin titluri de proprietate, atât reclamanta ce se pretinde proprietară asupra terenului in litigiu, cât si pârâtul care exercita posesia acestuia, astfel cum a rezultat din înscrisurile menționate mai sus precum și din conținutul raportului de expertiză și suplimentele acestuia, impunîndu-se, așadar, compararea acestora, pentru a da preferință titlului mai bine caracterizat.
Instanța a apreciat că titlul de proprietate al pârâtului din anul 1942 este mai bine caracterizat, acesta fiind analizat anterior și irevocabil de către o instanță judecătorească, inclusiv sub aspectul amplasamentului, iar pârâtul având și posesia terenului revendicat beneficiază și de prezumția instituită de art.1854 C.civ.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă, instanța a reținut că și aceasta este neîntemeiată și a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. Z., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civila nr 2302/30.11.2011,Tribunalul D. a admis recursul declarat de reclamanta P. Z. în contradictoriu cu chemații în garanție C. L. C. - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, P. D. - COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, M. C. PRIN PRIMAR, pârâtul C. C., împotriva sentinței civile nr. 1609 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de control judiciar a reținut că obiectul prezentei acțiuni este o acțiune în revendicare, acțiune în care s-a constatat că ambele părți invocă câte un titlu de proprietate și că titlurile părților provin de la autori diferiți. În acest caz instanța are obligația de a compara între ele drepturile autorilor de la care provin cele 2 titluri și are câștig de cauză cel care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.
Pentru a realiza o corectă comparare a titlurilor celor două părți instanța de fond trebuie să analizeze titlul invocat de reclamantă, respectiv decizia nr. 3824/2004 emisă de Primăria Mun. C. în procedura specială a Legii nr. 10/ 2001, prin prisma îndreptățirii părții la restituirea terenului notificat în natură, ceea ce implica faptul că la data emiterii dispoziției terenul să fi fost liber, neafectat de utilități și aflat la dispoziția unității deținătoare, respectiv a Primăriei Mun C..
A fost apreciată ca întemeiată și critica referitoare la neadminstrarea probei cu martori cu privire la faptul juridic al posesiei terenului în litigiu, întrucât pentru o corectă soluționare a cauzei se impunea a se stabili cine a exercitat posesia terenului în litigiu începând cu data de 24.04. 2000, data punerii în executare a s.c. nr. 207/1999 a Tribunalului D. și până în prezent, dacă la data întocmirii procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului din 2003, respectiv la data punerii în executare a dispoziției nr. 3824/2004, terenul în litigiu era sau nu în posesia pârâtului sau a unei alte persoane.
Tribunalul a menționat că aceste aspecte, cu consecințe asupra justei soluționări a cauzei și pronunțării unei hotărâri judecătorești legale și temeinice, trebuie clarificate prin suplimentarea corespunzătoare a probatoriului admisibil, în vederea lămuririi pe deplin a situației de fapt, pentru verificarea aspectelor mai sus evidențiate, în scopul aplicării corecte a legii.
La 14.02.2012 cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr_ .
In ședința publică de la 09.04.2012 reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu interogatoriu pârâtului C. C. și doi martori iar în ședința publică de la 07.05 pârâtul C. C. a solicitat și instanța a încuviințat proba cu interogatoriu reclamantei și doi martori.
La 09.05.2012 paratul a depus la dosar procesul verbal încheiat la 10.02.1982, actul de vânzare cumpărare nr._/1979, certificat de moștenitor nr 858/1973, schițe imobil.
In ședința publică de la 28.05.2012 instanța a administrat proba cu interogatoriu luat de reclamanta paratului C. C. și interogatoriu luat de parat reclamantei
In ședința publică de la 18.06.2012 instanța a administrat proba testimonială, declarațiile martorilor Moloaga E. (fila 27 dosar), C. M.(fila 28 dosar) și B. I.(fila 29 dosar) fiind consemnate si depuse la dosarul cauze, iar în ședința publică de la 03.09.2012 a fost audiat martorul B. M., declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosarul cauzei(fila 35 dosar).
In ședința publică de la 03.09.2012 apărătorul reclamantei a depus la dosar copia procesului verbal de punere in executare încheiat la 12.05.2004 de Primăria C., schițe si copia procesului verbal încheiat la 18.06.2003 și a solicitat emiterea unei adrese către Primăria C. pentru a înainta dosarul privind somația nr 775/N/2004 în care s-a emis Dispoziția nr. 3824/07.05.2004 a Primăriei C.
Instanța a solicitat Primăriei aceste relații iar Primăria C. le-a înaintat la 22.10.2012.
Prin sentința civilă nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de reclamanta P. Z., în contradictoriu cu pârâtul C. C., și cu chemații în garanție C. L. C. - Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, P. D. - Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și M. C. prin Primar.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a C. L. C. - Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, P. D. - Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și M. C. prin Primar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că există o suprapunere între terenurile asupra cărora reclamanta și pîrîtul invocă un drept de proprietate,pe o suprafață de 197,71 mp,deși terenurile înscrise în actele primare de proprietate ale părților, nu se suprapun, fiind învecinate ( fila nr.357 dosar).
În aceste condiții,pentru soluționarea acțiunii în revendicare formulată de reclamantă, s-a procedat la analiza comparativă a titlurilor de proprietate ale părților.
O atare situație de fapt nu a fost infirmată nici de Tribunalul D. în decizia civilă nr. 2302/30.11.2011,iar sentința Judecătoriei C. a fost casată doar pentru faptul că în analiza comparativă a titlurilor de proprietate,această instanță,nu a analizat titlul invocat de reclamantă, respectiv decizia nr. 3824/2004 emisă de Primăria Mun. C. în procedura specială a Legii nr. 10/ 2001, prin prisma îndreptățirii părții la restituirea terenului notificat în natură, ceea ce implica faptul că la data emiterii dispoziției terenul să fi fost liber, neafectat de utilități și aflat la dispoziția unității deținătoare, respectiv a Primăriei Mun. C..
În același context, s-a apreciat că pentru a se da o soluționare justă analizei comparative a titlurilor părților, se impunea a se stabili cine a exercitat posesia terenului în litigiu începând cu data de 24.04. 2000, data punerii în executare a s.c. nr. 207/1999 a Tribunalului D. și până în prezent, dacă la data întocmirii procesului verbal privind starea de fapt a imobilului din 2003, respectiv la data punerii în executare a dispoziției nr. 3824/2004, terenul în litigiu era sau nu în posesia pârâtului sau a unei alte persoane.
Cu alte cuvinte, în actualul ciclu procesual,instanța avea obligația să administreze probele indicate în decizia de casare și să efectueze o nouă comparare a titlurilor, cu luarea în considerare și a acestor probe.
Instanța a solicitat lămuriri Primăriei municipiului C.,care a răspuns în sensul că dosarul de notificare nr.775/N/2004 a fost transmis Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, însă a anexat acestui răspuns procesul-verbal privind starea de fapt, o schiță olografă, referatul nr._/2003, dispoziția nr. 3824, hotărârea nr. 335/2004 și dispoziția primarului nr. 4642/2005.
S-a mai menționat că, în baza procesului verbal de identificare a imobilului ce face obiectul dosarului de notificare amintit, s-a constatat existența unei suprafețe liberă de 283 mp, cu destinație de parcare neamenajată, suprafață ce se pretinde a face parte din domeniul privat al Municipiului C. și care a fost restituită reclamantei.
Pe de altă parte, din depozițiile martorilor audiați, cu deosebire a numiților M. E. și B. I., rezultă că terenul ce constituie și în prezent o parcare neamenajată, a aparținut autorilor pârâtului, iar martorul C. M. a menționat o discuție cu reclamanta din care rezulta că aceasta presupunea că o parte din terenul său se află în curtea școlii din apropiere.
Oricum, din aceste probe, inclusiv din răspunsurile la interogatoriu ale părților, a rezultat că pârâtul nu a efectuat acte materiale care să semnifice posesia asupra terenului respectiv, cum ar fi împrejmuirea acestuia,însă în anul 2000,după obținerea titlului său,constituit de o hotărâre judecătorească, a solicitat Direcției Impozite și Taxe luarea în evidență și impunerea suprafeței respective.
Având în vedere cele reținute din probele administrate în actualul ciclu procesual, coroborate cu probele administrate anterior, cu deosebire expertiza tehnică efectuată de expert M. P., în condițiile în care părțile nu au mai solicitat administrarea probei cu o altă expertiză, instanța, comparând titlurile de proprietate ale părților, a constatat netemeinicia acțiunii formulate urmând a o respinge.
Observând titlul invocat de pârât, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr.207/11.06.1999 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr.4417/1999, definitivă și irevocabilă, s-a reținut că, terenul care a aparținut autorilor pârâtului C. C. a fost expropriat prin Decretul nr.78/1979, constatându-se că urmare efectuării raportului de expertiză tehnică că acesta este complet liber, nefiind afectat de detalii de sistematizare, de imobile edilitar-gospodărești, rețele aeriene sau subterane și nici nu se suprapune peste aleile dintre blocuri sau alte căi de comunicație neconvențional.
Astfel, s-au analizat sentința civilă nr.207/11.06.1999 a Tribunalului D. și Dispoziția nr.3824/07.10.2004 împreună cu schițele parcelare ale Primăriei Mun.C., constatându-se suprapunerea menționată, individualizată pe schița anexă 2 ( fila nr.359 dosar).
Prin hotărârea judecătorească mai sus menționată, ce constituie titlul pârâtului, s-a statuat asupra îndreptățirii acestuia, alături de alte persoane, cu privire la suprafața de teren revendicată (reținându-se că, întrucât condiția suspensivă inclusă în actul de preluare a devenit inoperantă, imobilul a rămas în continuare în proprietatea persoanelor vizate prin actul de preluare), dar și asupra amplasamentului terenului aflat în proprietatea autorilor părților.
În aceeași hotărâre a fost identificat terenul proprietatea autorilor pârâtului, reținându-se că nu s-a pierdut dreptul de proprietate asupra acestui imobil, urmând ca acest titlu să se compare cu titlul reclamantei, respectiv Dispoziția nr.3824/07.10.2004.
Ori, sentința civilă nr.207/11.06.1999 este anterioară Dispoziției de restituire nr. 3824/07.10.2004 emisă de Primarul Mun. C., care constituie titlul reclamantei, această hotărâre bucurându-se, chiar față de reclamantă, de o prezumție de veridicitate cu privire la situația de fapt reținută, prezumție pe care reclamanta putea să o înlăture prin administrarea altor probe.
Probele administrate în acest sens,cu deosebire cele ordonate de instanța de control judiciar prin decizia de casare, nu sunt însă apte a răsturna această prezumție, din răspunsul și actele înaintate de Primăria C. rezultând că reclamanta avea calitatea de persoană îndreptățită la restituirea unei suprafețe de teren ce a aparținut autorilor săi,în aceeași zonă în care i se restituise și pârâtului terenul din sentința civilă nr. 207/11.06.1999,însă actele și lucrările care au stat la baza emiterii Dispoziției de restituire nr. 3824/07.10.2004, ce constituie titlul reclamantei, nu pot fi opuse, ca o contrapondere, la argumentele și modul de individualizare a terenului inserate în sentința civilă nr. 207/11.06.1999 a Tribunalului D..
Astfel, dispoziția primarului a avut la bază documentele depuse de reclamantă, ce atestau calitatea de persoană îndreptățită, iar stabilirea amplasamentului s-a bazat pe procesul-verbal de constatare a stării de fapt.
Ori, acest proces-verbal, din însăși modul de redactare, rezultă că a fost întocmit printr-o simplă vizualizare de către un funcționar al Primăriei C. și efectuarea unei schițe sumare, fără a folosi aparatură de specialitate, funcționar care a individualizat un teren liber de construcții și utilități, folosit și în 2003 și în prezent,ca o parcare neamenajată.
Ori un asemenea act care a stat la baza emiterii titlului reclamantei nu poate avea aceeași valoare cu o expertiză tehnică, efectuată într-un dosar soluționat de o instanță de judecată, mai ales în condițiile în care hotărârea judecătorească s-a pronunțat cu 4 ani înainte de emiterea titlului reclamantei.
În acest context, față de răspunsul Primăriei C., este foarte probabil ca, la emiterea titlului reclamantei, să nu se fi verificat în ce măsură terenul pentru care Primarul a dispus restituirea în natură, să nu fi fost anterior restituit altcuiva, astfel că, la data emiterii acestei dispoziții, terenul putea să nu fie liber pentru a fi restituit, ci se putea afla în proprietatea privată a unei alte persoane..
În condițiile expuse ,instanța va reține că titlul pârâtului, constituit de sentința civilă nr.207/11.06.1999 a Tribunalului D., este mai bine caracterizat decât titlul reclamantei, reprezentat de Dispoziția de restituire nr. 3824/07.10.2004, emisă de Primarul mun. C., urmând a respinge acțiunea.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă, față de dispozițiile art.60 și urm.cpc, instanța a constatat că în condițiile respingerii acțiunii în revendicare, instanța a apreciat că, în sarcina Comisiei Locale și Comisiei Județene de fond funciar nu se poate reține existența unei obligații de garanție sau de despăgubire, având în vedere că, pe de o parte, că pârâții C. L. C. și P. D. nu au atribuții în procedura restituirilor pe Legea nr. 10/2001, dispoziția de restituire invocată de reclamantă fiind emisă de Primarul Mun. C., iar pe de altă parte, că emitentul dispoziției are calitate specială, conferită de lege în procedura restituirilor imobilelor preluate abuziv, situație care nu creează în sarcina acestuia o obligație de garanție pentru evicțiune, similar situației înstrăinătorului unui imobil cu titlu oneros.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. Z., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare se arată că instanța trebuia să se raporteze și la actele sale, respectiv actul de vânzare-cumpărare autentificat la Tribunalul D., secția a III-a sub nr.3078/1942 transmis la nr.4356/05.12.1942, eliberat de Direcția Arhivelor Naționale, prin care vânzătorul C. R. M. a vândut o parcelă de 336 mp autorilor săi L. B. și L. F., L. B. a transmis către fiica sa prin succesiune și ulterior către reclamantă, conform certificatului de moștenitor anexat la dosar. Din aceste înscrisuri se putea observa că amplasamentul terenului revendicat de recurentă este unul și același cu amplasamentul terenului descris în actele mai sus menționate.
Recurenta a solicitat restituirea acestei suprafețe de teren în baza Legii nr.10/2001, emițându-se astfel decizia nr.3824/2004 de Primarul Mun.C., în cadrul acestei proceduri fiind analizate actele sale de proprietate, s-a stabilit amplasamentul suprafeței de teren solicitată, s-a constatat că acest teren nu este afectat de construcții sau alte utilități, este liber și nicio altă persoană nu are acte de proprietate emise sau să fie în evidențele Primăriei C., astfel că s-a dispus restituirea în natură.
Recurenta arată că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că actul de proprietate al pârâtului, reprezentat de sentința civilă nr. 207/11.06.1999 este ulterioară actelor sale de proprietate emise în anul 1942, ci a comparat această hotărâre judecătorească cu dispoziția emisă de Primăria C. nr. 3824/07.2004, dând eficiență juridică acestei hotărâri.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în primul ciclu procesual și din suplimentul la raportul de expertiză au fost stabilite amplasamentele celor două terenuri pentru care recurenta și intimatul dețin acte de proprietate iar expertul a ajuns la concluzia că terenurile sunt învecinate și sunt terenuri care nu se suprapun. În opinia recurentei, situația din aceste rapoarte de expertiză este reală, iar compararea titlurilor de proprietate este de prisos, chiar și în această situație, titlul autorilor săi este mai bine caracterizat.
Recurentă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În drept, invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 C.proc.civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed :
În cauza dedusă judecații, întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civil ambele părți - respectiv atât reclamanta cât și pârâtul dețin titluri de proprietate cu privire suprafața de teren ce formează obiectul acțiunii in revendicare, aspect confirmat prin decizia civilă nr. 2302/30.11.2011 prin care Tribunalul D. a admis recursul declarat de reclamanta P. Z. împotriva sentinței civile nr. 1609/27.01.2011 pronunțată de Judecătoria C., a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Astfel titlul reclamantei este reprezentat de Dispoziția nr. 3824/07.10.2004 emisă de Primarul Mun.C., prin care i s-a restituit în natură suprafața de 283 mp situată in C., .. 24, la baza dispoziției de restituire fiind actul de vânzare autentificat la Tribunalul D., Secția a III-a, sub nr. 3078/1942 transcris sub nr. 4356/05.12.1942, prin care autoarea reclamantei F. B. (L.) a cumpărat o suprafață totală de 336 mp.
În ceea ce privește titlul pârâtului, acesta este reprezentat de sentința civilă nr. 207/11.06.1999 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 4417/1999, definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea in revendicare formulată de pârâtul din prezenta cauză, alături de alte persoane, fiind obligați C. L. C. și Ministerul Finanțelor Publice să lase acestora in deplină proprietate și liniștită posesie terenul in suprafață de 1903 m.p. situat in C., .-Argeș. Astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile, terenul retrocedat a aparținut autorilor pârâtului, B. A. și B. M., conform actului de vânzare autentificat la Tribunalul D., Secția a III-a sub nr. 3242/30.12.1942, fiind expropriat prin Decretul nr. 78/1979, reținându-se că, întrucât condiția suspensivă inclusă in actul de preluare a devenit inoperantă, imobilul ce a făcut obiectul acțiunii in revendicare a rămas in continuare in proprietatea predecesorilor pârâtului. S-a reținut, de asemenea, că potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat in cauză, terenul revendicat este complet liber, nefiind afectat de detalii de sistematizare, de imobile edilitar-gospodărești, rețele aeriene sau subterane și nici nu se suprapune peste aleile dintre blocuri sau alte căi de comunicație neconvenționale.
Sentința civilă anterior menționată a fost pusă în executare prin procesul-verbal de punere în posesie nr.559/E/2000 încheiat la data de 24.04.2000 de Biroul Executorilor Judecătorești ai Tribunalului D..
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.1366/03.06.2000 de B.N.P.P. G. incheiat intre B. E., C. G., C. C. B. A., B. M. și P. S., părțile au convenit asupra ieșirii din indiviziune cu privire la terenului dobândit prin sentința civilă nr. 207/11.06.1999 pronunțată de Tribunalul D., C. G. și C. C. preluând in proprietate lotul nr. 2 compus din terenul in suprafață de 379, 60 mp cu următoarele vecinătăți: Nord- . m, Est- lotul 3 B. A.-21,52 m, Sud- cămin nr.1 al IUG. 17,57 m și Vest- lotul nr. 1 B. E.-21,70 m.
Prin administrarea probei cu expertiză specialitatea topografie în cauza pendinte, in primul ciclu procesual, s-a constatat că între proprietățile autorilor părților nu există suprapunere, aspect neanalizat in mod detaliat de instanța de fond. Aceasta a avut in vedere la pronunțarea sentinței amplasamentul stabilit prin sentința civilă nr. 207/11.06.1999 pronunțată de Tribunalul D. și prin Dispoziția Primarului nr. 3824/07.10.2004, deși ambele sunt acte juridice cu caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi. Mai mult, prin decizia de casare s-a statuat, cu putere de lucru judecat, necesitatea comparării drepturilor autorilor de la care provin cele 2 titluri exhibate de părți.
Această omisiune a instanței de fond urmează a fi suplinită de instanța de recurs.
Astfel, autorul recurentei reclamante, F. B. (L.), a cumpărat prin actul de vânzare autentificat la Tribunalul D., Secția a III-a, sub nr. 3078/1942 transcris sub nr. 4356/05.12.1942, suprafața de 336 mp( ce face parte din suprafața de 2.630 m.p. situată pe teritoriul comunei B., cu următoarele vecinătăți: Est – M. Soreanu și restul de proprietate ce revine vânzătorului, Sud – drumul lăsat de vânzător și d-rele P., Nord – casele din . lăsat de vănzător, Vest – V. N. și V. C.) de la R. M.. Cei 336 mp au următoarele vecinătăți: Est – R. M., Nord – drumul lăsat de vânzător, Sud – d-rele P., Vest – L. Ș. și M..
În certificatul de moștenitor nr. 858/ 1973 emis de Notariatul de Stat Județen D. ca urmare a dezbaterii succesiunii autorului L. B. se menționează că masa succesorală a autorului este compusă din cota de ½ din terenul loc de casă în suprafața de 336 mp situat in C., .. 24 care se învecinează la est cu B. C., la vest cu T. Ghiorghița, la sud cu Cooperativa Agricolă de Producție și la nord cu ..24, precum și cota de ½ din casa edificată pe acest teren. Se menționează, de asemenea, că terenul a fost dobândit împreună cu soția supraviețuitoare prin actul de vânzare autentificat la Tribunalul D., Secția a III-a, sub nr.3078/1942 transcris sub nr.4356/1942 .
Ca urmare a notificării formulate în baza Legii nr.10/2001, prin Dispoziția nr. 3824/07.10.2004 emisă de Primarul Mun.C. recurentei reclamante i s-a restituit în natură suprafața de 283 mp( din suprafața totală de 672 m.p.) situată in C., .. 24. Procesul-verbal nr._ din 18.06.2003 privind starea de fapt a imobilului relevă amplasamentul terenului dispus a se restitui in natură și anume: Nord – alee acces domeniul public, Sud – zonă verde Cămin Nefamiliști, Est – domeniul public și Vest – fosta proprietate nr. 22. La rubrica informații urbanistice despre teren este consemnat faptul că terenul in discuție este folosit in prezent pentru parcare( neamenajată) autoturisme.
În procesul-verbal de punere in executare încheiat la data de 08.11.2004 s-a consemnat că numita B. C. din cadrul Serviciului C. Juridic al Primăriei C. a procedat la identificarea și măsurarea terenului, constatându-se că acesta are o suprafață de 283 m.p. și următoarele vecinătăți: Nord – alee acces domeniul public, Sud – zonă verde Cămin Nefamiliști, Est – domeniul public și Vest – fosta proprietate nr. 22, considerându-se astfel executată dispoziția nr. 3824/07.10.2004 emisă de Primarul Mun.C..
Conform actului de vânzare autentificat la Tribunalul D., Secția a III-a sub nr. 3242/30.12.1942, autorii pârâtului au cumpărat de la R. M. o suprafață de teren de 2780 m.p.( lungime 139 m și lățime 20 m) cu următoarele vecinătăți: Nord – drum lăsat de vănzător, Sud – T. G., Est – M. Soreanu și Vest – B. L..
Analizând actele de proprietate primare prezentate anterior rezultă că terenurile părților nu se suprapun, fiind terenuri distincte, care se învecinează ( aspect însușit și de recurenta reclamantă prin cererea de recurs).
Așa cum a reținut instanța de fond există însă suprapunere între amplasamentul proprietăților părților stabilite prin sentința civilă nr. 207/11.06.1999 pronunțată de Tribunalul D. și prin Dispoziția Primarului nr. 3824/07.10.2004, situație in care potrivit statuărilor instanței de control judiciar se impune analizarea titlului invocat de recurenta reclamantă, respectiv decizia nr. 3824/2004 emisă de Primăria Mun. C. în procedura specială a Legii nr. 10/ 2001, prin prisma îndreptățirii acesteia la restituirea terenului notificat în natură, ceea ce implică faptul că la data emiterii dispoziției terenul să fi fost liber, neafectat de utilități și aflat la dispoziția unității deținătoare, respectiv a Primăriei Mun. C..
În același context, s-a apreciat că pentru a se da o soluționare justă analizei comparative a titlurilor părților, se impune a se stabili cine a exercitat posesia terenului în litigiu începând cu data de 24.04.2000, data punerii în executare a sentinței civile nr. 207/1999 a Tribunalului D. și până în prezent, dacă la data întocmirii procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului din 2003, respectiv la data punerii în executare a dispoziției nr. 3824/2004, terenul în litigiu era sau nu în posesia pârâtului sau a unei alte persoane.
În acest sens, Tribunalul constată că litigiul în care s-a dispus retrocedarea terenului în suprafață de 1903 mp intimatului pârât s-a judecat în contradictoriu cu pârâtul C. L. C., astfel că Primăria cunoștea amplasamentul terenului ce a fost retrocedat reclamantului.
Emiterea ulterioară a Dispoziției nr. 3824/2004 de către Primarul Municipiului C. nu este de natură a afecta dreptul de proprietate al intimatului pârât consfințit printr-o hotărâre judecătorească având în vedere faptul că sentința civilă este opozabilă autorității emitente a dispoziției respective, la data emiterii dispoziției terenul restituit recurentei nemaifiind în patrimoniul Municipiului C., ci in proprietatea privată a unei alte persoane.
Pe de altă parte, deși, in virtutea principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești, sentința civilă menționată anterior nu este opozabilă recurentei, nefiind parte in litigiul in care s-a pronunțat această hotărâre, ea nu poate fi ignorată de terți, bucurându-se de o prezumție de veridicitate cu privire la situația de fapt reținută, prezumție pe care recurenta nu a putut să o înlăture prin administrarea altor probe.
Astfel cum a reținut instanța de fond, probele administrate în cauză atestă calitatea recurentei de persoană îndreptățită la restituirea unei suprafețe de teren ce a aparținut autorilor săi, în aceeași zonă în care i s-a restituit și pârâtului terenul din sentința civilă nr. 207/11.06.1999, însă nu pot conduce la răsturnarea prezumției de veridicitate a acestei sentințe prin care s-a stabilit atât asupra îndreptățirii intimatului, alături de alte persoane, cu privire la suprafața de teren revendicată, cât și asupra amplasamentului terenului aflat în proprietatea autorilor părților.
Astfel, din depozițiile martorilor M. E., C. M. și B. I. rezultă că terenul in litigiu a aparținut autorilor pârâtului, martorii relevând faptul că autorii recurentei au avut teren in zona respectivă, insă între terenul intimatului și cele deținut de autorii recurentei s-a interpus o altă proprietate, martorul C. M. menționând, de asemenea, o discuție cu reclamanta din care rezultă că aceasta presupunea că o parte din terenul său se află în curtea școlii din apropiere.
Mai mult, din aceste probe, precum și din răspunsurile la interogatoriu ale părților, rezultă că niciuna din părți nu a efectuat acte de stăpânire materială asupra terenului in litigiu, însă în anul 2000 intimatul pârât a solicitat Direcției Impozite și Taxe luarea în evidență și impunerea suprafeței respective.
De asemenea, potrivit concluziilor suplimentului raportului de expertiză efectuat de expert M. P. la data de 19.01.2011, suprafața față de care s-a constatat că există suprapunere nu a figurat in actul de proprietate al autorilor recurentei.
Nu poate fi reținută critica recurentei conform căreia instanța de fond nu s-a conformat îndrumărilor instanței de casare, întrucât nu a dispus efectuarea unei noi expertize, având in vedere că sentința pronunțată in primul ciclu procesual a fost casată doar pentru faptul că in analiza comparativă a titlurilor de proprietate, nu a fost analizat titlul invocat de reclamantă, respectiv decizia nr. 3824/2004 emisă de Primăria Mun. C. în procedura specială a Legii nr. 10/ 2001, prin prisma îndreptățirii acesteia la restituirea terenului notificat în natură.
In ceea ce privește critica referitoare la lipsa de rol activ a primei instanțe sub acest aspect, Tribunalul reține că potrivit disp. art. 129 alin. 51 C.p.c. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii. Astfel, potrivit acestui text de lege, în cadrul motivelor de recurs, recurentul nu mai poate invoca lipsa de rol activ a instanței de fond sub aspectul neadministrării, din oficiu, a unui probatoriu, cerând astfel admiterea recursului și casarea cu rejudecare a cauzei în vederea administrării unui probatoriu suplimentar pe care acesta nu l-a solicitat în cadrul dosarului de fond.
Față de argumentele expuse, cum titlul intimatului, analizat prin sentința civilă nr. 207/11.06.1999 pronunțată de Tribunalul D. este mai bine caracterizat, in mod corect a fost respinsă cererea de chemare in judecată, Tribunalul urmând ca, in temeiul art. 312 alin.1 și art. 304 ind.1 C. pr. civ, să respingă ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P. Z. împotriva sentinței civile nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul C. C. și cu chemații în garanție C. L. C. - Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, P. D. - Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și M. C. prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, L. L. B. | Judecător, A. P. |
Grefier, A. B. |
Red. jud.A P.
2 ex.
Tehn. S.V. 08 Noiembrie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 41/2013. Tribunalul DOLJ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 01/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
