Contestaţie la executare. Sentința nr. 6882/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6882/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 31555/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1816/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorul D. I. împotriva sentinței civile nr. 6882 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ /2013, având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul contestator as. de av. B. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Av. B. A. pentru recurentul contestator solicită termen pentru a formula un motiv de ordine publică. privind cadrul procesual stabilit la instanța de fond.
Instanța, respinge cererea de amânare a cauzei și acordă cuvântul pe recurs ținând cont de acest motiv de ordine publică, respectiv cadrul procesual stabilit la instanța de fond.
Av. A. B. pentru recurentul contestator solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin contestația precizată formulată la data de 27.11.2012 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. de mai sus, contestatorul D. I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze actele de executare constând în somația din 22.11.2012 și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 22.11.2012 întocmite în dosarul de executare nr. 211/E/2012 al B. B. T., arătând în motivarea contestației că actele de executare sunt nelegale, întrucât executorul judecătoresc le-a întocmit după împlinirea termenului de prescripție de trei ani în privința dreptului de a pune în executare silită titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr._ din 09.07.2009 a Judecătoriei C., iar cheltuielile de executare stabilite de executor sunt exagerat de mari și nejustificate.
În dovedire, la solicitarea contestatorului s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri înaintate la dosarul cauzei, în copii certificate, din dosarul de executare nr. 211/E/2012 al B. B. T..
Prin sentința civilă nr.6882/18.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul D. I..
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la cererea de executare silită a sentinței civile nr._ din 09.07.2009 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 891 din 18.05.2010 a Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut ca situație de fapt că în dosarul de executare silită nr. 211/E/2012 al B. B. T. s-au întocmit actele de executare, constând în somația din data de 22.11.2012 prin care debitorul-contestator D. I. a fost somat să se conformeze titlului executoriu și să achite suma de 32.174,29 lei, din care suma de 27.119,05 lei reprezentând daune materiale, iar suma de 5055,24 lei reprezintă cheltuieli de executare.
Observând titlul executoriu se constată că acesta este reprezentat de sentințe civilă nr._ din 09.07.2009 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._, modificată și rămasă irevocabilă prin dec.nr. 891/18.05.2010 a tribunalului D..
Raportând data rămânerii irevocabile a titlului executoriu la 18.05.2010, conform mențiunii înscrise pe sentința de fond arătată mai sus (v.f. 15, verso) cu data declanșării executării silite 05.11.2012, prin formularea cererii de încuviințare a executării silite admisă prin încheierea din 08.11.2012 a Judecătoriei C. în dosarul nr._/215/2012, rezultă că la data de 05.11.2012 nu se împlinise termenul de prescripție de trei ani a dreptului de a solicita executarea silită a titlului executoriu, astfel că excepția prescripției invocată de contestator este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În privința criticilor formulate cu privire la cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc s-a reținut că acestea sunt neîntemeiate, întrucât din actele dosarului de executare silită nr. 211/E/2012 rezultă că executorul judecătoresc justifică cheltuielile de executare atât prin conținutul procesului-verbal de cheltuieli din 22.11.2012 cât și prin chitanțele de plată aflate la dosar, ca de exemplu: chitanța nr._/02.11.2012, chitanța nr. 07/02.11.2012 privind plata onorariului de avocat de 1000 lei etc.
Față de împrejurările de fapt arătate mai sus, a rezultat că este neîntemeiată, contestația la executare formulată și precizată, urmând a fi respinsă, întrucât actele de executare silită întocmite sunt legale, nefiind constatate nerespectarea dispozițiilor privitoare la proceduri privind executarea silită însăși sau la efectuarea actelor de executare constând în somația și procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 02.11.2012, astfel cum prevăd disp. art. 399 și urm. C.P.CIV. raportate la disp. art. 371 ind. 1 alin. 2 și art. 372 C.P.CIV., potrivit cărora executarea silită se poate declanșa în cazul în cazul debitorul nu execută de bună voie obligația sa, iar executarea silită se efectuează numai în temeiul unei hotărâri judecătorești sau alt înscris care, potrivit legii, constituie titlul executoriu, iar în cauză s.c. nr. nr._/09.07.2009 a Judecătoriei C., irevocabilă la data de 18.05.2010 prin dec. Tribunalului D. a fost investită cu formulă executorie, conform disp. art. 374 și art. 269 alin. 1 C.P.CIV.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul D. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul arată că sentința civilă nr._/08.07.2009 a rămas definitivă de la data pronunțării, respectiv 09.07.2009, termenul de prescripție de 3 ani curgând la data de 09.07.2009, astfel că cererea de executare trebuia să fie introdusă până la data de 09.07.2012.
Cererea de executare a fost introdusă la data de 05.11.2012 cu mult peste termenul limită, acela de 09.07.2012. Se susține că în mod greșit s-a reținut că la data de 05.11.2012 nu era împlinit termenul de 3 ani raportând prescripția la data de 18.05.2010 când sentința civila nr._/09.07.2009 a rămas irevocabilă. Solicită cheltuieli de judecată.
În ședința publică de azi, tribunalul a pus în discuție motivul de ordine publică referitor la cadrul procesual stabilit la instanța de fond, având în vedere obiectul cauzei - contestație la executare.
Recursul este fondat, în temeiul unui motiv de ordine publică care a fost invocat de instanță, ce urmează a fi rezolvat conform art. 306 alin. 2 C.proc.civ.
Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei contestații la executare împotriva actului de executare - somație datat în 22.11.2012 din dosarul de executare nr. 211/E/2012 al B.E.J. B. T., privind pe creditorul D. A. M., contestație prin care s-a solicitat anularea acestui act de executare.
În situația în care s-a contestat somația înființată, aceasta nu se putea hotărî decât în contradictoriu cu creditorul ce a pornit procedura de executare, fiind un subiect al contestației la executare.
La judecarea contestației la executare iau parte, în primul rând, părțile direct interesate în procedura de executare, debitorul urmărit și creditorul urmăritor.
Examinarea contestației la executare trebuie făcută în condiții de contradictorialitate și opozabilitate cu creditorul urmăritor, în această situație calitate procesuală pasivă are și creditorul, astfel că, în temeiul art. 129 C.proc.civ., instanța avea obligația să pună în discuția părților introducerea în cauză a creditorului.
Sigur, în virtutea principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, dar aceasta nu împiedică instanța să verifice calitatea părților, în considerarea faptului că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Într-o contestație la executare, instanța trebuie să analizeze valabilitatea actelor din dosarul de executare în contradictoriu cu toate părțile implicate în faza executării silite și, întrucât, pronunțarea unei hotărâri uniforme reprezintă o necesitate obiectivă în materia nulităților actelor de executare, litisconsorțiul este întotdeauna necesar, obligatoriu și unitar.
Datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie, ori acest motiv de ordine publică, conduce, inevitabil, la desființarea sentinței pentru nerespectarea de către instanță a prevederilor art. 47 Cod procedură civilă.
Cu referire la acest motiv de ordine publică ce privește nerespectarea condiției coparticipării procesuale obligatorii, examinarea contestației la executare de față, trebuia făcută în condiții de contradictorialitate și opozabilitate și cu creditorul, astfel că, în temeiul art. 129 C.proc.civ., instanța avea obligația să pună în discuția părților introducerea în cauză a creditorului D. A. M..
Analiza contestației la executare fără a se introduce în cauză creditorul, a condus la stabilirea incorectă a cadrului procesual, lipsind de orice eficacitate juridică analiza în fond a cererii.
Astfel, se constată că în mod greșit, cu încălcarea normelor privind executarea silită, prima instanță a soluționat cauza fără introducerea în cauză a creditorului, făcând imposibilă exercitarea controlului de legalitate direct de către instanța de recurs, ori soluționând astfel cauza, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă desființării.
În raport de acest motiv, care face de prisos analiza criticilor formulate de recurentă, sentința este nelegală, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 C.proc.civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei, urmând ca în rejudecare, criticile formulate de recurent prin motivele de recurs să fie analizate sub formă de apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul D. I. împotriva sentinței civile nr. 6882 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ /2013.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond:M.V.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 141/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1994/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
