Pretenţii. Decizia nr. 1994/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1994/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 33795/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1994/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul C. A. în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR 7 ROVINE, împotriva sentinței civile nr. 6431 din 17 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 13 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ. a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 20 noiembrie 2013 și pentru azi 26 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.12.2012, sub nr. de dosar_ , reclamanta Asociația de proprietari nr. 7 Rovine, a chemat în judecată pe pârâtul C. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei totale de 6214,71 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere si penalități de întârziere restante pe perioada august 2010-octombrie 2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul C. A. în calitate de proprietar al apartamentului nr. 12, situat în C., .. E 12, jud. D. și nu și-a achitat cheltuielile de întreținere aferente perioadei august 2010-octombrie 2012, înregistrându-se un de debit total 6214,71 de lei.
În drept s-au invocat prevederile art. 1073 C.civil și art. 31 anexa 2 din Legea locuinței nr. 114/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242 C.pr.civ, în lipsă.
La cerere, în conformitate cu art. 112 din Codul de procedură civilă, s-au atașat următoarele acte: extras de cont, liste de plată, proces verbal încheiat cu ocazia Adunării Generale .
În baza art. 50 alin. 2 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari acțiunea a fost scutită de plata taxei de timbru.
In dovedirea cererii, instanța a administrat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisurile depuse la dosar in copie.
La data de 06.03.2013, în conf. cu art. 218 C.p.c., instanța a administrat proba cu interogatoriul luat pârâtului de către reclamantă.
La data de 25.03.2013, reclamanta a depus precizare la acțiunea formulată, arătând că, suma penalităților furnizori (ianuarie 2011-decembrie 2012) este de 2125,43 lei, penalităților proprii sunt în cuantum de 68,94 lei, cheltuielile de întreținere pe perioada august 2010-octombrie 2012 este de 4020,34 lei, rezultând un debit total de 6214,71 lei.
Prin sentința civilă nr.6431/17.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ , a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta de Asociația de Proprietari nr. 7 Rovine, în contradictoriu cu pârâtul C. A..
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6214,71 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere penalități de întârziere restante pe perioada august 2010-octombrie 2012.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Pârâtul, deși membru al asociației de proprietari, nu a achitat cotele de întreținere aferente pe perioada august 2010- 23 octombrie 2012.
Instanța constată conform actelor depuse la dosar, că pârâtul are de achitat suma 6214,71 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere penalități de întârziere restante pe perioada august 2010-octombrie 2012.
În drept, potrivit art. 46 din Legea 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari iar art. 50 din aceeași lege stabilește că asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, art. 49 alin. 1 din aceeași lege dispune în sensul că asociația de proprietari poate impune un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalizările nu pot fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au calculat.
În speță, prin procesul-verbal încheiat la data de 23.03.2011 cu ocazia adunării generale a proprietarilor s-a stabilit ca penalizările pentru cheltuielile de întreținere restante să fie în cuantum de 0,05 % pentru fiecare zi de întârziere.
Întrucât pârâtul nu și-a achitat cheltuielile de întreținere în termenul prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate, s-au calculat și penalități, acestea fiind conforme cu dispozițiilor art. 49, alin. 1 din Legea 230/2007, care prevăd ca suma penalităților nu poate depăși suma la care s-au aplicat.
Conform dispozițiilor art. 25 alin. 3 din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari “dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor”, astfel instanța a constatat că în mod just reclamanta a calculat în sarcina pârâtei penalități de întârziere având în vedere perioada de timp în care nu și-a respectat obligațiile de plată a cheltuielilor de întreținere.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la starea de fapt reținută, instanța a apreciat acțiunea întemeiată, urmând să o admită, cu consecința obligării pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 6214,71 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere penalități de întârziere restante pe perioada august 2010-octombrie 2012.
Instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul arată că prima instanță nu a ținut seama de calculul eronat pe care reclamanta l-a făcut în calcularea penalităților vădit exagerate, facind aprecierea ca in cuantumul penalitatilor respective sunt introduse si cheltuieli de alta natura decit cele aferente cheltuielior de intretinere.
Reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovada calcului real al penalităților, impunându-i recurentului pe anumite perioade, penalități mai mari decât datoria însăși.
In consecinta, se solicita diminuarea debitului stabilit de prima instanta cu suma de 2125,43 lei suma reprezentind penalitatile.
În drept, invocă dispozițiile art. 483 și urm. C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata, legal citata, nu a depus intimpinare si nu s-a prezentat la solutionarea cauzei.
La solicitarea instantei s-a comunicat prin adresa f10, ca sumele achitate pentru care s-au depus chitante in probatiune au stins numai parte din debit nu si din penalitati.
In solutionarea recursului s-a administrat proba cu inscrisurile depuse in cauza.
Analizind recursul din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art 304 si 304 indice 1 C., Tribunalul retine urmatoarele:
F. de criticile recurentului, se retine ca hotarirea atacata va fi cercetata din prisma dispozitiilor recursului numai in privinta penalitatilor, intrucit criticile vizeaza exclusiv penalitatile. Hotarirea de fond in privinta debitului, constind in chetuieli de intretinere, intrind in irevocabil, intrucit nu s-a exercitat calea de atac asupra acestor aspecte.
Criticile impotriva penalitatilor invedereaza ca au fost calculate eronat intrucit in cuprinsul sumei respective se regasesc cheltuieli care sunt de alta natura decit cele ce tin de cheltuielile de intretinere pe de o parte, iar pe de alta parte ca, penalitatile pe anumite perioade de timp sunt mai mari decit chiar debitul.
Motivul ce arata ca in cuprinsul sumei ce reprezinta penalitatile, au fost introduse sume de alta natura decit penalitati nu este retinut. In temeiul art 1169 C.civ., cel care reclama un anumit aspect are obligatia de a dovedi chestiunea respectiva. Textul incident stabileste sarcina probei si are aplicabilitatea nu numai in ceea ce priveste partea care are calitatea de reclamant ci si in ipotezele in care oricare parte a unui litigiu sustine anumite aspecte de fapt sau de drept. Ca atare, recurentul are obligatia de a dovedi ca in calculul penalitatilor au fost avute in vedere si alte sume de alte naturi.
F. de probele administrate atit la fondul cauzei cit si in recurs ( inscrisuri) Tribunalul retine ca prima critica a recurentului pirit este neintemeiata.
Cea de a doua nemultumire arata ca penalitatile depasesc limita debitul ce le-a generat.
Dispozitia de plafonare a penalitatilor la cuantumul debitului este reglementat in art 49 din Legea 230/2007 si este aplicabila numai in privinta penalitatilor proprii Asociatiei nu si penalitatilor furnizorilor.
Astfel, dispozitiile art. 49 din Legea 230/2007 reglementeaza urmatoarele:
"(1)Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
(2)Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice."
Din cuprinsul listelor de plata si a proceselor verbale ale adunarilor generale ale proprietarilor, se retine ca penalitati proprii, au fost percepute numai in lunile ianuarie, februarie 2011. Iar din probele administrate, recurentul nu a dovedit ca penalitatile calculate debitului perioadei respective incalca dispozitiile art 49 din Legea 230/2007. Penalitatile respective sunt in cuantum de 68,94 lei iar debitul este de aproximativ 500 lei.
Mai mult decit atit suma intreaga datorata cu titlu de penalitati este jumatate din cuantumul debitului reprezentind cheltuieli de intretinere.
In consecinta, aplicarea normelor de drept incidente la situatia de fapt retinuta este corecta,critica recurentului fiind neintemeiata.
In temeiul art 312 C., Tribunalul urmeaza sa respinga recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul, declarat de pârâtul C. A. în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR 7 ROVINE, împotriva sentinței civile nr. 6431 din 17 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond:R.M.T.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6882/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1939/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
