Pretenţii. Decizia nr. 1939/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1939/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 22764/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1939
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. G. - judecător
Judecător A. P.
Judecător L. L. B.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul – reclamant M. R. împotriva sentinței civile nr.2327/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât M. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – reclamant M. R., lipsă fiind intimatul – pârât M. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că instanța a fost sesizată de către C. Arhivă pentru discutarea excepției de perimare.
Instanța aduce la cunoștință părții prezente că prezenta cauză a fost suspendată la data de 31.05.2012, sens în care din oficiu invocă excepția perimării.
Recurentul reclamant M. R., având cuvântul, solicită admiterea excepției de perimare.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția perimării.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1_, la data de 15.02.2011, reclamantul M. R. a chemat în judecată pe pârâtul M. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 5 000 lei reprezentând echivalentul prejudiciului ce i-a fost cauzat de câinele acestuia aflat în paza juridică a pârâtului-proprietarul câinelui, obligarea la cheltuieli de judecata.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 15.08.2008 în timp ce circula pe . în fața casei pârâtului, în mod surprinzător a fost mușcat destul de grav la mâna dreaptă de câinele pârâtului, care în acel moment era liber pe stradă, fiind nesupravegheat și neînsoțit de stăpânul său-pârâtul M. M.. D. urmare s-a prezentat imediat la Spitalulde Urgență nr. 1 din C., unde a fost internat la secția Chirugie plastică în perioada 16.08._08, fiind operat de două ori și purtând o atelă gipsată vreme îndelungată.
A precizat că, din ziua incidentului și până în prezent a efectuat și a a administrat diverse și lungi tratamente medicale, diverse analize mediale și radiografii. Mai arată că, în urma mușcăturii de câine a ramas probabil definitiv cu un handicap fizic la mâna dreaptă, a suportat și va suporta și pe viitor în mod permanent, dureri mari la limita suportabilității umane care-i perturbă grav odihna și somnul, chinuindu-se zilnic în momentul îmbrăcării și dezbrăcării hainelor, cât și în momentul prepararii hranei necesare.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1001 C.civ.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar: bilete de internare și externare din spital,scrisoare medicală, rețete medicale.
În probațiune, reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori și proba cu expertiza tehnică de evaluare a prejudiciului.
La termenul de judecată din 09.09.2011 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât a fost introdusă cu rea-credință de către reclamant care se afla în stare de ebrietate atunci când a fost mușcat de un câine, dar nu de câinele său. Totodată a arătat că, reclamantul l-a căutat și a afirmat că a fost mușcat de un câine din cartier care i-ar aparține, dar nu în fața casei pârâtului, ci la niște tomberoane de gunoi din cartier, fapt confirmat chiar de patronul care a vândut reclamantului băuturi alcoolice în acea zi. Cu alte cuvinte fapta ilicită constând în lipsa de supraveghere a animalului și . nu există, reclamantul nefiind mușcat de cățelul acestuia, ci de un altul. Nu există nici legătură de cauzalitate între pretinsa faptă și prejudiciu.
În drept a invocat disp. art. 115-18 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.2327/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul M. R., în contradictoriu cu pârâtul M. M., ca neîntemeiată
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit biletului de ieșire din Spitalul Clinic Județean de Urgență C., reclamantul a fost internat în perioada 16.08._08, diagnosticul principal fiind plagă deschisă.
Conform art. 1001 C. civ., proprietarul unui animal este responsabil de prejudiciul cauzat de animal. Însă pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de animale, victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de un animal și că, la data cauzării prejudiciului animalul se afla în paza juridică a persoanei de la care se pretinde plata despăgubirilor.
Elementul esențial pentru fundamentarea acestei răspunderi îl constituie paza juridică.
Paza juridică decurge ca regulă din dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi de animalul respectiv, în această situație fiind proprietarul animalului său persoana căreia proprietarul i-a transmis folosința animalului.
Din probatoriul administrat în cauză și din interogatoriul luat paratului M. M. la termenul din data de 15.02.2011, instanța a constatat că pârâtul nu este proprietarul câinelui și nici nu a deținut în pază juridică câinele.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile prev. de art. 1001 C. civ, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. R..
Prin încheierea de ședință de la 31.05.2012 instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 C. alin.1 pct.2 C.pr.civ., constatând lipsa nejustificată a părților.
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării .
Potrivit art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an „.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa părții.
Culpa părții s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp, nu s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Pentru aceste considerente, se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării, invocată din oficiu.
Constată perimat recursul declarat de recurentul – reclamant M. R. împotriva sentinței civile nr. 2327/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât M. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Noiembrie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, A. P. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.A.P. 21.11.2013
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-R.M.T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1994/2013. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
