Contestaţie la executare. Sentința nr. 9088/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9088/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 6719/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1626/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător L. C. C.
Judecător M. O.
Grefier I. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul P. G. împotriva sentintei civile nr. 9088/11.06.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. DE P. NR 97, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A.D. pentru recurent care depune împuternicire avocațială și av. D. D. pentru intimată care depune la dosar împuternicire avocațială la care a atașat chitanța onorariu avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen, s-a depus taxa de timbru și timbru judiciar, motive comunicate, nu s-a depus întâmpinare și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorul conventional al intimatei depune la dosar întâmpinare, duplicatul întâmpinării fiind comunicat și apărătorului recurentului, av. A.D. care nu solicită termen pentru observare, după care
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Avocat A.D. pentru recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentintei recurate și trimiterea spre rejudecare, având în vedere că s-a soluționat pe o excepție nefondată
Arată că excepția invocată de către instanță este la un proces verbal din 30.01.2012, contestația a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștință Procesul - Verbal din 30.01.2013, acest act a fost contestat, apoi și cele ulterioare, inclusiv adjudecarea din 28.02.2013, potrivit art.401 al.1 lit. c, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație, pe excepția tardivității, instanța de fond nu avea dreptul de ridica și soluționa cauza pe baza acestei excepții, debitul a fost achitat, de asemenea și cheltuielile de judecată la Biroul Executorului Judecătoresc și s-a judecat pentru un imobil integral achitat.
Av. D.D. pentru intimată, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Arată că recurentul contestator a formulat contestație la executare la data de 13.02.2012 când a fost emisă somația, excepția tardivității a fost admisă în mod legal, somația a fost emisă către recurentul contestator la 13.02.2012, acesta a avut un termen legal de 15 zile, respectiv până la 28.02.2012 să formuleze contestație la executare, dar a formulat această cerere cu aproape un an de zile mai târziu.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Prin contestația la executare formulată la data de 18.02.2013, înregistrată sub nr._ la Judecătoria C., contestatorul P. G. a formulat, în contradictoriu cu intimata Asociația de proprietari nr. 97, contestație la executare împotriva actelor de executare din dosarul nr. 1005/D/2011 emise de B. M. C. I. și a solicitat anularea actelor de executare, proces verbal de vânzare imobiliară 1005/d/2011 din 10.01.2013 întrucât executarea s-a făcut cu încălcarea flagrantă a legii neexistând nicio somare a debitorului și titlul care se execută este prescris. A solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare a arătat că, din punct de vedere al formei, executarea silită este nulă absolut întrucât s-a trecut la vânzarea la licitație publică a imobilului proprietatea debitorului fără să se someze și să se anunțe că se execută imobilul. Mai mult procedura executării imobiliare prevede efectuarea unui proces verbal de situație după care se va soma obligatoriu debitorul. Niciunul din aceste demersuri nu s-a efectuat și dacă acestea s-au făcut nu s-au comunicat debitorului.
Arată că sumele către Asociația de Proprietari au fost achitate în parte, iar diferența nu justifică vânzarea la licitație a singurului bun al debitorului și executarea silită este lovită de nulitate absolută întrucât lipsește procesul verbal de afișare a publicațiilor de vânzare la licitație. Totodată executorul judecătoresc trebuia să se deplaseze la imobilul executat pentru a întocmi procesul verbal de situație, dar la locul situării imobilului nu s-a prezentat nici o persoană, nu s-a evaluat și nu s-a comunicat nicio licitație sau executare silită. Inițierea executării imobiliare prin vânzare la licitație și efectuarea publicației de vânzare este nelegală în condițiile în care între alte părți exista un angajament de plată în rate și în niciun caz o executare în întregime a creditului nu se impunea. Arată că nu exista niciun motiv pentru a fi deschis dosarul de executare nr. 1005/E/2011 și fără nicio formalitate se trece direct la vânzare silită imobiliară, când se fac plăți eșalonate pentru achitarea debitului restant.
În dovedirea cererii au fost anexate: comunicare către P. G., publicație de vânzare imobiliară nr. 1005/D/2011 emisă la 10.01.2013, proces verbal licitație imobiliară nr. 1005/D/2011 din 10.01.2013
La solicitarea instanței a fost înaintat la data de 22.04.2013 de către executorul judecătoresc M. C. I. dosarul de executare nr. 1005/D/2011.
Intimata nu a depus întâmpinare.
La data de 22.04.2011 contestatorul a depus precizare la acțiune prin care a arătat că este vorba despre o contestație propriu-zisă în care debitorul contestă actele de executare din dosarul nr. 1005/D/2011 al B. M. C. I. și prin care solicită desființarea actelor de executare din dosarul contestat, inclusiv a procesului verbal de vânzare imobiliară din 10.01.2013. Arată că termenul de introducere a contestației la executare este data când debitorul a primit sau a luat cunoștință de primul act de executare și că obiectul contestației la executare este anularea tuturor formelor de executare din dosarul nr. 1005/D/2011 al B. M. C. I.
Prin sentința civilă nr. 9088/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă excepția tardivității contestației la executare precizata la 22.04.2013, invocată de instanță din oficiu.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul P. G. în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari nr. 97, ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin prezenta acțiune, contestatorul P. G. a contestat actele de executare emise în dosarul de executare nr. 1005/D/2011 al B. M. C. I..
Întrucât formularea din acțiunea inițială prin care contestatorul arăta că „solicită anularea actelor de executare emise în dosarul nr. 1005/D/2011, proces verbal de vânzare imobiliară din 10.01.2013”, dar în motivarea în fapt contesta începerea executării silite fără a se emite somație debitorului, titlul executoriu fiind prescris, dar și fără întocmirea unui proces verbal de situație privitor la imobilul executat, precum și începerea executării pentru tot debitul cu toate că au fost efectuate plăți parțiale, motive ce vizează contestarea executării silite însăși, instanța a solicitat acestuia să-și precizeze acțiunea.
Aceasta deoarece se poate formula atât contestație împotriva executării silite însăși, atunci când ceea ce se contestă este tocmai existența sau întinderea creanței și, deci, temeinicia începerii executării silite, dar se poate formula contestație și împotriva oricărui act de executare silită. În acest din urmă caz, motivele de contestație vizează nu fondul raportului juridic execuțional, ci neregularități privind actele de executare concrete contestate.
Din motivarea în fapt a acțiunii formulate de contestatorul P. G., instanța a constatat că acesta a contestat tocmai începerea executării silite, pentru o creanță prescrisă, parțial executată și în lipsa unei somații și a unui proces verbal de situație imobiliară.
Același aspect a fost lămurit și de contestator, ce a beneficiat încă de la început de asistență juridică de specialitate a unui avocat, la data de 22.04.2013, depunând precizare prin care a arătat că în speța dedusă judecății este vorba despre o contestație la executare propriu-zisă în care debitorul contestă actele de executare din dosarul nr. 1005/D/2011 al B. M. C. I., în temeiul art. 399 și urm. C.p.c.
A apreciat că termenul de introducere a prezentei contestații este cel prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. c din C.p.c. și care curge de la data când debitorul a primit sau a luat la cunoștință de primul act de executare. Cu toate acestea nu a invocat vreun motiv de nulitate al procedurii de comunicare și nu a arătat nici care ar fi data de la care ar fi luat cunoștință de primul act de executare.
Pentru executarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3727/14.03.2008 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, la cererea creditorului Asociația de Proprietari nr. 97, B. M. C. I. a emis la data de 09.01.2012 în dosarul de executare nr. 1005/D/2011 somația (f.40) prin care i s-a pus în vedere contestatorului debitor să se conformeze și să-și execute obligația stabilită prin acest titlu executoriu.
Somația i-a fost comunicată debitorului la data de 13.02.2012, prin afișare (f. 44) la domiciliul din C., ., ., județul D..
Instanța a reținut din cuprinsul cărții de identitate a contestatorului că, și în prezent, figurează ca având domiciliul la această adresă, iar faptul că a ales să locuiască în . opera și mutația în actul de identitate și în evidența informatizată a persoanelor, nu poate să se răsfrângă asupra celorlalte persoane care s-au întemeiat în mod legal pe aceste documente oficiale.
Prin urmare, comunicarea actelor de executare la adresa de domiciliu menționată în actul de identitate este legal îndeplinită. Instanța a mai reținut că procedura de comunicare a actelor de executare este cea reglementată de dispozițiile de drept comun privitoare la comunicarea actelor de procedură, iar printre modalitățile de comunicare se numără și aceea de afișare la domiciliul destinatarului, atunci când acesta și nicio altă persoană nu sunt găsite la domiciliul unde se face comunicarea.
În ce privește termenul în care contestatorul putea să formuleze contestație la executare propriu-zisă, deci împotriva executării silite însăși, instanța a apreciat că este cel prevăzut de art. 401 alin. 1 lit.c din C.p.c.
Acest termen este de 15 zile și curge de la data la care contestatorul, care contestă executarea silită însăși, a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Din aceste dispoziții legale, instanța a reținut că sunt două momente de la care se poate calcula termenul în care trebuie să se formuleze contestație împotriva executării silite însăși: 1. de la primirea somației; 2. atunci când nu a primit somația ori când executarea se face fără somație, de la data când a luat cunoștință de primul act de executare.
Primirea somației la care se referă textul de lege nu presupune primirea efectivă de către destinatar, personal, a acesteia, ci comunicarea actului de executare potrivit procedurii comune reglementate de Codul de procedură civilă. Teza a doua se referă la situația în care contestatorului nu i-a fost deloc comunicată somația, sau, deși comunicată, procedura de comunicare este lovită de nulitate pentru vicii de formă, ceea ce ar echivala cu o lipsă a comunicării somației, precum și la situația în care executarea silită se face fără somație (în cazurile anume prevăzute de lege - exemplu: executarea ordonanței președințiale).
Prin urmare, termenul de 15 zile se calculează, în speță, de la data comunicării somației către contestator, respectiv de la data de 13.02.2012 menționată în dovada de primire.
Cum contestația la executarea împotriva executării silite însăși a fost formulată la data de 15.02.2013 (f. 8- expediată prin poștă), rezultă că la această dată termenul era deja împlinit, motiv pentru care, instanța a apreciat că excepția tardivității contestației la executare precizate la 22.04.2013 este întemeiată, urmând a respinge contestația la executare, ca tardiv formulată.
P. G., contestator în dosarul_ formulează în temeiul art. 312 cod procedura civila coroborat cu art 304 pct. 7,8,9 recurs
Solicită admiterea recursului declarat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța pronunțându-se pe o excepție nefondată și nelegala, neintrând în cercetarea fondului.
Este un motiv de casare și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să poată soluționa legal fondul și în consecință sa admită contestația și să anuleze actele executare contestate.
Contestația s-a introdus în termenul legal de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștința procesul verbal din data de 30.01.2013, cest act a fost contestat si cele ulterioare acestuia. Prin precizarea la contestația la executare s-a solicitat de către instanța de fond sa se precizeze daca este vorba de o contestație propriu zisa sau una la titlu deși era evident in cuprinsul cererii introductive că se contesta actul indicat și se solicită anularea acestui act si a celor următoare inclusiv adjudecarea din 8.02.2013 dosar 1005/D/2011.
Termenul de introducere a contestației la executare potrivit art 401 al li c, data când debitorul a primit sau a luat la cunoștință de actul de executare și având în vedere că sunt acte emise la date diferite pentru fiecare act curge un termen diferit de 1 5 zile de contestare.
Analizând doar excepția tardivității instanța nu a analizat fondul cauzei lipsindu-l pe contestator de o cale -judecata în fond.
Mai mult, excepția tardivității se putea ridică potrivit Legii 202/2010 art 17 ce face trimitere la art 136 numai de pârât prin întâmpinare neridicarea acestei excepții fiind sancționat de lege cu decăderea din acest drept.
Consideră că instanța de fond nu avea dreptul de a ridica și soluționa speța pe baza acestei excepții.
Chiar daca instanța constată că față de somația imobiliară, necontestată de contestator in contestația la executare formulată, în cadru acelei cereri s-a făcut precizarea expresa a actelor contestate și acestea fiind procesul verbal din 30.01.2013 și actele ulterioare acelui act nul, instanța trebuia să se pronunțe pe celelalte acte de executare contestate expres și care erau în termenul legal.
S-au contestat tocmai neregularitățile actului de executare procesul-verbal din data de 30.01.2013 și instanța era obligată să analizeze în fond această contestație introdusă în termen legal 15.02.2013 prin poștă, fila 8 dosar de fond.
Somația și actele invocate de instanța nu au fost primite efectiv de contestator, primul act de executare fiind cel care a și fost contestat procesul-verbal din 30.01.2013 chiar instanța trecând în dispozitivul sentinței adresa contestatorului în Brabova, județul D..
Contestatorul sustine ca are dovezi că debitul executat de 1800 lei a fost achitat prin chitanța 400/07.04.2011 iar executarea s-a acut pentru un debit achitat voluntar.
Cercetând fondul cauzei, instanța nu a putut soluționa legal contestația formulată în termen procedural de 15 zile de la emiterea actului contestat.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Intimata Asociația de Proprietari nr. 97 a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de către contestatorul-reclamant P. G., pe care solicită a-l respinge ca nefondat.
Prin contestația la executare formulată de către recurent, la data de 18.02.2013, s-a solicitat instanței de judecată anularea tuturor actelor de executare care au stat la baza dosarului de executare nr. 1005/D/2011, emise de B. M. C.-I., precum și a procesului verbal de vânzare imobiliară din data de 10.01.2013.
Recurentul este în eroare atunci când afirmă că nu ar fi fost somat cu privire la executarea imobilului.
Chiar prin cererea precizatoare, depusă la data de 22.04.2011, recurentul-contestator prin avocat ales, a arătat că înțelege să conteste actele de executare emise în dosarul 1005/D/2011, că solicită desființarea acestor acte de executare, inclusiv a procesului-verbal de vânzare imobiliară din data de 10.01.2013. Tot recurentul-contestator mai arată că termenul legal de introducere a unei contestații la executare este data când debitorul a primit, sau a luat cunoștință, de primul act de executare.
Din cuprinsul acțiunii formulate de către recurent la fondul cauzei, dar și din cererea precizatoare, acesta înțelege să conteste tocmai începerea executării silite, motivându-și cererea introductivă, dar și cea precizatoare, pe dispozițiile art. 399 si următoarele C.P.Civ., arătând că este vorba de o contestație la executare propriu-zisă, clasică, în care debitorul contestă actele de executare din dosarul 1005/D/2011 și că termenul de introducere este cel prevăzut de dispozițiile art. 401, alin. 1, lit. c din C.P.Civ..
Recurentul-contestator, după cum se poate observa, nu a invocat vreun motiv de nulitate, în ceea ce privește procedura comunicării actelor de executare si nici când anume ar fi luat cunoștință de primul act de executare.
La fila 40, din dosarul de fond, se află somația, stată în dosarul de executare 1005/D/2011, emisă la data de 09.01.2012, prin care i s-a pus în vedere recurentului-contestator să-și execute obligația stabilită prin ..03.2008, ce a reprezentat de fapt titlu executoriu.
Somația a fost comunicată către recurentul-contestator la data de 13.02.2012, prin afișare.
Solicită să se observe că la dosarul de fond a fost depus de către contestator prin avocat, la solicitarea instanței, o copie a cărții de identitate, acesta figurând cu același domiciliu, fără ca pe actul de identitate să fie operată vreo mutație.
Astfel, comunicarea actelor de executare la adresa de domiciliu, menționată în actul de identitate, a fost legal îndeplinită, chiar dacă aceasta a fost efectuată prin afișare la domiciliul destinatarului, cu atât mai mult că la acest imobil nu a fost găsită nici o altă persoană și nici destinatarul.
Potrivit dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit c din C.P.Civ., termenul în care o persoană poate să formuleze contestație la executare, propriu-zisă, este de 15 zile și acest termen curge de la data la care contestatorul, cel care înțelege să conteste executarea silită a primit somația, ori de la data când acesta a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația, sau executarea se face rară somație.
Excepția tardivității este o excepție absolută și poate fi invocat inclusiv de către instanța de judecată, aceasta primând, ne mai fiind nevoie de o antamare a fondului cauzei.
Recursul este nefondat, apărările recurentului-contestator nu sunt fondate, acesta a avut cunoștință de întocmirea dosarului de executare, pentru neplata datoriilor la întreținere, chiar și cu antamarea fondului, trecând peste excepția tardivității, cererea acestuia este neîntemeiată, contestatorul neîndeplinindu-și obligațiile privind plata cheltuielilor cu întreținerea de foarte mulți ani, dovadă stând sentința judecătorească.
Toate actele de executare au fost întocmite conform prevederilor în vigoare și prin urmare contestația la executare a fost tendențios formulată, recurentul-contestator încercând doar o tergiversare.
Așadar, recurentul-contestator a avut un termen legal de 15 zile, respectiv ar fi putut ca până la data de 28.02.2012 să formuleze contestație la executare, dar aceasta a fost formulată cu aproape un an de zile mai târziu, respectiv data de 15.02.2013, fila 8 din dosar, fapt ce a condus la invocarea excepției tardivității formulării cererii.
Faptul că în dispozitivul sentinței, instanța de fond reține domiciliul contestatorului ca fiind .-a datorat faptului că apărătorul recurentului a solicitat ca actele de procedură să se efectueze în . locuiește cu mama sa, pentru ca recurentul să poată recura hotărârea pronunțată de către instanța de fond în termenul legal.
Aceeași posibilitate ar fi existat și dacă acesta ar fi anunțat la Asociația de proprietari că nu mai domiciliază în imobilul din C. și că locuiește fară forme legale în .> Pentru toate acestea, consideră că recursul este nefondat, iar pe cale de consecință solicită respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, instanta apreciaza ca acesta este nefondat.
Asa cum corect a retinut instanta de fond, avandu-se in vedere precizarea la actiune depusa la fila nr. 153 a dosarului, contestatorul a formulat o contestatie la executare propriu zisa prin care a solicitat desfiintarea tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. 1005/D/2011.
Potrivit art. 401 alin. 1 lit. c C.pr.civ, contestatia se poate face in termen de 15 zile de la data cand debitorul care contestat executarea insasi a primit somatia sau de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie.
In dosarul de executare nr. 1005/D/2011 constituit la cererea creditoarei A. de P. nr. 97 C., la data de 09.01.2012, a fost emisa somatia imobiliara care la 13.02.2012 i-a fost comunicata contestatorului Palarie G. impreuna cu procesul verbal de situatie, cu procesul verbal privind cheltuielile, cu titlul executoriu si incheierea privind notarea in baza de date electronica a Registrului de Transcriptiuni si Inscriptiuni inceperea procedurii de executare silita asupra imobilului, in favoarea Asociatiei de P. nr. 97. Adresa la care somatia a fost comunicata prin afisare, a fost adresa situării imobilului si adresa domiciliului legal al recurentului contestator, respectiv C., ., ., jud. D..
F. de dispozitiile legale la care s-a facut referire anterior, termenul de 15 zile in care recurentul debitor era in drept sa formuleze contestatie la executare, incepea sa curga la data de 14.02.2012 și, potrivit art. 101 C.pr.civ, avea sa se considere împlinit la data de 29.02.2012.
In aceste conditii, contestatia la executare promovata la data de 15.02.2013, deci cu un an mai tarziu, este, fara indoiala, tardiva.
In cuprinsul motivelor de recurs, recurentul se raporteaza la momentul 30.01.2013 cand sustine ca a luat cunostinta de procesul verbal întocmit la acea data, explicand ca prin precizarea de actiune a inteles sa mentioneze ca este vorba de o contestatie la executare propriu – zisa, iar nu de o contestatie la titlu.
Tribunalul nu poate primi aceasta critica, semantica folosita in cererea precizatoare de la fila nr. 153 a dosarului de fond nelasand loc la nici un echivoc; contestatorul a solicitat expres, anularea tuturor formelor de executare din dosarul de executare 1005/D/2011, ceea ce inseamna si primele acte de executare, respectiv somatia comunicata la 13.02.2012.
Recurentul mai afirma in cuprinsul motivelor de recurs, că si in situatia in care contestatia impotriva somatiei ar fi fost tardiva, sanctiunea nedeclararii in termen a contestatiei impotriva actelor de executare intocmite dupa data de 30.01.2013 nu poate opera si cererea care vizeaza aceste acte se impunea a fi solutionata pe fond.
Nici aceasta critica nu este intemeiata, contestatorul aratand clar ca nu este vorba despre o contestatie "împotriva oricărui act de executare", ci despre o contestatie impotriva tuturor actelor de executare a caror anulare a solicitat-o, caz in care termenul se calculeaza incepand de la data comunicarii somatiei.
Sub aspectul adresei la care s-a realizat procedura de comunicare, acesta in mod corect a fost cea a domiciliului legal al contestatorului debitor, domiciliul de fapt din . de catre executorul judecatoresc.
In sfarsit, exceptia tardivitatii contestatiei la executare este una de ordine publica, pe care si instanta din oficiu o poate invoca in orice stare a pricinii, astfel ca critica din recurs intemeiata pe problema lipsei posibilitatii instantei de a ridica si solutiona exceptia nu este intemaiata.
F. de cele aratate, instanta urmeaza sa respinga ca nefondat, recursul.
In baza art. 274 C.pr.civ, instanta va admite cererea intimatei referitoare la obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata, stabilind in sarcina acestuia obligatia de plata a sumei de 500 lei, reprezentand onorariul de avocat, dovedit prin chitanta aflata la fila nr. 12 a dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul recurentul contestator P. G. împotriva sentinței civile nr.9088/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR 97.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, L. C. C. | Judecător, M. O. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehn.F.M./2 ex.18.11.2013
Jud.fond:C.M.B.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5015/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
