Obligaţie de a face. Sentința nr. 5379/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5379/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 16319/215/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 472/2013
Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. O.
Judecător M. R. H.
Grefier C. D. A.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanții-pârâți L. P. și L. G. împotriva sentinței civile nr. 5379/21.03.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanții M. I., M. M., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 25.10.2013 care face parte din prezenta hotărâre, data la care instanța a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise la data de 01.11.2013, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 08.11.2013, dată la care pentru aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 15.11.2013, când in aceeași compunere a hotărât următoarele
TRIBUNALUL
Asupra apelului cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.12.2006, sub nr._, reclamanții M. I. și M. M., au chemat în judecată pârâtul L. P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul:să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul proprietatea lor ce se întinde pe o lungime de 25 m de-a lungul proprietății pârâtului și pe lățimea care pornește de la frontul străzii Bucovăț și până la sfârșitul lungimii de 25 m, respectiv la stradă lungimea de 1,69 m, iar la sfârșitul lungimii de 25 m, pe dimensiunea de 1,02 m;să fie obligat la grănițuirea celor două proprietăți, respectiv ce a a reclamanților situată în C., . cu suprafața de 300 mp care se învecinează la V cu proprietatea pârâtului, acesta fiind cel care a desființat o bună bucată din gardul despărțitor;să fie obligat să le permită efectuarea lucrărilor de izolarea construcției proprietatea lor, edificată pe terenul lor, operațiune ce urma a se face cu plăci de polistiren;să fie obligat să demonteze de pe construcția proprietatea lor 5 bare metalice pe care pârâtul și-a construit o boltă de vie;să fie obligat la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au cumpărat în mun. C., . (fost 38), teren în suprafață de 300 mp cu lungime de 25 m și lățimea de 12 m, la data respectivă pe latura de vest a proprietății întinzându-se un gard ce ulterior a fost demontat de către pârât.
Au mai arătat reclamanții că atunci când exista gardul în spetele construcțiilor de pe terenul proprietate lor, exista și o suprafață de teren până în gard, iar după demolarea în parte a gardului imobilul edificat pe acest teren a ajuns să fie hotarul cu proprietatea pârâtului, acesta provocând numeroase inconveniente legate de faptul că și-a sudat în fața casei bare metalice pentru susținerea boltei de vie, iar iarna aruncă zăpada în fața casei lor ceea ce le-a provocat igrasie în toată casa.
Reclamanții au mai susținut că au solicitat pârâtului permisiunea să își izoleze zidul din curtea sa, dar acesta le-a interzis categoric să facă această operațiune, astfel încât nu pot beneficia nici de cele câteva zeci de metri lățime a terenului proprietatea lor ocupată fără drept de către pârât. Întrucât culoarul din spatele casei existent la data cumpărării imobilului, respectiv 1994 a fost desființat de pârât prin demolarea gardului, în prezent se află în situația de a nu-și mai putea exercita dreptul de proprietate asupra imobilului pe care l-au cumpărat.
În drept, au fost invocate disp. art. 481, 584, 1075 c. civ..
În susținerea cererii, reclamanții au atașat înscrisuri.
Pârâtul L. P. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților, ca neîntemeiată, și obligarea acestora la desființarea construcției edificate pe hotar, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că nu ocupă nicio suprafață de teren din proprietatea reclamanților, iar proprietățile lor sunt despărțite printr-o linie de hotar vizibilă, determinată și care există de peste 40 de ani.
A mai arătat pârâtul că el și soția sa locuiesc în imobilul din C., . (fost 38) de peste 30 de ani, fiind moștenitori ai autorilor Fotăchescu Ș. și Fotăchescu I., care au dobândit imobilul în baza actului de vânzare autentificat la 11.10.1945, act în care se arată că Fotăchescu I. și Ș. au cumpărat imobilul compus din teren în suprafață de circa 200 mp, teren individualizat prin vecinătăți și având pe el o casă în stare ruinată.
Pârâtul a mai susținut că imobilul construcție situat pe teren este cel descris în certificatul de moștenitor, fiind refăcută, îmbunătățită și reamenajată. În urmă cu aproximativ 10 ani, când reclamanții au cumpărat imobilul de la vestul proprietății lui, proprietățile erau separate printr-un gard confecționat din tablă și sârmă, fixat pe stâlpi de fier, gard ce a existat de-a lungul întregii linii de hotar și a fost edificat în urmă cu circa 30 de ani pe amplasamentul vechiului gard de lemn ce exista în 1945 și deși în actul lui are înscrisă suprafața de 200 mp, în fapt deține 194 mp.
A mai arătat pârâtul că după ce reclamanții au intrat în posesia proprietății vecine, ai vrut să construiască un atelier și au turnat fundația acestei construcții de-a lungul liniei de hotar, chiar pe linia de hotar, așa încât foile de tablă din care era confecționat gardul au fost deteriorate, deoarece pentru turnarea fundației gardul a fost înclinat fundația fiind turnată de asemenea manieră încât unul din stâlpii de fier, de susținere a gardului a fost încorporat în centura fundației, construcția fiind edificată în lipsa sa de la domiciliu.
Pârâtul a mai susținut că după ce s-a întors la domiciliu, i-a reproșat reclamantului că a distrus gardul și că turnându-l pe linia de hotar, iar el nu mai avea posibilitatea de a întinde bolta de viță de vie cățărătoare.
A mai arătat pârâtul că este adevărat că reclamantul i-a cerut să intre în curtea sa pentru a face lucrări la zidul de pe linia de hotar, inițial acceptând cu condiția să aleagă împreună zilele în care să efectueze lucrările, pentru ca pârâtul și soția sa să fie acasă, în vederea evitării unor inconveniente, iar reclamanții, deși inițial au fost de acord, le-au solicitat apoi cheile de la poartă deoarece nu puteau preciza cât durau lucrările, solicitare cu care pârâtul nu a fost de acord.
Afirmația reclamanților cum că el ar fi desființat gardul este neadevărată, singura bucată de gard desființată fiind cea de-a lungul construcției edificate de reclamanți pe linia de hotar, gard care fusese împins și oricum nu-și mai avea rostul. Între construcția nouă a reclamanților - aceștia mai având o construcție în spate, în partea de nord a proprietății, care exista din momentul în care au cumpărat imobilul - și gard nu exista nici un culoar pentru simplul fapt că nu exista construcția.
A mai arătat pârâtul că cererea de grănițuire este lipsită de interes în condițiile în care există hotar determinat prin gard care nu a suferit nicio modificare, solicitând obligarea reclamanților să-și ridice construcția edificată fără acordul său și fără a avea autorizație.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimonială, precum și proba cu expertiză topometrie, raportul fiind întocmit de expert D. V..
Prin sentința civilă nr._/18.12.2008, Judecătoria C. a admis, în parte, cererea reclamanților și a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 13 mp situată între punctele 60-105-1-61 ale schiței la raportul de expertiză întocmit în cauză, a stabilit linia de hotar între terenurile părților pe aliniamentul punctelor 60-61, a obligat pârâtul să-și demonteze cele 5 bare metalice sudate pe acoperișul construcției reclamanților și să permită acestora accesul pentru a efectua lucrările de izolare cu plăci de polistiren a zidului dinspre proprietatea acestuia, precum și la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul L. P. criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ pentru a stabili corect cadrul procesual sub aspectul părților chemate în judecată, deoarece și soția sa L. G. este coproprietara terenului față de care reclamanții au solicitat grănițuirea, instanța interpretând greșit probele administrate sub aspectul duratei posesiei terenului și al modificărilor la hotarul existent.
Prin decizia nr. 304/14.05.2009, Tribunalul D. a casat sentința civilă nr._/18.12.2008 și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că proprietarii imobilului din C., . ( fost 42 ) față de care reclamanții au solicitat grănițuirea sunt atât apelantul L. P., cât și soția acestuia L. G., care nu a fost parte în dosarul de fond, deși prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond acesta a învederat acest aspect, iar instanța în virtutea rolului activ prev. de art 129 C.pc. trebuia să pună în discuție acest aspect și să dispună cu privire la cadrul procesual sub aspectul părților chemate în judecată, cu respectarea principiului disponibilității părților.
A considerat instanța de control că judecând astfel, instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și a trimis cauza spre rejudecare.
Pe cale de consecință, cauza a fost înregistrată sub un nou număr de dosar, respectiv_ .
În cauză, instanța a dispus citarea în calitate de pârâtă și a soției pârâtului, respectiv L. G., care nu a formulat întâmpinare, poziția procesuală a acesteia fiind însă exprimată cu ocazia administrării probei cu interogatoriu. (f. 49)
În ceea ce privește cererea conexă, ce formează obiectul dosarului nr._, la data de 27.01.2009, reclamanții L. P. și L. G. au chemat în judecată pârâții M. I. și M. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:să se constate linia de hotar dintre cele două proprietăți situate în mun. C., ., respectiv 40;să fie obligați pârâții să demoleze și să reclădească la distanța stabilită de lege imobilul construit de aceștia pe hotarul dintre proprietăți, pe o lungime de 11 m;să fie obligați pârâții M. I. și M. M. să construiască gardul dintre proprietățile lor, gard demolat odată cu ridicarea imobilului menționat anterior, cu respectarea distanțelor și înălțimii prevăzute de lege, iar în caz contrar să fie autorizați ei să construiască gardul pe porțiunea de 11 m pe cheltuiala pârâților;să fie obligați pârâții la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții L. P. și L. G. au arătat că locuiesc în imobilul situat în mun. C., ., imobil construit pe o suprafață de 200 mp teren, dobândit prin moștenire de la Fotăchescu I., conform certificatului de moștenitor nr. 36/23.05.1999, eliberat de BNP F. P. din C..
Au mai arătat reclamanții că din anul 1975 și până în prezent, atât terenul de 200 mp, cât și imobilul compus dintr-o casă de locuit, antreu, baie și pivniță, nu au suferit modificări în ceea ce privește amplasarea, suprafața și vecinătățile.
S-a mai susținut că în anul 1994, pârâții M. I. și M. M. au dobândit prin cumpărare de la familia P. terenul din partea de est a proprietății lor, iar începând cu anul 2004 au început să construiască un atelier ce avea peretele din spate pe hotarul celor două proprietăți, ulterior acest atelier fiind transformat într-un imobil de locuit compus din parter și etaj, imobil situat cu peretele din spate pe hotarul dintre cele două proprietăți, pe o lungime de aproximativ 11 m, pârâții desființând prin construirea acestuia gardul ce separa cele două proprietăți și nerespectând dispozițiile Codului civil în ceea ce privește servitutea zidului și șanțului comun prevăzută de art. 590 C. civ., distanța și lucrările cerute pentru construcții, prevăzute la art. 610 C. civ., precum și servitutea picăturii streșinilor prevăzută de art. 615 C. civ., iar pârâții au refuzat să-și demoleze lucrările și să-și mute imobilul la distanța prevăzută de lege, precum și să reconstruiască gardul dintre cele două proprietăți, pretinzând că imobilul ar respecta prevederile legale și că nu ei au distrus gardul dintre cele două proprietăți, ci reclamanții ar ocupa o parte din terenul proprietatea acestora.
În susținerea cererii, reclamanții au atașat înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din data de 26.02.2009(f. 24), pârâții M. I. și M. M. au solicitat respingerea acțiunii reclamanților L. P. și L. G., ca inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat că pe rolul judecătoriei C. s-a aflat dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr._/_, prin care reclamanții au fost obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren cu lungimea de 13 m lungime, cu lățimea la capete de 0,51 și 0,52 m, a stabilit linia de hotar dintre terenuri și a obligat reclamanții să-și demonteze cele 5 bare metalice sudate de aceștia pe acoperișul construcției lor, a căror demolare o solicită în prezent, sentință împotriva căreia reclamanții din cauză au declarat apel ce este în curs de soluționare, solicitând astfel suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. Civ.
La termenul de judecată din data de 08.10.2009, dosarul nr._ a fost conexat la dosarul nr._, nr. dosar după rejudecare_ și înaintat prezentului complet în vederea soluționării.
În rejudecare, în dosarul nr._/215/2006, precum și în dosarul conexat nr._, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu interogatoriul reciproc, precum și proba cu expertiză topografică, cu următoarele obiective: să se identifice terenurile proprietatea părților cu indicarea suprafeței și a vecinătăților conform actelor de proprietate ale acestora, să se precizeze dacă există suprapunere între terenuri, iar în caz afirmativ să se precizeze pe ce suprafață, să se întocmească schița parcelară prin raportare și la identificarea cadastrală și să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Raportul a fost întocmit de expert P. M. și completat de expert Spînescu S., fiind depus la filele 77-93, 140,141, 146-148, 161-162.
La termenul de judecată din data de 31.01.2011, reclamanții și-au completat cererea, solicitând obligarea pârâților la demontarea gardului despărțitor dintre cele două proprietăți și la confecționarea acestuia pe linia de hotar stabilită prin raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr. 5379/21.03.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2009, a fost admisă în parte cererea principală ce face obiectul dosarului nr._, formulată de reclamanții M. I. și M. M., în contradictoriu cu pârâții L. P. și L. G., astfel cum a fost completată.
Au fost obligați pârâții L. I. și L. G. să lase în deplină proprietate și pașnică posesie reclamanților terenul în suprafață de 12,5 mp, ocupată din terenul reclamanților pe lungimea de 23,55 m, cu lățimea de 0,52 m la sud la .,51 m la nord, astfel cum a fost identificată prin punctele de contur 1-2-3-31 - 21 – 11-1 din schița anexă a raportului de expertiză completat, întocmită de expert Spînescu S. și depusă la fila 162 din dosar.
A fost stabilită linia de hotar între cele două proprietăți punctele 1-2-3 pe latura de vest a proprietății reclamanților, identificat conform schiței anexă a raportului de expertiză completat întocmită de expert Spînescu S. și depusă la fila 162 din dosar.
Au fost obligați pârâții L. P. și L. G. să demonteze cele 5 bare metalice sudate pe construcția proprietatea reclamanților M. I. și M. M..
Au fost obligați pârâții să permită reclamanților accesul pe proprietatea acestora în vederea efectuării lucrărilor de izolare cu plăci de polistiren a zidului construcției aparținând reclamanților, dinspre proprietatea pârâților.
Au fost obligați pârâții la demontarea gardului despărțitor dintre cele două proprietăți și la construirea acestuia pe linia de hotar astfel cum a fost stabilită.
Au fost obligați pârâții L. P. și L. G. la plata către reclamanți la plata sumei de 2721,9 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
A fost admisă în parte, cererea conexă ce formează obiectul dosarului nr._, formulată de reclamanții L. P. și L. G., în contradictoriu cu pârâții M. I. și M. M., în sensul că:
A fost stabilită linia de hotar între proprietatea reclamanților L. P. și L. G. și cea a pârâților M. I. și M. M. punctele 1-2-3 pe latura de est a proprietății reclamanților, identificat conform schiței anexă a raportului de expertiză completat întocmită de expert Spînescu S. și depusă la fila 162 din dosar.
A fost respins ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâților M. I. și M. M. la demolarea și reclădirea construcției.
A fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea acelorași pârâți la construirea gardului.
Au fost obligați pârâții M. I. și M. M. la plata către reclamanții L. P. și L. G. a sumei de 319,3 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin contractul de vânzare autentificat sub nr._/24.10.1994 de notar de stat D. M. și depus la fila 7 din dosar nr._ (nr._ ) reclamanții M. I. și M. M. au cumpărat de la numiții P. M., P. M., P. I., P. F., Oproaica S. D., Oproaica Ș., imobil teren în suprafață de 300 mp, fără construcții, situat în mun. C. . (actualmente 40) județul D., teren împrejmuit cu gard de plasă din sârmă, cu următoarele vecinătăți: la N – G. Ș., la S-.-L. P., la E-B. N., teren pe care reclamanții au edificat o casă de locuit și o construcție cu destinația de atelier de tâmplărie.
La rândul lor, pârâții L. P. și L. G., reclamanți în dosarul conexat nr._, au dobândit, pe calea moștenirii legale și testamentare de pe urma defuncților Fotăchescu Ș. și Fotăchescu I., terenul în suprafață de 200 mp situat în mun. C., . (fost 42) și casă de locuit edificată pe acesta, teren pe care defuncții îl dobândiseră prin actul de vânzare autentificat prin procesul-verbal nr. 3001/1945 de către Tribunalul D.. (f. 5, 15 ds._ )
Potrivit acestui act de vânzare aflat la fila 15 din dosarul nr._, defuncții Fotăchescu Ș. și I., au dobândit de la numitul I. S. terenul în suprafață de circa 200 mp, din mun. C., . (fost 46), care se învecina la E- Ș. P., la V – M. Nerer, la S – . – T. și S. Erlbaum, teren împrejmuit și pe care se afla „una casă în stare ruinată compusă din două camere, un antreu, o cameră la subsol și pivniță”.
La momentul achiziționării terenului în suprafață de 300 mp de către reclamanții M. I. și M. M. de la P. Ș. și M., acest teren era separat de cel al pârâților L. P. și L. G. de un gard, aspect necontestat de niciuna din părțile dosarului (prin răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul administrat reclamantului M. I. și pârâtului L. G. – f. 33, 34) și menționat și în contractul de vânzare încheiat de reclamanți cu P. Ș. și F..
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză topo efectuat în cauză de expert P. M. și completat de expert Spînescu S., actualmente niciuna dintre suprafețele de 300 mp, situată actualmente în mun. C., . (cumpărată de reclamanții M. I. și M. M. de la P. Ș. și F., Oproaica S. D., Oproaica Ș.) și de 200 mp, situată în mun. C., ., dobândită de pârâții L. P. și L. M. prin moștenire de la Fotăchescu Ș. și I. nu mai corespund cu realitatea.
Aceasta deoarece, în prezent, reclamanții posedă în fapt 283 mp, iar pârâții 211 mp, iar pentru a se respecta linia de hotar inițială, reclamanților M. trebuie să le revină suprafața de 296 mp, iar pârâților L. 199 mp. Expertul a determinat din măsurători că pârâții L. P. și G. ocupă din terenul reclamanților suprafața de 12,50 mp, pe lungimea de 23,55 m, lățimea de 0,52 m la .,51 m la nord, suprafață pe care a identificat-o între punctele 1 - 2 - 3 – 31 – 21 -11-1 în schița la raportul de expertiză, de la fila 162 din dosar.
Din concluziile aceluiași raport de expertiză se reține de către instanță că terenul deținut în prezent de reclamanții M. are la N 11,00 ml, iar la sud spre . m, iar pentru ca reclamanților să le revină suprafața de 296 mp, iar pârâților 199 mp, în partea de nord, reclamanții trebuie să aibă lățimea de 11, 51 ml, iar la sud, spre . ml (așadar, în plus, în partea de N 0,51 metri lățime și 0,52 metri lățime la S, spre .> De asemenea, pentru a avea suprafața de 199 mp, terenul pârâților L. trebuie să aibă la Nord lățimea de 8,23 ml, iar la sud, spre . ml (așadar, în minus, 0,51 la N și 0,52 la S, spre . să revină reclamanților M. I. și M. M.).
Prin urmare, pârâții L. P. și L. G. ocupă din terenul reclamanților M. I. și M. M. suprafața de 12,5 mp, pe lungimea de 23,55 m, lățimea la Nord de 0,51 m, iar la sud, spre . m.
Întrucât potrivit art. 480 C.civ.” proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”, iar din concluziile raportului de expertiză topo efectuat în cauză a rezultat că pârâții L. ocupă din terenul proprietatea reclamanților – astfel cum a fost cumpărat de aceștia prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/24.10.1994 de notar de stat D. M. de la numiții P. M., P. M., P. I., P. F., Oproaica S. D., Oproaica Ș. - suprafața de 12,5 mp, pe lungimea de 23,55 m, cu lățimea la Nord de 0,51m și la S, spre . m, iar nu 13 mp cum au susținut reclamanții, instanța a admis, în parte, acest capăt de cerere și a obligat pârâții L. P. și L. G. să lase în deplină proprietate și pașnică posesie reclamanților M. I. și M. M. suprafața de 12,5 mp, identificată prin punctele de contur 1 - 2 - 3 – 31 – 21 -11-1 din schița la raportul de expertiză topo completat de expert Spînescu S. și depusă la fila 162 din dosar.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând stabilirea liniei de hotar dintre cele două fonduri, întrucât potrivit art. 584 C. civ. orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite de a sa, iar în urma cercetării judecătorești s-a stabilit că pârâții L. P. și L. G. ocupă suprafața de 12,5 mp din terenul reclamanților M., urmează ca instanța să stabilească hotarul dintre cele două proprietăți punctele 1-2-3 astfel cum au fost stabilite de expertul Spînescu S. prin schița raportului de expertiză de la fila 162 din dosar.
Cu privire la capătul de cerere vizând demontarea celor 5 bare metalice montate de pârâții L. P. și G. pe construcția proprietatea reclamanților, instanța a reținut că nici existența și nici amplasamentul acestora nu au fost contestate de către pârâți, iar din răspunsul la interogatoriul administrat pârâtului L. P. (nr. 3 dosar._, nr. 7, 8, dosar_ ), coroborat cu depozițiile martorilor L. G., M. M., S. P. Ș., V. M. și planșa fotografică depusă la fila 47 din ds._/215/2006, rezultă că pentru a-și sprijini vița de vie cultivată, pârâții L. P. și L. M. au montat bare metalice pe unul dintre pereții uneia dintre construcțiile proprietatea reclamanților.
Având în vedere soluția dată cu privire la primele două capete de cerere, în temeiul art. 1073 C. civ., potrivit cu care creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, instanța va oblige pârâții la demontarea celor 5 bare metalice sudate pe construcția proprietatea reclamanților.
Cât privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților L. P. și L. G. să permită accesul reclamanților pe proprietatea lor pentru a efectua lucrările de izolare a zidului construcției dinspre proprietatea pârâților, instanța a reținut că raporturile de vecinătate dintre părți impun acestora anumite obligații sau sarcini ce intră în conținutul mai larg al raporturilor de vecinătate.
Astfel, potrivit art. 47 alin. 7 din Legea fundamentală, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, iar conform art. 588 C. civ., legea supune pe proprietari la osebite obligații unul către altul, chiar fără să existe vreo convenție între dânșii.
Prin această formulare, atât legiuitorul constituant, cât și cel ordinar, a înțeles să acopere întreaga gamă a raporturilor de vecinătate, indiferent de izvorul acestora, legea, convenția părților sau, pur și simplu, starea de fapt, stabilind, așadar, unele limitări ale modului de exercitare a prerogativelor conferite de dreptul de proprietate în scopul asigurării unei toleranțe pașnice comune.
În speță, reclamanții M. I. și M. M. doresc să-și consolideze, prin izolare cu plăci de polistiren peretele construcției dinspre proprietatea pârâților, solicitare cu care pârâții L. P. și L. G. nu sunt de acord.
Această atitudine a pârâților este apreciată de instanță ca nefiind în spiritual dispozițiilor legale mai sus-menționate și, totodată, la o exercitare în mod abuziv a dreptului de proprietate asupra terenului proprietatea lor, de natură să vatăme reclamanții în exercitarea firească a dreptului lor de proprietate asupra construcției, aceștia dorind să ia măsuri de conservare a construcției, prin consolidarea peretelui dinspre proprietatea pârâților L. cu plăci de polistiren.
Pârâții și-au manifestat dezacordul sub acest aspect pe considerentul că reclamanții nu ar fi dorit să convină asupra unor zile în care să efectueze lucrările de consolidare în prezența pârâților, precum și că le-ar fi cerut cheile de la poartă pentru a efectua aceste lucrări, pârâții refuzând pe fondul neînțelegerilor cu privire la plasarea construcției reclamanților pe hotarul dintre cele două proprietăți.
Or, astfel cum s-a stabilit anterior, pârâții L. sunt cei care ocupă suprafața de 12,5 mp din terenul reclamanților, suprafață ce are lungimea de 23,55 m, lățime la N 0,51 m și la Sud 0,52 m, condiții în care imobilul construcție aparținând reclamanților nu se află pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, ci pe terenul proprietatea reclamanților, iar refuzul pârâților de a permite reclamanților consolidarea peretelui dinspre proprietatea acestora este nejustificat.
Prin urmare, având în vedere prevederile legale mai sus-menționate, necesitatea stabilirii între părți, a respectării totodată a raporturilor de bună vecinătate și a exercitării cu bună-credință a drepturilor subiective civile, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâții L. P. și L. Gheoghița să permită reclamanților accesul pe terenul proprietatea lor, în vederea efectuării lucrărilor de consolidare a peretelului dinspre proprietatea pârâților, prin izolare cu plăci de polistiren și pe perioada necesară efectuării acestora.
Cu referire la capătul de cerere vizând obligarea pârâților L. P. și G. la demontarea gardului despărțitor dintre cele două proprietăți și la construirea acestuia pe linia de hotar astfel cum a fost stabilită, pârâții au recunoscut prin însăși motivarea în fapt a întâmpinării că au desființat o porțiune din gardul ce se afla de-a lungul construcției edificate de reclamanții M. I. și M. M., potrivit susținerilor acestora, pe linia de hotar.
În ceea ce privește structura vechiului gard, instanța a reținut că acesta era alcătuit din tablă și sârmă, fixat pe stâlpi de fier, așa cum rezultă din interogatoriul administrat reclamanților (nr. 1, ds._, ), din depoziția martorului L. G. (f. 43, ds._ ), M. M., precum și din depoziția martorului P. M. (f. 56, ds._ ), acest din urmă martor fiind cel care a edificat gardul împreună cu pârâtul L. P..
Actualmente, astfel cum au declarat martorii L. G. și N. C., pârâtul L. P. a mai mutat gardul din plăci de ciment, cu cca 15 cm înspre proprietatea lui între cele două case nemaiexistând la momentul de față loc liber, iar pârâtul a recunoscut faptul că după pronunțarea deciziei din apel, a demontat, parțial, gardul din tablă și l-a construit din plăci de beton, instanța deducând din susținerile în fapt ale pârâtului că este vorba despre gardul din spatele construcției situate înspre . reclamanți.
În ceea ce o privește pe pârâta L. G., cu ocazia administrării interogatoriului, poziția acesteia a fost, parțial, nesinceră, în sensul că la întrebările nr. 1 și 2 din interogatoriul administrat a afirmat că au făcut un gard din tablă, pe vechiul amplasament, în anii 1980, apoi, în răspunsul de la întrebarea nr. 6, a spus că o parte din gard este din bolțari, în condițiile în care anterior, în răspunsul la întrebarea nr. 3 a răspuns că nicio modificare nu a fost adusă gardului, susțineri demontate însă de recunoașterea pârâtului L. P. și de depozițiile martorilor audiați, motiv pentru care instanța a reținut ca fiind dovedită împrejurarea că pârâții au desființat gardul din spatele construcției reclamanților, edificată în partea de sud a terenului, spre .> În ceea ce privește porțiunea din partea de nord a celor două proprietăți, cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului în vederea efectuării raportului de expertiză, atât expertul P. M., cât și expertul Spînescu S., a reținut că în momentul de față există edificat gard din beton de către pârâți.
Având în vedere că urmare a stabilirii hotarului dintre cele două proprietăți, în punctele 1-2-3 din schița suplimentului la raportul de expertiză în spatele casei dinspre partea de sud a terenului reclamanții trebuie să aibă lățimea de 0,52 m, iar la N 0,51 m, rezultă că gardul, atât porțiunea din partea de sud desființată de pârâți, cât și cea din partea de nord, nu este edificat și nu era edificat pe linia de hotar, ci pe terenul reclamanților, respectiv cei 12,5 mp pe care pârâții îi ocupă din terenul acestora.
Prin urmare, instanța a apreciat întemeiată solicitarea de obligare a pârâților L. P. și L. G. la edificarea gardului despărțitor dintre proprietăți pe linia de hotar, stabilită de expert în punctele 1-2-3 din schița raportului de expertiză de la fila 162 din dosar, pe de o parte întrucât pârâții au desființat fără acordul reclamanților M. I. și M. M. gardul dintre cele două proprietăți din partea de sud, iar, pe de altă parte, deoarece au edificat, în timpul procesului de față, porțiunea de gard din plăci de beton din partea de nord a proprietății, conduita acestora fiind una ilicită.
Aceasta deoarece deși situația dintre părți era una litigioasă, pârâții nu au așteptat finalizarea procesului, ci au procedat, în mod unilateral la stabilirea limitei dintre proprietăți, deși această pretenție era dedusă judecății în cauza ce face obiectul dosarului conexat nr._ și asupra căreia trebuia să se pronunțe instanța de judecată.
Instanța nu a apreciat însă justificată solicitarea reclamanților de a fi autorizați ei să desființeze gardul construit de pârâți, pe cheltuiala acestora, întrucât acesta este un aspect ce ține de o altă fază a procesului, și anume executarea silită.
Totodată, în temeiul art. 274 C. proc. Civ., pârâții L. P. și L. M., căzând în pretențiile reclamanților, au fost obligați să achite acestora cheltuielile de judecată efectuate în cauză, respectiv taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert, în total de 2721,90 lei.
Cât privește cererea conexă, ce face obiectul dosarului nr._, formulată de reclamanții L. P. și L. G. în contradictoriu cu pârâții M. I. și M. M., instanța o apreciază întemeiată numai în parte.
Astfel, în ceea ce privește capătul de cerere vizând stabilirea hotarului dintre cele două proprietăți, întrucât acesta este un petit comun celui din cererea principală ce formează obiectul dosarului nr._, instanța l-a admis pentru motivele arătate în analiza acestui capăt de cerere, mai sus, și a stabili linia de hotar punctele 1-2-3 pe latura de est a proprietății reclamanților L. P. și L. G., hotar identificat conform schiței anexă a raportului de expertiză completat întocmită de expert Spînescu S. și depusă la fila 162 din dosar.
Cât privește capătul de cerere vizând obligarea pârâților M. I. și M. M. la desființarea imobilului edificat în partea de sud a proprietății, înspre . reținut că imobilul în litigiu este cel edificat în partea de sud a proprietății, spre .> Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/24.10.1994 de notar de stat Drăgușuin M., încheiat între pârâții M. I. și M. M. cu P. M., P. M., P. I., P. F., Oproaica S. D., Oproaica Ș. (f. 7, ds._ ), în momentul achiziționării terenului în suprafață de 300 mp (296 mp din măsurătorile expertizei topo) de la nr. 38 de către pârâții M., pe teren nu se află nicio construcție, având planul de amplasament depus la fila 5 și de încadrare depus la fila 6
La data de 08.06.1994, P. M. a obținut autorizația de construire nr. 324 în vederea construirii unui spațiu comercial cu destinație administrație publică, iar la data de 30.04.1998, pârâtul M. I. a obținut autorizația nr. 422 prin care s-a autorizat schimbarea destinației construcției din spațiu comercial în spațiu de prezentare mobilă și atelier tâmplărie cu suprafața de 73,80 mp.
Din depozițiile martorilor M. M. și P. M. a rezultat că pe fostul spațiu comercial reclamanții au edificat o casă.
Martorul P. M. a declarat că fosta cârciumă a fost edificată de el pe hotarul dintre proprietăți, la înțelegere cu reclamantul L. P. nerespectând proiectul în baza căruia avea emisă autorizație de construcție, iar între cele două proprietăți exista un gard de tablă edificat împreună cu reclamantul L. P. în anii 1986-1987.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză a rezultat, însă, că imobilul pârâților M. I. și M. M. nu este edificat pe linia de hotar astfel cum a fost stabilită de către expertul Spînescu S. în punctele 1-2-3 din schița raportului de expertiză, depusă la fila 162 din dosar, întrucât reclamanții L. P. și G. ocupă 12,5 mp din terenul pârâților M. I. și M., astfel încât susținerile privind construirea imobilului pe linia de hotar sunt nefondate.
În ceea ce privește distanța la care trebuia construit imobilul, instanța a reținut că în urma stabilirii aliniamentului hotarului dintre cele două proprietăți, în spatele construcției pârâților M. I. și M. M. ce se învecinează în partea de est cu terenul reclamanților L. P. și L. G. există o distanță de 0,52 metri în partea de sud, spre .,51 m la nord.
Reclamanții L. P. și L. G. au susținut că pârâții M. I. și M. M. nu au respectat dispozițiile Codului civil în ceea ce privește servitutea zidului și șanțului comun prevăzută de art. 590 C. civ., distanța și lucrările cerute pentru construcții prevăzută de art. 610 C. civ., precum și servitutea picăturii streșinilor, prevăzută de art. 615 c. civ.
Niciuna dintre dispozițiile legale menționate de reclamanții L. P. și L. G. nu au fost încălcate de către pârâții M. I. și M. M., pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 590 C. civ., în orașe și la țară, orice zid care servește de despărțire între clădiri sau între curte și grădină, și între ograde la țară, se socotește comun, dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul. Or, în speță, zidul construcției reclamanților nu servește ca despărțire între clădiri, nici între curte și grădină, iar teza ultimă nu este aplicabilă, întrucât terenurile sunt situate în mun. C., iar nu “la țară”.
Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că zidul construcției pârâților M. a devenit graniță între proprietăți urmare a desființării gardului anterior de către reclamantul L. P., gard pe care acesta îl construise cu autorul pârâților M. I. și M., respectiv P. M., așadar imobilul în sine nu a avut niciodată un zid de despărțire între fonduri în sensul art. 590 C. civ.
În ceea ce privește art. 610 C.civ., deși acesta are în vedere anumite construcții, s-a considerat de către doctrină și jurisprudență ca fiind de aplicație generală, deci o dispoziție de principiu.
Totuși, după cum se poate observa din lecturarea textului, acesta nu impune însă o distanță minimă la care să se edifice o construcție, asemenea prevederi neconținând nici Legea specială în materie, respectiv Legea nr. 50/1991 referitoare la autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor și nici legea nr. 350/1991, privind amenajarea teritoriului și urbanismul, prin urmare singura limită impusă unei persoane este cea prevăzută de art. 480 C. civ. și 998-999 C. civ., respectiv de a nu-și exercita dreptul de proprietate în mod abuziv astfel încât să-l prejudicieze pe vecinul său.
Or, în speță, construcția pârâților M. I. și M. M. se situează la 0,52 ml la sud față de hotarul dintre cele două fonduri, iar nu pe hotarul stabilit prin raportul de expertiză, astfel încât nu există motive pentru care să fie obligați pârâții M. I. și M. M. la demolarea acesteia.
Cât privește servitutea picăturii streșinilor, art. 615 C. civ. prevede că tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său.
Avându-se în vedere cele anterior menționate, iar reclamanții L. P. și G. nu au dovedit o altă stare de fapt, instanța a reținut că streșina casei pârâților M. nu se află pe terenul reclamanților, ci pe al pârâților, dat fiind că a fost admis capătul de cerere vizând revendicarea în ceea ce privește suprafața de 12,5 mm, formulat de pârâții M., reclamanți în dosarul nr._ și s-a constatat deținerea acestei suprafețe de teren fără titlu de către pârâții L. P. și M., reclamanți în cererea ce face obiectul dosarului nr._, din terenul reclamanților din dosarul nr._, M. I. și M. M..
Instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere neexistând nici un motiv ca pârâții M. I. și M. M. să demoleze o construcție ce nu îi împiedică pe reclamanții L. să-și exercite atributele dreptului de proprietate în limitele stabilite de lege.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților M. I. și M. M. la construirea gardului dintre cele două proprietăți, pe o porțiune de 11 m, având în vedere că din interogatoriul administrat în cauză reclamantului L. P., precum și din motivarea în fapt a întâmpinării formulate în dosarul nr._ (f. 21 nr. dosar în format vechi_ ) - ce are valoarea juridică a unei mărturisiri judiciare spontane - acesta a recunoscut că a desființat gardul din spatele construcției edificate de pârâții M. I. și M. M. și, totodată, în timpul procesului a edificat, însă nu pe hotarul dintre proprietăți astfel cum a fost stabilit în punctele 1-2-3 ale schiței raportului de expertiză întocmit de expert Spînescu S. și depus la fila 162 din dosar, un gard de beton în partea de nord, instanța apreciază solicitarea pârâților neîntemeiată.
Tocmai de aceea, a fost admis capătul de cerere cu același obiect, formulat de reclamanții M. I. și M. M. în dosarul nr._, fiind de neconceput ca reclamanții din dosarul nr._, respectiv L. P. și L. G. să își invoce propria culpă în desființarea gardului ce despărțea cele două proprietăți pentru a obține obligarea pârâților M. I. și M. M. la edificarea acestuia, aceștia fiind singurii ținuți la edificarea gardului despărțitor pe hotarul stabilit de expert, tot astfel cum l-au desființat. Este motivul pentru care instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În temeiul art. 274 C. proc. Civ, pârâții M. I. și M. M. au fost obligați să achite reclamanților L. P. și L. G. cheltuielile de judecată efectuate în cauză, respectiv taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, aferente capătului de cerere admis privind grănițuirea, onorariu de avocat și onorariu de expert, în total de 319,3 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat pârâții L. P. și L. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâții arată că la termenul din data de 08.10.2009 cauza înregistrată inițial sub nr._ a fost conexată cu dosarul nr._ reînregistrat pentru rejudecare sub nr._ .
În rejudecare instanța a administrat în dovedirea celor două cereri conexate proba cu înscrisuri, proba testimonială, cu interogatoriul părților și cu expertiza topografică numind să efectueze expertiza pe expertul P. marin care a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză răspunzând la obiectivele stabilite de către instanță, arătând că cele două terenuri nu se suprapun în niciun fel că pârâții nu ocupă din terenul reclamanților și a stabilit linia de hotar pe vechiul amplasament dintre c ele două proprietăți pe care în parte se mai află încă porțiuni din vechiul gard.
Pârâții menționează că la solicitarea intimaților reclamanți prima instanță a dispus completarea raportului de expertiză întocmit de expertul P. M. solicitând unui alt expert numitul Spînescu S. să întocmească un supliment în care să se stabilească exact linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Mai arată că expertul Spînescu S. a depus un supliment la raportul de expertiză fără a convoca părțile, a se deplasa la fața locului și a efectua măsurători, prin care a stabilit, răsturnând concluziile raportului de expertiză întocmit de P. M. o altă linie de hotar care nu ține cont de acte de proprietate, nici de poziția părților la care nu ține cont nici de actele proprietate, nici de poziția părților la care nu ține cont nici de actele de proprietate, nici de poziția părților la interogatoriu, nici de declarațiile martorilor audiați și nici de existența vechiului gard dintre cele două proprietăți care în parte se mai regăsește încă.
În mod greșit prima instanță a dat eficiență suplimentului la raportul de expertiză și a dat câștig intimaților reclamanți, admițând numai în parte cererea conexă a pârâților și a stabilit o linie de hotar după cum a dorit expertul care nu a fost niciodată să efectueze măsurători la fața locului și nici nu a îndeplinit procedurile legale de citare ale părților din dosar.
În drept, invocă art. 282 și urm. C.pr.civ.
Solicită, într-o primă teză admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar într-o teză subsidiară solicită admiterea apelului și reținerea cauzei și efectuarea unei noi expertize care să îndeplinească procedurile de citare dar și să stabilească starea de fapt în urma măsurătorilor efectuate și care să fie comparată cu expertiza efectuată la prima instanță de către expert P. M..
Analizand sentinta apelanta, prin prisma criticilor formulate de apelanti, dar si avnd in vedere probatoriul administrat in apel (declaratii de martori si expertiza tehnica), Tribunalul retine urmatoarele:
In esenta, critica formulata de apelanti a vizat admiterea numai în parte a cererii conexe a pârâților și stabilirea liniei de hotar avandu-se in vedere propunerea expertului care, potrivit sustinerilor apelantilor, nu a fost niciodată să efectueze măsurători la fața locului și nici nu a îndeplinit procedurile legale de citare ale părților din dosar.
In ceea ce priveste situatia de fapt, tribunalul retine ca, astfel cum reiese din inscrisurile depuse in probatiune, apelantii-parati Luta P. si Luta G. detin in proprietate suprafata de 200 mp teren situat in C., ., dreptul de proprietate al acestora rezultand din contractul de vanzare-cumparare nr. 3117/23.01.1981 care a stat la baza intocmirii certificatului de mostenitor nr. 36/25.05.1999 eliberat de BNP F. P. .
Potrivit raportului de expertiza intocmit in apel de catre comisia formata din 3 experti specialitatea topo-cadastru, in realitate, terenul detinut de catre apelati masoara 213 mp, din care 201 mp, reprezentand amplasamentul proprietatii, iar restul de 12 mp, reprezentand extindere pe domeniul public.
Proprietatea astfel descrisa a apelantilor se invecineaza pe latura de E cu proprietatea reclamantilor-intimati M. I. si M. M..
Terenul proprietatea acestora, astfel cu rezulta din contractul de vanzare-cumparare nr._/24.10.1994, are o suprafata de 300 mp si este situat in C., .. potrivit masuratorilor efectuate, terenul stapanit de reclamantii-intimati are o suprafata de 283 mp, din aceasta suprafata 269 mp reprezentand amplasamentul proprietatii, iar 14 mp – extindere in domeniul public.
Avand in vedere aceste aspecte, dar si adresa_/14.02.2011 eliberata de Primaria Municipiului C., instanta constata ca ambele parti si-au extins terenurile spre . domeniul public.
La efectuarea masuratorilor, comisia de experti a tinut seama de constructiile efectuate de parti, precum si planul-anexa la autorizatia de instrainare nr. 460/30.12.1972 emisa de Consiliul Popular al Municipiului C..
Expertii au determinat ca limita ., limita fundatiei locuintei apelantilor, si in continuare catre nord, intre punctele 28-37-39 – limita marcata cu tevi metalice (fost gard). Expertii au mai precizat ca pe portiunea de limita intre punctele 30-39, apelantii Luta au edificat un gard zidit, paralel cu fostul gard, pe terenul propriu.
Astfel cum a concluzionat comisia de experti, avandu-se in vedere toate inscrisurile de la dosar, limita . aliniamentul punctelor 39-72 evidentiata pe planul de situatie anexa 2 din raportul de expertiza depus pentru termenul din 22.02.2013 (fila 191 si urmatoarele dosar apel).
La solicitarea instantei (incheierea din 17.05.2013), comisia de experti a concluzionat ca, avand in vedere anexa 2 la raportul de expertiza intocmit pentru termenul din 22.02.2013, apelantii-parati Luta ocupa din terenul intimatilor-reclamanti M. o suprafata de 4 mp, determinata de conturul punctelor 35-28-27-26-24-67-72-35, evidentiata in planul de situatie anexa 3 din raspunsul la obiectiuni, formulat la data de 09.09.2013 (fila 229 si urmatoarele dosar).
Nu poate fi retinuta sustinerea apelantilor, potrivit careia concluziile expertilor ar fi simple supozitii, dat fiind faptul ca, in speta, comisia de experti a efectuat masuratorile si a determinat limita de hotar dintre cele doua fonduri, avand in vedere actele de proprietate aflate la dosarul cauzei, dar si declaratiile martorilor audiati in faza apelului.
Totodata, suplimentul la raportul de expertiza este in concordanta cu limita . la actele de proprietate si semnele vechi de hotar, precum si la dimensiunile terenurilor detinute de parti (comisia de experti retinand ca, potrivit actelor de proprietate analizate, terenul intimatilor trebuie sa aiba o latime de 9,00 mp, iar terenul apelantilor – o latime de 11 mp.)
Nu poate fi admisa in tot nici solicitarea intimatilor-reclamanti M., in sensul obligarii apelantilor de a le lasa in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 12 mp, aceasta sustinere a reclamantilor fiind infirmata de probatoriul administrat in cauza, potrivit caruia suprafata ocupata de paratii-apelanti este de 4 mp.
Totodata, nu poate fi admisa nici solicitarea acestora de a valida raportul de expertiza in varianta propusa prin anexa 4, in care s-a facut o repartizare proportionala a terenului, corespunzator suprafetelor mentionate in actele de proprietate, aceasta modalitate de granituire neavand suport legal, cu atat mai mult cu cat terenurile nu provin din acelasi corp de proprietate.
Esența acestui litigiu rezidă în determinarea posesiei legitime exercitată asupra celor două terenuri învecinate, respectiv, încadrarea fiecărui proprietar în limitele fizice ale proprietății sale, cu respectarea configurației terenului.
Este un fapt bine cunoscut că suprafețele menționate în actele vechi de proprietate nu corespund cu realitatea fizică din teren, putând exista plusuri sau minusuri care nu sunt rezultatul unei ocupări abuzive ci, pur și simplu, al determinării inexacte a suprafețelor, în lipsa unor instrumente de măsurare performante și adecvate.
Față de caracterul relativ și aproximativ al suprafețelor menționate în actele vechi de proprietate, dar și în cele mai recente, pentru că în județul D. au început să se facă măsurători exacte ale terenurilor, cu instrumente tehnice performante, de abia de la 01.07.1999, când a fost pusă în aplicare efectiv Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară), pentru rezolvarea situațiilor litigioase de acest gen este esențial a se stabili nu atât plusurile sau minusurile de teren față de actele de proprietate, cât încadrarea în limitele fizice ale proprietății, respectarea obiectului material al dreptului de proprietate, cu alte cuvinte a configurației terenului și a semnelor naturale sau artificiale de hotar stabilite în timp.
Suprafața menționată într-un act de proprietate nu are, în sine, o forță probantă absolută în ceea ce privește întinderea obiectului material al acelui drept, mai ales dacă acel act a fost întocmit înainte de punerea în aplicare a Legii nr.7/1996; realitățile aplicării acestui act normativ au dovedit că suprafețele din acte nu au cum să corespundă, cu exactitate, cu situația fizică, lipsa unei organizări cadastrale adecvate și sistemul de publicitate imobiliară personală (anterioare datei de 1 iulie 1999) conferind suprafețelor înscrise în acte caracterul relativ și aproximativ menționat mai înainte.
Existând, așadar, o realitate fizică și o realitate scriptică ce nu coincid, este necesar ca dreptul de proprietate să fie raportat la obiectul său material, care are întotdeauna anumite limite fizice, pentru că el constituie „bunul” susceptibil de apropriațiune juridică, iar numai prin încălcarea acestor limite se aduce atingere acestui drept, și nu prin simplul fapt că unul dintre vecini posedă mai mult decât în acte, iar celălalt mai puțin.
Actiunea in granituire nu poate fi respinsa, asa cum solicita intimatii M. I. si M., intrucat, conform practicii judiciare, actiunea in granituire isi justifica ratiunea atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, cat si in situatia in care astfel de semne exista, dar nu au fost stabilite prin intelegerea partilor sau prin hotarari judecatoresti si sunt contestate de parti.
Asa, fiind, va admite apelul formulat de apelanții-pârâți L. G. și L. P. (acesta din urmă decedat pe parcursul procesului, locul său fiind luat de moștenitorii L. G., în calitate de soție supraviețuitoare, L. C.-G. și L. E.-A., în calitate de descendente de gradul I, va schimba, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că va stabili linia de hotar între proprietățile părților, situate în mun. C., . (reclamanții M.) și nr. 42 (pârâții L.), jud. D., pe aliniamentul punctelor 39-30-29-35-72, conform planului de situație ce reprezintă anexa nr. 3 (fila 231 dosar apel) la raportul de expertiză întocmit în faza apelului de către experții G. M., T. V. și D. C., schiță atașată răspunsului la obiecțiuni depus la data de 09.09.2013 sub nr._ (filele 229, 230 dosar apel).
Va obliga pârâții L. G., L. C.-G. și L. E.-A. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților M. I. și M. M. suprafața de 4 mp teren intravilan, situată la limita dintre cele două proprietăți și cuprinsă între punctele 35-28-27-26-24-67-72-35, astfel cum este identificată în răspunsul la obiecțiuni și planul de situație anexa nr. 3, acte întocmite de către cei trei experți menționați anterior și aflate la filele 229-231 dosar apel.
Va respinge capătul de cerere formulat de reclamanții M., având ca obiect obligarea pârâților L. la demontarea gardului despărțitor dintre cele două proprietăți și construirea acestuia pe linia de hotar, date fiind concluziile raportului de expertiza, potrivit carora apelantii Luta au edificat un gard zidit, paralel cu fostul gard, pe terenul propriu.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, Tribunalul retine ca, potrivit dispozitiilor art.584 Cod civil, cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate, aceste prevederi reprezentand o reglementare speciala a modalitatii în care se stabilesc cheltuielile de judecata în raport cu dispozitiile art.274 Cod procedura civila care reprezinta dreptul comun în materia cheltuielilor de judecata.
Modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecata nu este legata de numarul capetelor de cerere admise ori respinse, întrucât aceste cheltuieli au fost facute prioritar pentru solutionarea capatului de cerere în granituire si numai în functie de trasarea liniei de hotar s-a putut stabili daca una din parti ocupa din terenul celeilalte.
Cheltuielile efectuate de reclamantii M. in cele doua ciclusi procesuale se ridica la suma de 7087 lei, instanta retinand sumele platite de acestia cu titlul de taxe timbru, timbre judiciare, onorarii de expert si onorarii de avocat.
La randul lor, paratii Luta au efectuat in cele doua cicluri procesuale cheltuieli de judecata in cuantum de 3782 lei (taxe timbru, timbre judiciare, onorarii de expert si onorarii de avocat).
Asa fiind, vor fi compensate, în parte, cheltuielile de judecată suportate de părți în ambele cicluri și etape procesuale, urmand ca instanta sa dispuna obligarea apelanților-pârâți L. G., L. C.-G. și L. E.-A. la plata sumei de 3.305 lei cu acest titlu către intimații-reclamanți M. I. și M. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții-pârâți L. G. și L. P. (acesta din urmă decedat pe parcursul procesului, locul său fiind luat de moștenitorii L. G., domiciliată în mun. C., ., jud. D.,în calitate de soție supraviețuitoare, L. C.-G. și L. E.-A., în calitate de descendente de gradul I), domiciliate în C., ., județul D. împotriva sentinței civile nr.5379/21.03.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. I. și M. M., ambii domiciliați în mun. C., ., jud. D..
Schimbă, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că:
Stabilește linia de hotar între proprietățile părților, situate în mun. C., . (reclamanții M.) și nr. 42 (pârâții L.), jud. D., pe aliniamentul punctelor 39-30-29-35-72, conform planului de situație ce reprezintă anexa nr. 3 (fila 231 dosar apel) la raportul de expertiză întocmit în faza apelului de către experții G. M., T. V. și D. C., schiță atașată răspunsului la obiecțiuni depus la data de 09.09.2013 sub nr._ (filele 229, 230 dosar apel).
Obligă pârâții L. G., L. C.-G. și L. E.-A. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților M. I. și M. M. suprafața de 4 mp teren intravilan, situată la limita dintre cele două proprietăți și cuprinsă între punctele 35-28-27-26-24-67-72-35, astfel cum este identificată în răspunsul la obiecțiuni și planul de situație anexa nr. 3, acte întocmite de către cei trei experți menționați anterior și aflate la filele 229-231 dosar apel.
Respinge capătul de cerere formulat de reclamanții M., având ca obiect obligarea pârâților L. la demontarea gardului despărțitor dintre cele două proprietăți și construirea acestuia pe linia de hotar.
Înlătură dispozițiile din sentință privind obligarea părților la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
Compensează, în parte, cheltuielile de judecată suportate de părți în ambele cicluri și etape procesuale și dispune obligarea apelanților-pârâți L. G., L. C.-G. și L. E.-A. la plata sumei de 3.305 lei cu acest titlu către intimații-reclamanți M. I. și M. M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Noiembrie 2013.
Președinte, D. O. | Judecător, M. R. H. | |
Grefier, C. D. A. |
Red.jud.M.R.H.
Tehn.F.M./6 ex.
Jud.fond.Fl.C.M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1127/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1319/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
