Accesiune. Decizia nr. 1165/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1165/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 23566/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1165/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul M. C. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu reclamanții J. L., J. E., împotriva sentinței civile nr. 4117 din 14 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr,_, având ca obiect accesiune .
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns intimații reclamanți J. L. rep. de av. S. M., J. E. asistat de av. S. M. lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus taxa de timbru în cuantum de TT 272,10 lei + TJ, s-a depus întâmpinare cu un exemplar pentru comunicare, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe recurs.
Av. S. M. pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, respingerea excepției lipsei calității, recurentul pârât are calitate procesuală pasivă, renunță la excepția netimbrării recursului, depune concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin cererea precizată formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C., reclamanții J. E. si J. L., în contradictoriu cu pârâtul M. C., prin Primar, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate dobândit prin accesiune asupra imobilelor, casa de locuit, compusă din P+M,fântâna și gard pe care le-a edificat pe terenul proprietatea sa, situat în Municip. C., T.27, P.10, jud.D., teren pe care l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr.1976/10.08.2005 si care are număr cadastral_/5/1 fiind înscris in CF nr._ C.,în drept,fiind invocate disp. art. 111 C. și art.489 din C civ, în vigoare la momentul edificării locuinței.
Legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.4117/14.03.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamații J. L. și J. E., în contradictoriu cu pârâtul M. C. Prin Primar.
A fost omologat raportul de expertiză .
S-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale asupra imobilelor -casă de locuit tip P + M, fântână și gard ( împrejmuire) situate pe terenul proprietatea reclamanților în municipiul C., T 27, P 10, având ca vecinătăți: la N - proprietate C., la S- G. V., la E- cale de acces, la V- proprietate, conform concluziilor raportului de expertiză omologat, întocmit de expertul desemnat M. F. și care face parte integrantă cu prezenta hotărâre .
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut ca situație de fapt,că reclamanții au edificat un imobil construcție –casă de locuit în suprafață construita de 97 mp,tip P+M,cu trei camere la parter și cu patru camere la etaj (conform raportului de expertiză, pe terenul coproprietate in suprafața de 600 mp, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr.1976/10.08.2005 ,situat în municipiului C. T.24,P.10,avînd ca vecini, la N-Cenuse, la E-cale de acces,la S- Gidea V.,la V-proprietate,conform concluziilor raportului de expertiză omologat în cauză( ).
Față de împrejurările de fapt arătate rezultă că reclamanții sunt proprietarii imobilului casei cu destinație de locuință descrisă mai sus în temeiul accesiunii imobiliare artificiale fiind îndeplinite dispozițiile legale în materie, astfel că acțiunea este întemeiată urmând a fi admisă.
Instanța a avut în vedere disp. art. 489 si art. 492 din C civ și art .111 Cpciv.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul M. C. prin Primar, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. C. prin Primar.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea este nelegală întrucât acțiunea în constatare este inadmisibilă față de dispozițiile art. 111 C.proc.civ, reclamanta adresându-se direct instanței de judecată cu scopul de a substitui certificatul menționat printr-o hotărâre judecătorească. Cererea formulata de catre reclamant este inadmisibila in conditiile in care exista la dispozitia acestuia o cerere in realizarea dreptului si anume cererea de eliberare a unei autorizatii de construire.
Prezumtia de proprietate instituita de art.492 C.civ este una relativa si presupune in acceptiunea recurentului existenta a doi proprietari: unul asupra terenului si altul asupra materialelor sau unul asupra terenului si altul asupra constructiei, ipoteze de fapt care in speta nu isi gasesc aplicarea.
Se invedereaza ca in urma analizei Noului Cod Civil, legiuitorul a inteles sa ofere protectie juridica bunei credinte, imprejurare care in cauza nu se regaseste. Astfel, se reclama existenta unui abuz de drept prin promovarea unei astfel de cereri care are drept scop eludarea Legii 50/1991, prin neplata unei taxe de autorizare. In aprecierea recurentului, dreptul de proprietate se constituie conditionat de autorizarea data in conditiile legii.
Astfel,dispozitiile Legii 50/1991 si ale Legii 350/2001, sunt dispozitii cu caracter derogator, impunind restrictii ale dreptului de proprietate asupra constructiilor compatibile cu art 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO. In argumentarea adusa se mai adauga si dispozitiile Legii 7/1996 care in privinta obligativitatii autorizatiei de construire sunt interpretare in acelasi sens.
Tot in sustinerea interpretarii aratate sunt enumerate si Deciziile 199/2005, 159/2005 ale Curtii Constitutionale.
Se interpreteaza ca dispozitiile Legii 50/1991 au caracter special, derogator in raport de dispozitiile de drept comun in materie reglementate de Codul Civil ce guverneaza constituirea dreptului de proprietate si in consecinta cu prioritate se aplica legea speciala si nu Codul Civil.
Si sub acest aspect se apreciaza ca cererea este inadmisibila.
Consecintele admiterii cererilor prin care se constata dreptul de proprietate asupra constructiilor fara existenta unei autorizatii de construire legal eliberata, atrag cheltuieli de demolare si ofera de asemenea posibilitatea instrainarii constructiilor catre alte persoane datorita posibilitatii de intabulare ca urmare a obtinerii hotaririi judecatoresti de constatare.
În ceea ce privește critica referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C., se arată că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu este persoana obligată în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății și nici persoana față de care intimata-reclamantă să poată stabili existența unui drept potrivnic; așadar, Mun.C. nu are vocație concretă la imobilul construcție a intimatei și nu poate pretinde drepturi asupra patrimoniului acesteia atâta timp cât premisa Legii nr.50/1991 permite obținerea autorizației de construire în baza unei simple cereri și a unei documentații tehnice ori permite obținerea certificatului de atestare a edificării construcției.
In drept se invoca dispozitiile art 304 si 304 indice 1 C..
Recursul a fost legal timbrat.
Intimatul reclamant a depus concluzii scrise prin care s-a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
Analizind recursul din prisma motivelor invocate si a dispozitiile art 304 si 304 indice 1 C., Tribunalul il retine ca neintemeiat pentru urmatoarele motive:
In privinta exceptiei inadmisibilitatii acțiunii, invocata de recurentul-parat, intrucat fata de obiectul actiunii – constatarea dobandirii dreptului de proprietate asupra unei constructii in temiulart 492 C.civ., Tribunalul constata ca in speta nu se pune problema ca reclamanta sa aiba la indemana o alta actiune decat cea promovata, in speta nefiind aplicabile dispozitiile art. 111 C.pr.civ. privind caracterul subsidiar al actiunii in constatare, cu consecinta inadmisibilitatii unei asemenea actiuni in situatia in care reclamanta ar avea la indemana o actiune in realizarea dreptului.
Este neîntemeiată critica vizând nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 întrucât acest normativ nu condiționează existența sau recunoașterea a dreptului de proprietate asupra unei construcții de respectarea procedurii administrative ce o instituie cu privire la construirea unui imobil și pentru a cărei încălcare există sancțiuni specifice.
Inexistenta unei autorizații de construcție pentru imobilul construit înainte de . Legii 50/1991 nu poate limita dreptul reclamanților de a se adresa instanței de judecata pentru constatarea dreptului lor de proprietate dobândit prin accesiune imobiliara, aceasta deoarece temeiul juridic in raport de care se analizează cererea este cel dat de Codul civil de la 1864, iar nu de normele speciale din Legea nr. 50/1991. Astfel spus, constatarea dreptului de proprietate al reclamanților nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natura administrativa legate de inexistenta autorizației pentru a se putea afirma ca aceștia au tins, pe calea acțiunii de fata, sa eludeze dispozițiile Legii nr. 50/1991.
Și critica referitoare la greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 492 Codul civil de la 1864 ( în vigoare la data edificării construcției în litigiu) nu este întemeiată întrucât aceste dispoziții legale instituie o prezumție legală în sensul că orice construcție făcută pe un teren este prezumată a fi făcută de proprietarul terenului, cu materialele lui, până la proba contrară, iar intimații reclamanti invocă această prezumție în favoarea lor, susținând că sunt proprietarii construcției pe care autorii lor au edificat-o cu materialele lor, pe terenul lor.
Critica referitoare la lipsa calității procesuale pasive a recurentului nu poate fi reținută întrucât, deși nu este constructor al imobilului în litigiu, recurentul pârât are legitimitate procesuală pasivă întrucât în calitate de autoritate a administrației publice locale poate contesta dreptul de proprietate al intimaților reclamanți, întrucât această unitate administrativ teritoriala are in patrimoniul sau, pe lângă alte drepturi si datorii patrimoniale, un drept de proprietate asupra bunurilor din domeniul public si privat.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul, menținând sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. C. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu reclamanții J. L., J. E., împotriva sentinței civile nr. 4117 din 14 martie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr,_ .
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.V.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond:M.V.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 206/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1127/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
