Fond funciar. Decizia nr. 1549/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1549/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 4251/183/2012
Dosar nr._ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1549/2013
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. R. H.
Judecător: D. O.
Judecător: V. P.
Grefier: L. E. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de reclamanta recurentă N. M. I., împotriva sentinței civile nr. 741 din data de 21.02.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. DE FOND FUNCIAR CIOROIAȘI, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR D., D. G. și M. A., având ca obiect fond funciar.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ reclamanta N. M. I. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. de fond funciar de pe lângă Primăria . de fond funciar de pe lângă Prefectura D., D. G. și M. A., solicitând anulare parțială a Hotărârii Comisiei Județene nr. 555/19.02.2006, comunicată la 4.12.2012, în ceea ce privește poziția 14 din anexa nr. 23 cu privire la suprafața de 6, 50 ha teren, obligarea comisiei locale să emită o nouă anexă prin care să stabilească conform art. 5 lit. c din HG 890/2005 mărimea și întinderea dreptului de proprietate pentru reclamantă cu o suprafață de 6,145 ha, iar pentru pârâtele D. G. și M. A. suprafața de 0,35 ha, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a susținut că, potrivit adeverinței nr. 537 eliberată la 15.10.1997 de Consiliul Local Cioroia și S. P. a figurat în perioada anilor 1956-1958 la poziția 52, vol. V din registrul agricol cu suprafața de 12, 29 ha teren agricol, că, la 23.01.1972, acesta a decedat, având ca moștenitori pe S. D. în calitate de fiu și pe ea în calitate de nepoată de fiică și că la 18.02.1992 a decedat și S. D., având ca moștenitori pe B. I., D. G. și M. A..
A mai susținut că, la 28.02.1995, s-a eliberat titlul de proprietate nr. 733-_ pentru suprafața de 5,79 ha prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii 18/1991 pe numele lui S. D., ca moștenitor al autorului S. P. și că, din totalul de 12,29 ha teren deținut de acesta din urmă, ca urmare a eliberării titlului de proprietate menționat, mai rămânea de reconstituit suprafața de 6,50 ha., că la 6.03.1998 a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform art. 8 și 13 din legea 18/1991, înregistrată la Primăria .. 89 pentru această diferență și că, la 4 și 18.03.1998, au formulat cererii pentru aceeași suprafață și pârâtele D. G. și M. A., deși erau îndreptățite doar la reconstituirea suprafeței de 0,35 ha.
De asemenea, a susținut că, prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 555/19.02.2006, comunicată la 4.12.2012, la poziția 14 din anexa 23 a fost validată, atât ea, cât și cele două pârâte cu suprafața de 6,50 ha, cu toate că acestora li se reconstituise dreptul de proprietate ca moștenitoare ale defunctului S. D. pentru suprafața de 5,79 ha teren.
În final, a susținut că, după autorul S. P., îi revenea suprafața de 6,145 ha teren, iar celor două pârâte și numitei B. I. suprafața de 6,145 ha, a făcut referire la prevederile art. 13 alin. 3, art. 8, art. 9 alin. 3, art. 11 alin. 3, art. 53 alin. 1 din legea 18/1991 și la art. 10 alin. 1 din Hotărârea nr. 1172/2001.
În drept, a invocat dispozițiile art. HG 890/2005 și art. III din Legea 169/ 1997 actualizată.
A atașat la acțiune cererea din 12.11.2012 adresată Prefectului jud. D., răspunsul acestuia din 3.12.2012, Hotărârea Comisiei Județene nr. 555/19.02.2006, anexa 23, cererea din 12.11.2012 adresată Primarului . primire din 14.11.2012, adeverința nr. 537 eliberată la 15.10.1997 de Consiliul Local Cioroiași, titlul de proprietate nr. 733-_ din 28.02.1995, cererea sa pentru reconstituirea dreptului de proprietate, precum și cele formulate de pârâtele D. G. și M. A., extrase din registrul de deces privind pe S. D., S. P. și N. N., certificatul de moștenitor nr. 713 din 3.07. 1992 eliberat de notariatul de Stat Local Băilești, actul său de identitate și acte de stare civilă.
La 22.01.2013 s-a solicitat Comisiei Locale Cioroiași să comunice dacă și când a fost comunicată reclamantei N. M. I., aflată la poziția 14 din anexa 23, Hotărârea Comisiei Județene D. nr. 555/2006, iar în cazul în care a fost comunicată să înainteze instanței dovezile de comunicare ale acestei hotărâri, răspuns înaintat de Primăria ..02.2013 cu adresa nr. 3328 din 20.02.2013.
Prin sentința civilă nr. 741/21.02.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea formulată de reclamanta N. M. I. împotriva hotărârii Comisiei Județene nr. 555/19 februarie 2006 a Comisiei Județene de fond funciar de pe lângă Prefectura D., în contradictoriu cu C. L. de fond funciar de pe lângă Primăria . de fond funciar de pe lângă Prefectura D., D. G. și M. A..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reconstituirea dreptului de proprietate petentei s-a făcut urmare a repunerii în termen prin dispozițiile legii nr. 247/2005. Repunerea în termen a vizat toți moștenitorii, inclusiv cei care au mai solicitat alte terenuri în temeiul legii 18/1991.
Este nerelevant că pârâta M. A. a solicitat și a primit teren în calitate de moștenitoare a autorului comun anterior depunerii cererilor în temeiul legii 169/1997, întrucât dispozițiile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 au rămas aplicabile, în sensul că titlul de proprietate se va elibera pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să se desocotească potrivit dreptului comun.
Așa fiind, hotărârea atacată este conformă legii, iar plângerea este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat reclamanta N. M. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta a arătat că hotărârea primei instanțe este nemotivată, reținându-se că repunerea în termen a vizat toți moștenitorii, inclusiv cei care au mai soli citat alte terenuri în temeiul Legii nr. 18/1991.
Recurenta a arătat că, la data emiterii anexei 23, pârâtele nu erau îndreptățite a beneficia de suprafața totală de 6,50 ha în indiviziune cu reclamanta, întrucât acestea aveau dreptul dar la suprafața de 0,36 ha, așa cum a susținut, acestea fiind beneficiare ale titlului de proprietate nr. 733-_, pentru suprafața totală de 5,79 ha.
A mai arătat că, dintr-un total de 12,29 ha teren deținut de către S. P., ca urmare a eliberării titlului de proprietate mai sus citat, mai rămânea de reconstituit suprafața de 6,50 ha teren, întrucât în perioada anilor 1956-1958 a figurat cu această suprafață de teren la registrul agricol din anii 1959-1963.
Prin HCJ nr. 555/19.02.2006 și comunicat la data de 04.1.2012, la poziția 14, din Anexa nr. 23 au fost validate atât recurenta, cât și pârâtele D. G., și M. A. cu suprafața de 6,50 ha, cu toate că acestora, în calitate de moștenitoare după S. D., li se reconstituise dreptul de proprietate pentru suprafața de 5, 79 ha teren.
Recurenta a precizat că, în mod eronat, au fost validați cu toții, cu acea suprafață, deoarece, în mod legal, aceasta trebuia să fie validată cu suprafața de 6,15 ha, iar pârâtele D. G. și M. A. trebuia să fie validate cu suprafața de 0, 35 ha, aceasta fiind suprafața totală pentru care sunt îndreptățite să le fie reconstituit dreptul de proprietate.
De asemenea, recurenta a arătat că, de pe urma decesului lui S. P., au rămas ca moștenitori S. D., în calitate de fiu și N. N., în calitate de fiică, fiecare având dreptul la câte ½ din suprafața de 12,29 ha.
Astfel, pârâtele B. I., D. G. și M. A. aveau dreptul la 6,145 ha teren, iar recurenta avea dreptul la 6,145 ha.
Recurenta a arătat că HCJ nr. 555/2008 a fost comunicată abia la data de 04.12.2012.
Recurenta a criticat soluția adoptată și prin prisma art. 129 alin. 4 C.pr.cvi. în sensul că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ și nu a administrat probe în vederea aflării adevărului.
În drept, s-au invocat art. 3041 C.pr.civ., H.G. nr. 898/2005, art. III din Legea nr. 169/1997.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La data de 27.06.2013, intimata M. A. a depus la dosar întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția tardivității formulării recursului și, în subsidiar, respingerea recursului, prezentând un istoric al proprietății părților (filele 16-17).
În susținerea întâmpinării intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri, în fotocopie: comunicare sentință civilă, sentința civilă recurată, TDP nr. 733-_ din data de 28.02.1995 și CI intimată (filele 18-22).
Recurenta a depus la dosar concluzii scrise (filele 23-27).
Părțile nu au solicitat încuviințarea și administrarea probei cu noi înscrisuri conform disp. art. 305 C.p.c.
Analizând materialul probator administrat în cauză sub aspectul excepției tardivității formulării recursului, excepție invocată, prin întâmpinare, de către intimata M. A. și care are prioritate cu privire la soluționare, raportat și la disp. art. 137 alin. 1 C.p.c., instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 301 C.p.c., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, instanța reține că, potrivit dovezii de comunicare către recurenta petentă (depusă la dosarul de fond la fila 64), aceasta a primit hotărârea recurată la data de 29.04.2013, iar recursul formulat de către aceasta a fost depus prin poștă și comunicat către instanță, la data de 13.05.2013, chiar dacă a fost înregistrat la instanța de fond la data de 16.05.2013, deci în cadrul termenului legal prevăzut de disp. art. 301 C.p.c. și calculat în raport de disp. art. 101 alin. 1 C.p.c. (data de 15.05.2013), motiv pentru care acesta nu poate fi considerat ca fiind tardiv depus.
Pentru toate aceste motive, tribunalul va respinge excepția tardivității declarării recursului, ca neîntemeiată.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs, dar și în raport de disp. art. 3041 C.p.c., tribunalul constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ reclamanta N. M. I. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. de fond funciar de pe lângă Primăria . de fond funciar de pe lângă Prefectura D., D. G. și M. A., solicitând anulare parțială a Hotărârii Comisiei Județene nr. 555/19.02.2006, comunicată la 4.12.2012, în ceea ce privește poziția 14 din anexa nr. 23 cu privire la suprafața de 6, 50 ha teren, obligarea comisiei locale să emită o nouă anexă prin care să stabilească conform art. 5 lit. c din HG 890/2005 mărimea și întinderea dreptului de proprietate pentru reclamantă cu o suprafață de 6,145 ha, iar pentru pârâtele D. G. și M. A. suprafața de 0,35 ha, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 741/21.02.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea formulată de reclamanta N. M. I. împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 555/19 februarie 2006 a Comisiei Județene de fond funciar de pe lângă Prefectura D., în contradictoriu cu C. L. de fond funciar de pe lângă Primăria . de fond funciar de pe lângă Prefectura D., D. G. și M. A..
Tribunalul reține că autorul părților din prezenta cauză, bunicul S. P., a figurat în Registrul Agricol pentru anii 1959-1963, vol. V, poziția 52, cu o suprafață totală de teren arabil de 12, 29 ha.
S. P. a avut ca moștenitori pe S. D., fiu și pe N. N., fiică, ambii decedați, așa după cum rezultă din actele de deces depuse la dosar (filele 20 și 22 din cadrul dosarului de fond).
Moștenitoarele numitului S. D. sunt M. A., D. G. și B. I. așa după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 713/1992 din data de 03.07.1992, depus la fila 21 din cadrul dosarului de fond, iar moștenitoarea numitei N. N. este recurenta petentă din prezenta cauză, N. M. I., așa după cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei (filele 22-25 din cadrul dosarului de fond).
Prin TDP nr. 733-_ din data de 28.02.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate după S. P. pentru o suprafață de teren de 5, 7900 ha, în favoarea lui S. P. D. (fila 15 din dosarul de fond).
Titlul de proprietate eliberat pe numele autorului intimatelor, numitul S. D., s-a emis în baza dispozițiilor legii nr. 18/1991, ca urmare a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către acesta, iar, până în prezent, acest titlu nu a fost contestat de către niciuna dintre părți sau anulat, fiind considerat ca valabil emis.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă însă că petenta recurentă, în calitate de moștenitoare a autoarei sale, numita N. N., predecedată tatălui său (la data de 12.08.1970) și bunicului recurentei, numitul S. P. (la data de 23.01.1972), a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit legii nr. 18/1991, cu privire la suprafața de teren de 5, 7900 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate doar autorului intimatelor, numitul S. D., potrivit titlului de proprietate mai sus menționat, recurenta nedepunând nicio dovadă în acest sens, în cadrul dosarului de față.
Prin cererile înregistrate sub nr. 101/18.03.1998 (M. A.), nr. 86/04.03.1998 (D. G.) și nr. 89/06.03.1998 (N. M. I.), părțile, potrivit disp. art. 9 din legea nr. 169/1997, au solicitat reconstituirea suprafeței de teren de 6, 50 ha, după autorul lor comun, bunicul S. P., suprafață de teren reprezentând diferența dintre totalul deținut de autorul comun în registrul agricol din anii 1959-1963 (12, 29 ha) și suprafața de teren reconstituită prin TDP nr. 733-_ din data de 28.02.1995 (5, 7900 ha).
Prin HCJ nr. 555/19.02.2006 au fost validate recurenta petentă N. M. I. și intimatele M. A. și D. D. G. cu suprafața de 6, 50 ha, în anexa 23.
Tribunalul constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că reconstituirea dreptului de proprietate petentei s-a făcut ca urmare a repunerii în termen, prin prisma dispozițiilor legii nr. 169/1997, iar repunerea în termen a vizat toți moștenitorii, inclusiv pe cei care au mai solicitat alte terenuri în temeiul legii 18/1991.
Prin urmare, nu are nicio relevanță că intimatele dețin în proprietate deja suprafața de teren de 5, 7900 ha, după autorul S. P., în calitatea lor de moștenitoare directe ale numitului S. D., în contextul în care doar acesta din urmă a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, conform legii nr. 18/1991, pentru această suprafață de teren, iar recurenta petentă nu a dovedit îndreptățirea pentru o astfel de suprafață de teren prin formularea unei cereri de reconstituire în același sens.
Potrivit disp. art. 13 alin. 3 din legea 18/1991 "titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun".
În acest context, teza recurentei petente potrivit căreia doar aceasta ar mai fi îndreptățită pentru despăgubiri conform anexei 23 cu privire la suprafața de teren de 6, 145 ha, iar intimatele doar pentru diferența de suprafață de teren de 0, 35 ha nu este corectă, în speță nefiind aplicabile principiile devoluțiunii legale, ci dispozițiile legii speciale a fondului funciar, respectiv disp. art. 13 alin. 3 din legea nr. 18/1991, așa după cum corect a reținut și prima instanță, reconstituirea dreptului de proprietate fiind făcută doar în persoana moștenitorilor care au și formulat cereri în termen legal, urmând ca aceștia să procedeze, ulterior, potrivit dreptului comun.
Tribunalul mai constată că petenta recurentă, împreună cu intimatele, au fost validate în anexa 23 cuprinzând despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedată, respectiv pentru suprafața de teren de 6, 50 ha, pe numele acestora nefiind emis un titlu de proprietate comun.
Pentru toate aceste motive, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 teza a-II-a C.p.c., având în vedere că, în cauză, nu este incident vreun caz de nulitate prevăzut de legea nr. 169/1997, tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta recurentă N. M. I., împotriva sentinței civile nr. 741 din data de 21.02.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. DE FOND FUNCIAR CIOROIAȘI, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR D., D. G. ȘI M. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursului, ca neîntemeiată.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta recurentă N. M. I., împotriva sentinței civile nr. 741 din data de 21.02.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. DE FOND FUNCIAR CIOROIAȘI, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR D., D. G. ȘI M. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 01 Octombrie 2013.
Președinte, M. R. H. | Judecător, D. O. | Judecător, V. P. |
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 2 ex./18.10.2013
Jud. fond: M. P.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1673/2013. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
