Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 2085/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2085/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 31056/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2085/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător L. C. C.
Judecător D. G.
Grefier I. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții M. N. și M. M., pe de o parte și recurenții B. E., B. V. pe de altă parte, împotriva sentintei civile nr._/12.07.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. I. G., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă M. M. asistată de avocat A.B. și în calitate de apărător pentru recurentul lipsă M. N., recurentul intervenient în nume propriu B. E. asistat de avocat M.V., lipsă fiind intervenienta în nume propriu B. V. reprezentată de av. V. și intimatul pârât D. I. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Avocat V. depune la dosar sentința civilă nr._/25.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, înscris pe care îl comunică și apărătorului recurenților, av. A. B. care arată că recurenții au formulat recurs la această sentință și nu este o hotărâre irevocabilă
Instanța ia act că s-a depus această sentință civilă și nu este necesară comunicarea acestei către părțile lipsă după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul convențional al recurenților, av. A.B. solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Arată că reclamanții au chemat în judecată pe pârâtul D., solicitând să fie suplinit acordul pârâtului vânzător la perfectarea contractului de vânzare -cumpărare, pronunțând o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare, instanța nu avea cum să-l oblige pe pârât să se prezinte la N., este o eroare de redactare, s-au făcut demersuri pentru prezentarea pârâtului la N., și în ce privește cererea de intervenție, această cerere s-a respins ca neîntemeiată.
Av. V. pentru recurentii intervenienti în nume propriu, solicită admiterea recursului formulat de aceștia, casarea sentintei și trimiterea spre rejudecare conform art.304 pct. 4 c.pr. civilă pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra limitelor investiției sale, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea sentintei în sensul admiterii cererii de interventie, fără cheltuieli de judecată, eventual urmând a le solicita pe cale separată.
Arată că este un dispozitiv care reprezintă o premieră absolută, instanța spune că obligă pe pârât să se prezinte la N. să încheie contractul în formă autentică și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare, instanța a încălcat articolul 129 și Legea 304/2004, fiind incidente dispozitiile art.304 pct. 4 C.pr. civilă, prin decizia civilă 4868/2002 a Curții de Apel C. rămasă definitivă și irevocabilă s-a respins acțiunea formulată de D. I. G. având ca obiect demolarea gardului ce separa și asigura folosința exclusivă a suprafeței de 68 mp.,Curtea a statuat că părțile au construit de comun acord gardul, construcția acestui gard a fost voința reală și neviciată și nu poate fi modificat decât tot prin acordul părților, existența conventiei intervenită la executorul judecătoresc a fost recunoscută la interogatoriu chiar de pârâtul D..
Cu privire la recursul formulat de recurentii M., arată că, în principal, este unul admisibil prin prisma casării și trimiterii spre rejudecare, dar în condițiile în care instanța l-a obligat pe pârât să se prezinte la N. să încheiere contractul de vânzare cumpărare în formă autentică și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic,este evident că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.4 C.pr. civilă
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.11.2011, reclamanții M. N. și M. M. au chemat în judecată pe pârâtul D. I. G., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se suplinească acordul pârâtului vânzător la perfectarea contractului de vânzare cumpărare, pronunțând o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare.
În motivarea acțiunii, reclamanții arătat că, la data de 25.02.2011 a cumpărat de la numitul D. I. G. un imobil construcție compus dintr-o cameră de locuit, un hol și o baie situată în C., ., județul D., care a fost edificată de către reclamantul M. N. în anul 1967 înainte de căsătorie pe o suprafață de 129 mp ce reprezintă cota indiviză a reclamantului din suprafața totală de 258 mp .
Mai arată că au cumpărat o construcție formată din o cameră și o bucătărie de la pârâtul D. I. G., în baza unui act sub semnătura privată denumit" chitanță de vânzare cumpărare" cu prețul de 7000 lei, care a fost achitat în întregime la data de 25.02.2011, care ulterior acesta le-a dobândit conform certificatelor de moștenitor nr. 349/02.03.1995, 32/14.10.1997, 33/17.10.1997 precum și a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 4189/12.12.1997.
Mai arată că a stăpânit în mod public și sub nume de proprietar imobilul dobândit fără a fi tulburat vreodată în exercitarea posesiei utile, iar interesul în promovarea unei astfel de acțiuni constă în necesitatea de a avea un titlu de proprietate, plătind impozitele și taxele la zi.
În drept acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.1516,1527,1528,1669 cod civil și 111 Cod.pr.civilă.
În dovedirea acțiunii sunt depuse la dosar: împuternicirea avocațială nr._/14.11.2011, chitanțele nr._-102-0109/01.07.2011 și nr._-349-0029/15.12.2011, privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, convocarea nr.31/N/2011 din data de 04.07.2011 emisă de B. I. și I., încheierea nr.2154/26.07.2011 emisă de Biroul Notarial Lexus C., certificatelor de moștenitor nr.349/02.03.1995, 32/14.10.1997, 33/17.10.1997, actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 4189/12.12.1997, întâmpinare la cererea de intervenție, copia sentinței civile nr.6597/08.04.2011 pronunțată de către Judecatoria C. în dosarul nr._/215/2010, chitanța nr._/1 din data de 31.10.2012 în sumă de 500 lei reprezentând expert,interogatorii spre a fi administrate pârâtului Draculeț I. G. și intervenienților B. E. și B. V., raportul de expertiză, în specialitatea construcții civile, efectuat de expert D. P., raport la care reclamantul și intervenienții au formulat obiecțiuni, obiecțiuni care au fost respinse de către instanță, ca neântemeiate.
În susținerea acțiunii, reclamanții M. N. și M. M., prin apărător solicită proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului și proba cu expertiză tehnică, în specialitatea construcții civile.
În apărare pârâtul Draculeț I. G. depune la dosar; împuternicirea avocațială nr._/29.11.2012, întâmpinare în 3 exemplare, din care câte un exemplar se comunica reclamanților prin apărător și interveniențiilor, prin apărător, cerere de recuzare a expertului desemnat C. Ș., legal timbrată cu chitanța nr._-348- 0156/13.12.2012 în sumă de 4 lei, întâmpinare la cererea de intervenție, un set de înscrisuri aflate la filele 127-153 din dosar.
La termenul din data de 09.11.2012 pârâtul Draculeț I. G., prin apărător formulează întâmpinare prin care arată că este de acord cu pretențiile solicitate de către reclamanți și a fost înștiințat de aceștia să se prezinte la notar pentru autentificarea convenției de vânzare cumpărare încheiată cu aceștia la data de 25.02.2011, însă datorită problemelor de sănătate nu s-a putut deplasa.
La termenul din data de 17.02.2012, numiții B. E. și B. V., prin apărător au depus la dosar: cerere de intervenție în interes propriu în 3 exemplare, la care se atașează chitanța nr._-48-0003/17.02.2012, reprezentând taxă judiciară de timbru și un set de înscrisuri, respectiv copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4296/19.12.1997 la BNP G. C., copia sentinței civile nr.898/29.01.2002, pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul nr.8990/2001, decizia nr.4868/30.10.2002 pronunțată de către Curtea de Apel C., în dosarul nr.4895/civ/2002, procesul verbal nr.74/E/2003 încheiat la data de 23.09.2003 la BNP I. C., planșe foto, din care un exemplar se comunică apărătorului reclamanților.
La același termen de judecată, instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de către intervenienții B. E. și B. V., prin apărător, fiind incidente dispozițiile art.52 și urm Cod pr.civilă, dispunându-se conceptarea și citarea acestora în cauză în calitate de intervenienți .
La termenul din data de 18.01.2013, pârâtul Draculeț I. G., prin apărător formulează întâmpinare la cererea de intervenție formulată de către intervenienții B. E. și B. V., prin avocat M. V., prin care solicită respingerea acțiunii și disjungerea acestei cause care privește terenul în indiviziune de acțiunea introductivă care privește construcțiile efectuate de către pârâtul Draculeț I. G. și înstrăinate reclamanților.
La același termen de judecată reclamanții M. N. și M. M., prin apărător au invocat excepția lipsei calități procesuale active a intervenienților B. E. și B. V. și disjungerea cererii de intervenție în nume propriu întrucât ar duce la o tergiversare a soluționării cauzei, iar instanța a respins disjungerea cererii de intervenție în nume propriu a interveniențiilor B. E. și B. V., formulată de către avocat P. S. pentru reclamanți ca neântemeiată, întrucât prin încheierea de ședință din data de 17.02.2012 părțile nu s-au opus în principiu admiterii acesteia, în cauză fiind despre un teren în suprafață de 258 mp pentru care părțile sunt coproprietari .
În apărare intervenienții B. E. și B. V., prin avocat M. V., au solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimonială cu doi martorii, specialitatea construcții civile.
La termen de judecată din data de 19.011.2012, instanța a dat citire listei cu experți comunicată de Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul D., numindu-se ca expert în cauză pe C. Ș., specialitatea construcții civile, fixându-se un onorariu provizoriu de 1000 lei, câte 500 lei atât în sarcina reclamanților M. N. și M. M., prin apărător, cât și în sarcina intervenienților B. E. și B. V., prinapărător, stabilindu-se ca obiective: să se identifice imobilul construcție situiat în C., ., prin schiță și vecinătăți, daca această construcție a fost edificată pe terenul în suprafață de 129 mp, ce reprezintă cota indiviză a pârâtuoui din suprafața totală de 258 mp, să stabilească care este partea de construcție care a fost cumpărată de către reclamant în data de 30.07.2010 și daca pârâtul le-a dobândit prin moștenire, care este partea de construcție care face obiectul cauzei și dacă a fost edificată de către pârât în baza autorizației pentru executarea de lucrări nr.95/01.06.1967, expertul să identifice terenul situate în C., ., județul D., să identifice construcțiile, să stabilească dacă există garduri interioare ce impart terenul în mai mlte zone, să stabilească materiale din care sunt construite aceste garduri, precum și amplasamentul acestora, persoanele care au în posesie terenurile împărțite prin garduri despărțitoare interioare, să stabilească daca poe terenul pe care se solicită stabilirea unei folosințe exlusive de intervenienți pe . de canalizare și conducte de aducțiune apă, să depună schiță.
La termenul din data de 18.01.2013 pârâtul D. I. G. a formulat cerere de recuzare a expertului desemnat Cojocartu Ș. pe motiv că în 08.12.2012 a fost înștiințat de experta desemnată să se prezinte la data de 14.12.2012 orele 12,00 în vederea efectuării raportului de expertiză tehnică, fără ca aceasta să fi primit adresă din partea instanței că a fost numită expert în cauză .
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 27.02.2013 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/2015/2011, s-a respins cererea de recuzare formulată de către pârâtul D. I. G., prin apărător,ca neântemeiată, întrucât simpla adresă emisă la data de 07.12.2012 către expertul desemnat nu creează impresia că aceasta ar avea vreun interes în soluționarea cauzei de față .
La termenul din data de 08.03.2013 instanța din oficiu a admis cererea de înlocuire a expertului desemnat C. S., întrucât aceasta nu mai
dorește să efectueze raportul de expertiză în prezenta cauză și a dat citire listei cu experți comunicată de Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul D., procedându se la tragerea la sorți a expertului, conform art. 202 alin.1 Cod.pr.civilă, numind ca expert în cauză pe D. P., pentru efectuarea expertizei tehnice, în specialitatea construcții civile.
Instanța a procedat la luarea interogatoriilor intervenienților B. E. și B. V., la cererea apărătorilor părților, răspunsurile fiind consemnate în interogaatoriile luate ,interogatorii atașate la dosar .
Instanța a procedat la luarea interogatoriului pârâtului D. I. G., la propunerea intervenientului B. E., răspunsurile fiind consemnate în interogaatoriile luate ,interogatorii atașate la dosar
S-a luat declarație martorului T. G. V., care arată că este vecin cu pârâtul D. I. G., iar intervenientul B. E., în anul 2002 a cumpărat un teren pe care la închis cu gard de beton între casa familiei Draculeț și casa familiei I., iar terenul din spate a fost folosit exclusiv de către intervenienți
S-a luat declarație martorului L. A., care arată că imobilul construcție compus din 2 camere, un hol, construite din cărămidă și acoperite cu tablă a aparținut numitului D. I., iar pârâtul Draculerț G. a mai construit o anexă compusă din două camere și hol în continuarea casei .
Prin sentinta recurata, a fost admisa acțiunea formulată de către reclamanții M. N. și M. M., împotriva pârâtului D. I. G., și în contradictoriu cu intervenienții B. E. și B. V., cum a fost precizată .
A fost obligat pârâtul D. I. G. să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, cu privire la imobilul construcție compus dintr-o cameră de locuit, un hol și o baie, imobil situat în C., ., județul D. și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare.
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de către intervenienții B. E. și B. V., ca neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamanților suma de 1210 lei, cu titlu de chel. de judecată .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că între părți, la data de 25.02.2011, s-a încheiat convenția de vânzare cumpărare prin care pârâta Draculeț I. G. a vândut reclamanților M. N. și M. M., imobilul construcție compus dintr-o cameră de locuit, un hol și o baie situată în C., ., județul D., în schimbul sumei de 7000 lei .
În temeiul principiului executării în natura a obligațiilor, consacrat de dispozițiile art.1073 Cod civil și al prevederilor art.1077 Cod civil, conform cărora în cazul neexecutării obligațiilor de a face, creditorul poate fi autorizat să o aducă la îndeplinire pe cheltuiala debitorului, instanța de judecată are posibilitatea ca, în temeiul art.111 Cod pr. Civilă, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, suplinind astfel voința debitorului obligației de a face .
Având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, instanța a admis acțiunea formulată de către reclamanții M. N. și M. M., împotriva pârâtului D. I. G. și în contradictoriu cu intervenienții B. E. și B. V., ca întemeiată, cum a fost precizată, dispunându-se obligarea pârâtului D. I. G. să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, cu privire la imobilul construcție compus dintr-o cameră de locuit, un hol și o baie, imobil situat în C., ., județul D. și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare.
Astfel, instanța a respins cererea de intervenție formulată de către intervenienții B. E. și B. V., ca neîntemeiată, întrucât aceștia nu au făcut dovada cu probele administrate în cauză a celor solicitate prin cerere .
În baza art.274 alin. Cod.pr.civilă, instanța a obligat pârâtul D. I. G. să-i plătească reclamanților M. N. și M. M. suma de 1210 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M. N. ȘI M. M. și intervenienții B. E. și B. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului declarat de reclamanții M. N. și M. M., se arată că aceștia s-au adresat instanței cu o cerere de chemare in judecata a parâtului Draculet loan G. prin care au solicitat să fie suplinit acordul pârâtului vânzător la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, pronunțând hotărâre care să tină loc de act autentic de înstrăinare.
Astfel, la data de 25.02.2011 au cumpărat de la numitul, D. I. G. un imobil - construcție compus dintr-o cameră de locuit, un hol și o baie situată în C., ., Județul D..
Construcția este edificată de pârât în anul 1967, înainte de căsătorie, în baza autorizației pentru executare de lucrări Nr.95 din data de 01.06.1967 eliberata de către Consiliul Local al Municipiului C..
Menționează că această construcție a fost edificată pe terenul în suprafața de 129 mp reprezintă cota indiviză a pârâtului din suprafața totală de 258 mp.
Această suprafață de teren a fost înstrăinată anterior tot reclamanților M. N. si M. M., împreuna cu o construcție formată din o cameră și o bucătărie, pe care le-a dobândit paratul prin moștenire conform Certificatului de stenitor Nr. 349 din 02.03.1995, conform Certificatului de Moștenitor Nr. 32 din J0.1997, Certificatului de Moștenitor Nr. 33 din 17.10.1997 precum și în baza actului de partaj voluntar având încheierea de Autentificare Nr. 4189 din data de 12.1997.
Reclamanții au cumpărat imobilul descris mai sus în baza unui act sub semnătura privata denumit „ Chitanța de vânzare cumpărare „ cu prețul care a fost stabilit de comun acord de părți in cuantum de 7000 lei ( șapte mii lei ), care a fost achitat in întregime la data de 5.02.2011, data încheierii convenției de vânzare cumpărare.
Menționează că de la data încheierii actului am intrat în posesia imobilului, posesie și folosința netulburate pana in prezent.
Mai mult decât atât la data la care au încheiat convenția de vânzare cumpărare, terenul pe care se afla construcția era delimitat și împrejmuit de către vânzător.
Pârâtul s-a obligat, să facă demersurile necesare și să se prezente la un birou notarial pentru a autentifica actele de vânzare-cumpărare.
De la data încheierii actului a încercat de nenumărate ori să-l contacteze pe vânzător pentru a se prezenta la notar în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare I formă autentică, însă de fiecare dată primeam promisiuni fiind amânați de pe o zi pe tea, astfel că s-a ajuns ca până în prezent să nu autentifice actul de vânzare-cumpărare.
Consideră că prin refuzul pârâtului de a se prezenta la notar in vederea perfectării actelor de vânzare-cumpărare acesta și-a încălcat obligațiile asumate.
Având în vedere cele menționate mai sus, au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru imobilul construcție compus dintr-o cameră de locuit, un hol și o baie situată în C., ., Județul D..
Judecătoria C. prin sentința mai sus menționată a admis acțiunea formulată și a obligat pe pârâtul D. I. G. să încheie contractul de pozare cumpărare in forma autentica cu privire la imobilul in litigiu si sa se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare, a respins cererea I intervenție formulata de către intervenienții B. E. și B. V. ca întemeiată și a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată.
Consideră că Hotărârea instanței de fond este in parte nelegala si temeinica întrucât subsemnatul nu am solicitat obligarea paratului sa se prezinte I notar, ci am solicitat instanței sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de înstrăinare.
Astfel, instanța a pronunțat o hotărâre confuză și ambiguă întrucât a dispus de o parte obligarea pârâtului să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, iar pe de altă parte a dispus să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare.
Ori, reclamanții pe de o parte nu au solicitat ca instanța să-l oblige pe pârât să meargă la notar sa încheie actul în formă autentică, întrucât îl notificaseră în prealabil și nu dăduse curs prezentării la notar și mai mult a depus și întâmpinare prin care a fost de acord cu cererea formulată, iar pe de altă parte instanța este confuză când dispune să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare, întrucât chiar aceasta era îndrituită conform cererii formulate să pronunțe acest gen de hotărâre.
În ceea ce privește cererea de intervenție în mod legal a fost respinsă de instanța de fond având în vedere că obiectul pretențiilor din cererea de intervenție privea terenul și astfel nu avea legătura cu obiectul cererii de chemare în judecată care se referea la construcție, nefiind îndeplinite condițiile admisibilității cererii de intervenție în raport de art. 49 si urm C. pr.civ.
Cu privire la cheltuielile de judecată consideră că în mod greșit instanța l-a obligat doar pe pârât la achitarea acestora și nu și pe intervenienți, deși trebuia să fie obligați și intervenientii, având în vedere că dosarul a trenat pe rolul instanței o perioadă lungă de timp datorită cererilor și probelor solicitate de aceștia.
Având în vedere motivele invocate, probele administrate și disp art. 1073 -1077 C. civ., solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare, cu cheltuieli de judecată.
In drept invocă dispozițiile art. 3041 C.pr. Civ.
În recursul declarat de intervenienți, se arată existența unor dispoziții contrare în dispozitivul sentinței civile nr_ din 12 iulie 2013 imposibil de executat
In primul rând, trebuie observat faptul că atât considerentele finale ale sentinței recurate dar însuși dispozitivul acesteia cuprinde dispoziții contrare ce nu pot fi aduse la îndeplinire.
Astfel pe de o parte Judecătoria C. obliga pe pârâtul Draculet loan G. să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, pentru ca pe de alta parte" sa se pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de înstrăinare".
Obligarea unei persoane fizice, In speță a pârâului Draculeț loan G. sa pronunțe o hotărâre judecătoreasca reprezintă o dispoziție a Judecătoriei C. fara precedent, in contradicție cu chiar Constituția României precum și cu art 1 din Legea 304/2004
Este pentru prima dată când justiția în România se realizează prin intermediul unei persoane fizice care nu are calitatea de magistrat și are doar calitatea de parte, Judecătoria C. conferindu-i acestuia puterea de a emite hotărâri judecătorești.
Un alt motiv de recurs îl reprezintă nelegalitatea soluției pronunțate prin prisma respingerii cererii de intervenție formulate de către B. E. și B. V.
In acest sens instanța de fond ar fi trebuit sa constate: dreptul de folosința exclusivă al intervenienților pentru suprafața de teren de 68 m.p. delimitată de gardul de cărămidă și scândura construită prin contribuția . E., B. V. și Drăculet I. G.- gard menționat în decizia civilă nr 4868/ 30 octombrie 2002 a Curții de Apel C.
Dreptul de folosința exclusivă al intervenienților pentru suprafața de teren delimitată de gardul din plasa de sârmă prins pe rame metalice construit de B. E., B. V. la limita suprafeței de teren ce deservea partea din construcție achiziționată de aceștia, gard menționat în Convenție sub semnătura privată încheiat la executor judecătoresc I. C. C.
In realitate instanța de fond respinge cerere de intervenție ca neîntemeiată pe considerentul general și abstract că în cauza nu s-a făcut dovada celor solicitate prin această cererea de intervenție.
Dimpotrivă probatoriul administrat în cauză este unll complet dovedind pe deplin caracterul întemeiat si legal al cererii de intervenție astfel cam a fost formulată pentru următoarele considerente:
Intervenienții sunt proprietari ai imobilului situat în C., ., așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 4296/19 decembrie 1997 de BNP G. Ciovica.
Prin acest act au dobândit în proprietate o cameră și un hol situate în partea din față a imobilului, împreună cu suprafața de 25S m.p.—teren în indiviziune.
Între B. E. și B. V. pe de o parte și numitul D. I. G. pe de altă parte - promitentul vânzător din cauza dedusă judecății s-au purtat o . litigii privind modalitatea de partajare respectiv folosire a terenului în litigiu.
In acest sens instanțele judecătorești au opinat la un anumit moment că în raport cu configurația terenului nu s-ar putea face o ieșire din indiviziune comodă.
In realitate intervenientii au convenit că pârâtul Draculet I. G. că terenul din C. . să fie folosit în mod separat și anume:
numiții B. E. și B. V. să folosească în mod exclusiv suprafața de 68 m.p. cuprinsă între punctele 3-4-5-6-7-3 din raportul de expertiză ing. C. C. - așa cum a fost această întocmită în dosarul nr 8990/2001 al Judecătoriei C..
Acest aspect a fost stabilit de către instanțele judecătorești prin decizia civilă nr 4868/ 30 octombrie 2002 a Curții de Apel C. rămasă definitivă și irevocabilă, -în care s-a respins acțiunea formulată de D. I. G. - având ca obiect demolarea gardului ce separă și are folosința exclusivă a suprafeței de teren de 68 m.p., doar pentru familia B. în raport de restul proprietarii.
Astfel Curtea de Apel C. - în decizia sus menționată - pag 5 alin ultim și pag 6 alin.prim, statuează că părțile au construit de comun acord gardul din scândură și cărămidă în întregime de 4,5 m ce delimitează restul terenului indiviz de suprafața de teren de 68 m.p folosită exclusiv de familia B.
Ridicarea acestui gard a fost voința reala și neviciată el neputând fi modificat decât prin acordul tot comun al pârtilor.
De altfel de peste 9 ani părțile folosesc in mod separat suprafețele de teren de la adresa din ..
Și în prezenta cauză prin raportul de expertiza întocmit s-a reținut ridicarea acestui gard despărțitor și folosirea exclusivă a terenului delimitat de el de către intervenienții B. E. și B. V..
Existând acordul coproprietarilor la edificarea gardului despărțitor si implicit asupra modalității de partajare a terenului, orice terț dobânditor cu titlu oneros nu poate dobândi mobilul decât în limita acestei convenții, motiv pentru care această situație de fapt și de drept îi este opozabilă reclamanților M. devenind obligatorie prin hotărârea ce se va i pronunța.
Situația este similară și în ceea ce privește terenul aflat în partea din față a imobilului respectiv intre punctele 10-11-2-1 din raportul de expertiza ing.C. C. - așa cum a fost aceasta întocmită în dosarul nr 8990/2001 al Judecătoriei C..
In aceasta privința, deși inițial instanțele de judecată au considerat că se impune demolarea gardului despărțitor, ulterior părțile- în cadrul dosarului de executare - în prezenta executorului judecătoresc I. C. C. au convenit păstrarea unui gard de delimitare și folosire separată a celor doi proprietari.
S-a încheiat o Convenție sub semnătura privata în care Draculet I. G. -promitentul vânzător din prezenta cauză - a fost de acord cu mutarea gardului de scândură de 9,5 m lungime (6,9 m+ 2,6 m ) în prelungirea zidului construcției Cl, la limita de 2,6 m
Se delimitează în acest fel o noua suprafața de teren folosita exclusiv de către familia B. de peste 9 ani de zile.
Existența convenției intervenită la executorul judecătoresc în privința gardului din plasă de sârmă prins pe cadre metalice a fost recunoscut Ia interogatoriu ( administrat in mod nemijlocit in prezenta cauza ) de însăși paratul Draculeț I. G. astfel încât acesta nu mai poate fi contestat în niciun fel.
Pe cale de consecință, intervenientii B. E. si B. V. dovedind existența acestor convenții au solicitat în contradictoriu că reclamantul și pârâtul să se dea eficiență juridică acestora, în condițiile în care ele au mai fost autorizate de instanțele de judecată prin decizia civilă nr 4868/30 octombrie 2002 a Curții de Apel C.., în sensul constatării unui drept de folosința exclusivă a celor două suprafețe de teren de către intervenienți, cât și în sensul păstrării gardurilor despărțitoare existente în prezent.
In ceea ce privește acțiunea introductivă de instanța aceasta este echivocă și neîntemeiată.
Se solicită validarea unui antecontract de vânzare cumpărare fără ca promitentul vânzător să fi fost pus în întârziere prin invitația de a se prezenta la notar, prin arătarea datei și orei și fără să se întocmească o încheiere de certificare fapte de către un notar public în atestarea absentei sau refuzului de a încheia actul.
Argumentele din considerentele acțiunii sunt contradictorii arătându-se că "reclamantul ar fi construit casa cu subsemnatul în anul 1967 în baza autorizației..." Or, dacă reclamantul a construit casa ce interes mai avea să facă un precontract de vânzare cumpărare cu o altă persoană și să promoveze o acțiune în validarea actului?
Imobilul ce se solicită a fi înstrăinat nu mai este același cu cel din autorizația de construire din anul 1967.
Edificator în acest sens este însăși raportul de constatare făcută de aceiași expertă în calitate de angajat al Poliției Locale a Municipiului C. - raport ce constată edificarea fără autorizație de construire a unei mansarde.
De asemenea, trebuie luate în considerare atât schițele actuale întocmite de inginer C. M G. dar și raportul de expertiză B. I V., precum si planșele foto alăturate
Expertă desemnată în cauză de față arată în mod fals că imobilul este alcătuit doar din parter cu o distribuție pe acesta de două camere, baie, bucătărie și hol. In realitate configurația la parter include o scara de acces la mansarda neevidențiată de expert.
Este evident faptul ca existența unei mansarde dar și a altor distribuții a camerelor la parter precum și apariția unei scaii de acces la mansardă face ca imobilul actual să nu mai corespundă cu cel din precontractul de vânzare cumpărare ce se solicita a fi validat - imposibilitate absoluta de admitere a acțiunii
D. fiind aceste argumente solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat.
Analizand recursurile prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, tribunalul apreciaza ca acesta este fondat.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat suplinirea acordului paratului - vanzator la perfectarea contractului de vanzare-cumparare, pronuntand o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
Din termenii utilizati, nu se poate deduce altceva, decat faptul ca reclamantii au investit instanta cu o actiune in realizarea dreptului, care sa aiba ca finalitate transferul dreptului de proprietate asupra obiectului material a antecontractului, de la promitentul – vanzator, la promitentul - cumparator.
Prin urmare, reclamantii au vizat efectul constitutiv de drepturi al hotararii pe care instanta avea sa o pronunte fata de cererea formulata, cerere prin care, ei au stabilit cadrul procesual obligatoriu, atat sub aspectul partilor, cat si sub aspectul obiectului.
Cu toate acestea, instanta de fond a avut in vedere o actiune in obigatie de a face, intrucat prin hotararea pronuntata, a dispus obligarea paratului la a incheia contractul de vanzare-cumparare in forma autentica, ceea ce nu reprezinta altceva, decat incalcarea principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil.
In acelasi timp, este de remarcat ambiguitatea instantei care in dispozitivul hotararii recurate, obliga acelasi parat la pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de instrainare.
Dincolo de schimbarea nepermisa a obiectului cererii de chemare in judecata, se remarca faptul ca instanta nu a facut analiza conditiilor de admisibilitate a actiunii cu care a fost investita, respectiv nu a verificat daca sunt intrunite conditiile pronuntarii unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare referitoare la parti si obiect.
In ceea ce priveste cererea de interventie in interes propriu formulata in cauza de catre intervenientii B. E. si B. V. prin care au solicitat constatarea unui drept de folosinta exclusiva asupra a doua suprafete de teren, instanta a respins-o ca neintemeiata, rezumandu-se la a motiva ca intervenientii nu au facut dovada celor solicitate, prin probele administrate in cauza.
Dacă judecătorul nu-și prezintă raționamentul care a condus la adoptarea soluției, hotărârea nu va putea fi înțeleasă și acceptată de către părți și nu permite instanțelor superioare să verifice dacă speța determinată este supusă regulii de drept aplicabile.
Motivarea hotărârii judecătorești este deci indispensabilă actului procedural, cu atât mai mult, cu cât judecătorul nu dispune în legătură cu litigiul adus în fața sa în mod discreționar, ci în conformitate cu legea.
Neprezentarea raționamentului care a determinat soluția de respingere a contestației, lipsa oricărei referiri la probele administrate și la aprecierea acestora din perspectiva prevederilor legale aplicabile, echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei, care atrage incidența art. 312 alin. 5 C.pr.civ.
Nici actiunea principala si nici cererea de interventie nu au fost cercetate in fond, astfel ca Tribunalul constata incidenta dispozitiilor art. 312 alin. 5 C.pr.civ., motiv pentru care va admite atat recursul recurentilor reclamanti, cat si recursul recurentilor intervenienti si va casa sentinta, cu consecinta trimiterii cauzei la aceeasi instanta, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți M. N. și M. M., pe de o parte și recurenții intervenienți B. E., B. V. pe de altă parte, împotriva sentinței civile nr._/12.07.2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. I. G.,
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, L. C. C. | Judecător, D. G. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehn.F.M./3 ex.17.01.2014
Jud.fond.C.C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1549/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 453/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
