Rezoluţiune contract. Decizia nr. 2027/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2027/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 3419/183/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 2027
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P. - judecător
Judecător L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă N. M., împotriva sentinței civile nr. 1532/27.05.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți N. F. și M. L. V., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat B. A., care a depus împuternicire avocațială la dosar, pentru intimata pârâtă M. L. V., lipsă fiind celelalte părți
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este netimbrat și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat B. A., pentru intimata pârâtă M. L. V., depune la dosarul cauzei, pentru cererea de repunere pe rol a cauzei, taxă judiciară de timbru în cuantum de 110 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Instanța pune în discuție cererea de repunere a cauzei pe rol.
Avocat B. A., pentru intimata pârâtă M. L. V., solicită instanței repunerea cauzei pe rol.
Instanța, în temeiul art. 245 C.pr.civ., repune cauza pe rol..
Avocat B. A., pentru intimata pârâtă M. L. V., invocă excepția netimbrării recursului și solicită instanței anularea recursului ca netimbrat.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare pe excepția netimbrării recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
La data de 25.10.2012 prin acțiunea înregistrată sub nr._ reclamanta N. M. a chemat în judecată pe pârâții N. F. Și M. L. V. solicitând rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 2136/25.11.2003, de către BNP B. A. prin intermediul căruia în schimbul întreținerii sale și a soțului N. D., decedat la data de 21.02.2004, cu cele necesare traiului zilnic, defunctul N. D. având și acordul reclamantei, înstrăina imobilul situat în ., compus din suprafața de 1372 mp împreună cu o casă din chirpici cu trei camere și sală acoperite cu țiglă, o anexă cu două încăperi pătul și magazie, șofron acoperite cu țiglă cu vecinii: N-M. C-tin, E-J. I., S-DN 55A, B. – Calafat, V-N. F. pârâților .
În fapt, reclamanta a arătat că la data de 25.11.2003, în baza unei înțelegeri prealabile au încheiat contractul de întreținere autentificat sub. nr. 2136/25.11.2003, de către B. A. prin intermediul căruia în schimbul obligației de întreținere ce pica în sarcina dobânditorilor întreținători N. F. și M. L. V. ( fosta N.) soțul reclamantei cu acordul reclamantei cedau imobilul proprietatea acestuia identificat conform contractului a cărei rezoluțiune o solicita.
A mai relatat că dobânditorii - întreținători nepotul și fosta lui soție, debitori ai obligației de întreținere obligându-se prin contract, atât fața de numitul N. D., care a decedat la scurt timp de la încheierea contractului de întreținere, respectiv la date de 21.02.2004, cât si fata de reclamanta N. M. soția defunctului.
A mai arătat că debitorii nu și-au îndeplinit obligația de întreținere față de nici unul dintre creditori, nici față de defunctul N. D. în timpul vieții acestuia perioada 25.11.2003 și până la decesul acestuia survenit la data de 21.02.2004, nici fața de reclamantă.
In final a arătat că la data încheierii contractului de întreținere, pârâții erau căsătoriți iar în prezent căsătoria acestora a fost desfăcută prin divorț iar în aceste condiții niciunul dintre aceștia nu-și mai îndeplinesc obligațiile de întreținere
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 2263 C. Civil.
În dovedirea cererii, s-au depus următoarele înscrisuri: contract de întreținere autentificat cu nr. 2136/25.11.2003, sentința civilă nr. 1463/31.12.2012 a Judecătoriei Băilesti actul de identitate și certificatul de căsătorie ale reclamantei, certificat de deces N. D., chitanța de plată a taxei de timbru.
La termenul din 19.11.2012 reclamanta depune adeverința nr. 7954/19.11.2012 emisă de Primăria Bistreț iar la 14.01.2013 pârâta M. L. V. a depus întimpinare și cerere reconvențională în care se arată că în urma divorțului intervenit între aceasta și nepotul reclamantei respectiv N. F., acesteia nu i s-a dat voie să –și mai îndeplinească obligațiile contractuale. De la despărțirea în fapt, respectiv ianuarie 2012, fostul soț a amenințat-o să nu mai meargă la casa din . condiții pârâta nemaiputând merge la reclamantă pentru a avea grija de aceasta. A mai arătata ca
imobilul înstrăinat a aparținut în totalitate soțului reclamantei, N. D. parata este de acord cu rezoluțiunea contractului numai pentru 1/3 din imobil. Astfel, față de soțul reclamatei N. D. aceasta a considerat ca și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Contractul de întreținere a fost încheiat în anul 2003 iar soțul reclamantei a decedat în anul 2004. Până la data decesului a avut grija de acesta și a suportat cheltuielile de înmormântare se pomenire până la șapte ani . În timpul în care acesta a fost internat în spital a fost cea care a avut grija de tot ce era necesar. În aceste condiții arată că solicită cota de 1/3. Sub aspectul cererii reconvenționale a solicitat ca reclamanta-pârâtă să-i achite suma de 17.100 ron ce reprezintă 6.000.000 lei vechi reprezentând cheltuieli efectuate la
notar pentru întocmirea actului de întreținere, întrucât acești bani erau ai pârâtei M. L. V., din economiile deținute la CEC, 10.000.000 lei ce reprezintă contravaloarea montării la imobil a două geamuri și o ușă de termopan. Suma totală este de 20.000.000. lei, acestea fiind efectuate în timpul căsătoriei cu pârâtul N. F., considerând că dreptul acesteia este de jumătate din această sumă; 10.000.000. lei ce reprezintă cheltuieli suportate de aceasta (20.000.000. lei total cu pârâtul N. D.), această sumă o solicita în cazul în care instanța va considera că se va impune rezoluțiunea întregului contract de întreținere; 14.500 ron care reprezintă cheltuieli privind întreținerea pe care i-a acordat-o reclamantei in perioada decembrie 2013- decembrie 2011 si in final solicitat să i se acorde un drept de retenție asupra imobilului în cauză până la achitarea integrală a sumelor solicitate.
În drept, a invocat prevederile art. 2254 si urm, art.2495 și urm. C. civil., art. 115,119 Cod pr. civ .
La 11.02.2013 reclamanta a depus chitanța de plată a completării taxei de timbru .
Prin încheierea din 08.02.2013 a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâta M. L. V. și s-a dispus eșalonarea plății taxei de timbru în sumă de 1137 lei, în trei rate lunare, care au fost achitate de pârâtă iar primele două chitanțe au fost depuse la 11.03.2013.
In cauză s-au luat interogatorii reclamantei și pârâtului N. F. la cererea pârâtei M. L. V., pârâtului la cererea reclamantei si au fost audiați martorii S. N. V. C., V. C. L..
Prin sentința civilă nr.1532/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria Băilești a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta N. M., în contradictoriu cu pârâții N. F. și M. L. V..
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta M. L. V..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contractul de întreținere autentificat sub nr.2136 din 25.11.2003, dobânditorii imobilului situat în . prezenta cauză, s-au obligat față de reclamantă și soțul acesteia să le asigure întreținere cu toate cele necesare traiului zilnic, iar la decesul lor să suporte cheltuielile de înmormântare. Pentru a opera desființarea contractului, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: să existe o neexecutare parțială (dar substanțială) sau totală a obligației debitorului; neexecutarea sa se datoreze culpei debitorului; debitorul să fi fost pus în întârziere. In ceea ce privește ultima condiție - a punerii în întârziere a debitorului - data fiind natura specifica a obligației de întreținere, respectiv caracterul alimentar al prestației, termenele stipulate pentru executare au caracter esențial, astfel ca debitorul este de drept in întârziere și nu i se poate acorda un termen de gratie pentru plata.
Mai trebuie precizat, de asemenea, că în materia obligațiilor de rezultat (cum sunt obligațiile asumate prin contractul de întreținere), sarcina probei se împarte intre creditor și debitor; astfel, creditorul trebuie să dovedească existența obligației respective (adică existența actului sau faptului juridic generator al acestei obligații) după care debitorul trebuie să dovedească, la rândul său, executarea acestei obligații.
Analizând în acest context cererea dedusă judecății, instanța a constatat că este neîntemeiată, dispozițiile art. 1020 - 1021 din vechiul cod civil neputându-și găsi aplicarea.Promovarea acțiunii privind rezoluțiunea contractului s-a făcut la aproximativ 10 luni de la data divorțului dintre pârâții M. L. V. și N. F., acesta din urma având calitatea de nepot al reclamantei. Reclamanta susține că pârâții nu și-au îndeplinit niciodată obligația de întreținere, încă de la încheierea contractului, 25.11.2003, dar cu toate acestea a solicitat desființarea lui abia în 25.10.2012, după ce nepotul său divorțase de pârâta M. L. V.. De asemenea, martorii M. G.,Vladutu C. L. și Vladutu C. au declarat ca problemele dintre reclamanta și pârâta M. L. V. au apărut după ce pârâții au divorțat. Pe de altă parte, pârâta a făcut dovada îndeplinirii obligației de întreținere în mod corespunzător, probele respective nefiind combătute convingător de dovezile administrate la solicitarea reclamantei. Astfel, din declarațiile martorilor propuși de pârâtă reiese că, până la divorț, relațiile dintre părți au decurs normal, pârâții având grija de reclamanta, procurându-i hrana și medicamente și aducând îmbunătățiri locuinței sale. Martorul S. N., propus de reclamanta, a arătat ca nu știe dacă pârâta și-a îndeplinit obligația. Cealaltă martora propusa de reclamanta, M. G., a declarat ca "încă din iarnă m-am oferit să fiu martora reclamantei", astfel încât instanța are rezerve asupra obiectivității acesteia, declarația fiind, de altfel, contrazisă de celelalte probe. Din declarația martorului Vladutu C. L. rezultă că pârâta a mai încercat și după divorț să o ajute pe reclamantă, dar aceasta a refuzat.
Instanța a constatat, de asemenea, că reclamata și pârâtul N. F. au avut, din considerente morale, aceeași poziție în cadrul procesului, astfel că răspunsurile acestuia din urma la interogatoriu vor fi privite și ele cu rezerve, nefiind confirmate de probele administrate. Așadar, instanța a resținut că adevăratul motiv al introducerii acțiunii pentru rezoluțiunea contractului nu constă în culpa pârâților în executarea obligațiilor, ci neînțelegerile, de altă natură, ivite după divorțul lor. In acest context apare evident scopul reclamantei de a readuce in patrimoniul sau imobilul ce a facut obiectul contractului.
Întrucât reclamanta nu a mai permis paratei să o întrețină după momentul desfacerii căsătoriei, instanța nu a reținut vreo culpă a acesteia în executarea obligațiilor contractuale pentru a interveni rezolutiunea. In ceea ce privește acordul paratei M. L. V. că acțiunea sa fie admisă în parte, iar rezoluțiunea să opereze numai pentru 1/3 din imobil, instanța nu l-a considerat ca o achiesare la pretențiile reclamantului. In raport cu conținutul contractului, obligația de întreținere asumată de debitori are un evident caracter de indivizibilitate, nefiind vorba de doua obligații disjuncte, părțile contractante privind obiectul sau "sub un raport de nedivizibilitate" (art. 1058 C. civ.)
Or, în cazul unei obligații indivizibile, nu poate opera o rezoluțiune parțială, așa cum pretinde pârâta. Referitor la cererea reconvențională, a fost respinsă, având în vedere ca, pentru motivele arătate mai sus, acțiunea prin care s-a solicitat rezoluțiunea a fost respinsă. In aceste condiții, restituirea sumelor de bani solicitate de pârâtă nu se justifica.
Instanța a respins și solicitarea privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilului. Pentru motivele mai sus arătate rezoluțiunea contractului și, în consecință, restituirea sumelor solicitate de pârâtă nu a intervenit, astfel încât nu s-ar justifica reținerea bunului până la plata lor. Pe de altă parte, pârâta nu se afla în posesia bunului pentru a putea fi admis un drept de retenție. Față de toate considerentele mai sus expuse, instanța nu a constatat existența unei neexecutări totale sau cel puțin a unei neexecutări parțiale (dar semnificative) a obligației de întreținere asumate de pârâți ș ai apreciat că dispozițiile art. 1020 - 1021 din vechiul Cod civil nu-și pot găsi aplicarea, astfel încât a respins cererea dedusă judecății ca neîntemeiată.
De asemenea, a respins ca neîntemeiată și cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. M., arătând că instanța nu a dat eficiență probele administrate în cauză.
Prin încheierea de ședință de la 26.09.2013 cauza a fost suspendată în baza art.242 pct.2 C.proc.civ, pentru lipsa părților, iar la 01.10.2013 intimata pârâtă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fixându-se termen la 28.11.2013, când recurenta a fost citată din nou cu mențiunea timbrării cererii de recurs.
Conform dispozițiilor art.20 alin. l din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii, potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 Rep.
Tribunalul constată că recurenta, deși a fost legal citat, pentru termenul din data de 28.11.2013, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 220 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 15 dosar recurs), nu s-a conformat acestei obligații legale stabilită prin rezoluția instanței și, în consecință, recursul urmează a fi anulat, ca netimbrat.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.civ, recurenta va fi obligată către intimata-pârâtă M. L. V. la plata sumei de 111,5 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează recursul declarat de recurenta reclamantă N. M., împotriva sentinței civile nr. 1532/27.05.2013, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți N. F. și M. L. V., ca netimbrat.
Obligă recurenta reclamantă la plata către intimata-pârâtă M. L. V. a sumei de 111,5 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2013.
Președinte, A. P. | Judecător, L. L. B. | Judecător, D. G. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.A.P.
07.01.2014
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond- P.C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 453/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1258/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
