Grăniţuire. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 14158/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 39/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta D. R. C. domiciliată în C., .. 47, jud. D., în contradictoriu cu pârâții S. I. E., domiciliat în C., .. 49 S. N., domiciliat în C., ., împotriva sentinței civile nr. 9150 din 14 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 16 ianuarie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ. a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 23 ianuarie 2013 și pentru astăzi 30 ianuarie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.05.2010 sub nr._, reclamanta D. R. C. (fostă R.) a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul S. I. Edward, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, pârâtul să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 28 mp pe care îl ocupă din imobilul situat în C., .. 47, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1017/06.08.2008 de BNPA P. E. și P. A. D., a dobândit imobilul situat în C., .. 47, jud. D., compus din casa de locuit formată din parter și etaj și din teren intravilan aferent în suprafață totală de 70 mp, iar terenul respectiv se învecinează la nord cu terenul proprietatea pârâtului.
Se arată că între terenul reclamantei și terenul pârâtului nu există gard despărțitor, dar pârâtul folosește tot terenul care excede construcției proprietatea reclamantei, atât la nord cât și la vest, astfel că reclamanta deține în fapt numai terenul de sub construcția proprietatea sa precum și o suprafață mică de teren situată în fața casei până la limita cu . total 42 mp.
Reclamanta precizează că atât terenul proprietatea sa cât și terenul proprietatea pârâtului, au aparținut inițial soților B. C. și B. I., formând un singur corp de proprietate din care suprafața de 70 mp, având lungimea de 9 m și lățimea de 7,50 m împreună cu casa existentă pe acesta, a fost vândută în anul 1951 soților M. I. și M. T. prin actul de vânzare autentificat de Tribunalul D. sub nr. 639/13.10.1951 și transcris la grefa aceluiași tribunal din aceeași dată sub nr. 855, iar, prin vânzări succesive, terenul în suprafață de 70 mp a ajuns în proprietatea reclamantei.
Totodată, reclamanta arată că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1966 de notariatul de Stat al regiunii Oltenia și transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 461/1966, B. I. și B. T. Ș. au vândut restul terenului ce le rămăsese în proprietate lui S. N. și S. M., autorii pârâtului.
În concluzie, reclamanta a arătat că pârâtul ocupă atât terenul pe care îl deține în calitate de moștenitor al autorilor săi, cât și terenul proprietatea reclamantei în suprafață de 28 mp reprezentând curtea casei pe care aceasta o deține în proprietate și refuză atât delimitarea celor două terenuri cât și eliberarea suprafeței de teren ocupată.
La data de 07.07.2010, pârâtul S. I. Edward a depus cerere privitoare la arătarea titularului dreptului, arătând că titulari ai dreptului de proprietate ce formează obiectul judecății sunt pârâtul S. I. Edward împreună cu S. N..
În motivarea acestei cereri pârâtul a arătat că, în urma decesului autorilor S. N. și S. M., a moștenit, în baza certificatului de moștenitor nr. 1896/07.09.1987 emis de Notariatul de Stat Județean D. și a certificatului de moștenitor nr. 61/29.05.2002 emis de BNP Cernobai E., cota de 5/8 din imobilul situat în C., .. 49, jud. D., cota de 3/8 din imobil revenind numitului S. N..Întrucât este vorba despre o coproprietate, pârâtul S. I. Edward a solicitat introducerea în cauză a numitului S. N..
La data de 08.07.2010, reclamanta a depus precizare la acțiune, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât și a numitului S. N., coproprietar cu pârâtul S. I. Edward asupra imobilului situat în C., .. 49, jud. D..
Prin încheierea de ședință din data de 08.07.2010 instanța, în baza art. 132 alin.1 C.pr.civ., a luat act de modificarea cadrului procesual și a dispus conceptarea și citarea în cauză, în calitate de pârât, a numitului S. N..
Prin aceeași încheiere de ședință instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul S. I. Edward, invocată din oficiu, având în vedere că art. 64 C.pr.civ. presupune ca premisă situația în care pârâtul ar deține pentru altul sau ar exercita în numele altuia un drept asupra unui lucru or, în speță, din certificatul de moștenitor nr. 1896/07.09.1987 eliberat de Notariatul de Stat Județean, se constată că pârâtul și numitul S. N. au calitatea de coproprietari ai imobilului situat în C., .. 49.
La data de 02.12.2010, pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei prezente de către reclamanta, cele două vânzări au fost făcute în baza a titluri de proprietate diferite, chiar dacă cele doua imobile provin de la aceleași persoane. Contractul pârâților de vânzare cumpărare nr._/1966 are la baza doua titluri de proprietate autentificate sub nr. 275/23.01.1928 și transcris sub nr. 466/1928, respectiv autentificat sub nr. 2107/19.06.1935 și transcris sub nr. 6228/1935, cu mențiunea că imobilul este situat în C., .. 47. Contractul vânzare cumpărare invocat de reclamanta ca fiind baza acestei acțiuni, nr. 639/1951 a translatat un imobil situat în C., . folosind un titlu de proprietate autentificat sub nr. 2051/1942 si transcris sub nr. 3207/1942.
Se arată că cele două proprietăți au fost clar delimitate, provenind din titluri diferite și fiind înregistrate tot timpul cu adrese diferite. Mai mult, limita dintre cadastrale realizate în anul 2002 a rezultat o suprafață de 212 mp, prezentând laturi aproximativ egale cu cele descrise în titlurile mai sus amintite.
Cât privește mențiunea ca "imobilul vândut va fi deavalma cu curtea imobilului de la nr. 45", pârâții apreciază ca fiind o greșeală de redactare întrucât imobilul vândut a fost delimitat prin lungime si lățime cât și prin cele patru vecinătăți. Caracteristica principală a dreptului de proprietate comună în devălmășie rezidă în faptul ca titularii acestui drept nu cunosc nici întinderea dreptului lor de proprietate, nici cota parte ce le revine și nici bunurile ce aparțin fiecăruia în parte, în materialitatea lor, iar ca o consecință, cele două imobile nu ar mai fi putut fi înscrise distinct dar nici nu ar mai fi putut fi tranzacționate.
În revendicare, pârâții au invocat prescripția achizitivă lungă, în situația în care instanța va considera că diferența dintre cei 212 mp găsiți prin măsurătorile cadastrale din 2002 și cei 196 mp menționați prin titlul nr. 1050/1966, adică 16 mp au făcut parte din suprafața proprietății reclamantei.
Se menționează că reclamanta invocă lipsa a 28 mp dintr-un total de 67,5 mp (si nu 70 mp) așa cum rezulta din titlul inițial, autentificat sub nr. 639/1951. și nu se poate spune că este o suprafața mică în comparație cu totalul proprietății, astfel că nu au putut observa lipsa terenului. Mai mult, de la momentul realizării planșelor cadastrale, au fost tranzacționați doar 34 mp din măsurători, iar totală lipsa de interes pe parcursul a 44 de ani nu poate sa denote decât faptul că până la actualul proprietar, toți ceilalți au avut cunoștință că în realitate nu a existat niciodată o asemenea suprafață de 70 mp (67,5 mp din calculul lungimilor).
Pârâții au invocat uzucapiunea de 30 de ani, prevăzuta de art. 1890 C. Civ., întrucât de la momentul anului 1966 și pană la momentul depunerii acțiunii au trecut 44 de ani, prin joncțiunea posesiei pârâților cu a autorilor lor, S. N. și S. M.. Limitele proprietății nu s-au modificat din 1966 și până în prezent, asupra suprafeței de 16 mp având o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar arătând că, posedând dincolo de titlul lor, nu înseamnă ca pârâții au posedat fără titlu, deci cu un just titlu, dar si fiind de bună credință. Cum soții M. I. si T., cumpărători în actul de vânzare nr. 639/1951, locuiau pe raza Tribunalului D., în conformitate cu prevederile art. 1896 C. civ., pârâții au arătat că a intervenit uzucapiunea de 10 ani.
La data de 14.06.2012, la solicitarea instanței, pârâții au depus precizare la întâmpinarea și cererea reconvențională arătând că solicită constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 18 mp în temeiul uzucapiunii de lungă durată, invocând și joncțiunea posesiilor.
Prin sentința civilă nr. 9150/14 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria C. s-a admis cererea reconvențională formulată și precizată de pârâții reclamanți reconvenționali S. N., și S. I. Edward,
S-a constatat că pârâții reclamanți reconvenționali au dobândit prin efectul prescripției achizitive de lungă durată dreptul de proprietate pentru diferența de teren în suprafață de 18 mp situat în C. .. 49 (fost nr.47) care face parte din suprafața totală de 214 mp aflată în posesia pârâților reclamanți reconvenționali.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta D. R. C., domiciliată în C., .. 47, jud. D..
A fost stabilită linia de hotar între proprietățile părților la N pe aliniamentul pct 16-7-6( zidul casei reclamantei și gard de zidărie)), la V- pe aliniamentul pct 16-15( zidul casei reclamantei).
A fost respins capătul de cerere având ca obiect revendicare formulat de reclamantă.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți și obligă pârâții reclamanți reconvenționali să plătească reclamantei pârâtă reconvențional suma de 800 lei, parte onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a dobândit la data de 06 08 2008, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1017, dreptul de proprietate asupra imobilului situat in C. .. 47, jud. D., compus din construcție casă de locuit și teren intravilan în suprafață de 70 mp(din măsurători 34 mp).
Pârâtul S. N. și soția S. M., în prezent decedați, ai căror moștenitori sunt pârâții, au dobândit în anul 1966, prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1966, dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren loc de casă în suprafață de 196 mp împreună cu clădirile construite pe acest teren și anume casă de locuit și clădire cu cămară bucătărie și beci situat în C. .. 47.
Ambele proprietăți provin de la autori comuni, respectiv familia B.. Astfel, în anul 1928, B. C-tin a cumpărat un loc de casă în suprafață de 93, 75 mp (7,5 m/ 12,5 m,) pe care era situată o casă cu două camere, iar în anul 1935 a mai cumpărat un teren liber în suprafață de 130 mp (10m / 30m), acesta dobândind în total o suprafață de teren de 223,75 mp. Moștenitorii lui B. C- tin au înstrăinat în 1951 către M. I. și T. imobilul compus din casă cu patru camere și sală și teren cu lungimea de 9 m și lățimea de 7,5 m situata în . Eclesiarhul nr. 47), ulterior acest imobil casă și teren fiind înstrăinat către cumpărătorului P. G. in 1990, acesta înstrăinându-l în 2001 către Huruiocea M. G. care la rândul ei l-a vândut reclamantei.
Autorii pârâților au cumpărat, tot de la moștenitorii lui B. C-tin, așa cum am arătat, în anul 1966, prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1966, dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren loc de casă în suprafață de 196 mp împreună cu clădirile construite pe acest teren și anume casă de locuit și clădire cu cămară bucătărie și beci situa în C. .. 47 (actual nr. 49).
Din raportul de expertiză tehnică topo întocmit de expertul I. M. G. în cauză (filele 74-84 dosar) instanța a reținut că reclamanta pârâtă reconvențional are în posesie o suprafață de 43 mp, iar pârâții reclamanți reconvenționali au în posesie o suprafață de 214 mp.
Instanța a reținut că suprafața care a fost găsită la măsurători atunci când reclamanta a cumpărat imobilul a fost inițial de 34 mp rectificată ulterior la 42 mp, această suprafață fiind cea prevăzută în cadastru. De asemenea, instanța a reținut că și în contractul de vânzare cumpărare din 2001 prin care numita Huruiocea M. G., cea de la care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, a cumpărat imobilul de la numitul P. G. și E. se prevede tot o suprafață de 34 mp, suprafață găsită la măsurători.
Din interogatoriul luat reclamantei pârâtă reconvențional instanța a reținut că, după ce aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului in cauză, limitele proprietății ei sau ale pârâților nu s-au modificat.
Acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată, are două petite, respectiv un capăt de cerere având ca obiect revendicarea și unul având ca obiect grănițuire.
Potrivit prevederilor art.480 din C.civ., dreptul de proprietate este „dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, insă în limitele determinate de lege”, iar acțiunea în revendicare este acea acțiune
reala prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului sau, cere restituirea acelui bun de la posesorul neproprietar.
În cadrul acțiunii in revendicare, ce-și află sorgintea în dispozițiile art. 480 C.civ., reclamantului, în raport de dispozițiile art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ, care pretinde că este proprietarul imobilului, îi revine sarcina probei, respectiv obligativitatea dovedirii pretențiilor formulate, trebuind să facă dovada, pe de o parte, a faptului că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului pretins, iar, pe de altă parte, să facă dovada că pârâtul ocupă în mod abuziv acel bun.
Prin cerere reconvențională precizată, pârâții au solicitat ca, pentru diferența dintre suprafața de teren de 196 mp, cât au în acte și 214 mp, cât au în posesie, respectiv 18 mp, să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani.
Astfel, instanța a constatat că cererea formulată de pârâți este întemeiată pe uzucapiunea de lungă durată, respectiv pe dispozițiile art. 1890 C.civ, aceștia solicitând constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 18 mp situat în C. .. 49, jud. D., prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani.
Uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al cererii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului in termenul și în condițiile prevăzute de lege.
Ca atare, pentru a fundamenta uzucapiunea, ca mod de dobândire a drepturilor reale principale, posesia trebuie mai întâi să existe și apoi să îndeplinească anumite calități care definesc realitatea și utilitatea sa.
În ceea ce privește condițiile cerute posesiei pârâților reclamanți reconvenționali pentru a conduce la uzucapiune, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 1847 din C. civ. posesia trebuie să fie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, astfel încât, să opereze în favoarea acestuia o prezumție legală absolută de proprietate, conform art. 1200 pct. 2 C. civ.
Cu privire la calitățile posesiei cerute pentru a uzucapa și durata acesteia, instanța a reținut din declarațiile tuturor martorilor audiați, vecini cu imobilul in cauză, că autorii pârâților reclamanți reconvențional că au avut în posesie întreg terenul în suprafață de 214 mp de la data cumpărării, din 1966, acesta fiind și în prezent în posesia pârâților.
Din declarațiile martorilor P. I. (fila 143 dosar), T. M. (fila 144 dosar) și F. A. (fila 146 dosar), martori care sunt vecini cu imobilele în cauză de peste 45 de ani, instanța a mai reținut că pe proprietatea pârâților se afla o cameră cu sală și pivniță, construcție care este și în contractul de vânzare cumpărare al pârâților din anul 1966, în prezent demolate, dar ale căror fundații au rămas pe terenul pârâților, așa cum se observă din schița anexă la raportul de expertiză (fila 112 dosar) și niște magazii, care erau lipite de clădirea proprietatea reclamantei, așa cum rezultă din schiță, așa cum au declarat și martorii audiați in cauză și cum se observă și din planșele foto depuse la dosar (filele 41-42).
Aceeași martori au arătat și că limita dintre proprietățile părților o constituie zidul casei reclamantei pârâte reconvențional și că pârâții nu și-au modificat în nici un fel limitele proprietății din anul 1966 până în prezent.
Martorul P. Gh (decl fila 145 dosar), fostul proprietar din 1990 al imobilului cumpărat de reclamanta pârâtă reconvențional, a arătat că, de când a cumpărat, nu a modificat limitele exterioare ale proprietății și in aceleași limite a vândut în 2001, acesta recunoscând și existența grajdurilor pe proprietatea pârâților, sub strașina casei care în prezent aparține reclamantei pârâte reconvențional.
Rezultă că, în opinia martorilor audiați, atât autorii pârâților reclamanți reconvenționali, cât și aceștia, comportându-se ca și proprietarii terenului, au avut animus possidendi, esențial în cazul uzucapiunii.
Ca urmare, instanța a apreciat că posesia reclamanților este reală, atât sub aspect material, cât și psihologic.
Întrucât potrivit art. 1850 C. civ., posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie, iar proba contrarie, pe care o putea face numai reclamanta pârâtă reconvențional, nu a fost produsă în prezentul litigiu, instanța a reținut că pârâții reclamanți reconvențional au dovedit că ei și mai înainte autorii lor au și au avut o posesie ca stare de fapt asupra terenului în suprafață de 18 mp.
Cât privește termenul pe care trebuie să fie exercitată posesia îndelungată de care au înțeles pârâții reclamanți reconvențional să se prevaleze precum și beneficiul joncțiunii posesiilor, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 1890 C. civ. termenul este de 30 de ani, iar pârâții reclamanți reconvențional au dovedit că ei și mai înainte autorii lor au posedat imobilul teren și casă timp de 46 de ani. Instanța a ținut seama și de faptul că pârâții reclamanți reconvențional au înțeles să se prevaleze și de joncțiunea posesiilor, ca drept de opțiune potestativ, dovedind că anterior posesiei pârâților reclamanți reconvenționali, imobilul asupra căruia s-a invocat uzucapiunea a fost stăpânit (în mod exclusiv) de autorii lor, iar apoi, a trecut la ei, fiind îndeplinite condițiile ce rezultă din interpretarea coroborată a art. 1859-1860 C. civ. .
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța a admis cererea reconvențională formulată și precizată de pârâții reclamanți reconvenționali S. N. și S. I. Edward și a constatat că pârâții reclamanți reconvenționali au dobândit, prin efectul prescripției achizitive de lungă durată, dreptul de proprietate pentru diferența de teren în suprafață de 18 mp situată în C. .. 49 (fost nr.47) care face parte din suprafața totală de 214 mp aflată în posesia pârâților reclamanți reconvenționali și a respings cererea în revendicare formulată de reclamantă.
În ceea ce privește petitul având ca obiect grănițuire, art. 584 C.civ. prevede că ”orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa…”.
Raportul de expertiză relevă faptul că terenurile părților din acte nu corespunde cu cel din măsurători și că proprietățile părților se învecinează.
Grănițuirea este operația materială și juridică reglementată de art 584 C civil ca o servitute naturală prin care se urmărește determinarea hotarului între două fonduri vecine ce aparțin unor titulari diferiți, față de care grănițuirea este, pe de o parte, o obligație reală de a face propter rem, iar, pe de altă parte, privită din punctul de vedere exclusiv a celui care o solicită, este un atribut esențial al dreptului real. În consecință, grănițuirea este o operațiune alcătuită dintr-un drept și o obligație, aceea de a participa la delimitarea hotarului prin trasarea unor semne exterioare.
Având în vedere că hotarul dintre părți este motiv de dispută între acestea, precum și considerentele sus expuse și dispozițiile art. 584 C.civ., instanța a considerat întemeiat petitul având ca obiect grănițuire, urmând a-l admite și a stabili linia de hotar între proprietățile părților la N pe aliniamentul pct 16-7-6( zidul casei reclamantei și gard de zidărie)), la V- pe aliniamentul pct 16-15( zidul casei reclamantei).
În concluzie, instanța a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta D. R. C. în contradictoriu cu pârâții S. N. și S. I. Edward, a respins petitul în revendicare, a admis petitul în grănițuire și a admis cererea reconvențională precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs – calificat apel - reclamanta D. R. C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Reclamanta a arătat in primul rand că nu are calitate procesuală pasivă în cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată asupra terenului în suprafață de 18 m.p. deținut în plus de către pârâții reclamanți reconvențional, actiunea in justitie trebuind a fi promovata in contradictoriu cu proprietarul originar, dezinteresat pe toata perioada prescriptiei de soarta bunului sau.
A mai arătat reclamanta că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1017/06.08.2008 și nu i se poate imputa lipsa de interes cu privire la acest imobil.
Pe de alta parte, apelanta reclamanta D. a mai aratat ca in cauza paratii reclamanti reconventionali nu au dovedit o posesie utila asupra terenului in litigiu, ci au avut doar o detentie precara, ori pentru a prescrie, art.1847 cod civil vechi prevedea ca posesia să fie utilă, adică neatinsă de nici unul din viciile acesteia.
Practica judecătorească a decis în mod constant că "pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune se cere doar ca posesia să se exercite public și să îndeplinească totodată celelalte condiții prevăzute de art.1847 Copd Civil pentru ca proprietarul să poată afla de posesia ce se exercită împotriva sa. Legea nu prevede însă și condiția ca proprietarul să aibă efectiv cunoștință de împrejurarea că bunul său este posedat de altul."
Reclamanta a menționat că părțile au drept de folosință asupra terenurilor din curte și au doar o detenție precară asupra proprietății celuilalt, care nu duce niciodată la uzucapiune.
Un alt motiv de apel îl constituie faptul că instanța nu a identificat terenul prin amplasarea acestuia în cadrul suprafeței totale, prin forma, dimensiunea și configurația laturilor, vecinătăți, deși a constatat că pârâții reclamanți reconvenționali au dobândit dreptul de proprietate pentru diferența de teren în suprafață de 18 m.p. situat în C., ..49 ( fost 47) care face parte din suprafața totală de 214 m.p. aflată în posesia acestora.
De asemenea, prima instanță a stabilit linia de hotar între proprietățile părților la N pe aliniamentul pct.16-7-6 (zidul casei reclamantei și gard de zidărie, la V- pe aliniamentul pct.16-15 (zidul casei reclamantei), fără ca expertul să poată propune o variantă de grănițuire.
Apelanta reclamanta a mai sustinut ca instanta a apreciat gresit probele administrate, imprejurarare care a condus la o solutionare eronata a cauzei.
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., tribunalul constată că apelul este nefondat.
Astfel, in ceea ce priveste prima critica formulata de apelanta reclamanta in sensul ca aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată asupra terenului în suprafață de 18 m.p., tribunalul constata ca aceasta este neintemeiata, intrucat fata de conditiile si efectele juridice ale uzucapiunii ca mod de dobandire a dreptului de proprietate prin efectul posesiei utile si indelungate asupra unui bun imobil, rezulta fara dubiu ca in actiunea cu caracter reconventional formulata in prezenta cuaza de paratii S., calitatea procesuala pasiva o are reclamanta D. R. C., ca succesoare in drepturi a autorilor sai M. I. si T., P. G. si Huruiocea M. G., reclamanta fiind actuala detinatoare a proprietatii imobilului din C., .. 47( in prezent) si invocand dreptul sau de proprietate si asupra terrnului de 18 mp detinut in prezent de paratii S., antecesorii in drepturi ai reclamantei D. R. neputand justifica o asemenea calitate procesuala pasiva atat timp cat ei au transmis reclamantei parate D. dreptul de proprietate si posesia asupra intregului imobil din C., .. 47( in prezent), nemaiavand nici o legatura cu drepul pretins de paratii reconventionali S. si care face obiectul cererii reconventionale.
Neintemeiate sunt si criticile formulate de apelanta reclamanta in privinta solutiei asupra cererii formulate de paratii reclamanti reconventionali S. in constatarea dreptului d e proprietate asupra terenului in supraf. de 18 mp., ca efect al uzucapiunii, critici care vizeaza felul si conditiile posesiei exercitate de paratii reclamanti reconventionali S.. Din acest punct de vedere, tribunalul constata ca paratii reclamanti reconventionali S. au invocat si dovedit in cuaza, prin probele administrate in fata instantei de fond, ca au posedat - ei si mai inainte autorii lor - in mod continuu, netulburat, public si sub nume de proprietari imobilul situat in C., .. 49, compus din teren in suprafata totala de 214 mp. si constructiile de pe acesta, inca din anul 1966, cand a fost incheiat contractul de vanzare cumparare autentic nr._/1966 cu familia Boaba C. si I., imprejurare care rezulta in mod indubitabil din declaratiile tuturor martorilor audiati in cauza, respectiv atat martorii audiati la propunerea paratilor reclamanti reconventionali S., cat si martorii propusi de reclamanta D. R. C.. Tribunalul constata ca aceste declaratii au fost analizate in mod corect de instanta de fond,satat timp cat toti martorii, inclusiv martorul P. G. - antecesorul in drepturi ai reclamantei D. – au aratat in mod constant că autorii pârâților reclamanți reconvenționali au avut în posesie întreg terenul în suprafață de 214 mp de la data cumpărării, din 1966, acesta fiind și în prezent în posesia pârâților, ca limita dintre proprietățile părților o constituie zidul casei reclamantei pârâte reconvențional și că pârâții S. nu și-au modificat în nici un fel limitele proprietății din anul 1966 până în prezent. Se constata ca martorul P. G. - fostul proprietar din 1990 al imobilului cumpărat de reclamanta pârâtă reconvențional D.- a confirmat că, de când a cumpărat, nu a modificat limitele exterioare ale proprietății și in aceleași limite a vândut în 2001, acesta recunoscând și existența grajdurilor pe proprietatea pârâților, sub strașina casei care în prezent aparține reclamantei pârâte reconvențional.
Nu poate fi retinuta ca intemeiata sustinerea apelantei reclamante in sensul ca prin contractul de vanzare -cumparare din anul 1966, familia S. a dobandit doar folosinta asupra terenului in litigiu de 18 mp. intrucat a dobandit prin conventia partilor un drept de folosinta asupra curtii vanzatorilor, deci o detentie precara, care nu poate conduce la uzucapiune, nefiind vorba de o posesie publica si sub nume de proprietar, intrucat din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta fara dubiu ca familia S. a folosit in exclusiv, public si sub nume de proprietari intreaga suprafata de teren de 214 mp., teren pe care l-a dobandit in temeiul contractului de vanzare-cumparare din anul 1966, familia S. intelegand sa cumpere si sa foloseasca acest teren in exclusivitate, nefiind vorba niciodata de o folosinta . terenului aferent caselor de locuit si anexelor, insusi vechiul proprietar P. aratand ca acesta a folosit si a transmis ulterior doar terenul in supraf. de 34 mp. ( respectiv 42 mp dupa rectificare) aferent casei, de la nr. 47 in prezent, iar paratii au folosit in exclusivitate si sub nume de proprietari terenul lor de 214 mp., limitele proprietatilor nefiind contestate sau modificate de parti, dupa anul 1966 si pana cand familia P. l-a vandut numitei Huruiocea M. G..
In ceea ce priveste sustinerea apelantei reclamante in sensul ca instanța de fond nu a identificat terenul in supraf. de 18 mp. prin amplasarea acestuia în cadrul suprafeței totale, prin forma, dimensiunea și configurația laturilor, vecinătăți, tribunalul constata ca o asememna sustinere nu este de natura sa afecteze legalitatea si temeinicia hotararii instantei de ofnd, intrucat in speta, prin raportul de expertiza intocmit in cauza de expertul I. M. G. a fost identificat terenul detinut in prezent de paratii reclamanti reconventionali S. si s-a aratat ca terenul in supraf. de 18 mp. care face obiectut cererii reconventionale reprezinta diferenta intre terenul detinut in prezent de familia S. si terenul inscris in contractul de vanzare-cumparare din anul 1966 ca fiind in suprafata de 196 mp., in speta fata de obiectul cererii reconventionale si capatul de cerere in granituire, precum si situatia de fapt dedusa judecati nefiind necesar a se delimita acest teren de 18 mp. distinct prin forma, dimensiunea și configurația laturilor.
In ceea ce priveste stabilirea liniei de hotar intre proprietatile partilor, tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a avut in vedere ca potrivit art. 584 C.civ. actiunea in granituire are ca scop trasarea liniei exterioare de hotar intre prorprietatile vecine si tot in mod corect a analizat drepturile de proprietate ale partilor, in raport de actele autentice de vanzari susccesive depuse de parti la dosar si declaratiile martorilor audiati, si a tinut seama de inscrierea in evidentele funciare a unei suprafete de teren de 34 mp., rectificata la 42 mp, pentru reclamanta D. R. Craistina, deoarece aceasta inscriere face dreptul opozabil tertilor, inscrierea propriului drept in cartea funciara pentru un suprafata reala de 42 mp. facand-se cu acordul apelantei reclamante si a vanzatorilor P. G. si Huruiocea M. G. – antecesori in drepturi ai reclamantei, tinandu-se seama totodata de vechile semne de hotar, respectiv zidul casei reclamantei si existenta grajdurilor pe proprietatea paratilor S., sub streasina casei care in prezent apatine reclamantei D.. Sub acest aspect, tribunalul constata ca martorii audiati in cauza, inclusiv martorii propusi de reclamanta D., au aratat ca paratii S. nu au modificat limitele proprietatii lor din anul 1966, cand au dobandit imobilul de la fam. Boaba, iar reclamanta D. a inteles sa dobandeasca doar o suprafata de 42 mp, aferenta casei de locuit pirn contractul din anul 2008, aceeasi suprafata fiind detinuta si de antecesorii sai in drepturi - P. G. si Huruiocea M. G., martorul P. aratand in mod expres ca limitele proprietatilor au fost stabilite intre familiile S. si M., dupa ce acestea au cumparat terenul de la fam. Baoaba, ca limitele proprietatilor nu au fost modificate in timp, iar casa reclamantei si respectiv grajdurile paratilor erau pe hotar, aspect de fapt confirmat si de martorul F. A., audiat la propunerea reclamantei D..
Pe cale de consecinta, avand in vedere si aspectul ca in prezentul dosar civil s-a constatat dreptul de proprietate al paratilor reconventionali S. asupra terenului in supraf. de 18 mp. ce reprezinta diferenta intre terenul detinut din 1966 si pana in prezent ( 214 mp) si terenul inscris in contractul de vanzare-cumparare din anul 1966 ( 196 mp), tribunalul constata ca linia de hotar a fost corect stabilita de instanta de fond, aceasta respectand dreptul de proprietate recunoscut paratilor S. si dreptul de proprietate dobandit de reclamanta in anul 2008, aceasta si vanzatorul Huruiocea M. G. fiind de acord ca suprafata reala cumparata de reclamanta si opozabila tertilor prin inscrierea in cartea funciara este de 42 mp., iar nu 70 mp.
Neintemeiata este si critica apelantei reclamante privind interpretarea probelor de catre instanta de fond, cu consecinte asupra solutionarii fondului cauzei. Sub acest aspect, tribunalul constata ca instanta de fond a avut in vedere atat actele depuse de parti la dosar, cat si declaratiile martorilor audiati in cauza si raportul de expertiza intocmit in cauza de expertul I., instanta facand o analiza coroborata si corecta a acestora, stabilind situatia de fapt si de drept dedusa judecatii, prin trimitere la probele administrate, iar pe baza probelor administrate, instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica, asa cum s-a aratat mai sus.
Pentru considerentele expuse, constatand ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 296 C.pr.civ. să respingă, ca nefondat, apelul promovat de reclamanta D. R. C..
În temeiul art.274 C.pr.civ., va fi obligată apelanta către intimați la 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentand onorariu aparator in apel, potrivit chitantei nr._/16.01.2013 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta D. R. C. domiciliată în C., .. 47, jud. D., în contradictoriu cu pârâții S. I. E., domiciliat în C., .. 49 S. N., domiciliat în C., .. 30, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 9150 din 14 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010.
Obligă apelanta către intimați la 800 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, G. C. F. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./5 ex.
01.03.2013
Jud.fond: V.F.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 164/2013.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 27-11-2013, Tribunalul... → |
|---|
