Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 164/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 164/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 19405/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 164/2013
Ședința publică de la 21 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Grefier F. C. C.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul I.-Ș. C. și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubiri - Legea nr. 221/2009 - disjuns din dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea reclamantului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 21.10.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față ;
La data de 29.05.2012, reclamantul I.-S. C., a chemat în judecată S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generala a Finanțelor Publice D., pentru a se constata caracterul politic al măsurii administrative dispuse împotriva sa reprezentând schimbarea locului de muncă și retrogradarea din funcție cu consecințe importante în ceea ce privește veniturile salariale și poziția profesională pe care a avut-o ulterior în cadrul acestor structuri, masurile dispuse având drept consecință întreruperea definitivă a ascensiuni profesionale.
Pentru aceleași considerente, imediat după revoluție, a fost trecut în rezervă și pensionat la vârsta de 45 de ani si, deși a solicitat în mod repetat reintegrarea în Serviciul R. de Informații, cererile i-au fost respinse cu diverse motivări, în condițiile în care mulți dintre colegii reclamantului, mai în vârstă și cu o vechime mai mare au fost reîncadrați în cadrul Serviciului R. de Informații, după ce fuseseră și ei pensionați, așa rezultă si din cazurile prezentate detaliat de către istoricul M. O. în cartea sa "Moștenitorii Securității". Motivul real pentru care nu a fost reprimit în structurile Serviciului R. de Informații, a fost caracterul politic pe care l-au dat faptelor reclamantului, așa-zis dușmănoase, pe care le-a comis în regimul comunist.
În perioada 1982-1990 a condus un colectiv de ofițeri care echivala ca normă de structură cu funcția de șef de birou, și pentru aceleași considerente de ordin politic nu a fost remunerat pentru aceasta funcție, i se controla activitatea profesională cât și viața privată, începând cu anul 1980 a fost urmărit informativ prin toate mijloacele muncii de securitate atât reclamantul cât și familia sa până în decembrie 1989, așa cum rezultă din dosarele de urmărire informativă aflate la CNSAS. Din relatările unor colegi, aceasta urmărire a continuat și după decembrie 1989.
Din cele prezentate, solicită statului român daune interese reprezentând câștigul nerealizat ca urmare a retrogradării din funcție, a celei corespunzătoare funcției de șef birou pentru coordonarea colectivului de ofițeri și corectarea pensiei corespunzător celei primite de ofițerul care l-a înlocuit la fostul loc de muncă, precum și acordarea gradului de colonel în rezerva pentru care îndeplinește condițiile prevăzute de lege, dar din motive politice nu i-au fost acordate.
În drept, invocă art.998-999 C.civ.
Solicită daune morale în cuantum de 50.000 Euro.
În fapt, a aratat ca în perioada 1971-1990, reclamantul a fost angajat la Inspectoratul Județean D. al Ministerului de Interne -Departamentul Securității Statului
În anul 1974 a fost recrutat de Direcția de Informații Externe fiind pregătit, în continuare, în activitatea specifică acestei direcții, lucrând în cadrul acestei direcții până în luna 1980, când s-a "stabilit" că a comis fapte incompatibile cu regimul politic din aceea vreme și cu calitatea sa de ofițer, astfel: în avara anului 1980, având unele probleme de sănătate, a fost trimis de către medicul unității la Stațiunea Slănic M..
Acolo, s-a întâlnit cu un fost coleg de scoală militară, A., absolvent și el al aceleași scoli, însă la arma"comandați trupe" și care, cu totul surprinzător, ajunsese în structurile Departamentului de Informații Interne, deși nu avea pregătirea necesară în acest sens iar "resursele" intelectuale nu-l recomandau pentru astfel activități, în timpul scolii fiind cotat ca unul dintre cei mai slabi pregătiți elevi.
În scurt timp reclamantul s-a convins de "determinările" care l-au adus în aceasta funcție când, revenind la serviciu, a constatat că a fost așteptat de doi ofițeri de la Direcția de Cercetări Penale a Departamentului Securității Statului pentru a fi anchetat cu privire la așa-zise activități dușmănoase pe care le avea față de regimul politic din România. Aflaseră, de la colegul reclamantului (care se grăbise să-i informeze}, despre faptul că acesta asculta emisiunile posturilor de radio străine și făcea comentarii dușmănoase pe marginea lor, aspecte pe care i le confesase cu prilejul sejurului la Slănic M..
Ca urmare, în urma cercetărilor și anchetelor întreprinse de către cei de la cercetări penale au stabilit ceea au dorit și în baza concluziilor acestora s-a dispus retrogradarea din funcție (cu reducerea corespunzătoare a salariului), schimbarea locului de muncă și prelucrarea cazului cu întregul efectiv de ofițeri din cadrul Inspectoratului.
Reclamantul a ajuns astfel, de la condiția de a fi fost considerat unul dintre cei mai capabili ofițeri de informație ai inspectoratului (la aceea dată fiind singurul selecționat de direcția sus amintita), la cel mai umil ofițer.
Ca și funcție pe scara ierarhică, a fost retrogradat cu trei funcții. De la cea pe care o deținuse în cadrul Direcției de Informații Externe (echivalentă cu cea de specialist II în cadrul inspectoratului), la ofițer operativ, între acestea mai fiind cea de ofițer operativ principal și cea de ofițer specialist III. In afara blamului general de care a avut parte și a schimbării locului de muncă (cu consecințe financiare serioase asupra bugetului de familie) a rămas proscriul inspectoratului atât în ceea ce privește postul in care a fost mutat cât și a eliminării oricărei posibilități de a accede într-o funcție superioară.
In perioada care a urmat, în diferite împrejurări și in ședințele profesionale, era dat exemplu pentru atitudinea politică amintindu-i-se mereu să nu uite că era doar un tolerat căruia i se da doar posibilitatea de a se reabilita. De fiecare dată, în astfel de împrejurări, înghițea ca pe o otravă disprețul deschis al colegilor săi.
In perioada 1982-1990, la noul loc de muncă, a coordonat un colectiv de ofițeri care echivala ca normă de structura cu funcția de șef birou, și pentru aceleași considerente de ordin politic nu a fost remunerat pentru acesta funcție.
Reclamantul a activat la acest nou loc de muncă până în februarie 1990 când, pe fondul evenimentelor din decembrie 1989, o mare parte dintre ofițerii de informații au fost pensionați, printre aceștia numărându-se și el.
Aceasta pensionare s-a produs pe fondul diversiunii puse la cale de către foștii șefi, al căror aparat de informații urma să se desființeze iar cel care urma să se creeze, nu avea nevoie de oameni compromiși ca urmare toți cei care aveau posibilitatea de a primi o pensie au fost sfătuiți să o valorifice, ei
fiind cei care solicitaseră deja trecerea în rezervă și pensionarea.
În final s-a dovedit a fi o mare diversiune pusă la cale de către aceștia pentru a-i elimina pe cei care le-ar fi putut amenința funcțiile sau i-ar fi putut contesta, reclamantul fiind cel mai periculos dintre ei.
Cum avea un trecut care în condițiile create de evenimentele din decembrie 1989 l-ar fi putut favoriza pentru a accede într-o funcție de conducere, au încercat să scape de reclamant și în acest sens, cu ajutorul medicilor de la cabinetul medical l-au internat în Spitalul M. din C. pentru a fi declarat inapt serviciului militar și trecut în rezervă, Spitalul M. l-a declarat doar apt limitat (ceea ce înseamnă apt în timp de pace și inapt în timp de război) așa încât putea să-și continue activitatea.
Cu toate acestea a fost pensionat imediat fiind primul ofițer care a primit decizia de pensionare deși fusese ultimul care acceptase acest compromis. Așa se face că la vârsta de 45 ani, era cel mai tânăr pensionar din Ministerul de Interne.
Dupa crearea noului organism (Serviciul R. de Informații) în luna martie 1990, toți fostii ofițerii care fuseseră pensionați cu ocazia evenimentelor din decembrie 1989 au fost rechemați în activitate, mai puțin reclamantul.
Aflând despre această acțiune și știind că nu avusese probleme disciplinare sau de altă natură în afara celor pentru care fusese sancționat în anul 1980, reclamantul s-a prezentat personal la șeful secției, Lt.col P., căruia i-a prezentat raportul pentru a reveni în cadrul noului aparat. Acesta a refuzat să-l primească și a dat ordin la registratura unității să nu îl primească.
La vremea respectiva, se afla într-o situație disperată deoarece avea trei copii minori, dintre care unul avea probleme de sănătate iar altul avea doar 5 ani.
Mama reclamantului avea vârsta de peste 80 de ani, era bolnavă și se
și se afla în întreținerea sa, iar soția era profesor-navetist, ea rămânând singurul salariat.
Sperând totuși că va reveni a început un lung șir de demersuri pe la toate instituțiile statului și la persoane cu funcții de conducere în acestea, în ideea că se vor apleca cu mai multă atenție asupra persoanei sale și va fi ajutat să fie reangajat în noile structuri ale S.R.I. In acest sens, a făcut memorii la toate instituțiile abilitate ale statului (Senat, Camera Deputaților, Primul Ministru, Președinție, S.R.I., M.A.P.N, Procuratura Generala a României, Procuratura Militară,e.t.c.) și a fost în audiente la diverse personalități ale timpului (senatorul O. G., deputatul R. B., Directorul SRI,V. M., S. - adjunct al directorului SRI, Lt.col.P., șeful secției S.R.I. D., Lt. col. Polmolea G. adjunct al secției e.t.c.
Refuzându-i chiar și primirea raportului l-a făcut să înțeleagă ca și noii șefi ai Serviciului R. făcuseră parte din structurile fostului aparat, aveau aceeași gândire și mentalități urmărind îndepărtarea celor incomozi și cu coloana vertebrală iar pensionarea fusese folosită doar ca un bun prilej de reclamant.
În peregrinările sale, reclamantul a aflat că la istoria din 1980 pentru care i se refuza ., a mai adăugat si pe aceea că în timpul evenimentelor din decembrie 1989 se pusese la dispoziția forțelor revoluționare iar la solicitarea unui reprezentant al acestora, conf. univ. dr P. (de la Facultatea de mecanică din C.), de a nominaliza pe unii ofițeri în care se putea avea încredere pentru folosirea lor în situații deosebite (la data când a fost contactat de către acesta șefii sai nu declaraseră adeziunea aparatului față de noile autorități) în care nu-i nominalizase și pe ei (foști șefi). Pe aceștia dl.M. i-a reconfirmat pe vechile funcții iar apoi i-a avansat la excepțional, în grade și funcții,
După toate aceste demersuri singurul "câstig"al reclamantului a fost acela că nu i s-a mai permis nici accesul în cadrul Inspectoratului D.. Aceasta se întâmpla după audiența la Dl. M. care îi promisese rezolvarea situației reclamantului și în condițiile în care fuseseră reactivați toți colegii lui, chiar și cei care fuseseră pensionați anterior evenimentelor printre aceștia fiind și unii care fuseseră declarați inapți serviciului.
Cum la guvernare era P.D.S.R-ul iar președintele acestuia la nivelul județului D. era senatorul O. G. a mers, de mai multe ori, în audiență la acesta fiind susținut în demersurile sale și de către profesorul universitar P., care-l cunoștea bine pe senator, fiind colegi de serviciu. Senatorul G. a promis reclamantului și el rezolvarea favorabilă a cererii sale până într-o seară în toamna anului 1991 când, dându-i telefon, i-a spus că situația reclamantului fusese discutată cu directorul S.R.I., V. M. care, a precizat domnia sa, spusese un "NU HOTĂRÂT" la cererea reclamantului de reintegrare.
Reclamantul a realizat atunci că evenimentele din decembrie 1989 au avut drept urmare consolidarea poziției foștilor în cadrul Departamentului Securității Statului în noile structuri ale Serviciului R. de Informații și debarasarea de elementele incomode care le-ar fi amenințat funcțiile sau i-ar fi putut contesta, cum era și reclamantul.
Iată deci că, dacă în fostul aparat, putuse supraviețui timp de 10 ani, în nou înființatul serviciu secret nici măcar nu mai avea acces. Și pentru noua conducere a Serviciului R. de informații rămăsese aceeași persoană compromisă și indezirabilă. V. M. a recuperat în schimb ofițerii care conduseseră direcții și servicii ale fostului aparat și fuseseră aruncați "peste bord" de evenimentele din decembrie "89. Printre cei mai cunoscuți dintre aceștia erau :C..A. G. adj. al Direcție a I-a, cunoscut ca făcând politie politică și C.. T. E., adj. al Direcției de contraspionaj. Ambii au fost arestați în decembrie "89 cu ocazia evenimentelor de la Timișoara. După ce au fost eliberați (la un an de la arestare), au fost reprimiți în noul aparat au fost făcuți șefi ai direcțiilor respective și avansați excepțional, la gradul de general. Același lucru s-a întâmplat și cu torționarul reclamantului A. care, după revoluție a fost adus de la Inspectoratul Sibiu (unde deținuse funcția de adj sef securitate), la unitatea centrală din București.
La inspectoratul Județean D. (secția de informații) au fost cazuri când ofițeri pensionari au fost reintegrați în vechile activități pe durata de cca 1-2 ani. Reclamantului i s-a interzis și accesul în unitate, iar din discuțiile cu colegi aceștia i-au confirmat că primiseră ordin să nu mai discute cu reclamantul și că era lucrat informativ și după ce fusese pensionat.
Văzând că i s-au spulberat toate speranțele cu privire la reangajarea în S.R.I. s-a angajat în funcția de conslier juridic la Schela de petrol Stoina din județul Gorj, unitate dispusă la 70 km. de C.. Aici, a făcut naveta timp de 7 ani când, din cauza abuzurilor și ilegalităților practicate de către conducerea acestei unități a intrat în conflict deschis cu aceasta motiv pentru care i s-a desfăcut contractul de muncă.
Printre motivele care au determinat această măsura a fost și acela de a fi făcut parte din structurile fostului D.S.S., aspect folosit ca un lait-motiv de reprezentanții acesteia în toate instanțele de judecata.
Reclamantul s-a judecat cu societatea timp de doi ani și, în final, a reușit să câștige (după strămutarea cauzei de către o altă instanță) instanța dispunând reintegrarea în postul deținut anterior și plata drepturilor de care a fost lipsit
Cum devenise indezirabil și pentru conducerea acestei societăți au refuzat să îl reintegreze în postul pe care îl ocupase anterior și i-au oferit unul la o societate cu care reclamantul nu avusese raporturi de muncă.A contestat acest fapt în instanță însă cu ajutorul pilelor și relațiilor pe care le au la diverse instituții ale statului, inclusiv în justiție, au reușit să câștige toate procesele inițiate împotriva reclamantului. Pentru că au făcut și o . falsuri în carnetul de muncă și nu au pus în executare decizia de reintegrare reclamantul a sesizat și organele de cercetare penală care insă au dat rezoluții de N.U.P.
Deși s-a angajat imediat după "verdictul" dat de M., nu a abandonat lupta pentru a fi reintegrat în structurile S.R.I. A dorit și a sperat că în noile condiții create de evenimentele din decembrie 1989 să-și valorifice mai bine cunoștințele profesionale în domeniul informațiilor mai ales că noii conducători la nivel declarativ, erau pentru menținerea în sistem a unor ofițeri din fostele structuri, necompromițându-i pe cei pregătiți profesional.
In diverse situații, aceștia și-au justificat menținerea unor vechi slujitorii în structuri prin aceea că un ofițer de informații se formează în cel puțin 10-15 ani. Nu a fost însă și cazul reclamantului.
Așa cum s-a dovedit și cum mass-media a relevat în repetate rânduri, nu de profesioniști aveau nevoie stăpânii ci de oameni fără coloana vertebrală pe care să-i manipuleze în interesul lor sau al altora aflați vremelnic la putere (vezi mineriadele, Berevoiesti, SAFI, SOVINVEST, e.t.c). Cum reclamantul, cu "trecutul său", nu putea fi unul dintre aceștia nu a fost acceptat în noile structuri.
A sperat ca prin schimbările de administrații și de regim politic, la conducerea instituțiilor statului pot veni și oameni onești care se vor apleca cu mai multă atenție și obiectivitate asupra a ceea ce se întâmplă in aceste servicii, fapt pentru care a continuat cu memorii la dl. M. și la cei care i-au urmat la conducerea S.R.I., la președinții I. I. și E. C., la Parlament, la comisiile de abuzuri ale celor două camere, e.t.c.
Se pare însă că pentru toți a rămas același indezirabil, în condițiile în care ofițeri compromiși contestați, unii chiar de la C., au fost reintegrați în structurile S.R.I. fiind avansați în funcții si grade.
Față de cele prezentate apreciază că retrogradarea sa din funcție în anul 1980 și marginalizarea în perioada următoare, așa cum rezultă din dosarul de urmărire informativă de la C.N.S.A.S., a avut ca urmare importante pierderi financiare dupa retrogradarea din funcție și diminuării salariului, imposibilitatea de a se realiza pe plan profesional raportat la pregătirea profesională și posibilitățile intelectuale.
La acestea se adaugă refuzul constant după 1990 al celor care au condus acest serviciu de a se reîncadra, deși au fost reactivate cadre care s-au compromis atât in regimul trecut cât și în cel instaurat după 1990.
In dovedirea celor susținute, solicită proba cu înscrisuri și proba testimoniala.
In drept, invocă dispozițiile art.4 alin.2 din Leg.221/2009, coroborate cu dispozițiile art.998-999 C.civ.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D., pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârâta în dosarul nr._, a formulat în temeiul art.115-118 Cod procedură civilă, întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantul I. S.-C. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere următoarele motive:
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul I. S.-C. solicită instanței să constate caracterul politic al măsurii administrative abuzive luate împotriva sa invocă dispozițiile art. 3 din Legea nr.221/200:
Potrivit textului de lege numai instanța, în urma probatoriului administrat, temeinic și legal poate aprecia dacă este vorba de o măsura administrativă ce are drept un caracter politic, sau poate fi asimilată cu acestea datorită scopului urmărit prin aplicarea ei.
Invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește acordarea de daune morale in cuantum de 50.000 euro, motivand urmatoarele:
Potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 termenul prescripției este de 3 ani, acesta fiind intervalul de timp stabilit de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune în sens material, sub sancțiunea pierderii acestui drept.
Prin precizarea la acțiune formulată, reclamantul arată că își întemeiază cererea sa și pe dispozițiile art. 998 C.civ, care consacră principiul reparațiunii integrale a prejudiciului suferit de o persoană și care impune repunerea părții în situația anterioară, adică repararea în întregime a prejudiciului.
Regula generală privind începutul cursului prescripției dreptului la acțiune este consacrată de art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 care în acord și cu prevederile art. 1886 c.civil prevede că prescripția începe sâ curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
In speță, dreptul s-a născut la data producerii prejudiciului, și în situația cea mai favorabilă reclamantului la 22 decembrie 1989, dată după care reclamanta era liberă să solicite îndreptarea nedreptăților suferite în timpul vechiului regim. Și cum acțiunea în despăgubiri, derivând din daune materiale sau morale solicitate de cea în cauză a fost înregistrată în decembrie 2010, este evident că a fost promovată cu depășirea termenului legal de prescripție.
A arătat ca temeiul daunelor solicitate este art. 998 C.civ.,iar potrivit art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune pentru repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data cand păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Se observă că această regulă specială de determinare a începutului prescriptiei extinctive se caracterizează prin stabilirea a două momente alternative de la care prescripția poate începe să curgă și anume, pe de o parte momentul subiectiv al cunoașterii pagubei și a celui care răspunde de ea, iar, pe de altă parte, moment obiectiv al datei la care păgubitul putea ori trebuia să cunoască aceste element.
3.În ceea ce privește acordarea de daune interese reprezentând beneficul nerealizat ca urmare a retrogradării din funcție, apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea de despăgubiri materiale atâta timp cât ele nu fac obiectul legii speciale.
Potrivit art. 5, alin 1, lit.b)din Legea nr.221/2009 persoana îndreptățite poate să solicite :"acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 5 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
Dispozițiile legii speciale, respectiv art.5, lit b din Legea nr.221/2009 conferă dreptul material la a obține astfel de despăgubiri
Astfel,despăgubirile prevăzute de art.5, lit b din Legea nr.221/2009 privesc aspecte legate de echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamn sau ca efect al măsurii administrative,
Legea nr.221/2009 nu cuprinde vreo dispoziție expresă care îndreptățească persoana care a suferit o măsura administrativă nelegală să solicite acordarea de daune interese reprezentând câștigul nerealizat ca urmare a retrogradării din funcții deținute anterior aplicării acesteia
Instanța nu se poate substitui legiuitorului pentru a adăuga la lege un astfel de caz, fiindcă s-ar încălca atribuțiile puterii judecătorești.
In consecință, Tribunalul nu poate interpreta nici dispozițiile art.5, lit b Legea nr.221/2009 în sensul celor de mai sus atâta vreme cât aceste dispoziții legale au urmărit acordarea de despăgubiri pentru persoanele lipsite efectiv și total de bunurile aflate în proprietatea lor, textul de lege prevăzând expres natura despăgubirilor, respectiv acestea reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.
Prin urmare, în ceea ce privește acordarea de despăgubiri reprezentand contravaloarea veniturilor nerealizate de către reclamant învederează instanței dispozițiile exprese și restrictive ale textului de lege nu deschid calea acordării unor despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea veniturilor nerealizate
In raport de toate aceste considerente, solicită instanței respingerea acțiunii formulate de reclamantul I. S. C. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind inadmisibilă în raport de dispozițiile prevăzute Legea 221/2009, precum și ca fiind prescrisă în raport de dispozițiile art.3 din Decretul nr. 167/1958 .
In sedinta din data de 16.11.2012, s-a dispus disjungerea capatului de cerere privind constatarea caracterului politic a masurii si formarea unui nou dosar cu termen de solutionare la 16.11.2012.
Prin sentința civilă nr.261/2 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor morale formulat de reclamantul I.-Ș. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Analizind actele si lucrarile dosarului instanta constata si retine urmatoarele:
În fapt, prin cererea de chemare in judecată, reclamantul I. S.-C. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate caracterul politic al măsurii administrative dispuse împotriva sa, constand in schimbarea locului de munca și retrogradarea din funcție;obligarea pârâtului la acordarea de daune interese reprezentând câștigul nerealizat ca urmare a retrogradării din funcție; să fie obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a măsurii administrative abuzive luate împotriva sa.
În motivarea cererii arată că în perioada 1982-1990 a condus un colectiv de ofițeri din cadrul SRI dar nu a fost remunerat potrivit acestei funcții, viața profesională fiind afectată din considerente de ordin politic, a fost urmărit atât personal cât și întreaga familie, urmărire care ar fi continuat și după anul 1989.
Obiectul analizei il formeaza capatul de cerere in constatarea caracterului politic al masurii administrative dispuse impotriva sa, numai acest capat de cerere fiind disjuns prin sentinta civila nr. 261/02.11.2012 a Tribunalului D..
Avand in vedere acest cadru procesual, vom reaminti dispozitiile relevante ale Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dupa cum urmeaza:
„Art. 3. - Constituie masura administrativa cu caracter politic orice masura luata de organele fostei militii sau securitati, avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost intemeiate pe unul sau mai multe dintre urmatoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 si Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotararea Consiliului de Ministri nr. 2/1950, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 326/1951, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 282 din 5 martie 1958 si Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Directiunii Generale a Securitatii Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 si Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 si nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securitatii Statului.
Art.4. alin. „(2) Persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.”
Intrucat reclamantul nu a facut referire la vreo condamnare suferita in perioada de referinta a legii, prevederile art. 1 nu sunt incidente in cauza.
De asemenea, nu sunt incidente nici dispozitiile art. 3, deoarece niciunul dintre actele emise de catre structura in care era inregimentat reclamantul nu s-a intemeiat pe actele normative enumerate de textul de lege, astfel ca analiza cererii de chemare in judecata se va circumscrie dispozitiilor art. 4 alin. 2 .
La dosarul cauzei, au fost depuse inscrisuri eliberate de C.N.S.A.S., alte inscrisuri depuse de catre reclamant si au fost audiati martorii P. A. C. si P. D. C..
Primul dintre martori a declarat ca a luat cunostinta despre situatia reclamantului anterior anului 1990, in mod indirect, de la diverse persoane si ca a auzit mai multe variante asupra aceluiasi subiect. Acelasi martor a invederat instantei ca din actele pe care le-a studiat in ceea ce il priveste pe reclamant, a dedus ca demiterea acestuia dintr-o functie de conducere si instalarea . executie nu a fost efectul unei forme de represiune a vechiului regim, iar nereactivarea reclamantului dupa 1990 s-a datorat unor cauze obiective, respectiv reducerii numarului de posturi din structurile SRI.
Martorul P. D. C. a declarat ca a lucrat in departamentul de securitate a statului din 1968 pana in anul 1989 iar ulterior in cadrul SRI D. si cunoaste faptul ca in anul 1980 reclamantul a fost sanctionat prin retrogradare inclusiv pe linie de partid, sanctiuni care au operat ca urmare a unui comportament al reclamantului in viata civila, respectiv ca urmare a faptului ca a vorbit in medii civile despre stiri ascultate la postul de radio „Europa Libera”, contrar Legii nr. 23/1971 care impunea interdictia tocmai pentru a nu intari increderea populatiei in acel comunicator media. Martorul a declarat ca aceeasi fapta savarsita de un civil (ascultarea postului de radio Europa Libera) intra sub incidenta art. 166 din C.penal, insa reclamantul beneficia de un regim special de sanctionare, cu inlaturarea raspunderii penale.
Dupa finalizarea perioadei de verificari in anul 1985, reclamantul nu a mai fost impiedicat sa promoveze, a mai aratat martorul, desi acesta a precizat ca si in urma unui raporrt de evaluare favorabil, in practica, existau sanse minime de promovare.
Din referatul intocmit de Departamentul Securitatii Statului – Directia Cercetari Penale nr. D/0213.427 din 13.06.1980, rezulta starea de fapt care a generat sanctiunea, in document relatandu-se ca in cursul lunii aprilie 1980, reclamantul l-a revazut in localitatea Slanic M. unde isi petrecea concediul pe colegul sau de scoala militara A. C. si printre alte discutii, i-a confirmat acestuia faptul ca asculta posturi de radio clandestine si isi manifesta adeziunea fata de ele. Se mai arata ca raportorul A. C. l-a si surprins pe reclamant in timpul unei asemenea auditii pe care a realizat-o in prezenta colegului sau de camera si intrbandu-l despre mobilul unei asemenea preocupari, I. C. S. i-a motivat ca muncind . activitate mai special, doreste sa fie cat mai bine documentat asupra evenimentelor internationale.
In raportul la care ne referim (filele nr. 21 si urm.), se retine inconstanta in comportamentul si atitudinea reclamantului intrucat in perioada concediului de odihna, sesizand ca unii vecini de camera audiaza postul de radio Europa Libera, si-a declinat calitatea de ofiter si i-a legitimat, determinandu-i sa renunte la auditie. Aceasta atitudine vine in antiteza, se mai arata in referat, cu faptul ca ., reclamantul a afirmat in legatura cu unii romani fugari aflati in strainatate ca daca nu s-au mai intors in tara, inseamna ca o duc mai bine acolo.
In sfarsit, s-a mentionat ca din ansamblul verificarilor efectuate, rezulta ca reclamantul le-a impartasit colegilor preocuparea sa de a asculta posturi de radio straine, ceea ce presupune ca ofiterul nu a avut reprezentarea gravitatii si consecintelor actiunii sale si ca dovedeste un slab discernamant politico-profesional. In continuare, s-a retinut ca nu au rezultat date care sa conduca la concluzia ca ofiterul este situat pe o pozitie neconforma cu politica partidului si statului, dar convingerea eronata pe care a avut-o ca nu greseste ascultand aceste posturi de radio coroborata cu unele afirmatii ale sale la limita interpretarii ca tendentioase, atesta faptul ca practica folosita putea sa ii diminueze gandirea politica.
Intrucat reclamantul se afla incadrat . poate veni in contact cu probleme mai deosebite, s-a propus mutarea acestuia . de munca in cadrul I.J. D..
La fila nr. 30 a dosarului se gaseste o nota informativa vizandu-l pe reclamant, in care se arata ca existau comentarii in mediul profesional in care lucra acesta in sensul ca a primit o sanctiune usoara (retrogradarea din functie), in conditiile in care persoanele civile sunt sanctionate mai aspru pentru o fapta similara. De asemenea, se arata ca reclamantul nu se bucura de stima in mediul de serviciu, manifestandu-se arogant, laudaros si jignind chiar ofiteri mai varstnici.
La data de 20.06.1985 s-a intocmit o Nota – Sinteza in dosarul de caz „M.”, in cuprinsul careia s-a retinut ca in urma masurilor intreprinse prin mijloacele si metodele muncii de securitate, nu au rezultat aspecte din care sa reiasa ca ofiterul ar avea comportari si atitudini negative in activitatea pe care o desfasoara, fiind propusa incetarea verificarilor.
In acelasi document, au fost dezaprobate unele comportamente sociale inadecvate ale reclamantului care obisnuia sa intervina la diferite cunostinte la magazine alimentare pentru a fi servit preferential, iar in perioada de iarna, prin intermediul socrului sau S. G. care asigura contrainformativ Policlinica CFR C., a obtinut un concediu medical pentru sotia sa, cu un diagnostic fictiv.
Si restul documentelor depuse la dosar se inscriu in aceeasi nota a monitorizarii vietii profesionale si private a reclamantului, de catre ofiteri incadrati in aceeasi structura ca si acesta, aspectele relevante fiind deja redata mai sus.
Din materialul probator pe care instanta il are la dispozitie, nu se poate trage concluzia ca reclamantul a fost subiectul unei masuri administrative cu caracter politic, ce s-a repercutat negativ asupra vietii sale si care reclama retinerea dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 221/2009.
Ceea ce rezulta din actele si lucrarile dosarului este faptul ca incalcand „misiunea esentiala” a institutiei la care era incadrat, reclamantul a savarsit un act de insubordonare care a atras sanctiuni in legatura cu serviciul, sau chiar reevaluarea calitatilor reclamantului care il recomandau pana atunci pentru a ocupa o anumita functie si care exced, cu certitudine, spatiul de reglementare al Legii nr. 221/2009.
Asa cum a declarat si unul dintre martori, reclamantul a incalcat Legea nr. 23/1971 si HCM 18 si 19/1972 privind apararea secretului de stat in RSR, acest fapt facandu-l impropriu pentru functia pe care o ocupa si determinand mutarea . putin important.
Motivul pentru care reclamantul a ascultat postul de radio „Europa Libera” a urmarit tot un scop profesional, asa cum a declarat in mod constant in perioada monitorizarii si anchetarii sale, acesta fiind dornic sa se informeze pentru o mai buna prestatie in serviciu, iar nu pentru a-si reconfirma lipsa libertatii de opinie sau orice alte efecte ale sistemului socio-politic care guverna Romania acelor ani si pe care romanii de rand le resimteau.
Comportamentul reclamantului de a asculta posturile de radio „clandestine” si de a face public in mediile securitatii acest fapt, asa cum s-a retinut si in raportul din care au fost prezentate mai sus cele mai importante fragmente, tradeaza atitudinea reclamantului fata de munca sa si fata de limitele pe care aceasta, totsi, i le impunea chiar si lui, desi era ofiter de securitate; nu a fost o atitudine de fronda, ci una discretionara, specifica omului care se situeaza mai presus de lege.
Aceasta concluzie este intarita si de faptul ca depistand civili in timp ce ascultau postul „Europa Libera”, reclamantul nu s-a dat in laturi de la a-i legitima si de a le interzice auditia, atitudine care constituia, de fapt, fisa postului sau.
In concluzie, masura administrativa de retrogradare din functie, cu toate consecintele pecuniare care decurg din aceasta, nu a avut caracter politic ci s-a circumscris raporturilor de munca, guvernate de legile speciale in materie.
Reclamantul a mai sustinut ca si dupa anul 1990 i s-a refuzat reactivarea in SRI, aceasta fiind dovada faptului ca a facut acte de dizidenta in interiorul sistemului si a devenit incomod si periculos. Este convingerea sa, pe care instanta nu considera necesar a o analiza, insa trebuie precizat faptul ca Legea nr. 221/2009 aduce solutii si masuri reparatorii pentru persoanele care au suferit din punct de vedere politic in perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
F. de cele expuse, actiunea reclamantului urmeaza sa fie respinsa ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul I.-Ș. C., domiciliat în C., ..29, ..3, ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2013.
P., Grefier,
L. C. C. C. F. C.
Red.jud.L.C.C.
Tehn.F.M./4 ex.18.12.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1622/2013. Tribunalul DOLJ | Grăniţuire. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
