Acţiune în constatare. Decizia nr. 1622/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1622/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 6600/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1622/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. O.
Judecător V. P.
Judecător M. R. H.
Grefier L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor, care au avut loc în ședința publică de la 01 octombrie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de reclamanta T. E. împotriva sentinței civile nr.4913 din 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. V. C., și M. V., având ca obiect acțiune în constatare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.03.2012 sub nr._ reclamanta T. E. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea sa de moștenitor de urma autorilor C. M. și C. M..
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în fapt, de pe urma celor doi autori, soț și soție, s-a născut C. M., căsătorită cu L. V. iar din această căsătorie s-a născut L. E. căsătorită cu T. C. care au dat naștere unui fiu T. I. care a decedat la 02.02.1998, reclamanta fiind soția supraviețuitoare a acestuia.
Reclamanta a mai arătat că prin sentința civilă nr. 1050 din 03.10.2008 a Judecătoriei Horezu, definitivă și irevocabilă, rezultă calitatea de succesor a reclamantei de urma autorilor.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar copii de pe acte de stare civilă, certificat de moștenitor nr. 49/26.05.2003, sentința civilă nr. 1050/03.10.2008 pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr._ .
La data de 29.05.2012, la solicitarea instanței, reclamanta a depus la dosar precizare prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu D. V. C. și M. V..
În motivarea precizării reclamanta a arătat că pârâta Dărgulescu V. E. este soția lui D. C., care s-a născut din căsătoria lui D. V. cu D. F., Dărgulescu V. fiind fiul autorilor C. M. și C. M..
Pârâta M. V. este fiica lui D. V. și D. M., D. M. fiind fiica autorilor C. M. și C. M.. D. V. a fost căsătorit de două ori, odată cu D. (fost C.) M. și apoi cu D. F..
La data de 18.09.2012 reclamanta a depus la dosar o nouă precizare la acțiune, în sensul că solicită judecarea în contradictoriu cu D. V. C. și M. V., solicitând constatarea calității sale de moștenitoare a autorilor C. M. și C. M..
În motivarea precizării reclamanta a arăta că este soția supraviețuitoare a lui T. I., decedat la data de 02.02.1998, soțul său fiind fiul lui T. C. și L. E..
La rândul ei, mama soțului reclamantei, L. E. este fiica autorilor L. V. și C. M. iar bunica soțului reclamantei, C. M. îi are ca autori pe C. M. și C. M..
Reclamanta a mai arătat că prin sentința civilă nr. 1050/03.12.2008 a Judecătoriei Horezu s-a constat calitatea sa de moștenitor de pe urma celor doi autori (fila 6 fin considerente).
Este drept că această constatare s-a făcut prin considerente, dar acestea au valoare decizională, pentru că ex plică dispozitivul iar prin constatarea calității de moștenitor a reclamantei s-a putut admite plângerea acesteia împotriva unei hotărâri a Comisiei Județene de Aplicare a Legii Fondului Funciar.
De asemenea, reclamanta a arătat că are interesul să se constate printr-o hotărâre judecătorească (prin dispozitiv) calitatea sa de moștenitor de pe urma celor doi autori pentru a putea beneficia de despăgubirile ce vor fi acordate (hotărârea nr. 399 a Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor) pentru o suprafață de 35 ha ce a aparținut autorilor.
Comisia ce verifică cererile de despăgubiri solicită prezentarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate calitatea reclamantei de moștenitor al celor doi autori și pentru acest motiv a formulat această acțiune.
În ședința publică din data de 30.10.2012 reclamanta a depus la dosar precizare prin care a învederat că în precizarea depusă la termenul din data de 29.05.2012 s-a strecurat o eroare în sensul că D. V. nu este fiul autorilor C. M. și C. M., ci este soțul lui D. M., fiica autorilor C. M. și C. M..
Pârâta D. V. E. este soția lui D. C. care s-a născut din căsătoria lui D. V. cu D. F., D. V. fiind soțul lui D. M., fiica autorilor C. M. și C. M..
La termenul de judecată din data de 30.10.2012 cauza a fost suspendată în temeiul art. 1551 C.p.civ., fiind repusă pe rol la data de 05.02.2013.
Prin sentința civilă nr.4913/26.03.2013, pronunțată de Judecători C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta T. E. în contradictoriu cu pârâtele D. V. C. și M. V..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Prin cererea formulată și precizată ulterior, reclamanta a solicitat să se constate calitatea sa de moștenitoare de urma autorilor C. M. și C. M..
Din actele de stare civilă depuse în cauză instanța a reținut că reclamanta este soția supraviețuitoare a lui T. I., decedat la data de 02.02.1998, acesta fiind fiul lui T. C. și T. (L.) E., ambii decedați.
La rândul ei, T. (L.) E. este fiica autorilor L. V. și Lacatușu (C.) M., ambii decedați în 1952 și, respectiv 1977, iar Lacatusu (C.) M. îi are ca autori pe C. M. și C. M., fiind fiica acestora.
Instanța a mai reținut că străbunicii soțului reclamantei după care aceasta solicita constatarea calității de moștenitor, numiții C. M. și C. M. au decedat in anul 1948 si, respectiv 1954, la decesul acestora, în afara numitei Lacatusu (C.) M. – fiică, au mai rămas în calitate de descendenți și numiții D. (C.) M., decedata in anul 1931 si C. I. decedat in anul 1978.
Pentru a putea constata ca reclamanta este moștenitoare a autorilor soțului acesteia, numiții C. M. și C. M., instanța trebuie să verifice în primul rând dacă aceasta are vocație succesorală generală și apoi dacă are vocație succesorală concretă la moștenirea acestora si daca fiecare dintre autorii acesteia au acceptat la rândul lor succesiunea autorilor lor .
Vocația succesorală generală este chemarea la moștenire, în temeiul legii, a tuturor rudelor defunctului și, împreună cu acestea, a soțului supraviețuitor.
Legea a limitat, pe linie colaterală, vocația succesorală legală la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv. În linie dreaptă, ascendentă sau descendenta, nu există limitări.
Vocația generală sau potențială nu le garantează rudelor până la gradul IV care sunt chemate la moștenire alături de soțul supraviețuitor că vor culege moștenirea lăsată de defunct sau o parte din aceasta. Vocația lor concretă de a culege efectiv moștenirea în cauză este determinată prin devoluțiunea succesorală legală. În acest sens, legea stabilește o anumită ordine de chemare legală la moștenire.
Legiuitorul a instituit în cadrul devoluțiunii legale a moștenirii o anumită ordine de chemare concretă la moștenire a rudelor defunctului ca să se evite împărțirea averilor succesorale în foarte multe părți de o valoare neînsemnată. Așadar, pentru ca o persoana să fie chemată efectiv la moștenire în temeiul legii (să aibă vocație succesorală concretă) nu este suficient ca ea să facă parte din categoria moștenitorilor legali cu vocație generală. Astfel, trebuie îndeplinita și o condiție negativă, și anume aceea ca persoana în cauza să nu fie înlăturată de la moștenire de o alta, cu vocație generală, dar chemată de lege în rang preferabil.
Persoana pentru care legea reglementează un rang preferabil are vocație concretă, utilă.
Ordinea de preferință se stabilește în funcție de clasa de moștenitori și gradul de rudenie.
Din actele de filiație depuse în cauza rezultă ca soțul reclamantei T. I. are vocație succesorală generală și vocație succesorală concretă la moștenirea autorilor C. M. și C. M., reclamanta fiind moștenitoarea acestuia, in calitate de soție supraviețuitoare.
Din probatoriile efectuate în cauză nu rezultă însă dacă autorii soțului reclamantei T. C.,T. (L.) E., L. V. și Lacatusu (C.) M. au acceptat, la rândul lor succesiunea autorilor lor, pe fiecare ramură în parte, în cauza nefiind depuse de către reclamanta acte de dezbatere a succesiunilor acestora (certificate de moștenitor, anexele privind sesizările pentru deschiderea procedurilor succesorale, declarații de acceptare a succesiunii sau hotărâri judecătorești).
Pentru aceste considerente instanța a respins acțiunea așa cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta arată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției puterii de lucru judecat a sentinței nr.1050/03.10.2008 a Judecătoriei Horezu, prin această hotărâre constatându-se calitatea de moștenitor după autorii C. M. și C. M..
Mai arată că prima instanța a constatat vocația generală și concretă a soțului reclamantei, T. I., la moștenirea autorilor C. M. și C. M. și calitatea de moștenitor a soțului recurentei.
Recurenta menționează că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare deoarece nu răspunde la argumentul referitor la puterea lucrului judecat al sentinței Judecătoriei Horezu și soluționează cauza pe excepția neacceptării succesiunii de către autori, pe fiecare ramură.
În temeiul rolului activ, instanța avea obligația să pună în discuție problema dovedirii acceptării succesiunii, pe fiecare ramură pentru a dat posibilitatea reclamantei să facă probatorii sub acest aspect, mai ales că pârâții nu au invocat excepția neacceptării succesiunii de autorii părților.
Recurenta arată că hotărârea are un caracter ambiguu, nu arată în concret care sunt succesiunile ce trebuie dovedit că au fost acceptate și de către cine.
Dacă prima instanță ar fi analizat sentința Judecătoriei Horezu, ar fi putut constata cu putere de lucru judecat că recurenta este moștenitoarea celor doi autori.
De asemenea, hotărârea recurată este nemotivată și îi încalcă recurentei un drept la apărare și la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.
Solicită în principal admiterea recuruslui, casarea sentinței și trimiterea cauzei aspre rejduecare., iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Analizand sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate de recurent, Tribunalul constata urmatoarele:
Astfel cum reiese din analizarea considerentelor sentintei 4193/26.03.2013, instanta de fond a respins actiunea reclamantei retinand ca nu s-a facut dovada acceptarii succesiunii de catre autorii acesteia.
Instanta de fond nu a analizat niciuna din sustinerile partilor si nici nu a pus in discutia partilor exceptia neacceptarii succesiunii de catre autorii reclamantei, aceasta maniera de solutionare a cauzei reprezentand o incalcare a principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare, garantat de lege.
Astfel, contradictorialitatea reprezintă un principiu fundamental al dreptului procesual civil, în sensul că, în temeiul acestuia, părțile pot să formuleze cereri, să propună, să administreze probe și să pună concluzii cu privire la toate problemele de fapt și de drept de care depinde corecta soluționare a procesului.
El este exprimat prin adagiul "audiatur . fie ascultată și cealaltă parte), rezumând esența întregului proces.
Contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părților aflate pe poziții cu interese contrare de a propune și administra probe și de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuție reprezintă rezultatul inițiativei părților ori al judecătorului.
Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanța de judecată are obligația de a pune în discuția părților toate chestiunile de fapt și de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluționa litigiul. Vor fi puse în discuția părților excepțiile, cererile, împrejurările de drept și de fapt invocate, instanța urmând a-și întemeia hotărârea numai asupra aspectelor supuse dezbaterii contradictorii a părților, instanța neputându-se pronunța fără a asculta poziția părților.
Nerespectarea principiului contradictorialității conduce în mod ireversibil la încălcarea principiului dreptului la apărare.
Contradictorialitatea este un principiu din domeniul ordinii publice și se manifestă atât în raporturile dintre părți (fiind irelevant dacă acestea se află sau nu în raporturi de adversitate juridică), pentru ca acestea să fie exact informate de existența procesului, conținutul pretențiilor, argumentele părților adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță.
În speta, se constata ca in sedinta publica din data de 19.03.2013 nu a fost pusa in discutia partilor nicio exceptie, partilor dandu-li-se cuvantul asupra fondului cauzei.
Cu toate acestea, in motivarea sentintei de respingere a actiunii reclamantei, instanta a retinut ca, desi reclamanta a facut dovada calitatii sale de mostenitoare a autorului T. I. (in calitate de sotie supravietuitoare), iar acesta din urma are vocatie succesorala generala si vocatie succesorala concreta la mostenirea autorilor C. M. si C. M., nu a fost facuta dovada faptului acceptarii succesiunii autorilor lor (pe fiecare ramura), de catre autorii sotului reclamantei.
Aceasta exceptie – a neacceptarii succesiunii de catre autorii autorului reclamantei – nu a fost pusa in discutia partilor, reclamantei nefiindu-i pus in vedere sa faca dovezi in acest sens.
Prin simplul fapt al neacordării posibilității părții de a pune concluzii asupra unei excepții se încalcă principiul contradictorialității, dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Asadar, constatandu-se că instanța de fond a omis să pună în discuția părților excepția neacceptarii succesiunii de catre autorii autorului reclamantei, a pronuntat o hotărâre nulă, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ, cauzându-i astfel reclamantei o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite recursul, va casa sentința pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ și va trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță, în drept fiind aplicabile dispozițiile art. 312 pct. 5 în ref. la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
In rejudecare, instanta va pune in discutia partilor exceptia neacceptarii succesiunii, urmand insa a proceda la solutionarea acesteia doar dupa ce partilor li se va asigura posibilitatea de a formula aparari sub acest aspect si de a pune concluzii asupra tuturor problemelor de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamanta T. E. împotriva sentinței civile nr.4913 din 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. V. C., și M. V..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2013.
Președinte, D. O. | Judecător, V. P. | Judecător, M. R. H. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.M.R.H.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond:S.M.B.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8533/2013. Tribunalul DOLJ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 164/2013.... → |
|---|
