Grăniţuire. Sentința nr. 1408/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1408/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 1014/201/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 68/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Judecător D. F. S.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de apelanta reclamantă G. TINCUȚA, împotriva sentinței civile nr. 1408 din 10.07.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns ; apelantul reclamant G. TINCUȚA, asistată de avocat B. G., intimatul B. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Avocat B. G., solicită încuviințarea unei expertize topografice, având ca obiective ; expertul să întocmească o variantă suplimentară care să țină cont de vechile semne de hotare, precum și de suprafața totală deținută de fiecare în parte, arată că este vorba de urmele unui gard vechi de lemn .
Intimatul B. I., având cuvântul arată că se opune la cererea de probatorii.
La interpelarea instanței, intimatul B. I., arată că, există un gard vechi între cele două proprietăți care pornește de la colțul casei.
Tribunalul respinge proba privind efectuarea expertizei topografice, nefiind utilă în faza apelului, față de întreg ansamblul probator administrat în cauză .
Avocat B. G., învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Intimatul B. I., învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Nemaifiind cereri de probatorii de formulat, excepții de invocat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat B. G., având cuvântul solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile în sensul stabilirii liniei de hotar la 30 cm față de zidul casei, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul B. I., având cuvântul solicită respingerea apelului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 28.02.2012 pe rolul acestei instanțe de judecată sub nr._, reclamanta G. Tincuța a chemat in judecată pe pârâtul B. I., solicitând să se stabilească linia de hotar care desparte proprietățile lor și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, a motivat că este proprietara terenului situat in Calafat .. 31 cu vecinii: N – B. I., E – Liceul agricol, S – V. G., V – . între terenul său și al pârâtului, in spatele casei sale, deși există semne exterioare de delimitare, constând într-o placă de beton cu lățimea de cca. 40 cm, există neînțelegeri cu privire la amplasarea traseului hotarului dintre cele doua proprietăți.
La data de 13.03.2012, pârâtul a formulat întimpinare, arătând că este vecin cu reclamanta, iar proprietățile lor sunt separate prin semne exterioare, respectiv gardul si casa reclamantei, care este situată chiar pe hotar.
Prin sentința civilă nr. 1408 din 10.07.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta G. Tincuța, împotriva pârâtului B. I..
A fost confirmat raportul de expertiză și stabilește linia de hotar între proprietăți, reprezentată de construcția nr.3- perete calcar între punctele 9-8-7-6 și gardul de lemn între punctele 6-16-30 conform schiței anexată raportului de expertiză.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și obligă pe pîrît la 210,40 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Reclamanta si pârâtul sunt vecini cu proprietățile lor, iar conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic B. D., au fost identificate cele doua imobile, stabilite vecinătățile si s-au făcut măsurători la fața locului, expertul concluzionând că imobilul de la numărul 29, aparținând pârâtului, se învecinează la N cu M. C., V – . – G. Tincuța, E – Colegiul Ș. M., suprafața terenului fiind de 196 mp. conform măsurătorilor si nu 201 mp. așa cum rezultă din acte, iar imobilul de la numărul 31, aparținând reclamantei, are o suprafață totală de 198 mp. conform măsurătorilor si nu 200 mp. așa cum rezultă din acte, având următoarele vecinătăți: N – B. I., V – . – V. Gh., E – Colegiul Ș. M..
S-a identificat pe teren că există un gard de lemn între punctele 6-16-30, între cele doua proprietăți, iar acesta reprezintă linia de hotar, acest aspect reținându-se și din declarațiile martorilor G. I., C. G. și S. C..
Nu este posibilă stabilirea liniei de hotar care să treacă prin spatele casei reclamantei la cca. 30-40 cm., întrucât, în aceste condiții, distanta dintre cele doua case (proprietatea reclamantei si pârâtului) se micșorează până la 0,9 m, conform opiniei expertului, iar dacă se cedează din această distantă reclamantei si aceasta ar pune gard, pârâtul, fie nu ar mai avea acces la proprietatea sa, fie accesul s-ar îngreuna extrem, prin reducerea aleii.
In aceste condiții, instanța a confirmat raportul de expertiză si să stabilească linia de hotar între proprietăți, reprezentată de construcția nr. 3 (perete calcar) între punctele 9-8-7-6 si gardul de lemn între punctele 6-16-30, conform schiței anexată raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând, în esență, că prima instanță a analizat și interpretat în mod eronat materialul probator administrat în cauză, grănițuirea dispusă în urma confirmării raportului de expertiză neputând fi făcută decât în urma constatării situației de fapt de la fața locului și a indiciilor privind vechile semne de hotar.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Apelul este nefondat.
Tribunalul constată că, în mod corect prima instanță a analizat și interpretat materialul probator administrat în cauză, corelativ cu aplicarea conformă a dispozițiilor legale incidente în materie, soluția adoptată fiind astfel legală și temeinică.
Dreptul la acțiune, întemeiat pe dispozițiile art. 584 Cod Civil, circumscrie posibilitatea pentru orice proprietar de a impune vecinului său grănițuirea proprietății, în raport de obiectul cererii, fiind calificată ca posesorie, atunci când se solicită restabilirea hotarului sau strămutarea semnelor de hotar, implicând astfel o revendicare a unei porțiuni din terenul învecinat și petitorie, în situația în care are ca obiect strict delimitarea fondurilor limitrofe prin marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
Instanța constată, în raport aceste de prevederi legale și exegeze teoretice în materie că, cererea în grănițuire promovată de reclamantă este una propriu-zisă, însă oarecum atipică, având în vedere că, deși există semne exterioare vizibile de marcare a liniei de hotar, dintre proprietatea acesteia și cea a pârâtului, această delimitare este contestată, fapt ce a condus la declanșarea prezentului proces, pentru tranșarea definitivă a acestor neînțelegeri.
De menționat că, niciuna dintre părțile din prezentul litigiu nu au avut întocmită documentație cadastrală pentru terenurile deținute de acestea, nefiind depuse sau furnizate dovezi, în sensul că terenurile acestora ar fi fost supuse anterior unor măsurători mai riguroase, de natura celor specifice întocmirii documentației cadastrale în vederea înscrierii în Cartea Funciară, astfel că singurele măsurători tehnice de specialitate au fost efectuate cu prilejul administrării în cauză a expertizei tehnice judiciare topografice, întocmită de expert-ing. Bădecsu D..
Tribunalul relevă că, de principiu, suprafața menționată într-un act de proprietate nu are, în sine, o forță probantă absolută în ceea ce privește întinderea obiectului material al acelui drept. Aceasta întrucât, nu puține au fost situațiile în care s-au comis erori de măsurare, chiar cu toate mijloacele tehnice de ultimă generație folosite la efectuarea măsurătorilor în vederea întocmirii documentației cadastrale și înscrierii în cartea funciară, realitățile sociale dovedind, nu de puține ori, că suprafețele din acte nu au cum să corespundă, la milimetru, cu realitatea fizică, conferind așadar un caracter aproximativ și relativ suprafețelor menționate în acte.
În speță însă, având în vedere că obiectul acțiunii dedusă judecății, astfel cum a înțeles reclamanta să învestească instanța, îl constituie doar verificarea hotarului, în raport de semnele materiale deja existente și confirmarea dacă acesta este cel real sau nu, în mod just preocuparea primei instanțe a fost aceea de a dispune printr-o expertiză tehnică de specialitate să fie efectuate astfel de verificări. Așadar, instanța de fond nefiind învestită și cu o cerere în revendicare imobiliară, în mod firesc obiectul cercetării sale nu-l putea constitui, nici existența vreunei modificări în timp a liniei de hotar, de către oricare dintre părțile în litigiu, atât timp cât nu a fost susținută niciun moment o astfel de stare de fapt și, nici de suprafețele găsite în minus de către expert, respectiv 2 m.p.( 198 m.p. din măsurători, față de 200 m.p. din acte), pentru reclamantă și 5 m.p.( 196 m.p. din măsurători, față de 201 m.p. din acte), pentru pârât.
În orice caz și indiferent de suprafețele în minus sau în plus găsite efectiv, față de cele înscrise în actele de proprietate, cu prilejul oricăror măsurători de specialitate, dreptul de proprietate trebuie întotdeauna să fie raportat la obiectul său material, care are anumite limite fizice, pentru că el constituie „bunul” susceptibil de apropriațiune juridică, iar numai prin încălcarea acestor limite se aduce atingere acestui drept, și nu prin simplul fapt că unul dintre vecini posedă mai mult decât în acte, iar celălalt mai puțin, câtă vreme nu se dovedește modificarea abuzivă a liniei de hotar dintre terenurile limitrofe.
Așadar, în mod cert, aliniamentul actual al hotarului ce desparte proprietățile părților în litigiu este cel dintotdeauna, reprezentat, de la frontul stradal și până în spatele gospodăriilor acestora, de semne materiale vechi reprezentate de zidul cu calacan al casei reclamantei( pct. 9-8-7-6) și gard de lemn(pct. 6-16-30), în privința cărora nu s-a făcut dovada modificării în vreun fel, astfel cum se constată și concluzionează în raportul de expertiză efectuat la fond, suplimentul și schița-anexă la acel raport, întocmit de expert-ing. B. D., confirmat pe deplin justificat și de instanța de fond.
De altfel, nici nu există invocate în cererea de apel contraargumente la dezlegările date de prima instanță, susținerile apelantei-reclamante subsumându-se unor aserțiuni abstracte și cu totul generice, fără a putea particulariza și individualiza în concret ce alte rațiuni sau mijloace de probă ar fi putut să conducă la stabilirea unei alte stări de fapt, decât cea reținută de instanța de fond.
Pentru aceste considerente legale, Tribunalul,în baza art. 296 C.pr.civ., urmează să respingă apelul dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă G. TINCUȚA, domiciliată în Calafat .. 31 jud. D. împotriva sentinței civile nr. 1408 din 10.07.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I., domiciliat în Calafat, .. 29 jud. D..
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2013.
Președinte, S. L. M. | Judecător, D. F. S. | |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond: E.M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 274/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 652/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
