Contestaţie la executare. Decizia nr. 2002/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2002/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 10199/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2002/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata ASOCIAȚIA DE proprietari NR.16 în contradictoriu cu contestatoarea B. NICOLIȚA, intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., împotriva sentinței civile nr. 8652 din 03 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta intimată rep. de av. M. L., intimata contestatoare rep. de av. Văjaică E. cu delegație de substituire pentru av. P. M. lipsind intimata .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Av. Văjaică E. pentru intimata contestatoare depune o chitanță cu care înțelege să facă dovada că a achitat diferența debitului către recurentă, solicită încuviințarea probei cu acest înscris.
Av. M. L. pentru recurenta intimată nu se opune la proba cu acest înscris.
Instanța încuviințează proba cu acest înscris și nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, s-a acordat cuvântul pe recurs.
Av. M. L. pentru recurenta intimată solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii.
Av. Văjaică E. pentru intimata contestatoare solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 18.03.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ contestația la executare formulată de contestator B. Nicolița în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE LOCATARI_ I. C. F. și C. Județeană de Pensii D., prin care a solicitat anularea executării, a somației nr. 49/26.02.2013, a popririi înființate la data de 11.03.2013, precum și a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul nr. 49/E/2013 de către B. I. C. F..
În motivarea în fapt a contestației, contestatoarea a arătat că ceea ce se execută în dosarul nr. 49/E/2013 este o obligație de plată a sumelor restante la întreținere stabilită prin Sentința civilă nr._/21.06.2010, în cuantum de 11.529,35 lei, pe perioada februarie 2006 – februarie 2009, obligație îndeplinită de bună voie de contestatoare în luna octombrie, conform chitanțelor nr. 2779/26.10.2010, nr. 2780/26.10.2010, nr. 2800/26.10.2010, emise de către creditoare.
În drept a invocat art. 711 și urm. C.pr.civ.
În scop probator a depus la dosarul cauzei chitanțele nr. 2779/26.10.2010, nr. 2780/26.10.2010, nr. 2800/28.10.2010, Sentința civilă nr._/21.06.2010, somația nr. 49/26.02.2013, înștiințarea popririi înființate la data de 11.03.2013.
La data de 29.04.2013, intimata ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR.16 a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare, ca nefondată.
Intimata a arătat că la dosar nu există dovadă că chitanțele depuse la dosar au acoperit creanța menționată în titlu. Învederează că plata efectuată de contestatoare a acoperit datorii mai vechi decât suma și perioada menționate în titlu
În drept a invocat art. 205 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 29.04.2013 instanța a dispus emiterea unei adrese către intimatul B. I. C. F., cu solicitarea de a înainta dosarul de executare nr. 49/E/2013, răspunsul fiind depus la dosarul cauzei la data de 08.05.2013.
În scop probator, contestatoarea a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 8652/03.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de contestator B. Nicolița, în contradictoriu cu intimații Asociația de Locatari Nr. 16, B. I. C. F. și C. Județeană de Pensii D..
Au fost anulate formele de executare întocmite de B. I. C. - F. în dosarul execuțional nr. 49/E/2013.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._/21.06.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ a fost obligată contestatoarea către intimata Asociația de Locatari nr. 16 C. la plata sumei de_,35 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante și penalități de întârziere aferente perioadei februarie 2006 – februarie 2009.
Potrivit dispozițiilor art. 371 indice 1 alin. 1, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, așa cum prevede alin. 2.
În speță, s-a constatat că după pronunțarea hotărârii, în luna octombrie 2010 contestatoarea a achitat suma de 9.627,89 lei, conform chitanțelor de la fila 3 și 4 din dosar, sumă reprezentând întreținere restantă.
Ulterior, la data de 11.02.2013 intimata Asociația de Locatari nr. 16 C. a declanșat executarea silită a sentinței menționate, formându-se dosar de executare silită nr. 49/E/2013 al B. I. C. F., în cadrul căruia au fost emise acte de executare silită inclusiv înființare poprire nr. 49 emisă la data de 11.03.2013 pentru suma de_,28 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante, penalități de întârziere și cheltuieli de executare.
Prin urmare, la data executării silite obligația fusese executată parțial de către contestatoarea debitoare, creditoarea procedând practic la o dublă executare.
Cât privește susținerea creditoarei Asociația de Locatari nr. 16 C. că plățile făcute de debitoare au acoperit datorii mai vechi decât suma la care a fost obligată prin hotărârea judecătorească menționată, nu poate fi reținută de instanță, întrucât în chitanțele de la filele 3 și 4 din dosar de care se prevalează contestatoarea, este menționat că sumele achitate la data de 26.10.2010 și 28.10.2010 reprezintă întreținere restantă, fără a menționa perioada aferentă.
În aceste condiții, având în vedere principiul conform căruia dubiul profită debitorului, instanța a reținut că cererea contestatoarei este întemeiată, urmând a fi admisă.
Au fost anulate formele de executare întocmite de B. I. C. - F. în dosarul execuțional nr. 49/E/2013, ca fiind efectuare pentru o plată nedatorată în suma pretinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Asociația de Locatari Nr. 16, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta arată că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii.
Principiul un dubio pro reo la care face referire prima instanță nu este aplicabil în cazul de față deoarece sunt incidente prevederile art.1113 cod civil vechi
Neprecizarea pe chitanță a imputației nu poate profita debitorului, regula descărcării plății fiind prevăzută de lege.
Instanța nu a manifestat rol activ în sensul că ar fi trebuit să verifice în actele asociației dacă descărcarea s-a făcut în conformitate cu imputația prevăzută de art.1113 Cod Civil. Și datoriile vechi și cele din titlu aparțin debitorului care nu poate fi exonerat pe o imputație aleatorie.
Recurenta menționează că hotărârea este dată cu nesocotirea probatoriului administrat în cauză. Acesta cuprinde elemente contradictorii între motivație și dispozitiv.
La dosarul cauzei nu există nicio dovadă de plată în conformitate cu imputația stabilită de art.1113 Cod civil. Reclamanta nu a depus nicio chitanță pe care să fie menționate perioada și debitul și care să coincidă cu perioada și debitul din titlul executoriu.
Recurenta arată că prima instanță pune în discuție titlul executoriu și suma din titlu, lucru ce nu este permis de art.399 C.pr.civ. în cazul hotărârilor judecătorești.
În interiorul motivării instanța a reținut că la data executării silite obligația fusese achitată parțial.
Recurenta precizează că actele de executare trebuiau să fie menținute pentru suma rămasă de achitat.
Aceasta critică are legătură cu critica de mai sus și cu termenul "nedatorată" folosit de instanță în argumentarea sa.
În drept, invocă art.299 C.pr.civ.
Examinând sentința recurată, conform art. 3041 C.proc.civ., prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Critica referitoare la faptul că hotărârea recurată este dată cu interpretarea greșită a legii, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1113 Codul civil de la 1864 nu este întemeiată. Recurenta pârâtă nu a făcut dovada existenței unor obligații de plată ale contestatoarei, mai vechi decât cea executată silit, - sarcină ce îi revenea conform art. 1169 Cod civil -, astfel încât să fie primită apărarea recurentei în sensul că prin plățile dovedite de contestatoare au fost stinse obligații mai vechi, conform art. 1113 Cod civil.
În mod corect instanța de fond a reținut că debitoarea contestatoare a făcut dovada plății unei părți din debitul executat silit, anterior începerii executării silite.
Critica referitoare la lipsa de rol activ a instanței de fond care, în accepțiunea recurentei trebuia să îi solicite actele pentru a verifica modul în care aceasta a făcut descărcarea nu este întemeiată, față de dispozițiile art. 129 alin. 51, avându-se în vedere faptul că recurentei pârâte îi revenea obligația de a dovedi apărarea sa în sensul că prin plățile făcute de contestatoare în octombrie 2010 au fost stinse alte datorii decât cea executată silit.
Este neîntemeiată și critica referitoare la faptul că prin hotărârea instanței de fond se pune în discuție titlul executoriu și suma din acest titlu, atâta timp cât nici nu s-a contestat acest aspect, ci doar faptul că o parte din debitul stabilit prin titlu executoriu a fost executat de bunăvoie, anterior pornirii executării silite.
Este întemeiată însă critica referitoare la faptul că actele de executare trebuiau menținute pentru suma rămasă de achitat.
Astfel se constată că prin chitanțele nr. 2779/26.10.2010, nr. 2780/26.10.2010, nr. 2800/28.10.2010 contestatoarea debitoare a achitat doar o parte din debitul de_,35 lei, respectiv 9627,89 lei, rămânând de plată suma de 1901.46 lei pentru care urmează a se efectua executarea silită. Având în vedere că cheltuielile de executare silită au fost stabilite proporțional cu debitul ce face obiectul executării silite, vor fi reduse și acestea corespunzător părții din debit ce a fost constatată achitată anterior pornirii executării silite, respectiv cu suma de 963 lei.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3 C.proc.civ. raportat la art. 404 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va anula parțial actele de executare contestate pentru suma de 9627,89 lei din suma de_,35 lei reprezentând debit executat silit și pentru suma de 963 lei din cheltuielile de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.16 în contradictoriu cu contestatoarea B. NICOLIȚA, intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., împotriva sentinței civile nr. 8652 din 03 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._
Modifică în parte sentința recurată în sensul că anulează parțial actele de executare contestate pentru suma de 9627,89 lei din suma de_,35 lei reprezentând debit executat silit și pentru suma de 963 lei din cheltuielile de executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond.L.C.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul DOLJ | Validare poprire. Decizia nr. 26/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
