Validare poprire. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 11781/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 70/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Judecător D. F. S.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea cauzei Civil privind apelul declarat de apelantul debitor S. C. JUDEȚEAN DE URGENTA C., și apelul declarat de apelant terț poprit A. - T. MUNICIPIULUI C., împotriva sentinței civile nr._ din 10.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare S. L. M., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- s-au înaintat dovezile de comunicare a sentinței civile către terț poprit A. - T. MUNICIPIULUI C.,
- terț poprit A. - T. MUNICIPIULUI C., a formulat apel în termen, motivat;
- se solicită judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 C.pr.civ.
Constatându-se dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare .
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față;
La data de 15.05.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, cererea privind validarea popririi, formulată de creditoarea S. L. M., împotriva debitorului S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ Nr.1 C., în contradictoriu cu terțul poprit T. C., prin care s-a solicitat admiterea cererii și validarea popririi înființate în dosarul B. I. M. nr.1465/E/2008, cu obligarea terțului poprit să vireze suma de 1076,57 lei, reprezentând 5% din debitul datorat conform titlului executoriu și cheltuieli de executare.
În motivarea cererii de validare poprire, creditoarea a arătat că prin adresa de înființare poprire din data de 10.02.2012 emisă de B. I. M. s-a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit T. C. asupra contului debitorului S. C. Județean de Urgență Nr. 1 C., pentru acoperirea sumei de 1076,57 lei ce reprezintă debit conform titlului executoriu, ce-l constituie sentința nr. 2658/15.04.2008, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ plus cheltuieli de executare.
La data de 15.02.2012, terțul poprit a restituit adresa cu mențiunea că au intrat în vigoare prevederile OUG 71/2009 potrivit cărora orice cerere de executare silită având ca obiect drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar este suspendată de drept. Apreciază creditoarea că refuzul terțului poprit este nejustificat, întrucât au prioritate reglementările internaționale ale CEDO.
În drept, și-a întemeiat cererea pe art. 460 C.pr.civ.
A depus la dosar: chitanța reprezentând plata taxei judiciare de timbru, timbru judiciar.
A fost anexat dosarul de executare nr. 1465/E/2008 al B. I. M..
La data de 18.06.2012 debitorul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În fapt, a arătat că potrivit art. 43 (1) din Legea bugetului de stat 2012, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an de OUG 71/2009 aprobată cu modificări din Legea 230/2011, în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale.
Măsura de eșalonare a plății este prevăzută de lege, iar tranșele de efectuare a plăților sunt precis determinate, termenul de plată este rezonabil, devalorizarea monetară fiind acoperită prin reactualizarea sumei cu indicele de inflație la data plății. În acest sens, invocă jurisprudența CEDO.
OUG nr. 71/2009 reprezintă reglementări speciale, cu aplicabilitate în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care se acordă anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar și nu aduc atingere dreptului de a cere îndeplinirea obligației de plată.Aceste acte normative prevăd că banii se vor plăti în mod gradual, în 5 ani consecutivi.
În vederea obținerii fondurilor necesare achitării debitelor, spitalul a înaintat eșalonarea pe trimestre conform prevederilor Legii 230/2011 ordonatorului principal de credite Ministerul Sănătății, care repartizează și finanțează pe tranșe conform actelor normative menționate mai sus.
În momentul în care debitorul primește finanțarea solicitată în cont, va deconta creditorilor sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea de drepturi salariale stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, conform tranșelor stabilite de OUG 71/2009.
În cazul în care terțul poprit ar fi executat contul unității, ar fi privat pacienții de actul medical – tratamente, medicamente, investigații, etc.
Solicită respingerea acțiunii.
A anexat întâmpinării adresa nr._/22.03.2010, adresa nr. 5024/09.06.2011, adresa nr._/13.10.2011, adresa nr. 3951/01.02.2011, adresa nr. 1277/06.02.2012, adresa nr. 1669/21.02.2012, adresa nr. 9456/21.02.2012, adresa nr._.05.2012, adresa nr._/15.05.2012, extras de lege 293/2011, extras Ordinul 883/31.05.2011.
Terțul poprit T. C.-A.F.P. C., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/10.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea formulată de creditoarea S. L. M., împotriva debitorului S. C. Județean de Urgență nr.1 C. și în contradictoriu cu terțul poprit T. MUNICIPIULUI C.- A. C..
A fost validată poprirea înființată la data de 10.02.2012 de B. I. M. în dosarul de executarea nr.1465/E/2008 asupra conturilor debitorului S. C. Județean de Urgență nr.1 C. și în mâinile terțului poprit T. MUNICIPIULUI C.- A. C..
A fost obligat terțul poprit T. MUNICIPIULUI C.-A. C. la plata către creditoare a sumelor datorate debitorului S. C. Județean de Urgență nr. 1 C., în limita creanței de 1076,57 lei reprezentând 5% din debit plus cheltuieli de executare.
S-a luat act că, creditoarea nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.2658/15.04.2008, pronunțată de Tribunalul D.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia pronunțată de către Curtea de Apel C., debitorul S. C. Județean de Urgență Nr.1 C. a fost obligat să acorde creditoarei S. L. M. un salariu de bază brut de 880 lei începând cu data de 01.01.2007 și să achite acesteia diferența dintre salariul stabilit și salariul efectiv plătit în perioada 01.01._07, diferențe lunare ce vor fi reactualizate în funcție de indicele de devalorizare a monedei naționale, de la data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective.
Întrucât debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația, creditoarea s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc I. M., pentru a se executa obligația de a achita sumele datorate, întocmindu-se dosarul de executare nr.1465/E/2008, în cadrul căruia a fost emisă somația de executare la data de 22.12.2008, si s-au întocmit procesele verbale privind cheltuielile de executare din data de 15.01.2009, respectiv din 10.02.2012.
În faza de executare silită a fost efectuată o expertiză contabilă, stabilindu-se că suma la care are dreptul creditoarea conform titlului executoriu menționat este de 1491 lei.
Ulterior, prin adresa emisă la data de 10.02.2012 în dosarul de executare 1465/E/2008 B. I. M. a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit A. C.-T. C. și asupra contului debitorului S. C. Județean de Urgență Nr. 1 C. pentru acoperirea sumei de 1076,57 lei ce reprezintă 5% din debitul datorat conform titlului executoriu ce-l constituie sentința civilă nr. 2658/15.04.2008, pronunțată de Tribunalul D.-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, plus cheltuieli de executare stabilite conform proceselor verbale din 15.01.2009, respectiv din 10.02.2012.
Potrivit dispozițiilor art. 456 din C.pr.civ. „ În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat: a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1”.
Conform art. 460 C.pr.civ., „dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi (…) Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente”.
Din aceste prevederi legale rezultă că, pentru validarea unei popriri, trebuie îndeplinite în mod obligatoriu două condiții: neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin terțului poprit pentru efectuarea popririi, pe de o parte, si raportul juridic obligațional între terțul poprit si debitor, pe de alta parte.
Instanța a reținut că prin adresa nr._/15.02.2012, terțul poprit a restituit B. I. M. dosarul nr.1465/E/2008, motivând faptul că, în raport de dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 executarea silită având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială este suspendată de drept.
Instanța a apreciat că neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin terțului poprit pentru efectuarea popririi nu este justificată.
Referitor la invocarea de către terțul poprit a aplicarii in cauza a prevederilor O.U.G. 71/2009, instanta retine ca art.6 paragraful 1 din Convenția (Europeană) pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală se reține că acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (de exemplu, cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României.
Dispozițiile derogatorii ale O.U.G. nr.71/2009 și ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor favorizează statul în raporturi de drept privat (raporturile de drept al muncii intră în sfera dreptului privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică.
Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.
Trecând peste faptul că este nefiresc ca statul să își creeze prin acte normative situații în care să fie exceptat de la obligația de executare silită a unei hotărâri judecătorești, instanța constată că ingerința este prevăzută de lege, însă nu este îndeplinită cerința de a corespunde interesului legitim public.
Astfel, instanța a arătat că aprobarea ordonanței este motivată de necesitatea "menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar", însă jurisprudența CEDO menționează constant că "complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii"; că nu este permis autorităților statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească; că este obligația statelor contractante de a-și organiza sistemul juridic în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.
Nici cerința proporționalității măsurii nu este îndeplinită, fiind de natură a distruge echilibrul just dintre protecția proprietății individuale și cerințele interesului public.
În cauza de față, se poate observa faptul ca aceste drepturi salariale sunt datorate de peste 3 ani, dar și faptul că înființarea popririi nu a fost pornită pentru tot debitul, ci chiar cu respectarea O.U.G. nr. 71/2009, respectiv pentru prima tranșă de 5%, statul prin instituțiile sale fiind debitorul obligației de plata a drepturilor salariale ale creditoarei din momentul in care aceasta a prestat activitatea ce trebuia remunerata conform legii, fără a fi necesar ca aceasta sa se adreseze justiției pentru a obține obligarea statului prin instituțiile sale la plata unor drepturi salariale, ce se cuveneau in virtutea legii.
Chiar dacă instanța a apreciat că eșalonarea printr-un act normativ a plății drepturilor salariale acordate personalului din sistemul bugetar, prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii, constituie o încălcare a dreptului de acces la justiție al titularilor acestor titluri executorii (art. 6 din CEDO), în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, creditoarea nu a urmărit executarea silită a întregului debit, ci doar a tranșei prevăzute de dispozițiile legale evocate.
Prin urmare, terțul poprit nu are nici o justificare în a refuza efectuarea popririi, prin invocarea acestor dispoziții legale.
Complexitatea procedurii interne de executare silită sau a sistemului bugetar al statului nu poate scuti statul de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii într-un interval rezonabil. De asemenea, autoritățile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești (CEDO, cauza Burdov vs. Rusia, soluționată la 15 ianuarie 2009).
Prin aplicarea O.G. 71/2009 s-ar ajunge la situația în care executarea unor hotărâri judecătorești devenite executorii încă din anul 2008 ar urma să se finalizeze abia în anul 2012.
Or, într-o astfel de situație este evident că cerința executării hotărârilor judecătorești definitive și executorii într-un interval rezonabil este încălcată.
În același timp, se nesocotește principiul consacrat de art. 156 din Codul Muncii, potrivit căruia „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”, în virtutea acestui principiu creanțele având ca obiect plata de drepturi salariale restante beneficiind de un caracter privilegiat în raport de orice alte datorii ale angajatorului.
Între aplicarea ordonanței indicate, ce prevede eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii, creanțe ce reprezintă drepturi salariale restante, pe de-o parte și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea curs celor din urmă, conform art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, revizuită în 2003.
În concluzie, ori de câte ori se invocă prevederile O.U.G. nr.71/2009 sau ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor, pentru a se bloca sau amâna executarea silită, acest impediment nu va fi luat în considerare.
În ce privește susținerea debitoarei că a făcut demersuri pentru achitarea sumelor datorate creditoarei, instanța constată că simpla întocmire a unui tabel cu necesarul de fonduri ori a unui tabel cu numărul de hotărâri judecătorești devenite executorii nu este suficientă, în lipsa dovedirii alocării fondurilor și, respectiv a plății drepturilor salariale, pentru a se aprecia ca o executare de bunăvoie a titlurilor executorii.
Împotriva acestei sentințe aU declarat apel debitorul S. C. Județean de Urgență C. și terțul poprit Administrația Finanțelor Publice – T. Municipiului C., care au arătat, în esență, că măsura de eșalonare a plății este prevăzută de lege, că eșalonarea a fost determinată de necesitatea asigurării stabilității economice a țării și că instituția respectivă este finanțată cu fonduri primite de la ordonatorul principal de credite.
Apelurile sunt fondate.
Tribunalul constată că, față de prevederile O.U.G. nr.71/2009, intimatul-creditor nu a dedus judecății o creanță exigibilă, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art.460 C.proc.civ cu privire la validarea popririi.
Dispozițiile O.U.G. nr.71/2009 nu sunt incompatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului ori cu Protocoalele adiționale la aceasta, perspectiva de abordare a speței impunându-se a fi reconsiderată în faza apelului.
Astfel, obiectivul avut în vedere la adoptarea acestui act normativ de legiuitorul intern constă în menținerea stabilității economice a țării, iar acest obiectiv nu poate fi nici ignorat, nici cenzurat de instanța de judecată. C. economică este un fenomen global și, totodată, un fapt notoriu, ce nu mai trebuie probat, astfel încât dreptul de creanță având ca obiect o sumă de bani pe care îl are un subiect împotriva statului trebuie raportat la interesul general al societății, privită în ansamblul său, societate ce traversează o criză economică însemnată.
Statul, privit în sens larg, ca entitate juridică, are calitatea de debitor într-un număr cvasiinfinit de raporturi juridice obligaționale; de asemenea, este un fapt devenit notoriu că statul, ca entitate juridică, poate intra în stare de insolvență; or, o asemenea situație de fapt și de drept ar fi dezavantajoasă pentru fiecare membru al unei societăți organizate într-o entitate statală, interesul general al societății fiind reprezentat de menținerea echilibrului bugetar și a stabilității economice a țării.
Prin urmare, există o ingerință în dreptul creditorului la un bun în accepțiunea art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO, ingerință ce este justificată de menținerea unui echilibru între interesul particular și cel general.
La dezlegarea în drept a prezentei cauze se impune a se avea în vedere jurisprudența recentă a CEDO, mai exact decizia dată în cauza "D. și alții împotriva României", prin care s-a statuat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut și că eșalonarea plăților de către guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului lor la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
În temeiul art.296 C.pr.civ, apelurile vor fi admise, iar sentința pronunțată de Judecătorie va fi schimbată în totalitate, în sensul respingerii cererii de validare a popririi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de apelantul debitor S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., județ D. și de apelantul terț poprit A. - T. MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 2, județ D., împotriva sentinței civile nr._ din 10.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare S. L. M., cu domiciliul ales în C., ., ., ..
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că respinge cererea de validare a popririi.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2013.
Președinte, S. L. M. | Judecător, D. F. S. | |
Grefier, E. B. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./5 ex.
Jud.fond-L.T.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 266/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2002/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
