Pretenţii. Sentința nr. 97/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 97/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 2564/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 97/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A.
Grefier C. D. A.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul I. T. T., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect Legea nr. 221/2009.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 17.05.2013 care face parte din prezenta hotărâre, data la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.05.2013, când in aceeași compunere a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 01.03.2012, sub nr._, reclamantul I. T. T. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 700.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale pentru terenul în suprafață de 90,4547 ha ce a aparținut părinților săi I. Ș. și M. și constatarea caracterului politic al măsurii de strămutare a întregii familii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că părinții săi au deținut pe raza . teren, iar prin reconstituirea dreptului de proprietate, atât prin titluri de proprietate eliberate în baza legii 18/1991, legii 247/2005, precum și urmare unor sentințe civile rămase definitive și irevocabile și prin despăgubiri acordate în baza legii 10/2001 a fost restituită în natură și prin despăgubiri suprafața de 153,4845 ha, deși a fost cerută întreaga suprafață ce a aparținut părinților săi.
La data de 02.03.1949 întreaga familie a fost dislocată din .-a fixat domiciliul obligatoriu în localitatea C.. În perioada dislocării timp de 6 ani, circa 3 luni pe an, cei trei copii ai familiei și tatăl lor erau ridicați și dusi să muncească la Canalul D.- Marea N. la Poarta Albă. Traumele psihice prin care a trecut în perioada 1946-1949 l-au marcat definitiv, fiindu-i afectată și sănătatea din cauza tratamentelor aplicate.
În drept au fost invocate disp. Art. 5 alin.- 1 lit b Lg 221/2009.
Cererea a fost scutită de plata taxelor judiciare de timbru conf art. 221/2009.
În conf cu disp. Art. 112 pct 5 Cpciv, în dovedirea cererii, atașat acesteia, reclamantul a depus la dosarul cauzei copii ale următoarelor înscrisuri: adresa nr. 4650/27.09.1991 emisă de Ministerul Justiției-Direcția Instanțelor Militare (f 6), certificat de moștenitor n. 87/2007 emis de BNP I. Vergica (f 7), declarație de notorietate (f 8), contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2912/1923 de Tribunalul D., Secția a III a (f 9-10), certificat nr. 6812/31.05.1991 emis de Direcția Arhivelor Statului (f 11), hotărâre definitivă nr. 2/1946 (f 12), proces verbal întocmit în baza acesteia (f 13-15), adresa nr. 675/2002 emisă de Consiliul Local Teasc (f 16), cerere de reconstituire nr. 12/09.09.2005 (f 17), proces verbal nr. 466/1991 întocmit de Primăria Comunei Tesc (f 18), dovada reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în temeiul legilor reparatorii (f 19-31).
În conf cu disp. Art. 115 Cpciv, pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea capătului de cerere privind acordarea de daune materiale ca nedovedit.
În cuprinsul cererii denumită "Precizare la acțiune" reclamantul a individualizat categoria de folosință și amplasamentul terenului a cărui contravaloare o solicită (f 45).
Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind înaintate de către CNSAS copii certificate pentru conformitate cu originalul ale înscrisurilor din dosarul de rețea al reclamantului (f 72-115).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Coroborând înscrisurile depuse de reclamant în dovedirea acțiunii respectiv adresa nr. 4650/27.09.1991 emisă de Ministerul Justiției-Direcția Instanțelor Militare (f 6), adresa nr. 675/2002 emisă de Consiliul Local Tesac (f 16), hotărârea nr. 1588/23.10.1991 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Decretului 118/1990 (f 38) instanța constată că reclamantul împreună cu autorii săi I. Ș. și M., a fost dislocat din .-se domiciliul obligatoriu în Orașul C., în perioada 02.03._63.
Tribunalul reține că o astfel de măsură administrativă, fiind abuzivă prin natura sa, nu poate avea decât un caracter politic, conținutul măsurilor fiind considerat de legiuitor în art. 3 din Legea nr. 221/2009, ca fiind cu caracter politic.
Atât condamnările, cât și măsurile administrative, care au avut un caracter politic, sunt măsuri abuzive ale regimului comunist și vizează persoanele care s-au împotrivit sub diverse forme regimului comunist totalitar și care au suferit prejudicii materiale și morale.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, textul legal făcând trimitere la art. 1 alin. (3) din același act normativ, care la rândul său, face trimitere la unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999.
În consecință, tribunalul constată întemeiat primul capăt de cerere în raport de dispozițiile ar. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, urmând a fi admis.
Cel de-al doilea capăt de cerere urmează însă a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.5 lit.b) din Legea nr.221/2009 - „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv ".
Din analiza dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă indubitabil că, pentru a beneficia de despăgubirile prevăzute de Legea nr. 221/2009, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- reclamantul să aibă calitatea de persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, calitatea de soț, sau calitatea de descendent al unei astfel de persoane, până la gradul al II-lea inclusiv;
- bunurile pentru care se solicită despăgubirea să fi fost confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative și să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001.
Astfel cum am arătat anterior, reclamantul împreună cu autorii săi I. Ș. și I. M.- titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului al cărui echivalent îl solicită -au făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, respectiv dislocarea din . a domiciliului obligatoriu în Orașul C. în perioada 02.03._63.
Reclamantul nu a dovedit însă, deși sarcina probei îi incumbă conf art. 1169 Cciv și art. 129 alin. 1 Cpciv, că terenul în suprafață de 90, 4547 ha a cărui contravaloare o solicită a fost confiscat ca efect al acestei măsuri.
Astfel, potrivit certificatului nr. 6812/31.05.1991 eliberat de Direcția Arhivelor Statului (f 11) autorul reclamantului, defunctul I. Ș. nu figurează în documentele pe care această instituție le deține cu privire la aplicarea Decretului 83/1949, deși acesta figura printre proprietarii din județ care posedau teren arabil în suprafață de 250 ha.
Terenul expropriat acestui autor în temeiul hotărârii definitive nr. 2/26.0.1946 (f 12) invocată de reclamant în sprijinul solicitării sale, nu face obiectul legii reparatorii invocate de reclamant ca temei al acțiunii sale.
Legea 221/2009 are un caracter reparator de complinire față de celelalte legi prin care s-a urmărit acoperirea prejudiciilor materiale suferite de persoanele cărora statul comunist le-a preluat bunuri, în orice manieră. Din acest caracter rezultă și faptul că dispozițiile sale trebuie aplicate în mod strict, doar cu referire la bunurile prevăzute expres și la modalitățile de preluare la care textele legale fac referire.
Prin urmare, bunurile care fac obiectul legii sunt cele care au fost preluate de stat odată cu aplicarea măsurii administrative cu caracter politic, iar pentru a se naște dreptul la despăgubiri reclamantul trebuie să facă dovada preluării, nu numai dovada că au existat în patrimoniul autorilor bunurile respective.
Cum o astfel de dovadă nu a fost făcută în cauză, Tribunalul va admite exclusiv petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative la care reclamantul și autorii săi au fost supuși, urmând a-l respinge pe cel privind acordarea de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul I. T. T. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Constată caracterul politic al măsurii administrative a strămutării suferite de reclamantul T. T. împreună cu autorii săi I. Ș. și I. M. din . C. în perioada 02.03.1949 – 09.08.1963.
Respinge cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 700,000 euro reprezentând despăgubiri materiale pentru terenul în suprafață de 90,4547 ha.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Mai 2013
Președinte, L. A. | ||
Grefier, C. D. A. |
Red LA/5 ex/28.05.2013
C.A. 26 Mai 2013
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 336/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 7477/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
