Obligaţie de a face. Decizia nr. 526/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 8748/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 526/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul B. A. domiciliat în C., .. 13, ..2, ., în contradictoriu cu reclamanta B. F., cu același domiciliu, pârâții D. S., C., .. 13, ., jud. D., P. M.. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 6994 din 26 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect obligatie de a face.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 27 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ. a amânat pronunțarea pentru azi 04 decembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.03.2011, sub nr._, reclamanții B. A. și B. F. au chemat în judecată pe pârâta D. S., solicitând instanței ca, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâta să aducă balconul la aliniamentul balcoanelor existente, iar în caz de refuz să efectueze reclamanții lucrarea însă pe cheltuiala pârâtei, să fie obligată pârâta să asigure servitutea de vedere în favoarea imobilului reclamanților situat în C., ..D.3, . și în sarcina fondului său din C., ..D3, .. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii apartamentului situat în C., ..D3, ., iar pârâta este vecina lor, care și-a edificat un balcon fără a avea autorizație și prin urmare le obturează vederea și sursa de lumină spre unul din dormitoarele acestora, făcându-l practic lipsit de lumină și de căldură naturală. Au arătat reclamanții că, prin urmare, pârâta nu a respectat atât dreptul acestora la sursa de lumină naturală cât și mai multe dispoziții legale referitoare la edificarea respectivului balcon cum ar fi: acordul vecinilor, aprobarea Asociației de Proprietari, lipsa unui drept de concesiune asupra terenului unde a edificat respectivul balcon. Au mai precizat reclamanții că s-au adresat cu numeroase memorii Direcției de Urbanism-Serviciul Disciplină în Construcții din cadrul Primăriei Municipiului C. care a constatat ilegalitățile arătate și au somat-o pe pârâtă să intre în legalitate
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073,623, 612 C. civ. de la 1864 coroborate cu cele ale Legii 50/1991.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare, încheiere de rectificare nr.2483, dovada timbrării corespunzătoare a acțiunii, documentația cadastrală, adrese.
La data de 13.04.2011, prin serviciul Registratură, reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare, prin care a chemat în judecată P. Municipiului C., prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să impună pârâtei D. S. să aducă balconul la aliniamentul balcoanelor existente și să intre în legalitate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii apartamentului situat în C., ..D3, . este vecina lor, care și-a edificat un balcon pe domeniul public fără a avea autorizație de construire și certificat de urbanism, aspect recunoscut de pârâți, lipsa unui drept de concesiune asupra terenului construit, acordul vecinilor, aprobarea Asociației de Proprietari. Au mai învederat reclamanții că nu li s-a respectat dreptul de proprietate, fiica lor B. F., care are dormitorul lângă acel balcon, din cauza stresului permanent și de durată, a ajuns la spital pe data de 31.01.2011, cu stare generală gravă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073 cod civil coroborate cu cele ale Legii nr. 50/1991.
La termenul de judecată din data de 20.05.2011, pârâta D. S. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale-active a reclamantei B. F., față de împrejurarea că nu are calitatea de proprietară a apartamentului nr. 3 situat în C., .> De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului, motivat de faptul că nu există o obturare a ferestrelor sau o blocare a luminii solare de către apartamentul acesteia.
S-a mai invocat de pârâtă excepția inadmisibilității, față de împrejurarea că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1073 C.civ.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, datorită împrejurării că aceasta este proprietara apartamentului și a balconului aferent, construit legal, cu toate autorizațiile și avizele necesare, solicitând totodată și acordarea cheltuielilor de judecată pe care le va face cu prezentul proces.
În drept, au fost invocate prevederile art.115-118 C.proc.civ.. raportat la dispozițiile art.612,623 și 1073 C.civ, precum și art.274 C.proc.civ.
Pârâta Municipiul C., legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților, precum și proba cu expertiza tehnico-judiciară, la dosar fiind raportul de expertiză a fost efectuat de expertul D. N.
La termenul din data de 18.11.2011, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ. au fost soluționate cu prioritate și cu respectarea ordinii de soluționare excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile 494/03.03.2011,precum, și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. F..
În ceea ce privește excepția inadmisibilității petitului doi al cererii de chemare în judecată ,instanța având în vedere că împrejurările invocate de către pârâtă prin apărător în susținerea acesteia se referă la temeinicia/netemeinicia acțiunii, iar nu la admisibilitatea/inadmisibilitatea acesteia a calificat susținerile respective ca fiind apărări de fond.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat instanța a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, nefiind îndeplinită tripla condiție de identitate de părți, obiect și cauză.
În privința excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. F. instanța a dispus admiterea acesteia cu motivarea că aceasta nu justifică un drept al său de proprietate asupra imobilului afectat de construcția a cărei demolare se solicită, neputând să justifice nici calitatea sa procesuală activă în ceea ce privește încălcarea unui drept de folosință asupra acestui imobil, prin urmare, numita B. F., în cauza de față are doar calitatea de procurator al reclamantului B. A..
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, instanța a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei, pentru soluționarea acesteia fiind necesară administrarea de probe comune cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 7601 din 18.05.2012, instanța a respins cererea formulată de reclamanta B. F. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, a respins excepția lipsei de interes invocată de către pârâta D. S. ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. A. împotriva pârâților D. S. și P. Municipiului C. prin Primar, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 87 din 24.01.2013, pronunțată de Tribunalul D.- Secția civilă, s-a admis recursul formulat de recurentul reclamant B. A. împotriva sentinței menționate anterior, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare, motivat de faptul că prima instanță a soluționat cauza în baza altui temei juridic, pe care nu l-a pus în discuția părților.
Cererea a fost înregistrată pe rolul aceste instanțe la data de 05.03.2013, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.6994/26.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. F., în contradictoriu pârâții D. S. și P. Municipiului C. prin Primar, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâta D. S. ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâții D. S. și P. Municipiului C. prin Primar, cu sediul în C., județul D., ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea reclamanților pentru plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul B. A. la plata către pârâta D. S. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. F., față de împrejurarea că prin Încheierea de ședință din data de 18.11.2011, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a acesteia invocată de pârâta D. S., instanța o va respinge ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ce privește excepția lipsei de interes, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C.proc.civ., se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, putând fi atât material, cât și moral.
Interesul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: sa fie legitim, sa fie născut si actual, sa fie personal si direct.
Astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 3-_ depus la fila 52 din dosar, reclamantul are calitatea de proprietar al imobilului locuință situat în C., ..D.3, .. În calitatea sa de proprietar, reclamantul s-a adresat instanței cu prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând desființarea unui balcon care, potrivit susținerilor sale, afectează folosința imobilului său și asigurarea unei servituți de vedere.
Față de cele expuse, instanța reține că reclamantul justifică un interes actual, astfel că va respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâta D. S., ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar pârâta D. S. a achiziționat apartamentul nr. 3 situat în C., ..D3, . un balcon construit de foștii proprietari ulterior edificării blocului și al cărui aliniament depășește aliniamentul balcoanelor existente, existând neînțelegeri între aceasta și reclamant, izvorâte din raporturile de vecinătate.
Ca urmare a cererilor formulate de reclamant, reprezentanții Primăriei C.-Direcția de Urbanism s-au deplasat la fața locului și, în urma constatărilor, i s-a recomandat pârâtei de către P. C.-Direcția de Urbanism aducerea balconului pe aliniamentul balcoanelor existente și să intre în legalitate.
La data de 28.07.2010, P. C. a emis Dispoziția nr._/28.07.2010, prin care s-a dispus desființarea construcției balcon, aflată în prelungirea apartamentului nr. 3, Bl. D3, . pârâtei.
Cu privire însă la această dispoziție, instanța constată că, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 494 din 03.03.2011, pronunțată de Tribunalul D., s-a dispus desființarea acestuia, constatându-se nelegalitatea emiterii dispoziției de demolare, întrucât acest act nu cuprindea rațiunile pentru care emitentul actului a ales soluția demolării.
Astfel cum a rezultat din concluziile raportului de expertiză tehnico-judiciară întocmit de expertul D. N., a fost identificată construcția din litigiu, reprezentând balcon și s-a constatat că în carte Funciară a fost înscris imobilului proprietate numiților P. P. și P. F. compus din 2 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de a apartamentului de 43,81 mp și a balconului de 10,26 mp. Totodată expertul a reținut că pârâta a achiziționat apartamentul respectiv cu o suprafața totală de 54,07 mp în care este inclusă și suprafața balconului.
S-a mai reținut în raportul de expertiză că în urma analizării documentației cadastrale și a măsurătorilor din teren, s-au constatat aceleași dimensiuni interioare cu aceeași suprafață utilă de 10,26 mp corespunzătoare actului de vânzare-cumpărare a apartamentului, după cumpărare pârâta intervenind numai la interiorul balconului, doar modernizând și îmbunătățind interiorul balconului în cauză.
Prin urmare, în ceea ce privește solicitarea reclamantului ca pârâta D. S. să aducă balconul la aliniamentul balcoanelor existente sau să efectueze el lucrarea pe cheltuiala pârâtei și ca pârâta P. Municipiului C. prin Primar să impună pârâtei acest aspect, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la servitutea de vedere, instanța reține că potrivit art. 612 C.civ. de la 1864, nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină, iar art. 613 prevede că nimeni nu poate avea vederi piezișe pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanță de șase decimetri. Astfel cum prevăd dispozițiile art. 614 C.civ. de la 1864, distanța de care este vorba în cele două articole precedente se socotește de la fața zidului, pe care s-a deschis vederea și, de vor fi balcoane sau alte asemenea, de la linia lor cea dinafară până la linia de despărțire a celor două proprietăți.
Astfel cum rezultă din aceste dispoziții legale, servitutea de vedere obligă reciproc pe proprietarii imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre, balcoane, la o distanță mai mică de 1.90 m dacă vederea este directă asupra fondului vecin sau de 0,60 m, dacă vederea este oblică față de acesta.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, peretele adiacent apartamentului reclamantului (peretele de vest al balconului) se află la o distanță de 0,42 m de fereastra dormitorului reclamantului. De asemenea, s-a constatat că" umbrirea ferestrelor reclamantului de gabaritul balconului paratei prin mișcarea astrului pe bolta cerească( de la sud la vest) este exclusă. Iar gradul de iluminare naturală a apartamentului de pe latura nordică a blocului este influențată numai de gradul de înnorare și anotimpul anului care asigură într-o măsură mai mare sau mai mică lumina zilei". Față de iluminarea naturală a apartamentului expertul a concluzionat că în dreptul ferestrelor reclamantului există 3 copaci la o distanță de 306 m care reduc lumina naturală existentă din exteriorul blocului prin coroana lor care formează o perdea naturală. Mai mult, expertul a constatat că la fereastra de la sufragerie reclamantul a pus niște panouri din tablă zincată care obturează în totalitate lumina naturală ce trebuie să pătrundă pe fereastră.
Față de cele expuse, instanța a respins cererea reclamantului B. A., formulată în contradictoriu cu D. S. și P. Municipiului C. prin Primar, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 C.proc.civ, față de culpa procesuală a reclamanților, cărora li s-a respins acțiunea, instanța a respinge cererea reclamanților pentru plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. De asemenea, instanța a obligat reclamantul B. A. la plata către pârâta D. S. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, calificat apel de către instanță, reclamantul B. A..
În motivare se arată că instanța de fond nu a respectat decizia instanței superioare în sensul de a rejudeca acțiunea. Conform art.315 alin.3 (1) C.proc.civ, "În cazul rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege". Potrivit deciziei de casare, având în vedere că prima judecată s-a făcut pe un alt temei legal decât cel invocat de reclamant, instanța trebuia să procedeze la o nouă judecată în fond, cu administrare de probe, dar instanta nu a examinat toate capetele de cerere formulate de reclamant, cu luarea in considerare si a sustinerilor partilor din faza recursului, hotararea cuprinzand motive straine de natura pricinii si fiind data cu incalcarea legii.
Se mai arată că instanța a apreciat ca fiind netemeinică solicitarea sa ca P. C. să aducă balconul pârâtei D. S. la aliniamentul balcoanelor existente, evocând probe care nu au legătură cu prezenta acțiune. Nu s-a cerut instanței decât sa P. să-și respecte propria hotărâre HCL nr.301/2005 în vigoare la data formulării acțiunii, conform Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Local C..
Pentru a se pune în aplicare HCL nr.301/2005 nu era nevoie de nicio schiță, atâta timp cât a existat și există etalonul de comparare: balcoanele de la etajele superioare. Prin sentința nr.494/03.03.2011 nu se specifică că pârâții P. C. și D. S. ar fi respectat aliniamentul balcoanelor existente cum a cerut reclamantul, aceasta fiind o motivare străină de natura pricinii. Instanța de fond avea obligația să stabilească dacă s-a respectat aliniamentul balcoanelor existente potrivit HCL C. nr.301/2005. Instanța nu a motivat de ce a respins acțiunea față de pârâta P. C., astfel că, hotărârea este nelegală sub acest aspect, deoarece potrivit prevederilor Legii nr.50/1991 republicată, pârâta era obligată să aibă autorizație de construire, iar în lipsa acesteia, P. C. să fie obligată să emită o nouă deciziei de decembrie.
În concluzie, din niciunul din motivele invocate de instanța, nu rezultă că balconul pârâtei D. S. respectă aliniamentul balcoanelor existente și nici că respectă distanța de 0,60 m impusă prin art.613-614 C.civil și că acest balcon aparține Primăriei C., care este și proprietara terenului aferent, iar instanta nu s-a pronuntat asupra cererii reclamantului de a obliga Primaria C. sa respecte HCL 301/2005, cu toate ca avea probe in acest sens.
Se mai arată că, în mod nelegal, instanța a acordat cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariul de avocat din prima etapă a judecății.
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., tribunalul constată că apelul este nefondat.
Astfel, in ceea ce priveste prima critica in sensul că instanța de fond nu ar fi respectat decizia instanței superioare în sensul de a rejudeca acțiunea, tribunlul constata ca aceasta este nefondata, intrucat in speta, prin decizia de casare nr. 87 din 24.01.2013, pronunțată de Tribunalul D.- Secția civilă, s-a admis recursul formulat de recurentul reclamant B. A. împotriva sentinței menționate anterior, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare, motivat de faptul că prima instanță a soluționat cauza în baza altui temei juridic, pe care nu l-a pus în discuția părților, astfel incat in rejudecare, in mod corect instanta de fond a judecat speta dedusa judecatii potrivit temeiului juridic indicat de reclamant - dispoz. art. 612 si urm. C. civ. de la 1864 coroborate cu cele ale Legii 50/1991, si avand in vedere probele administrate in primul ciclu procesual, probe care au ramas castigate cauzei, prin decizia de casare nefiind analizata si dispusa necesitatea administrarii unor probe, potrivit art. 315 C.pr.civ., respectiv refacerea sau completarea probelor, pentru ca asemenea aspecte sa fie avute in vedere cu efect obligatoriu in rejudecare, asa cum sustine apelantul reclamant. De altfel, prin prima cerere de recurs, reclamantul a invocat doar suplimentarea probei cu inscrisuri si a depus in cadrul dosarului de recurs nr._ inscrisurile despre care a sustinut ca nu a avut prosibilitatea sa le depusa in fata instantei de fond, in primul ciclu procesual, astfel incat tribunalul constata ca in mod corect prima instanta, in rejudecare, a apreciat ca nu sunt utile cauzei proba cu interogatoriul paratilor si planse fotografice, solicitate de reclamant in rejudecarea cauzei.
In ceea ce priveste solutia pronuntata de instanta de fond asupra fondul cauzei, tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca este neintemeiata actiunea dedusa judecatii, atat timp cat din raportul de expertiza intocmit in cauza de expertul D. N. rezulta in mod indubitabil ca gradul de iluminare naturală a apartamentului reclamantului si folosinta apartmantului reclamantului nu sunt afectate in nici un fel de balconul paratei D. S., astfel incat in lipsa unei vatamari - reale si actuale- a dreptului de proprietate si folosinta al reclamantului, nu poate fi primita actiunea reclamantului de obligare a paratei la demolarea balconului sau modificarea acestuia, chiar in situatia dovedita ca acesta a fost edificat fara autorizatie de constructie. Tribunalul are in vedere ca interesul reclamantului in a solicita si obtine demolarea sau modificarea balconului paratei in cadrul unei actiuni civile, cum este cea dedusa judecatii, si temeinicia actiunii sale trebuie raportate in mod necesar la o vatamare reala, actuala si proprie a acestuia in privinta folosintei si prerogativelor dreptului sau de proprtieate al apartamentului, intrucat in lipsa unei asemenea vatamari se impune respingerea actiunii promovate de reclamant pe cale civila, lipsind interesul actual si legitim ca si conditie de exercitare a actiunii civile, aspectele de fapt referitoare la lipsa unei autorizatii de construire a balconului ori edificarea acestuia cu nerespectarea aliniamentului balcoanelor de la etajele superioare prin rpaortare la dispoz. HCL 301/2005 putand face obiectul unei actiuni de contencios administrativ si numai in urma emiterii actelor administrative corespunzatoare de catre Primaria C., ca autoritate locala cu atributii in privinta emiterii autorizatiilor de constructie si respectarii dispoz. Legii 50/1991 si HCL 301/2005, aspecte care de altfel au facut obiectul dosarului in care a fost pronuntata sentința nr.494/03.03.2011, obligarea Primariei C. la emiterea unei noi dispozitii de demolare a balconului, ca urmare a anularii dispozitiei nr._/2010 nefacand obiectul prezentei cauze civile.
Sub acest aspect, tribunalul constata ca prin cererea dedusa judecatii, asa cum a fost precizata ulterior, reclamantul nu a sesizat instanta cu solutioanrea unei cauze avand ca obiect analizarea aliniamentului balcoanelor existente in raport de HCL 301/2005 si obligarea Primariei la emiterea unei noi dispozitii de demolare, pentru inexistenta autorizatiei de constructie a balconului, ci reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispoz. art. 612 si urm. C. civ. de la 1864 coroborate cu cele ale Legii 50/1991, invocand o vatamare proprie prin edificarea balconului paratei D. prin obturarea vederii si sursei de lumina spre unul dintre dormitoarele apartamentului reclamantului, iar in speta s-a constatat ca nu exista o asemenea afectare a folosintei apartamentului reclamantului, fiind exclusa umbrirea ferestrelor reclamantului de gabaritul balconului paratei prin mișcarea astrului pe bolta cerească( de la sud la vest), asa cum rezulta din raportul de expertiza intocmit in cauza.
Tribunalul mai constata ca fata de situatia proprietatilor partilor, in sensul ca este vorba de 2 apartamente dintr-un . balcon construit de autorii in drepturi ai paratei D. anterior anului 2002 fara autorizatie de constructie, nu sunt incidente dispoz. art. 611-614 C.civ., care reglementeaza servitutea de vedere si lumina, intrucat asceste dispozitii legale au in vedere doua proprietati vecine compuse din teren si constructii, reglementand distanta ferestrelor sau balcoanelor ca deschideri de vedere si lumina in raport de linia de hotar dintre terenurile vencine, nefiind deci aplicabile aceste dispozitii apartamentelor si balcoanelor dintr-un . de aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul constata ca sunt nefondate criticile reclamantului privind gresita solutioare a cauzei prin neanalizarea unor capete de cerere, existenta unor motive straine de pricina ori aplicarea gresita a legii in speta dedusa judecatii, iar sustinerile apelantului reclamant legate de aplicarea HCL 301/2005 ori consideratiile facute de reclamant asupra sentintei nr. 494/2011 a Tribunalului D. nu au relevanta asupra legalitatii si temeiniciei solutiei pronuntate la 26.04.2013 de instanta de fond, acestea putand face obiectul analizei instantei de contencios administrativ, potrivit celor expuse mai sus.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantului apelant in sensul ca instanta de fond nu s-ar fi pronuntat asupra tuturor capetelor de cerere, tribunalul constata ca potrivit art. 281 indice 2 si art. 281 indice 2a din codul de procedură civilă actualizat prin Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor din 25 octombrie 2010, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare, omisiunea analizarii si pronuntarii asupra unui capat de cerere neputand fi invocata si valorificata pe calea apelului sau recursului.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata acordate de instanta de fond la cererea paratei D. S., tribunalul constata ca in mod corect in aplicarea art. 274 C.pr.civ. s-au avut in vedere toate cheltuielile de judecata efectuate de aceasta in procesul inceput la 21.03.2011, in toate fazele procesuale, paratei fiindu-i acordate toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului, fiind lipsita de temei juridic sustinerea reclamantului apelant in sensul ca parata era indreptatita sa primeasca numai cheltuielile din rejudecare.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 296 C.pr.civ. să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. A. împotriva sentinței civile nr. 6994 din 26 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de reclamantul B. A. domiciliat în C., .. 13, ..2, ., în contradictoriu cu reclamanta B. F., cu același domiciliu, pârâții D. S., C., .. 13, .. 2, ., P. M.. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 6994 din 26 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Respinge cererea intimatei B. F. privind cheltuielile de judecată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./6 ex.
08.01.2014
Jud.fond-A.C.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1407/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune oblică. Decizia nr. 1025/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
