Fond funciar. Decizia nr. 703/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 703/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 21521/215/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 703/2013
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de petenta O. E. în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII 247/2005, C. L. F. DE APLICARE A LEGII 247/2005, împotriva sentinței civile nr._ din 21 noiembrie 2012 pronunțată de judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurenta petentă asistată de av. D. T. lipsind intimatele
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe recurs.
Av. D. Tălpășeanu pentru recurenta petentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 25.09.2009, s-a înregistrat sub nr._/215/2009, pe rolul Judecătoriei C. acțiunea de fond funciar promovată de petenta O. E., în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar F. și C. Județeană de Fond Funciar D..
Prin acțiunea promovată s-a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 250/12.03.2009 a Comisiei Județene de Fond Funciar D., solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acesteia și obligarea intimatelor la validarea sa cu suprafața de 0,60 ha teren agricol în anexa nr. 3.
În motivarea plângerii, a arătat că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 453/24.11.2005 la Consiliul Local F. pentru suprafața de 0,60 ha teren arabil și 1,80 ha pădure, în calitate de moștenitoare a defunctei T. M., iar C. L. i-a admis parțial cererea, pentru suprafața de 1,50 ha pădure și 0,60 ha teren arabil, așa cum rezultă din procesul-verbal din data de 06.01.2006.
Prin HCJ nr. 250/2009 s-a respins propunerea Comisiei Locale F. de validare în anexa nr. 3 a petentei, cu suprafața de 0,60 ha, motivându-se că nu au fost atașate declarațiile vecinilor sau moștenitorilor acestora pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate astfel încât proba cu martori să fie suficientă și că nu au fost atașate documente din care să rezulte faptul că T. M. este una și aceeași persoană cu V. M., susținând că motivele invocate de comisia județeană sunt neîntemeiate .
Astfel, cu privire la motivul că nu au fost atașate declarațiile vecinilor de teren, aceasta a reținut că suprafața de 0,60 ha se compune din 0,40 ha în punctul Vîlceaua lui M., având ca vecini la E – drum, la V – O. E., la S–B. M., la N- S. C. și din 0,20 ha în punctul Moimanu având ca vecini la E – rest de proprietate, la V –drum ( trăsura ), la S –C. E. și la N –C. I. .
Prin urmare, pentru suprafața de 0,40 ha trebuiau atașate declarațiile numiților B. M. si S. C-tin ceilalți vecini fiind un drum (E) si restul proprietății sale (V).
C. Județeană retine în considerentele hotărârii nr.250/2009 că a fost anexată doar declarația numitei B. M. iar în ceea ce îl privește pe vecinul S. C-tin, acesta este decedat și nu are moștenitori legali instituind prin testamentul autentificat sub nr.6894/2004 ca legatar universal pe soțul petentei, O. G.. Este evident, astfel, faptul că singura declarație ce trebuia anexată este cea a numitei B. M. și în aceste condiții consideră că s-a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 0,40 ha .
Pentru suprafața de 0,20 ha trebuiau anexate declarațiile numitelor C. E. și C. I., dar acestea au fost depuse împreună cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, ceilalți vecini fiind un drum (V) si restul proprietății sale (E) făcând astfel, dovada dreptului de proprietate în conditiile art. 6 alin 1 indice 3 din Legea 1/2000 modificată și completată prin Legea 247/2005.
In ceea ce privește cel de-al doilea motiv si anume că nu au fost atașate documente din care să rezulte faptul că T. M. este una și aceeași persoană cu V. M., a arătat că după cum rezultă din adeverința nr.2945/2009 emisă de Primăria . M., născută la 28.01.1910 și decedată la 02.06.1990, este una și aceeași persoană cu V. M., căsătorită la data de 04.04.1937 (cu numitul V. N.) și divorțată conform sentinței civile nr. 684/24.05.1951 (revenind la numele de T.).
Rezultă că ambele motive pentru care comisia județeană a respins propunerea sunt neîntemeiate, analiza documentației a fost superficială și nu s-a manifestat rol activ, în sensul că nu s-a lămurit situația de fapt și de drept, hotărârea fiind netemeinică si nelegală .
Prin sentința civilă nr. 1048/22.01.2010, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2009, a fost respinsă plângerea formulată de petenta O. E. împotriva Hotărârii nr.250/12.03.2009 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor – Instituția Prefectului D. în contradictoriu cu intimatele C. Locala de Aplicare a Legii 247/2005-Primăria F. și C. Județeana de Aplicare a Legii 247/2005 -Prefectura D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin HCJ nr. 250/12.03.2009 s-a respins propunerea Comisiei Locale F. de validare în anexa nr.3 a petentei, cu suprafața de 0,60 ha teren agricol, motivându-se că nu au fost atașate declarațiile vecinilor sau moștenitorilor acestora pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate astfel încât proba cu martori să fie suficientă și că nu au fost atașate documente din care să rezulte faptul că T. M. este una și aceeași persoană cu V. M. .
Din certificatul de deces al numitei T. M. . nr._ rezultă că este născută la 28.01.1910 și că a decedat la 02.06.1990, iar conform adeverinței nr. 2945/08.09.2009 emisă de Primăria Fărcas, aceasta este una și aceeași persoană cu V. M., căsătorită la 04.04.1937 și divorțată conform sentinței civile nr.684/24.05.1951.
Din certificatul de naștere al petentei rezultă că la data nașterii acesteia 20.07.1942 ,mama sa ,care atunci se numea V. M.,avea 32 ani, deci este posibil ca să se fi născut in anul 1910, an menționat și în certificatul de deces al lui T. M..
In registrul agricol din anii 1959-1963 de la rolul lui V. M. figurează ca fiică numita V. E., acesta fiind numele de familie al petentei înainte de căsătorie, trecut în certificatul ei de naștere.
Conform certificatului de moștenitor nr. 256/06.12.2002 emis de BNP Cernobai C. E., petenta este unica moștenitoare în calitate de fiică a defunctei T. M. decedată la 02.06.1990.
Prin urmare, petenta a dovedit faptul că V. M., care figurează în registrul agricol, este una si aceeași persoană cu T. M., autoarea sa.
In cadrul actelor care au stat la baza HCJ nr. 250/12.03.2009 nu figurează adeverința nr. 2945/08.09.2009 emisă de Primăria Fărcas, aceasta fiind de altfel emisă ulterior Hotărârii, însă petenta a dovedit în cadrul procesului că există identitate între V. M. și T. M..
Din adresa nr. 3722/09.12.2009 a intimatei C. L., din fila de registru agricol si din anexa 3 atașate, rezultă că numita V. M. a figurat în registrul agricol cu suprafața de teren de 2,27 ha, aceasta fiindu-i reconstituită integral prin TDP 2163/17.04.2007, emis pe numele ei ca moștenitoare a lui T. M., în baza anexei 3 poziția 81, unde petenta figurează, ca succesoare a aceleiași autoare, cu acea suprafață.
Instanța a constatat astfel, că la data acelei validări, terenul de la rolul lui V. M. a fost atribuit petentei ca moștenitoare a lui T. M., deci a fost luată în considerare identitatea de persoană dintre V. M. si T. M.. Conform art. 6 alin. 1/3 din legea 1/2000 modificată prin legea 247/2005 „ În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.”
Cum întreaga suprafață de la rolul lui V. M. din registrul agricol a fost reconstituită, iar petenta nu a invocat existenta unor alte înscrisuri doveditoare ale dreptului său de proprietate asupra terenurilor solicitate prin acțiune, rezultă că dovada acestuia se poate face numai prin proba cu martori, așa cum de altfel a și cerut petenta.
Insă, dovada cu martori administrată în cauză s-a considerat de prima instanță că nu a îndeplinit condițiile textului de lege de mai sus.
Astfel, pe de o parte, cu privire la martorele C. E. si I. nu s-au depus acte doveditoare că sunt proprietara vecină și respectiv moștenitoarea proprietarului, cu privire la terenurile pe care le dețin în vecinătatea celui pentru care s-a cerut reconstituirea de către petentă, iar, pe de altă parte,acestea nu au cunoscut în ce puncte cardinale se află terenurile lor in raport cu cel din litigiu. In ceea ce o privește pe martora B. M. aceasta a declarat că petenta are un teren vecin cu al său la sud, si că suprafețele din cele două puncte Vîlceaua lui M. si Moimanu sunt unul și același, deși petenta susține că sunt distincte, astfel că nu se poate stabili cu care se învecinează și de asemenea si cu privire la această din urmă martoră nu s-au depus acte doveditoare ale proprietății sale asupra terenului vecin și anume titlul de proprietate,ci doar niște hotărâri judecătorești care obligă la reconstituirea dreptului de proprietate si respectiv la punerea acesteia in posesie cu unele suprafețe de teren,nedepunându-se deci actul final ce se emite în cadrul procedurii de reconstituire și care dovedește dreptul stabilit.
În ceea ce privește declarațiile acelorași martore depuse la C. L. s-a constatat o situație similară, în sensul că referitor la martora B. M., aceasta declară că petenta deține două suprafețe de teren, ambele in punctul Vîlceaua lui M.,dar nu menționează pe care latură este vecină cu acestea si nu depune acte de proprietate ale terenului său situat în vecinătate,iar în cazul martorelor C. E. si I., acestea se referă doar la deținerea de către petentă a unor terenuri în punctul Moimanu fără a se demonstra și îndeplinirea celorlalte condiții cerute de textul de lege.
Față de considerentele expuse, rezultând că petenta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenurilor solicitate în condițiile legii, respectiv prin declarații de martori care să îndeplinească cerințele prev.de art. art. 6 alin. 1/3 din legea 1/2000, menționându-se în mod corect acest motiv de respingere a contestației în HCJ nr.250/12.03.2009, instanța a considerat plângerea neîntemeiată urmând a o respinge.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În criticile de recurs arată că instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 129 C.pr.civ., considerând că în lipsa altor înscrisuri doveditoare, ale dreptului de proprietate asupra terenurilor dovada se poate face numai cu martori în condițiile art. 6 alin.13 din Legea nr.1/2000 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
Declarațiile martorilor nu au fost reținute de prima instanță, aceștia neprezentând acte din care să rezulte că sunt proprietari vecini, însă instanța nu a coroborat aceste probe cu actele depuse de C. L. F. în care au fost precizate cu exactitate punctele cardinale și cele în care sunt indicate terenurile.
Invocă de asemenea împrejurarea că pe restul laturilor sunt drumuri și restul proprietății sale.
Intimații nu au formulat întâmpinare în recurs.
Tribunalul D. a admis recursul declarat de recurenta petentă, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță și a reținut următoarele:
În raport de inadvertențele relevate de către instanța de fond odată cu coroborarea declarațiilor audiați nemijlocit se constată că nu a fost lămurită pe deplin situația de fapt, referitoare la susținerea petentei cu privire la dreptul autoarei sale V. M. (T. M.) asupra amplasamentului solicitat, precum și situația juridică a acestui teren la data formulării cererii.
Declarațiile martorilor audiați nu sunt concludente în ceea ce privește amplasamentul exact al terenului cu privire la care trebuia să se pronunțe instanța, ori numai o expertiză topografică putea stabili vechiul amplasament al terenului, cu denumirea topominică a punctelor între care este situat terenul.
Numai după deslușirea situației de fapt și a verificării apărărilor formulate, instanța trebuia să analizeze cerințele textului de lege art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005.
La data de 08.07.2010 cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță în rejudecare a reținut următoarele:
In fapt, prin cererea înregistrata sub nr. 453/24.11.2005, petenta O. E. a solicitat Primăriei ., reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul in suprafața totala de 2,40 ha, din care 1,80 ha categoria forestier iar 0,60 ha categoria arabil, în calitate de fiica a autoarei T. M..
C. Locala F. a admis in parte cererea, in sensul ca a propus spre validare 1,5 ha pădure și 0,6 ha teren categoria agricol.
Prin HCJ nr. 250/12.03.2009, intimata C. Județeana D. de aplicare a legilor fondului funciar a respins propunerea Comisiei Locale de validare in anexa 3 a petentei cu suprafața de 0,60 ha teren agricol, motivându-se ca nu au fost atașate declarațiile vecinilor sau moștenitorilor acestora pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate astfel incat proba cu martori sa fie suficienta și că nu au fost atașate documente din care să rezulte că T. M. este una și aceeași persoana cu V. M..
In drept, potrivit disp. art. 8 alin. 2 din legea nr.18/1991 rep. cu modificările ulterioare „de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricola de producție sau cărora li s-au preluat in orice mod teren de către aceasta, alte persoane anume stabilite precum si, in condițiile legii civile, moștenitorii acestora”. Calitatea de moștenitor, conform art. 13 alin. 1 din același act normativ se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, ori, în lipsa acestora prin orice probe din care rezulta acceptarea moștenirii.
In speță, potrivit certificatului de moștenitor nr. 256/06.12.2002, petenta este unica moștenitoare in calitate de descendent de gr. I a defunctei T. M., decedata la 02.06.1990.
In ceea ce privește dovada dreptului de proprietate pentru terenul în suprafața de 0,6 ha solicitat de petenta a i se reconstitui, disp.art.6 din legea nr.1/2000 cu modificările ulterioare prevăd: „la stabilirea prin reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, comisiile locale si județene vor verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prev.de art.9 alin.5 din Legea nr. 18/1991 rep. cu modific. ulterioare precum si pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte„. A..13 din același articol, permite in dovedirea dreptului de proprietate si proba cu martori in cazul in care nu mai exista înscrisuri doveditoare (cum este și cazul petentei), insa cu îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: reconstituirea sa se facă pe fostul amplasament iar martorii sa fie proprietarii (sau foștii proprietari) vecini ai terenurilor solicitate; calitatea de martor poate aparține și moștenitorilor proprietarilor vecini, indiferent ca aceștia sunt moștenitori legali sau testamentari, întrucât legea nu distinge.
In cauza de față, in urma incuviintarii si administrării probei cu expertiza topografica, expertul a concluzionat ca, terenurile solicitate de petenta a i se reconstitui in punctele „Moimanu” și „Vâlceaua lui M.” nu sunt libere ci, se afla in posesia altor persoane. Astfel, s-a arătat ca terenul din punctul Moimanu se afla amplasat in tarlaua 146 are o suprafața de aprox. 0,2 ha si se afla in posesia moștenitorilor autorului N. G., iar terenul din punctul Vâlceaua lui M. se afla amplasat in tarlaua 146, are o suprafața de aprox. 0,4 ha și se afla in posesia moștenitorilor autorului B. N.. Insă, din titlurile emise de pe urma celor 2 autori, N. G. si B. N., reiese ca terenurile reconstituite in favoarea mostenitorilor se afla in tarlaua 147 si nu 146.
Admițând ca terenurile solicitate în punctele Moimanu și Vâlceaua lui M. ar fi libere, instanța reține că nu este îndeplinita cealaltă condiție și anume: martorii să fie proprietarii vecini ai terenurilor solicitate.
Astfel, martora C. E. a declarat ca nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul pretins a-l deține înainte de colectivizare (nefiind depuse la dosar nici acte primare); de asemenea, martora C. I. a declarat că nu a formulat cerere de reconstituire iar terenul vecin cu cel al petentei „este al primăriei”
Referitor la depozitia martorei B. M., desi a declarat ca terenul solicitat de reclamanta este vecin pe latura de sud cu terenul proprietatea sa, nu a făcut dovada calității de proprietar al terenului învecinat, intrucat prin sentinta civila nr. 8621/30.05.1995 pronunțata in dos. nr._/1993 s-a dispus reconstituirea in favoarea sa cu suprafața de 4,65 ha teren, pe raza . fi depus titlul de proprietate in vederea verificării amplasamentului.
Prin urmare, instanța apreciază ca dovada calitatii de proprietar vecin nu se poate face doar cu simple declarații fie in fata comisiilor locale de fond funciar fie in fata instanței ; astfel de declarații nu fac dovada dreptului de proprietate, deoarece părțile prin voința lor nu-și pot crea drepturi.
Față de considerentele expuse, în rejudecare, prima instanță a constat că plângerea formulată de petentă este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței a formulat recurs recurenta petentă O. E..
Prima critică, adusă sentinței recurate constă în nesocotirea dispozițiilor date de instanța de control judiciar prin decizia de casare nr. 963/2010 a Tribunalului D. cu privire la efectuarea expertizei de specialitate topografie pentru identificarea exactă a amplasamentului, a vecinilor precum și a caracterului liber al terenurilor la data formulării cererii de reconstituire.
Astfel deși prin expertiza efectuată expertul reține faptul că cele două suprafețe de teren se regăsesc în T 146 constată că aceasta nu sunt libere ci se regăsesc în titlurile de proprietate eliberate altor cetățeni: moștenitorii autorilor B. N. și N. G. cu toate că titlurile de proprietate emise moștenitorilor celor doi autori nu identifică terenuri în T 146 ci doar in T 147.
Arată recurent că deși s-au formulat obiecțiuni pentru ca expertul să lămurească această inadvertență în mod eronat prima instanță le-a respins fără ca expertului să i se pretindă lămuriri suplimentare în raport de mențiunile din titlurile emise moștenitorilor autorilor indicați în raport.
O a doua critică, privește modul în care prima instanță, în rejudecare, a statuat asupra calității de proprietar a vecinilor terenului ce se pretinde a fi restituit pe vechiul amplasament, martorii fiind foști proprietari ai terenului și nu proprietari actuali, situație în care au fost în mod similar încălcate dispozițiile instanței de casare precum și dispozițiile art. 6 alineat 1 indice 3 din Legea nr. 1/2000 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247 /2005.
O a treia critică o constituie depășirea limitelor învestirii primei instanțe în sensul că prin hotărârea județeană contestată comisia a respins propunerea de validare pentru faptul că depozițiile martorilor sunt insuficiente pentru toate cele patru laturi ale terenurilor solicitate iar în analiza legalității hotărârii comisiei județene instanța ar trebui să limiteze la motivele respingerii propunerii de reconstituire.
Mai mult decât atât pentru un rest de proprietate chiar există înscrisuri, respectiv pentru suprafața de 0,36 ha, situație în care dovada dreptului de proprietate nu se mai rezumă doar la depozițiile martorilor.
Pentru aceste motive solicită casarea sentinței, iar în urma rejudecării admiterea în totalitate a plângerii, anularea hotărârii comisiei județene și obligarea acesteia la validarea suprafeței de 0,60 ha în anexa 3.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 – 316 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 1543/13.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul D. – Secția Civilă a constatat că recursul este fondat fiind casată sentința recurată, iar cauza trimisă spre rejudecarea primei instanței.
În motivarea soluției s-a reținut că expertul a concluzionat faptul că cele două suprafețe de teren solicitate de petentă respectiv de 0,20 ha din punctul toponimic Moimanu și 0,40 ha din punctul toponimic Vâlceau lui M. se regăsesc în titlurile de proprietate emise moștenitorilor autorului N. G. – 0,20 ha și autorului B. N. – 0,40 ha .
Atașat obiecțiunilor formulate de recurenta petentă au fost depuse și titlurile de proprietate emise de pe urma acestor doi autori –filele 36, 37 dosar fond iar din mențiunile titlurilor rezultă că terenurile înscrise în aceste două titluri sunt amplasate în T 147, parcele 8 și 1 .
Obiecțiunile formulate de petentă – fila 34 dosar fond, prin care se solicitau lămuriri suplimentare cu privire la aceste inadvertențe au fost în mod neîntemeiat respinse prin raportare la dispozițiile instanței de casare prin care s-a apreciat ca fiind necesară efectuarea expertizei tocmai in scopul identificării terenurilor solicitate de reclamantă.
În limitele competențelor date de specialitatea expertului acesta era singurul în măsură să lămurească instanța dacă în raportul de expertiză s-au strecurat erori de dactilografiere, de măsurătoare ori cu privire la identificarea amplasamentului tarlalelor T 146 și T 147 și a amplasamentului pretins de recurenta reclamantă pentru cele două suprafețe de teren.
Așadar prima critică adusă de recurentă a fost apreciată ca fiind fondată, raportul de expertiză conținând date contradictorii referitoare la identificarea tarlalelor prin raportare la mențiunile din titlurile de proprietate emise de pe urma moștenitorilor N. G. și B. N., în acest context constatările expertului nefiind concludente pentru o justă soluționare a cauzei.
În ceea ce privește dovada cu martori, instanța de recurs a reținut că interpretarea dată de prima instanță potrivit căreia martorii trebuie să aibă calitatea de vecini actuali suprapusă cu cea de vecini din "vechiul amplasament" și, cumulativ cu aceste două condiții, calitatea de proprietar să fie dovedită în condițiile finalizării procedurii fondului funciar cu titlul de proprietate, ori cu un titlu de proprietate în condițiile dreptului comun, ar conduce la o veritabilă probatio diabolica și ar lipsi de eficiență dispozițiile permisive ale art. 11 din Legea nr. 18/1991 și art. 6 din Legea nr. 1/2000.
În măsura în care depozițiile martorilor sunt insuficient de lămuritoare cu privire la amplasamentul terenurilor pe care le-au deținut aceștia pot fi reaudiați și, dacă informațiile furnizate sunt insuficient de concludente, pot fi coroborate cu alte mijloace de probă: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei – filele 31-37 dosar recurs.
Prin urmare și restul celorlalte două critici aduse sentinței sunt fondate impunându-se ca prima instanță să suplimenteze probatoriul cu privire la determinarea vecinilor pe toate laturile terenurilor și la calitatea martorilor de proprietari ai unor terenuri vecine cu al recurentei, în măsura în care apreciază că probatoriile administrate sunt insuficiente.
Tribunalul a mai stabilit că în rejudecare prima instanță va solicita lămuriri expertului ori, dacă va aprecia că este cazul, va dispune completarea, refacerea expertizei sau o nouă expertiză așa încât să rezulte cu certitudine dacă cele două suprafețe de teren pretinse de petentă a-i fi restituite se identifică sau nu în titlurile de proprietate emise moștenitorilor autorilor B. N. și N. Ghe. G. sau au fost atribuite altor persoane ori sunt libere.
Se vor administra probatorii suplimentare din care să rezulte: dacă terenurile solicitate sau parte din acestea sunt libere, se află în posesia recurentei, individualizarea terenurilor menționate la rolul agricol al testatorului S. C. – fila 15 dosar fond cel puțin pe puncte toponimice și eventualele vecinătăți ale terenurilor ce au aparținut acestuia, prima instanță urmând să cerceteze și să se pronunțe și asupra susținerilor recurentei referitoare la dovada cu înscrisuri pentru diferența de teren agricol de 0,36 ha - fila 4 dosar recurs.
În măsura în care cele două suprafețe de teren sunt libere, acestea vor fi identificate prin elemente concrete de individualizare, respectiv: număr de ..
Cauza a fost înregistrată astfel pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.09.2011, sub nr._ .
În rejudecare, instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile Deciziei de casare nr. 1543 din data de 13.09.2011, obligatorii pentru instanța de fond conform art. 315 C., a administrat proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, având următoarele obiective: să se stabilească dacă cele două suprafețe de teren pretinse de petentă a-i fi restituite se identifică sau nu în titlurile de proprietate emise moștenitorilor autorilor B. N. și N. G., să se stabilească dacă aceste suprafețe sunt libere si dacă se află în posesia petentei, să se individualizeze cele două suprafețe prin amplasament, măsurători, vecinătăți, să se identifice suprafețele de teren menționate la rolul agricol al testatorului S. C. pe puncte toponimice și vecinătățile terenurilor ce au aparținut acestuia, fiind astfel întocmit și depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie de către domnul expert I. I..
De asemenea, la data de 29.02.2012, prin serviciul Registratura, au fost înaintate de către petentă obiectivele propuse de către aceasta cu privire la expertiza tehnică, răspunsul la acestea fiind înaintat de către expert la data de 25.04.2012.
Prin sentința civilă nr._/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de petenta O. E., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană D. de aplicare a Legii nr. 247/2005, și C. L. F. de aplicare a Legii nr. 247/2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 453/24.11.2005, petenta O. E. a solicitat Primariei ., reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul in suprafața totala de 2,40 ha, din care 1,80 ha categoria forestier, iar 0,60 ha categoria arabil, în calitate de fiica a autoarei T. M..
C. Locala F. a admis în parte cererea, în sensul ca a propus spre validare 1,5 ha padure și 0,6 ha teren categoria agricol.
Prin HCJ nr. 250/12.03.2009, intimata C. Județeana D. de aplicare a legilor fondului funciar a respins propunerea Comisiei Locale de validare in anexa 3 a petentei cu suprafața de 0,60 ha teren agricol, motivându-se ca nu au fost atașate declarațiile vecinilor sau moștenitorilor acestora pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate astfel încât proba cu martori sa fie suficienta și că nu au fost atașate documente din care să rezulte că T. M. este una și aceeași persoana cu V. M..
In speță, potrivit certificatului de moștenitor nr. 256/06.12.2002, petenta este unica moștenitoare in calitate de descendent de gr. I a defunctei T. (V.) M., decedata la 02.06.1990.
In ceea ce privește dovada dreptului de proprietate pentru terenul in suprafața de 0,6 ha solicitat de petenta a i se reconstitui, disp. art. 6 din legea nr. 1/2000 cu modificările ulterioare prevăd că la stabilirea prin reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, comisiile locale si județene, vor verifica în mod riguros existenta actelor doveditoare prev. de art. 9 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 rep. cu modific. ulterioare precum si pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte. A.. 13 din același articol, permite in dovedirea dreptului de proprietate si proba cu martori in cazul in care nu mai exista înscrisuri doveditoare (cum este și cazul petentei), insa cu îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: reconstituirea sa se facă pe fostul amplasament iar martorii sa fie proprietarii (sau foștii proprietari) vecini ai terenurilor solicitate; calitatea de martor poate aparține și moștenitorilor proprietarilor vecini, indiferent dacă aceștia sunt moștenitori legali sau testamentari, întrucât legea nu distinge.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză (conform îndrumărilor date de instanța de recurs prin decizia civilă nr. 1543/13.09.2011) rezultă că terenul solicitat de petentă, în suprafață de 0,4 ha în punctul "Vâlceaua lui M. – Seci" are în realitate suprafața de 2911 mp, teren extravilan livadă, parte din T 147, P 1 și este cuprins în TP nr. 1363/29.10.2002 eliberat pe numele N. N. E., în calitate de moștenitoare a defunctului B. N.. De asemenea, celălalt teren pretins de petentă, în suprafață de 0,2 ha în punctul "P. Moimanu", a fost identificat de expert ca având în fapt suprafața de 2185 mp teren extravilan livadă, parte din T 147, P 8 și este cuprins în TP nr. 1724/28.11.2003 eliberat pe numele N. A. M., în calitate de moștenitoare a autorului nica Gh. G..
Prin urmare, cele două terenuri nu erau libere la data formulării cererii de reconstituire de către petentă (24.11.2005), astfel încât petenta nu putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestora în condițiile art. 6 alin. 1 ind. 3 din legea nr. 1/2000.
În ceea ce privește susținerea petentei cu privire la existența înscrisurilor doveditoare pentru diferența de teren agricol de 0,36 ha, instanța a constatat că, de fapt, este vorba despre o simplă eroare de calcul cu privire la suprafața totală a terenurilor menționate în registrul agricol al autoarei V. M. (0,38 ha +0,25 ha +0,50 ha +0,50 ha = 1,63 ha, iar nu 2,63 ha, cum a calculat petenta, din care scăzând suprafața de 2,25 ha reconstituită prin TP nr. 2163/17.04.2007 să rezulte diferența de 0,38 ha).
Pentru aceste motive, instanța a respins acțiunea formulată de petentă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta O. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta arată că obiectul cauzei îl reprezintă plângerea împotriva hotărârii Comisiei Județene nr. 250/2009.
C. Județeană de aplicare a Legii nr.247/2005 D. nu a respins propunerea Comisiei Locale F., pe motiv că solicitarea recurentei nu s-ar încadra în prevederile art. 6 alin.13 din Legea nr.1/2000 modificată și completată prin Legea nr.247/2005, ci datorită faptului că ar lipsi declarațiile pe anumite laturi ale terenurilor, care, însă, sunt drumuri și rest al proprietăților recurentei.
Mai arată recurenta că pentru suprafața de 0,40 ha trebuiau atașate declarațiilor numiților B. M. și S. C., ceilalți vecini fiind un drum la est și restul proprietății petentei la vest.
Pentru suprafața de 0,20 ha trebuiau anexate declarațiile numitelor C. E. și C. I., pe care le-a depus împreună cu cererea de reconstituirea a dreptului de proprietate, ceilalți vecini fiind un drum la est și restul proprietății petentei la vest.
Se arata ca in solutionarea cererii s-au incalcat dispozitiile art 129 al. 6 C..
Analizind recursul din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art 304 si 304 indice 1 C., Tribunalul retine urmatoarele:
Critica invederata consta in analizarea situatiei de fapt deduse judecatii de catre instanta de fond, in raport de alte dispozitii legale decit cele care au fost avute in vedere la solutionarea hotaririi comisiei judetene atacata.
In speta dedusa judecatii, se retine ca in cauza este supusa controlului judecatoresc o procedura de reconstituire prevazuta de Legea 18/1991, procedura care se finalizeaza in etapa premergatoare controlului judecatoresc cu o hotarire ce are caracter de act juridic administrativ ( hotarirea comisiei judetene).
In solutionarea cererii, in etapa de jurisdictie administrativa, s-a analizat daca cererea de reconstituire intruneste conditiile prevazute de art 6 al. 1 indice 3 din Legea 1/2000.
Dispozitiile textului mentionat permit in dovedirea dreptului de proprietate si proba cu martori, in cazul in care nu mai exista înscrisuri doveditoare (cum este și cazul petentei), insa cu îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: reconstituirea sa se facă pe fostul amplasament iar martorii sa fie proprietarii (sau foștii proprietari) vecini ai terenurilor solicitate; calitatea de martor poate aparține și moștenitorilor proprietarilor vecini, indiferent ca aceștia sunt moștenitori legali sau testamentari, întrucât legea nu distinge.
Cum conditiile de reconstituire a dreptului de proprietate conform textului citat sunt cumulative, C. Judeteana D., dupa ce a retinut ca nu se indeplineste o conditie ( lipsa tuturor martorilor apreciati ca fiind necesari) a respins cererea de reconstituire.
In consecinta, se retine ca in analizarea cererii recurentei, C. Judeteana D. a cercetat numai conditia de probatiune nu si conditiile de fond ce impuneau posibilitatea sau nu de a permite proba testimoniala.
Instantele judecatoresti sunt obligate sa analizeze cererile de reconstituire cu care sunt investite sub aspectul intrunirii tuturor conditiilor privind reconstituirea, avind atributii in controlul de legalitate si temeinicie asupra hotaririlor comisiilor judetene privind toate aspectele de reconstituire indiferent daca acestea au fost analizate sau nu de comisii.
Instantele au obligatia de a analiza reconstituirile sub toate aspectele, impuse de lege, intrucit dispozitiile privind reconstituirea, sunt dispozitiile de ordine publica care impun instantei indiferent daca sunt sau nu supuse controlului judecatoresc prin cererile formulate.
F. de cele aratate, instanta de fond in mod corect a analizat cererea de reconstituire sub toate aspectele, in cadrul procedurii plingerii impotriva hotaririlor comisiei judetene si ca atare nu a incalcat dispozitiile art 129 al. 6 C..
In consecinta, Tribunalul in temeiul art 312 C., urmeaza sa respinga recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta O. E. în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII 247/2005, C. L. F. DE APLICARE A LEGII 247/2005, împotriva sentinței civile nr._ din 21 noiembrie 2012 pronunțată de judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2013.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud..fond.O.M.P.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 12-11-2013, Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 3257/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
