Accesiune. Decizia nr. 704/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 704/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 31861/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 704/2013
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR și . SA în contradictoriu cu reclamanții B. P., B. G. A., pârâtul C. II C., împotriva sentinței civile nr._ din 25 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect accesiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă și . SA rep. de cons. jr. S. G., intimații reclamanți B. P. rep. de av. C., B. G. A. as. de av. F. C., lipsind recurenta pârâtă P. M. C. PRIN PRIMAR și intimatul pârât C. II C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Av. F. C. pentru intimații reclamanți depune întâmpinare.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art. 111 C.p.civ. și acordă cuvântul pe această excepție și pe fondul cauzei.
Av. F. C. pentru intimații reclamanți, învederează că față de precizarea făcută la instanța de fond, acțiunea este admisibilă, solicită respingerea excepției, iar pe fond, respingerea recursurilor, ca nefondate, potrivit motivelor invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
După încheierea dezbaterilor, dar nu înainte de închiderea ședinței de judecată, se prezintă cons. jr. S. Ghe. pentru recurentul pârât care solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, iar pe fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, față de recursul pârâtei P. M. C. Prin Primar solicită respingerea, ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin cererea precizată formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C., reclamanții Bascracea P. și Bascracea G.-A. ,în contradictoriu cu pârâții P. M. C. si . SA,a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate dobândit prin accesiune asupra imobilului construcție compus din gard edificat din bolțari pe fundație din beton,gard ridicat cu materiale si cheltuieli proprii pe un teren proprietate si care îl împrejmuiește,situat in municipiul C.,..38 M(fosta .) jud.D..
In motivarea acțiunii reclamanții arată că pe terenul proprietatea lor dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr.1830 din 12.07.2010 au edificat cu materiale și cheltuieli proprii gardul descris pentru care au obținut certificatul de urbanism nr.1845 din 16.08.2010 eliberat de P. M. C. si avizelor emise de autoritățile competente ,în drept ,fiind invocate disp.art.111 și art. 567 din Cciv,în vigoare la momentul edificării construcției.
Legal citată pârâta Primaria M. C. nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare iar pârâta . C. SA,legal citata si reprezentata prin consilier juridic a formulat și depus întâmpinare si cerere reconvențională la termenul de judecată din 22.03.2012, după prima zi de înfățișare care a avut loc la termenul de judecată din 16.02.2012 când părțile legal citate au avut cuvântul și au pus concluzii pe admisibilitatea probelor astfel ca pirita nerespectând condițiile legale prev.de art.119 alin.3 rap.la art.132 siart.134 din Cpciv,a fost decăzută din dreptul de a formula si a depune cerere reconvenționala în cauză.
In cursul procesului a fost introdusă și citată în cauză în calitate de pârâta . SA, succesoarea prin reorganizare a piritei CEZ II C..
Prin sentința civilă nr._ din 25 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a admisă acțiunea formulată de reclamanții B. P. și B. G. A., în contradictoriu cu pârâtele . SA, P. M. C. prin Primar și C. II C..
S-a constatat dreptul de proprietate prin efectul accesiunii artificiale imobiliare asupra construcției - gard construit din bolțari, pe fundație de beton cu o înălțime de 2 m și grosime 0,30 m care împrejmuiește imobilul teren, proprietatea reclamanților, în S = 315 m.p ( în fapt din măsurători și 296 m.p din acte ) situat în municipiul C., .. 38 M ( fost .), județul D. având ca vecinătăți: la N - .=17,10 m, la E - nr. 38 N, d= 18,45 m, la S - domeniu public, d= 17, la V- B. I., d=18,45 m, astfel cum a fost identificat și determinat de aliniamentul punctelor: 17-14-15-16-17 în raportul de expertiză tehnică, specialitatea topografie ce face parte integrantă cu prezenta hotărâre, întocmit de expertul desemnat D. C. și conform anexei plan de amplasament la acest raport de expertiză ( v.f. 54-55,56).
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut ca situație de fapt, că reclamanții au edificat in mod legal,cu materiale si cheltuieli proprii, un imobil construcție – gard din bolțari pe fundație din beton cu o înălțime de 2 m si grosime de 0,30 m care împrejmuiește imobilul teren, proprietatea reclamanților, în suprafață de 315 mp(din măsurători) si 296 mp(din acte), dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr.1830 din 12.07.2010 ,situat în municip. C. ,..38 M ,având ca vecini,la N- . E-nr.38 N,la S- domeniu public,la V- B. I.,conform concluziilor raportului de expertiză omologat în cauză(f.54-56 ).Reclamanții au construit gardul descris mai sus în baza certificatului de urbanism nr.1845 din 16.08.2010 eliberat de P. C. si a autorizației de construcție nr.18 din 05.01.2011 eliberata de Primaria C. ,acte juridice administrative care se află în circuitul civil nefiind anulate de instanța competentă și nu aduce atingere utilității conductelor de termoficare aflate in proprietatea pârâtei S.C.C. E. Oltenia SA, astfel cum s-a concluzionat in suplimentul la raportul de expertiza omologat in cauza(f.73).
Față de împrejurările de fapt arătate a rezultat că reclamanta este proprietara imobilului construcție cu destinație de gard împrejmuitor descris mai sus în temeiul accesiunii imobiliare artificiale fiind îndeplinite dispozițiile legale în materie, astfel că acțiunea este întemeiată urmând a fi admisă.
Instanța a reținut că sunt incidente în cauză disp.art.492 din Cciv aflat în vigoare la data construcției și art .111 di Cpciv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții . SA și P. M. C. prin Primar, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul declarat de pârâta . SA, se arată că reclamanții au construit gardul din bolțari pe conducta care transporta agentul termic primar sub forma de apă fierbinte fără a respecta condițiile impuse în Avizul favorabil emis de recurentă privind culoarul de servitute pentru intervenții cu utilaje în caz de avarii.
Recurenta menționează că pe distanța de 6 m, reprezentând zona de protecție - culoarul de servitute nu trebuia construit gard din bolțari, ci trebuia construit un gard ușor detașabil sau o poartă metalică pentru intervenții la conducta în caz de avarie.
Ignorarea acestui aspect pune în pericol inundația cu apă fierbinte a imobilului reclamanților și a întregului sistem de funcționare a conductelor de termoficare privind transportul agentului termic spre alți locatari din zonă sau societăți comerciale.
De asemenea, reclamanții au încălcat capitolul III pct.4 din Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 318/2003 și art. 16 alin.4 din Legea nr. 13/2007 în baza căreia recurenta are drept de servitute legală de trecere, instituită prin O.U.G. nr. 63/1998 asupra terenurilor afectate de capacități energetice care se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acesteia.
În recursul formulat de pârâta P. M. C. prin primar, se invocă inadmisibilitatea aplicării prevederilor art. 492 din vechiul cod civil și 567 Nou Cod Civil pe terenul proprietatea unei terțe persoane.
Reclamanții nu au fost autorizați să realizeze gardul le latura de nord, iar pe laturile din est și vest, au fost autorizați să realizeze gard pe o lungime de 9,70 m.l,. începând cu latura de sud a proprietății lor, față de lungimea de 18,45 m.l. construită în fapt.
Gardul a fost edificat pe latura de vest în afara terenului proprietatea reclamanților, respectiv pe terenul altei persoane, numitul D. F. conform Dispoziției nr._/22.08.2006 emisă de primarul M. C..
În cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 492 din vechiul Cod Civil și 567 Nou Cod Civil .
Din înscrisurile depuse la dosar reiese fără putință de tăgadă că reclamanții au edificat construcția gard parțial cu respectarea Autorizației de construire și parțial fără Autorizația de construire, parțial pe terenul acestora și parțial pe terenul altei persoane, respectiv numitului D. F. în baza Dispoziției nr._/22.08.2006 emisă de primarul M. C., aceasta fiind proba contrară care înlătură aplicarea dispozițiilor art. 492 din vechiul cod civil, respectiv înlătură prezumția relativă că reclamanții, în calitate de proprietari ai terenului pe are este amplasată construcția, au edificat construcția cu cheltuiala acestora.
Pârâta arată că reclamanții utilizează abuzul de drept în scopul eludării legii, prin utilizarea dispozițiilor art. 492 din vechiul Cod Civil în defavoarea Legii speciale nr. 50/1991, creând o vătămare bugetului public al statului prin nevărsarea taxei de autorizare la bugetul locale și a cotei de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate la bugetul de stat, iar prin neanalizarea structurii de rezistență de către un verificator de structură și de proiect, având în vedere că reclamanții au încărcat suplimentar structura de rezistență a clădirii prin construirea unui gard din bolțari, intimații fiind de rea credință și construind cu materialele lor pe terenul lor fără autorizațiile prevăzute de lege.
Dreptul de accesiune este un drept relativ și nu poate fi valorificat înaintea dreptul de realizare,c are este un drept absolut, construit numai prin emiterea autorizației de construire.
Reclamanții dovedesc reaua credință în respectarea legii, având la îndemână instituția intrării în legalitate prevăzută de Legea nr.50/1991, iar potrivit art. 2 alin.2 din aceeași lege orice construcție trebuie realizată cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism avizate.
Pârâta arată că sunt neîntemeiate susținerile instanței că executarea construcției fără autorizație de construire, respectiv inexistența autorizației de construire reprezintă un aspect formal, iar constatarea dreptului de proprietate al intimaților asupra construcției edificate fără autorizație de construire nu poate avea consecințe decât pe planul raporturilor de natură administrativă.
Cu privire la petitul privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, recurentul nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu este persoana obligată în raportul juridic de drept substanțial și nici persoana față de care intimații să poată stabili existența unui drept potrivnic.
Recurentul nu are vocație concretă la imobilul construcție și nu poate pretinde drepturi asupra patrimoniului acesteia, câtă vreme premisa legii nr. 50/1001 permite obținerea autorizației de construire în baza unei simple cereri și a unei documentații tehnice.
Recurentul nu are calitate procesuală deoarece nu este parte în raportul juridic dedus judecății și nu se află într-o opoziție de interese față de reclamanți, pentru a i se legitima poziția de pârât în cadrul litigiului.
Construcția edificată de reclamanți nu a făcut obiectul exproprierii în vederea declarării de utilitate publică a acesteia, așa cum prevăd dispozițiile art. 38 din Legea nr.50/1991.
Recurentului nu îi poate fi legitimată poziția procesuală de pârât în astfel de litigii, decât în măsura în care pe seama acestuia a fost emis certificat de vacanță succesorală pentru tot sau în parte de moștenire, în sensul dispozițiilor art.680 Cod Civil.
În drept, invocă art.304 pct.9, art. 3041 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În ședința publică din 17.04.2013 intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că, din probele dosarului rezultă că ei au construit legal, iar construcția lor nu împiedică, în caz de avarie, remedierea defecțiunilor la conducte.
În ședința publică din 17.04.2013, instanța a pus în discuție din oficiu, potrivit art. 137 C.proc.civ., excepția inadmisibilității acțiunii astfel cum a fost formulată.
Examinând sentința atacata prin prisma actelor si lucrărilor dosarului, conform art. 3041 C.proc.civ., prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată următoarele:
Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, tribunalul reține că inadmisibilitatea nu presupune altceva decât contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanța de judecata.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 22.11.2011, reclamanții au solicitat constatarea legalității construirii unui gard împrejmuitor la imobilul situat în .. 38 M, C., proprietatea lor.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C.proc.civ. și art. 567 Cod civil.
În ședința publică din 12.01.2012, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a C. II C., iar ulterior în ședința publică din 20.09.2012, această pârâtă a fost înlocuită cu . SA.
Tribunalul constată că obiectul acțiunii deduse judecății așa cum acesta a fost stabilit, potrivit principiului disponibilității, prin cererea de chemare în judecată, nu a fost modificat de reclamanți pe parcursul judecății în față instanței de fond.
Prin sentința recurată, instanța de fond, admițând acțiunea reclamanților a constatat dreptul de proprietate al acestora, prin efectul accesiunii, asupra construcției – gard din bolțari pe fundație de beton ce împrejmuiește terenul proprietatea acestora.
Tribunalul constată că instanța de fond a încălcat astfel principiul disponibilității, pronunțându-se asupra cereri ce nu a fost formulată, atâta timp cât reclamanții au solicitat să se constate legalitatea construirii gardului și nu dreptul lor de proprietate asupra acestui gard.
Analizând cererea reclamanților așa cum a fost formulată prin cererea de chemare în judecată, prin prisma dispozițiilor art. 111 C.proc.civ. tribunalul constată că aceasta este inadmisibilă.
În drept, tribunalul reține că, potrivit art. 111 C.p.civ., invocat drept temei al acțiunii, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Potrivit celor reglementate de acest text de lege, pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt.
Conținutul art.111 C.proc.civ. determină principiul subsidiarității acțiunii în constatare, în raport cu acțiunea în realizare, cu toate consecințele ce decurg din regimul juridic distinct al celor două acțiuni.
Tribunalul constată că prin prezenta acțiune reclamanții au solicitat constatarea unei stări de fapt, respectiv a faptului construirii unui gard în mod legal, cu respectarea certificatului de urbanism, a avizelor și a autorizației de construire.
Prin prisma celor arătate mai sus, acțiunea de față apare ca fiind inadmisibilă, motiv pentru care urmează a fi admisă excepția inadmisibilității acțiunii.
Față de soluția dată acțiunii pe baza excepției inadmisibilității, tribunalul apreciază că nu se mai impune analizarea motivelor de recurs cuprinse în cele două recursuri formulate de intimatele pârâte.
În consecință, în temeiul art. 312 C.proc.civ., tribunalul va admite recursurile, va modifica sentința recurată și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Admite recursurile declarate de pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR și . SA în contradictoriu cu reclamanții B. P., B. G. A., pârâtul C. II C., împotriva sentinței civile nr._ din 25 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Modifică sentința în sensul că
Respinge cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond:M.V.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3257/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
