Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4600/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4600/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 10430/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 97/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. L. G.
Judecător C. I. D.
Grefier A. A. B.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta C. C. împotriva sentinței civile nr. 4600 din data de 21.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. P., C. C., C. M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă C. C., asistată de avocat B. M., cu delegație de substituire pentru avocat G. A., lipsă fiind intimații C. P., C. C. și C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Avocat B. M., pentru apelanta reclamantă C. C., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, reprezentând adeverințe medicale, declarații extrajudiciare, anchetă socială de la domiciliul apelantei și proba testimonială cu 2 martori în dovedirea motivelor de apel și depune un set de înscrisuri.
Instanța încuviințează cererea formulată de avocat B. M., pentru apelanta reclamantă C. C., prin care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu 1 martor.
Avocat B. M., pentru apelanta reclamantă C. C., arată că martorul propus este prezent și solicită audierea acestuia.
În temeiul dispoz. Art. 186 Cod pr.civilă, instanța a procedat la audierea martorului B. P., sub prestare de jurământ, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat B. M., pentru apelanta reclamantă C. C., solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față ;
Prin cererea înregistrată sub numărul_ /20.03.2013 pe rolul Judecătoriei C., reclamanta C. C. a chemat în judecată pârâții C. M., C. P. și C. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună pe cale de ordonanță președințială (fără citare părți), înapoierea minorei și stabilirea provizorie a domiciliului minorei în domiciliul reclamantei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț din dosarul nr._/215/2013.
În motivarea cererii, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la 17.12.2007, căsătorie din care a rezultat minora C. A. I. născută la 30.08.2008. Pe parcurusl căsătoriei, părțile au locuit inițial în ., iar ulterior s-au mutat în localitatea B., județul D., unde părțile au fost ajutate de părinții reclamantei. Pârâtul nu are serviciu, obișnuind să le vorbească urât reclamantei și minorei dacă aceasta plângea. La începutul anului 2009 pârâtul a plecat din domiciliul comun mutându-se în locuința părinților săi, fără ca ulterior să mai ia legătura cu minora. La solicitarea pârâtului,- la sfârșitul lunii februarie 2013, reclamanta a acceptat să o lase pe minoră pentru o perioadă de două săptămâni să meargă la domiciliul bunicilor paterni din .. Ulterior, pârâtul nu i-a mai înapoiat-o pe minoră reclamantei. Reclamanta, însoțită de tatăl său au mers să o ia pe minoră de la domiciliul pârâtului și al părinților acestuia, însă pârâtul nu era acasă și nici minora. Totodată, reclamanta a menționat că pârâtul și părinții săi au condiții improprii de locuit, aceștia folosind un limbaj obscen și trăind din ajutoare sociale. Reclamanta a subliniat că bănuiește că pârâtul nu se află în țară, iar mama pârâtului i-a interzis reclamantei să o contacteze pe minoră. Minora a fost înscrisă la grădinița din localitatea de domiciliu a reclamantei.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.996/cod civ. și Legea 272/2004.
Cererea a fost legal timbrată.
În susținerea cererii, au fost depuse următoarele acte în xerocopie: certificat de căsătorie; adeverința nr.429/18.03.2013 eliberată de Liceul Teoretic B.; adeverința nr.1243/19.03.2013 eliberată de Primăria B.; carte de identitate; certificat de naștere; adeverința medicală nr.407/18.03.2013; declarații extrajudiciare sub semnătură privată.
Prin sentința civilă nr. 4600/21.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., s-a respins cererea de ordonanță președințială, fără citare formulată de reclamanta C. C.( CNP_5) cu domiciul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul G. A. Cabinet de Avocat situat în C., ., ..3, ., în contradictoriu cu pârâții C. M.( CNP-_), C. P. și C. C.-toți pârâții cu domiciliul în localitatea Z., ., județul Teleorman.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din verificările efectuate în dosarul în programul Ecris, a rezultat că reclamanta C. C. și pârâtul C. M. au pe rolul Judecătoriei C. dosarul de fond având ca obiect divorț înregistrat sub nr._/215/2013.
Potrivit art.998 alin.2 ordonanța președințială poate fi dată fără citarea părților și fără concluziile părților pe baza actelor de la dosar, iar potrivit ar.998 alin.I teza II/cod proc.civ., întâmpinarea nu este obligatorie în cadrul procedurii de ordonanță președințială.
Având în vedere că declarațiile extrajudiciare depuse la dosarul cauzei constituie înscrisuri sub semnătură privată, nu pot avea forță și nici valoare probantă și pe care instanța nu le poate lua în considerare, înlăturându-le ca probă de la dosar, pe cale de consecință.
Restul actelor depuse la dosar – certificatul de căsătorie al părților, certificatul de naștere al minorei, cartea de identitate a reclamantei, adeverința școlară – nu sunt în măsură să conducă la dovedirea stării de fapt așa cum s-a relatat în acțiune, astfel că dacă instanța ar considera numai în baza acestor acte că pârâtul nu a manifestat interes sau că nu are condiții locative corespunzătoare normelor igienico-sanitare, ar însemna în consecință a prejudicia fondul dreptului și a pronunța o hotărâre arbitrară.
Având în vedere că urgența se apreciază în raport de circumstanțele obiective ale cauzei, criteriile subiective fiind irelevante, - iar pe baza probelor sumare de la dosar urgența nu este justificată de vreme ce aparența dreptului nu este dovedită,- instanța ținând seama că cererea de ordonanță președințială trebuie să fie subordante intereselor minorei, - s-a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială (reclamanta nejustificând că litigiul are caracter de urgență).
De vreme ce urgența măsurii solicitate pe cale de ordonanță președințială trebuie să fie conformă cu aparența dreptului și întrucât în cauză nu s-a făcut dovada aparenței dreptului în favoarea reclamantei, rezultă pe cale de consecință că cererea de ordonanță președințială fără citare, nu se justifică, nefiind aplicabile dispozițiile art.996 alin.1/cod civ. și nici cele ale art.919/cod civ. – situație în care instanța a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii, apelanta arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece nu s-a reținut în mod corect situația de fapt, potrivit probelor administrate, nu a avut în vedere interesul superior al minorei și nu a avut în vedere că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială.
Astfel, proba cu înscrisuri este o probă prevăzută de lege, iar înscrisurile sub semnătură privată depuse, chiar dacă sunt declarații extrajudiciare au forță probantă, însă instanța de fond le-a înlăturat fără nici o argumentare.
Totodată aceste înscrisuri (declarații) atestă situații de fapt reținute de un număr de 6 persoane și se coroborează cu celelalte înscrisuri respectiv adeverință medicală depusă din care reiese că minora frecventează grădinița de la domiciliul său.
Referitor la condițiile de admisibilitate aparența dreptului este dată de faptul că este mama copilului, minora este atașată de ea și bunicii materni unde a locuit până în luna februarie 2013, nu se prejudecă fondul deoarece măsura are un caracter vremelnic, până la soluționarea irevocabilă a cererii de divorț ( dosar nr._/215/2013 al Judecătoriei C..
În ceea ce privește urgența măsurii aceasta este îndeplinită având în vedere vârsta fragedă a minorei, interesul superior al acesteia dat de faptul că minora locuiește în prezent la bunicii paterni într-o locuință improprie, bunicii paterni și tatăl nu au venituri, nu o supraveghează pe minoră și nu-i pot asigura condiții minime de trai.
În sprijinul cererii de apel a depus o . înscrisuri, declarații extrajudiciare, ancheta socială nr. 3081/16.05.2013 a Primăriei B., adeverințe medicale și a solicitat proba cu 2 martori, încuviințată în parte în sensul că numărul martorilor s-ar redus la unul, în speță B. P. (audiată în termenul din 28.05.2013).
Intimații legal citați nu au formulat întâmpinare.
Față de starea de fapt prezentată raportată la criticile formulate de apelantă împotriva sentinței civile nr. 4600/21.03.2013 a Judecătoriei C., instanța de apel va aprecia că apelul formulat este întemeiat, va schimba în totalitate sentința, iar pe fond va admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă.
Potrivit dispozițiilor art. 400 C.civil, instanța de divorț este obligată la pronunțarea divorțului dintre soți să se pronunțe cu privire la stabilirea locuinței minorei, în situația în care părinții nu se înțeleg. În situații excepționale această măsură poate fi luată vremelnic pe calea ordonanței președințiale, măsura având un caracter provizoriu așa cum se statuează prin dispozițiile art.919 Cod procedură civilă. Aceste texte de lege se coroborează cu dispozițiile art. 2 din Lg.272/2004, în sensul că toate măsurile care se dispun în legătură cu minorul ( inclusiv stabilirea domiciliului) se circumscriu principiului respectării interesului superior al acestuia.
Astfel, interesul superior al copilului în accepțiunea acestor texte de lege se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la un echilibru socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art.8 din C.E.D.O.
Revenind la criticile formulate de apelantă, instanța de apel va reține că instanța de fond a argumentat contrar dispozițiilor legale, cum că înscrisurile sub semnătură privată( declarațiile extrajudiciare) nu pot avea forță și valoare probantă înlăturându-le ca probe de la dosar.
Astfel prin dispozițiile art. 272 C.proc,.civ., se definește noțiunea de înscris sub semnătură privată, iar prin dispozițiile art. 273 alin.2 ( circumscris speței de față) raportat la art. 292 C.proc.civ., se definesc puterea probantă a unui astfel de înscris și condițiile de admisibilitate. În consecință această argumentare a instanței de fond nu poate fi primită.
Este adevărat că acestea nu pot avea prin ele însele o valoare probantă absolută și pot fi coroborate cu orice alt mijloc de probă, însă instanța de fond nu a făcut acest lucru. Mai mult aceasta în aceeași notă a înlăturat și valoarea probantă a înscrisurilor autentice depuse, pe considerentul că nu se poate aprecia doar pe baza acestor acte că pârâtul nu a manifestat interes pentru minoră. Or în situația în care s-a apreciat că, cauza poate fi soluționată fără citarea părților instanța de fond ,prin neluarea în considerare și analizarea probelor depuse de reclamantă, i-a încălcat acesteia posibilitatea de a-și susține în mod efectiv cererea formulată.
Din înscrisurile depuse la instanța de fond coroborate cu înscrisurile și depoziția martorului audiat în apel, instanța de control judiciar va reține că, starea de fapt prezentată este reală ,în sensul că minora A.-I. născută la 30.08.2008 a crescut de la naștere și până în luna februarie 2013 în domiciliul mamei și al bunicilor materni din orașul B..
Totodată aceasta a locuit cu tatăl său numai în primele 5 luni de viață, după care acesta a părăsit domiciliul conjugal, nu a mai luat legătura cu minora până în luna februarie când a venit cu părinții săi să-și cunoască nepoata.
Or, în aceste condiții nu se poate spune că luarea minorei din domiciliul reclamantei, sub pretextul că urmează să-i viziteze pe bunicii paterni, precum și refuzul ulterior de înapoiere, nu ar constitui un impediment major în dezvoltarea minorei.
Având în vedere vârsta minorei, aproximativ 5 ani, faptul că aceasta se află în plin proces de dezvoltare afectivă, emoțională și psihică de formare a personalității sale, primordială în această perioadă este satisfacerea nevoilor de ordin afectiv al acesteia, care presupune asigurarea unui mediu social și familial stabil fără modificarea reperelor umane și morale.
Or ,mutarea minorei într-un domiciliu alături de persoane pe care le-a cunoscut pentru prima dată, nu poate avea decât consecințe negative asupra dezvoltării sale ulterioare. În plus ruperea legăturii acesteia cu mama naturală, cu colegii de grădiniță sunt elemente care întăresc convingerea instanței că în cauză există o urgență, astfel cum este definită de lege, măsura de înapoiere urmând a fi dispusă până la soluționarea cauzei de divorț pe fondul acesteia, unde urmează a se statua cu privire la domiciliul minorei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă C. C., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul G. A. Cabinet de Avocat situat în C., ., ..3, ., împotriva sentinței civile nr. 4600/21.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. P., C. C. și C. M., domiciliați în Z., ., jud. Teleorman, având ca obiect ordonanță președințială.
Schimbă sentința civilă nr. 4600/21.03.2013 a Judecătoriei C. în totalitate și admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta C. C..
Dispune înapoierea minorei C. A.-I., născută la data de 30.08.2008, către mama reclamantă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013.
Președinte, D. L. G. | Judecător, C. I. D. | |
Grefier, A. A. B. |
Red.jud.G.D.L
Tehnored.6 ex.
MB/31.05.2013
Jud.fond B.S.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3206/2013.... | Pensie întreţinere. Hotărâre din 09-04-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
