Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 53/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 31945/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 53/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător D. L. G.
Judecător C. I. D.
Grefier A. A. B.
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamanta S. I. C. și de pârâtul Ș. I.-C., împotriva sentinței civile nr._/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă Seciuanu I. C., asistată de avocat A. P. și apelantul pârât S. I. C., asistat de avocat Ș. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat Ș. N., pentru apelantul pârât S. I. C., depune la dosar o adeverință de la . din care rezultă că pârâtul a fost salariat al firmei în perioada 23.04._12.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat A. P., pentru apelanta reclamantă Seciuanu I. C., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul reținerii la masa partajabilă a sumelor ce solicită să fie partajate în cote egale:_ lei. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat Ș. N., pentru apelantul pârât S. I. C., solicită admiterea recursului, modificarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței pronunțată de judecătoria C., iar pe fond respingerea cererii formulată de reclamantul intimat și admiterea în totalitate a cererii reconvenționale. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față ;
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 23 noiembrie 2011 și înregistrată cu nr._, reclamanta S. I.-C., a chemat în judecată pe pârâtul Ș. I.-C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune realizate de părți în timpul căsătoriei.
In motivarea acțiunii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 14.10.2006, pronunțându-se ulterior sentința civilă nr. 4016/01.03.2011, a Judecătoriei C., având ca obiect divorțul dintre aceștia.
Reclamanta a mai arătat că s-a mutat împreună cu pârâtul în luna mai 2006, în domiciliul părinților acestuia, situat în C., ., jud. D., gospodărindu-se toți împreună. În acestă perioadă, până la încheierea căsătoriei care a avut loc la data de 14.10.2006, s-a achiziționat autoturismul Opel Astra C. 1,7 DTI, cu suma de 7200 euro, autoturism primit cadou de nuntă de la părinții pârâtului.
A mai arătat reclamanta că darul de nuntă a fost strâns de părinții pârâtului iar după achitarea tuturor cheltuielilor făcute cu ocazia organizării nunții au mai rămas 25.000 lei, din care socrii mari le-au dat mirilor 2000 lei pentru a merge în luna de miere. Tot din acești bani, socrii mari au reținut suma de 10.000 lei pentru a plăti banii împrumutați de la sora soacrei mari, folosiți la plata autoturismului Opel, diferența de bani din darul de nuntă, respectiv 13.000 lei a rămas la pârât și la părinții acestuia.
Din partea reclamantei au participat la nuntă ca invitați circa 50 de persoane, iar toți aceștia au dat ca dar de nuntă_ lei și 500 euro.
Totodată, reclamanta a arătat că părinții săi i-au dat cu titlu de zestre următoarele bunuri: mobilă de sufragerie compusă din 4 corpuri ; mobilă de dormitor compusă din pat și corp mobilă ; mobilă de bucătărie compusă din blat, corpuri inferioare și superioare ; aragaz ; frigider ; mașină de spălat.
Reclamanta a mai precizat faptul că la plecarea sa din domiciliu comun, a rămas la pârât suma de 12.000 lei, din care: 1000 lei i-a primit reclamanta de la bunicul său, 350 lei i-a primit reclamanta de la un coleg a tatălui său, 150 lei i-a primit reclamanta de la un vecin, prieten al tatălui său, cu ocazia petrecerii de luare a zestrei din casa părinților săi; tot cu aceeași ocazie, reclamanta a mai primit sume de bani mai mici de la rude și prieteni. Toți acești bani i-au economisit și au mai strâns bani, astfel că în total au strâns 12.000 lei.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 673 ind. 1 și următoarele C.p.civ.
În susținerea cererii, s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 4016/01.03.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, xerocopie de pe cartea de identitate a reclamantei, planșe fotografice, factura fiscală nr._/03.10.2006 și certificat de calitate și garanție emise de Ovial Electric SRL, factura fiscală nr_/29.08.2003 și certificat de garanție emise de ., factura fiscală nr._/03.10.2006 emisă de Mobex CD SRL, caracterizare a reclamantei dată de CMI Dr. G. C., adeverință și caracterizare eliberate de CMF dr. B. I., contracte individuale de muncă nr. 7/18.02.2008 și nr. 9062/08.03.2006, carnet de muncă al reclamantei, decizia nr. 2/01.03.2007, împuternicire avocațială, dispoziția de achitare a taxei de timbru.
La data de 07.02.2012, pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, să se constate că autoturismul marca Opel Astra C. 1,7 DTI are calitatea de bun propriu al său iar sumele de bani solicitate de reclamantă nu există și pe cale de consecință nu pot fi incluse în masa partajabilă.
În motivare, pârâtul a arătat că este de acord cu partajarea mobilierului și a aparaturii electrocasnice solicitate de reclamantă.
Referitor la autoturismul marca Opel Astra C. 1,7 DTI, pârâtul a arătat că acesta reprezintă bun propriu al său, pe care l-a dobândit înainte de căsătorie, susținerile reclamantei că autoturismul ar fi fost dat ca dar de nuntă de socrii mari nefiind adevărate.
Cu privire la suma de 25.000 lei, care susține reclamanta că ar reprezenta bani strânși în urma nunții este o sumă mult exagerată de către reclamantă, banii primiți ca dar de nuntă au fost folosiți pentru acoperirea cheltuielilor de nuntă iar ce a rămas, de altfel o sumă foarte mică, i-au cheltuit împreună.
În ceea ce privește suma de 12.000 lei, pe care reclamanta susține că ar fi economisit-o în timpul căsătoriei, nu a existat niciodată.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115-118 c.proc.civ.
În susținerea cererii, pârâtul a depus la dosar certificatul de înmatriculare și cartea de identitate pentru autoturismul marca Opel Astra C. 1,7 DTI.
La data de 08.05.2012, reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune prin care a arătat că renunță la capătul de cerere prin care solicită, cu titlu de zestre, următoarele bunuri: mobilă de sufragerie compusă din 7 corpuri ; mobilă de dormitor compusă din pat și corp mobilă ; mobilă de bucătărie compusă din blat, corpuri inferioare și superioare ; aragaz ; frigider ; mașină de spălat.
La data de 08.05.2012, pârâtul a depus la dosar precizare la cererea reconvențională prin care a arătat că înțelege să-și restrângă pretențiile cu privire la masa partajabilă, în sensul că nu mai solicită partajarea mobilierului și a aparaturii electrocasnice pe care i le-a și dat reclamantei .
În susținerea cererii, pârâtul a depus la dosar xerocopie de pe carnetul său de muncă și procesul-verbal de predare primire din data de 25.04.2012.
În dovedirea cererilor formulate de părți, acestea au solicitat proba cu acte, proba cu interogatoriul reciproc al părților și proba cu câte 2 martori, probe care au fost încuviințate de instanță, în conformitate cu dispoz. art.167 alin.1, art.138 și art.167 alin.4/Cod Proc.Civ; art.218/Cod Proc.Civ.
În cursul cercetării judecătorești, s-au luat interogatorii pârâtei de către reclamant și reclamantului de către pârâtă, prin intermediul instanței, răspunsurile fiind consemnate în scris, în conformitate cu dispoz. art. 221/Cod Proc.Civ.
Potrivit dispozițiilor art. 192-200/Cod Proc.Civ., au fost audiați sub prestare de jurământ, martorii: Mânăileanu I., Ș. C., propuși de reclamantă și O. S., L. C., propuși de pârât, ale căror depoziții au fost consemnate în scris și atașate la dosar.
La data de 15 mai 2012, pe baza probatoriilor administrate, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea precizată având ca obiect partaj bunuri coachizite, formulată de reclamanta S. I. C., împotriva pârâtului Ș. I. C. și s-a admis în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Ș. I. C..
S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în regim de coachiziție, autoturismul marca Opel, tipul Astra C. 1,7 DTI, caroserie 2 VOL.BREAK 4+1 uși, nr. de omologare ABPEIVIJI814IE3, nr. de identificare WOLOTGF_, cilindree 1686 cmc, culoare alb, nr. de înmatriculare_,
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de câte 1/2 pentru reclamantă și pârât precum și numirea unui expert specialitatea autovehicule circulație rutieră pentru evaluarea la valoarea actuală de circulație a monedei naționale și lotizarea bunului, stabilind onorariu de expert în cuantum de 1000 lei în sarcina reclamantei și a pârâtului, cu mențiunea ca expertul să întocmească mai multe variante de lotizare, prin care bunul să fie inclus alternativ în loturile fiecăreia dintre părți, avându-se în vedere și posesia actuală a bunului, iar inegalitatea de valoare a loturilor să fie compensată prin sultă.
S-a fixat termen pentru soluționarea fondului cauzei la 26 iunie 2012.
Prin adresa nr._/14.09.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză efectuat de ing. expert specialitatea autovehicule, circulație rutieră O. V., care a evaluat autoturismul supus masei partajabile la suma de 7.661,01 lei, propunând două variante de lotizare fizică a bunului, prin care acesta a fost repartizat în mod alternativ în lotul fizic al fiecăreia dintre părți.
La această expertiză pârâtul a depus la termenul din 2.10.2012, obiecțiuni referitoare la modul de calcul al valorii bunului, acestea fiind respinse de către instanță pentru motivele expuse pe larg în practicaua acestei hotărâri.
Prin sentința civilă nr._/2.10.2012, pronunțată de Judecătoria C., s-a admis în parte acțiunea precizată, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta S. I. C., domiciliată în C., ., județul D. împotriva pârâtului Ș. I. C., domiciliat în C., ., județul D..
S-a admis în parte cererea reconvențională precizată, formulată de pârâtul Ș. I. C..
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de câte 1/2 pentru reclamantă și pârât.
S-a confirmat raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea autovehicule, circulație rutieră V. O. și atribuie bunul părților conform variantei a II-a propuse de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 7661,01 lei, se atribuie reclamantei, care nu va primi bunul în natură, iar față de valoarea lotului său, aceea de 7661,01 lei, urmează a primi de la pârât cu titlu de sultă suma de 7661,01 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 15.322,02 lei, se atribuie pârâtului, care va primi în natură autoturismul marca Opel, tipul Astra C. 1,7 DTI, caroserie 2 VOL.BREAK 4+1 uși, nr. de omologare ABPEIVIJI814IE3, nr. de identificare WOLOTGF_, cilindree 1686 cmc, culoare alb, nr. de înmatriculare_ .
Față de valoarea lotului său, aceea de 7661,01 lei, s-a dat reclamantei cu titlu de sultă suma de 7661,01 lei.
S-a stabilit termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat faptul că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 14 octombrie 2006, din relațiile lor nu au rezultat copii minori, iar ulterior s-a dispus desfacerea acestei căsătorii, prin acordul părților precum și reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de ” S. ”, în urma pronunțării sentinței civile nr. 4016/ 1 martie 2011 de către Judecătoria C., în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare.
Conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, cărții de identitate și certificatului de înmatriculare( înscrisuri depuse la filele 41 – 43 din dosar), la data de 3 octombrie 2006 pârâtul Ș. I. C. a cumpărat de la vânzătorul C. I. autoturismul marca Opel, tipul Astra C. 1,7 DTI, caroserie 2 VOL.BREAK 4+1 uși, nr. de omologare ABPEIVIJI814IE3, nr. de identificare WOLOTGF_, cilindree 1686 cmc, culoare alb, nr. de înmatriculare_, în schimbul prețului de 7200 euro, achitat integral de cumpărător la data încheierii actului.
În ceea ce privește declarațiile martorilor audiați, instanța reține următoarele:
Martorul Ș. C., propus de reclamantă și audiat la termenul din 3 aprilie 2012, a declarat, în calitate de cunoștință a părților, că a participat la nunta lor, alături de el au fost circa 300 persoane, iar soții au rămas cu o sumă considerabilă de bani după petrecerea de nuntă; ei au primit drept cadou de nuntă, un autoturism marca Opel Astra C., culoare albă, pe care l-a folosit pârâtul .
A mai declarat martorul că a doua zi după nuntă s-a mai ținut o petrecere in domiciliul părinților reclamantei, insă el nu cunoaște cuantumul sumelor de bani obținute.
Martorul a mai precizat că părinții reclamantei, i-au dat acesteia ca zestre, mai multe bunuri: mobilă, aragaz, frigider, mașină de spălat, bunuri care se află in prezent in posesia pârâtului; părțile au conviețuit in comun, din primăvara anului 2006, iar nunta s-a desfășurat in toamna anului 2006; darul de nuntă, s-a dat in plicuri, însă martorul nu știe care au fost sumele.
Banii de la nuntă au fost numărați de părinții pârâtului, tot aceștia au organizat și nunta părților; din partea miresei, au fost circa 50-60 persoane, participante la nuntă, martorul cunoscându-i pe majoritatea din ei.
Reclamanta i-a spus martorului că după nuntă, socrii ei le-au dat soților o sună mică de bani, cu care au plecat . in județul V..
A mai declarat martorul că reclamanta avea serviciu in timpul căsătoriei, de asemenea și pârâtul.
Martorul cunoaște de la un intermediar și fostul proprietar al autoturismului in litigiu, faptul că acesta a fost cumpărat de către părinții pârâtului, pentru soți, ca fiind cadou de nuntă, ei cunoscând aceasta chiar de la părinții pârâtului.
Martorul a fost prezent la sfârșitul nunții, când părinții paratului au luat cutia in care se colectaseră plicurile cu bani, au plătit datoriile la restaurantul Hanul Craiovița, unde s-a desfășurat nunta și au plecat; el a dat la nunta soților, circa 5 milioane lei ROL, aceasta este suma care se obișnuia să se dea în plic; ambii soți au contribuit la dobândirea bunurilor comune, martorul nu cunoaște exact contribuția lor.
Martorul Mânăileanu I., propus tot de reclamantă, audiat fiind, la termenul din 3 aprilie 2012, a declarat în calitate de cunoștință a părților, că a participat la nunta lor, la acest eveniment au fost peste 300 persoane, personal martorul a dat suma de 8 milioane lei ROL, iar în plicuri se puneau intre 8-10 milioane lei ROL, pentru cei care aveau venituri mai mari.
Martorul a fost prezent când părinții reclamantei, i-au dat acesteia cu titlul de zestre, mai multe bunuri, mobilă, aragaz, frigider, mașină de spălat, lenjerie; el nu cunoaște sumele de bani finale care s-au obținut de la nuntă.
A doua zi după nuntă s-a mai ținut o petrecere in domiciliul părinților reclamantei, insă martorul nu cunoaște cuantumul sumelor de bani obținute.
Imediat după nuntă soții au primit cadou, un autoturism marca Opel Astra C., culoare albă, pe care l-a folosit pârâtul; părinții reclamantei i-au dat acesteia ca zestre, mai multe bunuri: mobilă, aragaz, frigider, mașină de spălat, bunuri care se află in prezent in posesia pârâtului.
Părțile au conviețuit in comun, din primăvara anului 2006, iar nunta s-a desfășurat in toamna anului 2006; darul de nuntă, s-a dat in plicuri, iar martorul nu cunoaște care au fost sumele.
Banii de la nuntă au fost numărați de părinții pârâtului, deoarece aceștia au organizat evenimentul și au plătit cheltuielile la restaurant, însă martorul nu știe dacă părinții paratului le-a dat soților vreo sumă de bani de la nuntă.
Fiul martorului a fost nașul de cununie al părților; bunurile proprii ale reclamantei au rămas in posesia pârâtului.
Toți participanții au dat plicurile direct părinților pârâtului, de asemenea și martorul și fiul său; ei nu au văzut când s-au numărat banii; martorul nu cunoaște contribuția părților la dobandirea bunurilor comune .
Martora O. S., propusă de pârât, audiată fiind, la termenul din 3 aprilie 2012, a declarat că ea cunoaște părțile și a participat la nunta lor, însă nu știe câte persoane au participat; personal martora a dat suma de 100 euro, nu știe cat au dat ceilalți .
Plicurile se dădeau ginerelui, nunta a fost organizată de părinții lui, iar cheltuielile aferente au fost plătite din banii de nuntă, pentru restaurant, muzică.
Martora nu cunoaște sumele de bani finale care s-au obținut de la nuntă; a doua zi după nuntă s-a mai ținut o petrecere in domiciliul părinților
reclamantei, insă martora nu cunoaște cuantumul sumelor de bani obținute, deoarece ea nu a participat la acea petrecere
Autoturismul Opel Astra C., culoare albă, a fost cumpărat la data nunții, martora nu știe cine l-a cumpărat și cu ce sumă, crede însă că părinții pârâtului; părțile locuiau împreună când s-a cumpărat autoturismul.
Martora știe că părțile au conviețuit in comun, din vara anului 2006, iar nunta s-a desfășurat in toamna anului 2006; darul de nuntă, s-a dat in plicuri și nu știe care au fost sumele.
Părinții pârâtului au numărat banii de la nuntă, întrucât au organizat nunta și au plătit cheltuielile .
Martora nu cunoaște contribuția părților la dobândirea bunurilor comune.
Martorul L. C., propus de pârât și audiat la termenul din 3 aprilie 2012, a declarat că el cunoaște părțile, că este prieten din copilărie cu pârâtul și a copilărit cu acesta, el a participat la nunta lor, la care au venit circa 200 de persoane; personal martorul a dat suma de 5 milioane lei ROL, nu știe însă cat au dat ceilalți .
Banii erau dați in plicuri, care se colectau . fiind ridicată la finalul nunții de către soți.
Nunta a fost organizată de către pârât și părinții acestuia, iar toate cheltuielile pentru organizarea evenimentului au fost deduse din darul de nuntă.
Restul banilor, au rămas in posesia soților, care au plecat ulterior in concediu, martorul nu știe ce s-a întâmplat cu restul banilor; cu o lună înainte de nuntă, cu banii obținuți din salariu și ajutor de la părinții lui, pârâtul a cumpărat autoturismul Opel Astra C., de culoare albă.
Martorul știe că părțile au conviețuit in comun, din primăvara anului 2006, iar nunta s-a desfășurat in toamna anului 2006; în această perioadă, se mai certau.
Martorul nu știe ce sumă de bani au strâns soții in timpul căsătoriei; pârâtul a fost salariat in toată perioada căsătoriei, iar reclamanta doar câteva luni.
Reclamanta a primit zestre mai multe bunuri mobile de la părinții săi, acestea fiind in posesia pârâtului .
A doua zi după nuntă a mai fost o petrecere la părinții reclamantei, însă martorul nu a dat bani; el nu cunoaște contribuția părților la dobândirea bunurilor comune .
Conform înscrisului de la fila 17 din dosar, emis de CMI Dr. G. C., reclamanta este angajata acestui cabinet medical începând cu data de 10 februarie 2008, având un statut profesional și moral ireproșabil.
Prin adeverința depusă la fila 18 din dosar, s-a menționat faptul că S. I. C. a lucrat în cadrul cabinetului medical de familie dr. B. I., în funcția de asistent medicină generală, în perioada 1 martie 2006 – 1 martie 2007, având un salariu de încadrare în cuantum de 440 lei.
Prin cartea de muncă depusă la dosar la termenul din 8.05.2012, pârâtul a făcut de asemenea dovada faptului că a fost încadrat în câmpul muncii, atât în perioada concubinajului, cât și a căsătoriei. După cum se știe, concubinajul, denumit și „ căsătorie nelegitimă”, este conviețuirea de fapt sau menajul în comun dintre un bărbat și o femeie o perioadă relativ îndelungată de timp, fără ca aceștia să fie căsătoriți.
Concubinajul este o „căsătorie de probă”, având ca regulă de bază stabilitatea și continuitatea legăturilor dintre parteneri, această uniune de fapt fiind caracterizată prin viața în comun între două persoane de sex diferit, care formează un cuplu.
Concubinajul presupune următoarele condiții: să fie liber consimțit, să nu încalce ordinea publică sau drepturile altor persoane și să nu fie fondat pe o cauză ilicită; fiind o situație de fapt, poate fi dovedit cu orice mijloc de probă.
Concubinajul nu este reglementat expres în dreptul nostru, însă legea română nu interzice această situație de fapt; concubinajului nu i se pot aplica dispozițiile referitoare la căsătorie, indiferent de durata sa.
Așadar, concubinii nu beneficiază de prezumția de comunitate asupra bunurilor, prevăzută de dispozițiile art. 339 din codul civil, dispoziție care este aplicabilă numai bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, astfel încât ei nu sunt considerați, în baza legii, proprietari în devălmășie asupra bunurilor dobândite în perioada conviețuirii.
Aceasta nu împiedică însă constatarea pe baza convenției lor, expresă sau tacită, că bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviză, în raport cu contribuția fiecăruia; mărimea contribuției fiind o stare de fapt, se stabilește prin probele administrate, iar dovada contribuției trebuie să fie făcută în raport cu fiecare bun, iar nu în raport cu totalitatea bunurilor, cum se procedează atunci când se împart bunurile dobândite în timpul căsătoriei.
Se poate însă constata, pe baza convenției exprese sau tacite a părților, că un anumit bun s-a dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviză, în funcție de contribuția fiecăruia, stabilită prin probe, indiferent pe numele căruia dintre ei a fost achiziționat bunul, fiind îndreptățiți, fiecare dintre ei să facă dovada, potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumțiile reglementate de art. 1203 c.civil, că bunul s-a dobândit prin contribuție materială comună.
D. fiind faptul că părțile conviețuiau în comun, în relații de concubinaj, acest bun a fost coachiziționat de ambele părți, pe numele pârâtului.
Bunurile dobândite în timpul concubinajului se împart potrivit cotei de contribuție a fiecăreia dintre părți, în speță făcându-se astfel dovada contribuției egale a părților la dobândirea bunurilor coachizite enumerate anterior.
În speță, ambele părți au avut venituri în perioada concubinajului și ambele s-au gospodărit în comun, prin depozițiile tuturor martorilor audiați s-a demonstrat faptul că reclamanta și pârâtul au întreținut relații de concubinaj începând cu vara anului 2006, ulterior la data de 14 octombrie 2006 acestea s-au căsătorit, iar între ei a intervenit o convenție tacită, potrivit căreia au cumpărat autoturismul în litigiu, în vederea căsătoriei lor ulterioare.
Acest bun nu a fost un dar de nuntă, deoarece s-a cumpărat de către părți, pe numele pârâtului, anterior căsătoriei, în perioada concubinajului.
Întrucât din probele administrate nu s-a putut determina contribuția certă a lor la dobândirea bunului coachizit ce urmează a fi reținut la masa partajabilă, instanța va constata că bunul dovedit în cauză este dobândit prin contribuția
egală a reclamantei și a pârâtului, întrucât aprecierea unor contribuții diferențiate trebuie să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic.
În raport de cele arătate, instanța a constatat că acțiunea civilă precizată formulată de reclamantă este întemeiată și urmează a fi admisă în parte, iar cererea reconvențională precizată este de asemenea întemeiată în parte și urmează a fi admisă în parte.
Astfel, instanța a reținut în masa partajabilă bunul dovedit și potrivit principiului conform căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, prevăzut de art. 1143 alin. 1 teza 1 din codul civil și conform prevederilor art. 355 alin. 1 și 2 și art. 357 din codul civil( care se aplică prin analogie și concubinajului), art. 6735 alin. 1 și art. 673 indice 6 alin. 1 C.proc.civ., se va dispune împărțirea bunului coachizit în cote de câte 1/2 pentru reclamantă și pârât.
În ceea ce privește sumele de bani solicitate de reclamantă în acțiunea precizată și cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei și a concluziilor scrise, instanța a respins cererea de partajare a acestor sume, pentru următoarele considerente:
Atât martorii reclamantei cât și cei propuși de pârât, au declarat că nu cunosc cuantumul sumelor strânse de către soți cu ocazia nunții, din probele administrate rezultând faptul că din suma finală primită de soți, s-au achitat toate cheltuielile necesare organizării petrecerii de nuntă; apoi o parte din bani au fost folosiți de către soți pentru plata unui concediu în luna de miere, perioadă ce a fost petrecută de aceștia în stațiunea Călimănești, județul V., iar restul sumelor rămase au fost cheltuite în familie, atât în scop personal cât și pentru gospodărirea în comun a soților, pentru cheltuielile comune ale căsătoriei( având în vedere că părțile au fost căsătorite în perioada 14.10. 2006 - 1.03. 2011); astfel nu s-a dovedit existența unui excedent financiar care să nu fi fost cheltuit de către soți în beneficiul familiei.
Instanța a dispus confirmarea raportului de expertiză întocmit de prof. univ. dr. ing. expert specialitatea autovehicule, circulație rutieră O. V. și va atribui autoturismul părților conform variantei a II-a propuse de expert, prin care bunul va fi inclus în lotul fizic al pârâtului, care a rămas în posesia lui de la data despărțirii în fapt a părților, criteriile de adoptare de către instanță a unei astfel de măsuri fiind acelea că bunurile sunt mai ușor de administrat astfel, de către cel care are posesia lor de mai mulți ani, acordul părților precum și dispozițiile art. 6739 c.proc.civ. privitoare la criteriile de atribuire în natură a bunurilor.
În temeiul dispozițiilor art. 673 ind.10 alin. 4 c.proc.civ., instanța a stabilit un termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Văzând și prevederile art. 276 c.proc.civ., instanța a dispus compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs părțile, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză și motivează recursurile astfel:
Recurentul Ș. I. C. arată că deși din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor și actele depuse la dosar rezultă că autoturismul marca Opel este bun propriu, instanța de fond a dispus partajarea acestuia ca fiind bun comun.
Recurenta S. I. C. arată că în mod greșit instanța de fond nu a reținut la masa de împărțit și darul de nuntă în valoare de 13.000 lei precum și suma de 12.000 lei sumă economisită cu ocazia nunții și ulterior nunții în perioada conviețuirii.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de părți, tribunalul constată că recursurile sunt neîntemeiate urmând să fie respinse ca atare.
Atât din declarațiile martorilor cât și din acte rezultă că autoturismul Opel deși a fost achiziționat cu câteva luni înainte de încheierea căsătoriei, în perioada respectivă părțile se gospodăreau împreună și amândoi realizau venituri. Niciuna dintre părți nu a făcut dovada susținerilor lor în fața instanței de fond sau în recurs în sensul că autoturismul Opel ar fi bun propriu al recurentului Ș. I. C., ori că darul de nuntă și suma de 12.000 lei din economiile celor doi soți ar fi rămas în posesia apelantului, la data despărțirii în fapt.
Dealtfel, având în vedere perioada cât a durat căsătoria ( 2006-2011) este exclus (atât timp cât nu există acte care să ateste existența acestei sume într-un cont sau orice alt mod de economisire ) ca această sumă să fi rămas în totalitatea ei în posesia apelantului.
De asemenea, nici un martor nu confirmă susținerea apelantei că economiile celor doi soți ar f rămas la apelantul Ș. I. C..
În consecință, tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și a adoptat o soluție legală și temeinică.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 312 C.pr.civ, se vor respinge recursurile ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenta reclamantă S. I. C., domiciliată în C., . 50,.,. și recurentul pârâtul Ș. I. C., domiciliat în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr._/02.10.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
G. M. D. L. GrecuCosmin I. D.
Grefier,
A. A. B.
Red.jud.MG
Tehnored.4 ex.
MB/30.04.2013
Jud.fond R.B.
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 09-04-2013, Tribunalul DOLJ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 523/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
