Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 113/2013. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 113/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 13478/215/2009*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 113

Ședința publică de la 18 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. G.

Judecător D. L. G.

Grefier G. D. V.

Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2013,consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre în cauza privind judecarea apelurilor civile declarate de pârâtul Ș. L. și de intervenienții Ș. I. și Ș. A., împotriva sentinței civile nr 1987/01.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu reclamanta G. N., având ca obiect partaj bunuri comune, urmare a casării deciziei civile nr. 39 din data de 29.02.2012 de Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr. 9376 din data de 04.10.2012.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față ;

Prin decizia nr.9376/04.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de reclamanta G. N. împotriva deciziei civile nr. 39 din data de 29 februarie 2012, pronunțata de Tribunalul D. – Secția pentru minori si familie in dosarul nr._, in contradictoriu cu paratul Ș. L., cu intervenientii Ș. I., Ș. A..

S-a casat decizia civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul D..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 1987/1 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria C., s-a admis în parte acțiunea precizată și complinită având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta G. N., cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 1 A, județul D., împotriva pârâtului Ș. L., cu domiciliul în C., . Iotzu, nr. 3, .. 1, apt. 1, județul D., în contradictoriu cu intervenienții Ș. I. și Ș. A., ambii cu domiciliul în C., . Iotzu, nr. 3, .. 1, apt. 1, județul D..

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Ș. L..

S-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 836/13.02.2009 la BNP Cernobai C. E..

S-a dispus sistarea stării de codevălmășie în cote de ½ pentru reclamantă și pârât.

S-a confirmat raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea evaluări bunuri mobile P. D. și atribuie bunurile părților conform variantei a II-a propusă de expert, astfel:

Lotul nr. I, în valoare de 1265 lei, s-a atribuit reclamantei, care nu va primi bunuri în natură, iar față de valoarea lotului său, aceea de 1265 lei, urmează a primi de la pârât sultă în cuantum de 1265 lei.

Lotul nr. II, în valoare de 2530 lei, s-a atribuit pârâtului, care va primi în natură următoarele bunuri mobile: o combină frigorifică marca Arctic – 810 lei, mașină de spălat marca Arctic – 710 lei, o canapea expensibilă – 860 lei, un calorifer – 100 lei, un aspirator – 50 lei, în total 2530 lei, iar față de valoarea lotului său, aceea de 1265 lei, urmează a da sultă reclamantei suma de 1265 lei.

S-a omologat raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea autovehicule, circulație rutieră I. D. și atribuie bunurile părților conform variantei I propusă de expert, astfel:

Lotul nr. I, în valoare de 1856 lei, s-a atribuit pârâtului, care va primi în natură autoturismul marca Daewoo-Tico, culoare alb, cu nr. de înmatriculare_, nr. de omologare ABWD151111T9703 1998, nr. de identificare KL Y3S11BDWC579106, în valoare totală de 1856 lei, iar față de valoarea lotului său, aceea de 928 lei, urmează a achita către reclamantă suma de 928 lei.

S-a confirmat raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea construcții civile, industriale și agricole Daici G. și atribuie bunurile părților conform variantei a II-a propusă de expert, astfel:

Lotul nr. I, în valoare de_ lei, s-a atribuit reclamantei, care nu va primi bunuri în natură, iar față de valoarea lotului său, aceea de_ lei, urmează a primi de la pârât suma de_ lei cu titlu de sultă.

Lotul nr. II, în valoare de_ lei, s-a atribuit pârâtului, care va primi în natură imobilul-apartament compus din 2 camere și dependințele aferente, situat în Mun. C., cartier Craiovița Nouă, . 1, apt. 1, județul D., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 3740/6 septembrie 2006 la BNP Cernobai C. E. precum și următoarele lucrări de îmbunătățire efectuate la acest imobil: schimbat ușa de la intrare, montat tâmplărie din PVC cu geamuri termopan în bucătărie și dormitor, montat gresie pe hol la intrare și în bucătărie, montat aplice pentru iluminat în bucătărie, holuri și în baie, lustre în sufragerie și dormitor, izolat apartamentul în exterior un perete la scara blocului și unul interior la dormitor, refăcut integral baia( montat gresie și faianță, schimbat baterii, grupul sanitar, chiuveta, ușa) și montat gresie în hol baie, schimbat prize și întrerupătoare în tot apartamentul, montat șină perdele, s-a contribuit la refacerea acoperișului blocului, izolarea uscătoriei, instalarea interfonului, în total_ lei.

Față de valoarea lotului său, aceea de_ lei, urmează a da sultă reclamantei suma de_ lei.

S-a stabilit termen de 3 luni pentru plata sultelor, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-au compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și mai obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din cuantumul onorariilor de experți.

La data de 5 octombrie 2010, pe baza probatoriilor administrate, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea precizată și complinită, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta G. N., împotriva pârâtului Ș. L., în contradictoriu cu intervenienții Ș. I. și Ș. A., s-a admis în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Ș. L. și s-a dispus anularea contractului de vânzare autentificat cu nr. 836/13.02.2009 la BNP Cernobai C. E..

S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: o combină frigorifică, o mașină de spălat marca Arctic, canapea extensibilă, calorifer electric, aspirator; un autoturism marca Daewoo-Tico, culoare alb, cu nr. de înmatriculare_, nr. de omologare ABWD151111T9703 1998, nr. de identificare KL Y3S11BDWC579106, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 16 mai 2007; apartamentul compus din 2 camere și dependințele aferente, situat în Mun. C., cartier Craiovița Nouă, . 1, apt. 1, județul D., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 3740/6 septembrie 2006 la BNP Cernobai C. E. precum și următoarele lucrări de îmbunătățire efectuate la acest imobil: schimbat ușa de la intrare, montat tâmplărie din PVC cu geamuri termopan în bucătărie și dormitor, montat gresie pe hol la intrare și în bucătărie, montat aplice pentru iluminat în bucătărie, holuri și în baie, lustre în sufragerie și dormitor, izolat apartamentul în exterior un perete la scara blocului și unul interior la dormitor, refăcut integral baia( montat gresie și faianță, schimbat baterii, grupul sanitar, chiuveta, ușa) și montat gresie în hol baie, schimbat prize și întrerupătoare în tot apartamentul, montat șină perdele, s-a contribuit la refacerea acoperișului blocului, izolarea uscătoriei, instalarea interfonului.

S-a dispus sistarea stării de codevălmășie în cote de 1/2 pentru reclamantă și 1/2 pentru pârât precum și numirea unor experți specialitatea construcții civile și industriale, autovehicule circulație rutieră și evaluări bunuri mobile, pentru evaluarea la valoarea actuală de circulație a monedei naționale și lotizarea bunurilor, stabilind onorarii de 1000 lei pentru primul și câte 800 lei pentru ceilalți doi experți, în sarcina reclamantei și a pârâtului, cu mențiunea ca experții să întocmească mai multe variante de lotizare, prin care bunurile să fie incluse alternativ în loturile fiecăreia dintre părți, avându-se în vedere și posesia actuală a bunurilor, iar inegalitatea de valoare a loturilor să fie compensată prin sultă.

S-a fixat termen pentru soluționarea fondului cauzei la 26 octombrie 2010.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut:

Prin . martie 2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, rămasă definitivă prin neapelare și irevocabilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Ș. N. împotriva pârâtului Ș. L., s-a admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârât și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 28 august 2006, din vina ambilor soți, reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de „ G. ”, încredințarea spre creștere și educare, către aceasta, a minorei Ș. V. L., născută la data de 14.06.2008, obligarea pârâtului către reclamantă, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 126 lei, începând cu data promovării cererii - 29.01.2009 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației; totodată, s-a încuviințat pârâtului legătura personală cu minora, în prima și a treia săptămână a lunii, sâmbăta, între orele 16,00-18,00, în domiciliul reclamantei.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 3740/6 septembrie 2006 la BNP Cernobai C. E., vânzătorii Ș. I. și Ș. A. au înstrăinat fiului lor Ș. L., apartamentul compus din 2 camere și dependințele aferente, situat în Mun. C., cartier Craiovița Nouă, . 1, apt. 1, județul D., în schimbul prețului de 40.000 lei, achitat integral de către cumpărător, la data autentificării actului.

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 836/13 februarie 2009 la BNP Cernobai C. E., pârâtul-vânzător Ș. L. a revândut părinților săi, intervenienții-cumpărători Ș. I. și Ș. A., imobilul sus menționat, în schimbul prețului de 31.400 lei, achitat integral de către cumpărători la data autentificării actului.

În cuprinsul ambelor contracte de vânzare-cumpărare s-a făcut mențiunea că Ș. L. era necăsătorit la data dobândirii, respectiv reînstrăinării imobilului în litigiu, mențiune eronată, având în vedere că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 28 august 2006, conform certificatului de căsătorie nr. 1552/28.08.2006 încheiat la Primăria Mun. C.( depus la fila 45 din dosar).

Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, dată la data de 5 februarie 2010 de P. de pe lângă Judecătoria C. în dosar nr._/P/2009, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților Ș. L., Ș. I. și Ș. A., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 292 cod penal, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de fiecare dintre învinuiți, de câte 500 lei amendă administrativă, ce va fi executată potrivit art. 441 ind. 1 c.p.p.; totodată, s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de Ș. L., Ș. I. și Ș. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 cod penal.

În cuprinsul acestei ordonanțe, s-a constatat că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 3740/6.09.2006 de BNP Cernobai E., părțile contractante au declarat în fața notarului public faptul că învinuitul Ș. L. este necăsătorit, aspect nereal, având în vedere că din certificatul de căsătorie . nr._ rezultă că învinuitul s-a căsătorit cu G. N. la data de 28.08.2006.

Ulterior, relațiile dintre Ș. L. și G. N. s-au deteriorat astfel încât aceasta din urmă a introdus acțiune de divorț, solicitând de asemenea și partajarea bunurilor comune. În data de 13.02.2009 învinuitul Ș. L. a încheiat cu părinții săi, învinuiții Ș. I. și Ș. A., un nou contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 836/13.02.2009 la BNP Cernobai C. E., prin care învinuitul Ș. L. le-a transmis părinților săi dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil.

S-a mai reținut în cuprinsul ordonanței Parchetului că și cu această ocazie toți învinuiții au declarat că Ș. L. este necăsătorit, aspect nereal, având în vedere că la acea dată nu se pronunțase o hotărâre de divorț prin care să se dispună desfacerea căsătoriei dintre Ș. L. și G. N..

Cu ocazia audierii la P. învinuiții au recunoscut că au declarat în fața notarului în mod nereal, că învinuitul Ș. este necăsătorit, arătând însă că au procedat în acest mod întrucât acordul de voință în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, a intervenit anterior încheierii căsătoriei între Ș. L. și G. N..

Prin interogatoriul luat pârâtului la data de 29.06.2010, acesta a recunoscut faptul că în perioada căsătoriei cu reclamanta, s-au dobândit toate bunurile mobile menționate în cererea de complinire de la 1.06.2010 precum și o parte din îmbunătățirile solicitate în precizarea de acțiune de la aceeași dată.

Martorii L. M. și F. I. R., propuși de pârât și intervenienți, audiați fiind, au declarat că gresia pe holul apartamentului și în bucătărie, schimbarea de prize și întrerupătoare în apartament, au fost efectuate în timpul căsătoriei părților; autoturismul marca Dacia Breack 1310, înmatriculat cu nr._, a fost al martorului F. I., în perioada 2006-2007, după care l-a înstrăinat unei terțe persoane; o perioadă, proprietarul autoturismului l-a împrumutat pârâtului, ca să îl repare și să îl folosească o perioadă, iar după circa o lună, acesta l-a restituit.

Martorii au mai declarat că soții au avut un autoturism marca Daewoo-Tico, cu nr. de înmatriculare_, care a fost recarosat cu caroseria unui alt autoturism marca Tico, cu nr. de înmatriculare_ .

Așadar, din probele administrate, respectiv înscrisuri, recunoașterile părților, interogatorii și proba testimonială administrate în cauză, rezultă că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: o combină frigorifică, o mașină de spălat marca Arctic, canapea extensibilă, calorifer electric, aspirator; un autoturism marca Daewoo-Tico, culoare alb, cu nr. de înmatriculare_, nr. de omologare ABWD151111T9703 1998, nr. de identificare KL Y3S11BDWC579106, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 16 mai 2007; apartamentul compus din 2 camere și dependințele aferente, situat în Mun. C., cartier Craiovița Nouă, . 1, apt. 1, județul D., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 3740/6 septembrie 2006 la BNP Cernobai C. E. precum și următoarele lucrări de îmbunătățire efectuate la acest imobil: schimbat ușa de la intrare, montat tâmplărie din PVC cu geamuri termopan în bucătărie și dormitor, montat gresie pe hol la intrare și în bucătărie, montat aplice pentru iluminat în bucătărie, holuri și în baie, lustre în sufragerie și dormitor, izolat apartamentul în exterior un perete la scara blocului și unul interior la dormitor, refăcut integral baia( montat gresie și faianță, schimbat baterii, grupul sanitar, chiuveta, ușa) și montat gresie în hol baie, schimbat prize și întrerupătoare în tot apartamentul, montat șină perdele, s-a contribuit la refacerea acoperișului blocului, izolarea uscătoriei, instalarea interfonului.

Potrivit art. 30 C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale acestora.

În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția bunurilor prevăzute de art. 31 c.fam., care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.

Proprietatea soților asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmășie care se păstrează și după desfacerea căsătoriei prin divorț, până la data când se face împărțirea lor.

În cadrul procesului de partaj se stabilește contribuția fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune, iar cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia, efectivă, reală, la dobândirea și la conservarea bunurilor.

Prezumția relativă de comunitate prevăzută de art. 30 c.fam., poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor. În cadrul procesului de partaj se stabilește contribuția fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune.

Bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această dobândire. Contribuția poate fi directă, constând în munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, ca în cazul muncii depuse de femeie în gospodărie.

În stabilirea aportului fiecărui soț se va lua în considerare așadar și munca femeii depuse în gospodărie și pentru creșterea copiilor, prin activitatea desfășurată în gospodărie contribuția femeii fiind esențială în viața ambilor soți.

C.-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar când nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, instanța va împărți bunurile comune în părți egale între soți.

Legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților.

În speță, ambii soți au avut venituri în timpul căsătoriei și întrucât din probele administrate nu s-a putut determina contribuția certă a părților la dobândirea bunurilor comune ce urmau a fi reținute la masa partajabilă și nici nu s-a dovedit susținerea, instanța a constatat că bunurile dovedite în cauză sunt dobândite prin contribuția egală a părților, întrucât aprecierea unor contribuții diferențiate trebuie să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic.

Cererea pârâtului de excludere de la masa partajabilă a apartamentului în litigiu, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, față de regimul juridic specific aplicabil comunității de bunuri.

Soții au asupra bunurilor comune un drept de proprietate în devălmășie, caracterizat prin faptul că aceștia nu au o cotă de proprietate determinată, motiv pentru care partajarea bunurilor se face pe baza unei cote unice, aplicabilă întregii mase comunitare, iar nu prin raportare la bunuri individual determinate. Faptul că unul dintre foștii soți ar fi avut o contribuție mai mare la dobândirea unui bun comun, nu este suficient pentru a putea solicita și a putea obține o cotă de contribuție majorată, întrucât încetarea stării de comunitate se realizează prin unicitate de cote stabilită în raport de contribuția reală a bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport cu anumite categorii de bunuri.

Referitor la cererea reclamantei de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 836/13 februarie 2009 la BNP Cernobai C. E., instanța a admis-o, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul Familiei, oricare dintre soți, exercitând dreptul de administrare, de folosință și de dispoziție asupra bunurilor comune mobile, este considerat că are și consimțământul celuilalt soț și că, prin urmare, fiecare dintre soți este prezumat ca împuternicit să reprezinte pe celălalt soț, prezumție care operează pe toată durata căsătoriei și în situația când soții sunt despărțiți în fapt.

Așadar, textul instituie în favoarea soților prezumția mandatului tacit reciproc pentru exercitarea drepturilor asupra bunurilor comune, excepție făcând, potrivit aceluiași text, numai actele de dispoziție pentru înstrăinarea sau grevarea unui teren ori a unei construcții din patrimoniul comun, acte care nu se pot îndeplini de către un soț decât cu consimțământul expres al celuilalt soț.

Prezumția mandatului tacit operează însă numai în măsura în care soțul prezumat a-și fi dat consimțământul, nu contestă existența mandatului. Consimțământul expres nu trebuie exprimat neapărat în formă scrisă, ci aceasta presupune o manifestare neîndoielnică a voinței soțului neparticipant la actul juridic de a înstrăina împreună cu soțul său un imobil din comunitatea de bunuri.

Fiind o prezumție relativă, soțul care s-a opus la îndeplinirea unui act sau care nu a avut cunoștință despre acel act, are posibilitatea, prin orice mijloace de probă, să înlăture acea prezumție.

Instanța a apreciat că actul de înstrăinare a unui bun comun imobil, încheiat de unul dintre soți, fără mandatul celuilalt, constituie o nesocotire a prevederilor art. 35 alin. 1 din Codul Familiei, potrivit căruia soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele.

În situația în care la aceasta se adaugă și reaua credință a dobânditorilor, în sensul că au încheiat convenția, deși au cunoscut că soția vânzătorului nu și-a dat consimțământul pentru înstrăinarea bunului, actul juridic încheiat în aceste condiții este afectat fundamental și poate fi anulat la cererea soțului care nu a participat la convenție.

Stabilirea lipsei consimțământului la înstrăinarea bunului comun nu constituie totuși, motiv suficient pentru anularea actului de înstrăinare, fiind necesar așadar să se facă dovada că dobânditorul a fost de rea credință, adică a achiziționat bunul deși a cunoscut că soțul vânzătorului nu ar fi fost de acord să vândă.

În prezenta speță, fiind dovedite lipsa consimțământului reclamantei și reaua credință a celor trei contractanți la încheierea convenției de vânzare a bunului comun( fapt constatat și de organul de urmărire penală în dosarul nr._/P/2009, când părinții pârâtului au declarat că în mod expres au precizat în fața notarului public faptul că fiul lor nu este căsătorit, pentru a fi exclusă reclamanta de la orice drept asupra imobilului respectiv), acțiunea pentru anularea actului juridic respectiv a fost considerată întemeiată și fiind admisă în conformitate cu dispozițiile art. 948 pct. 1 și 4 cod civil și art. 35 alin. 1 din codul familiei; în consecință, apartamentul în litigiu urmează a fi inclus în masa partajabilă, fiind dobândit în timpul căsătoriei, cotele contributive ale foștilor soți fiind egale, așa cum aceștia au solicitat de altfel în cererile lor.

În ceea ce privește excepțiile lipsei calităților procesuale ale părților, invocate de pârât în întâmpinarea depusă la data de 9 martie 2010, instanța le-a respins, pentru următoarele considerente:

Pentru a putea fi parte în proces, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții, care sunt în același timp și condiții de exercițiu ale acțiunii civile, ale oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept sau a unei situații juridice pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat( calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății( calitate procesuală pasivă). Aceasta s-a respins .

În ceea ce privește autoturismul marca Dacia 1310 Breack, înmatriculat cu nr._, de culoare vișinie, instanța nu l-a inclus la masa partajabilă, deoarece, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați în cauză, acest autoturism a fost proprietatea martorului F. I. R., care doar l-a împrumutat pârâtului pentru o lună, în scopul reparării lui, după care pârâtul i l-a restituit, iar în anul 2006 martorul l-a înstrăinat.

În raport de cele arătate, instanța a constatat că acțiunea civilă precizată și complinită formulată de reclamantă a fost considerată întemeiată în parte și fiind admisă în parte, iar cererea reconvențională este de asemenea întemeiată în parte fiind admisă în parte.

Astfel, instanța a reținut în masa partajabilă bunurile dovedite și potrivit principiului conform căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune prevăzut de art. 728 C.civ. și conform art. 36 alin. 1 teza finală C. fam. și art. 673⁵alin. 1 C.proc.civ., instanța va dispune împărțirea bunurilor comune în cote de 1/2 pentru reclamantă și 1/2 pentru pârât.

Instanța a dispus omologarea raportului de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea evaluări bunuri mobile P. D. și va atribui bunurile părților conform variantei a II-a propusă de expert, avându-se în vedere posesia actuală a acestor bunuri, acordul părților referitor la această modalitate de împărțire a lor precum și celelalte criterii prevăzute de dispozițiile art. 741 c.civil și art. 673 ind. 9 c.proc.civ. referitoare la atribuirea în natură a bunurilor.

Totodată, s-a omologat și raportul de expertiză efectuat de dr.- ing. expert specialitatea Autovehicule Circulație Rutieră I. D. și va atribui autoturismul marca Dewoo-Tico pârâtului, care l-a utilizat exclusiv de la data despărțirii în fapt a părților, avându-se astfel în vedere posesia actuală a bunului de către părți, acordul acestora precum și celelalte criterii prevăzute de dispozițiile art. 741 c.civil și art. 673 ind. 9 c.proc.civ. referitoare la atribuirea în natură a bunurilor.

Instanța a confirmat de asemenea și raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea construcții civile și industriale Daici G. și a atribuit bunurile părților conform variantei a II-a propuse de expert, prin care se va atribui pârâtului apartamentul compus din 2 camere și dependințele aferente, situat în Mun. C., cartier Craiovița Nouă, . 1, apt. 1, județul D., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 3740/6 septembrie 2006 la BNP Cernobai C. E. precum și lucrările de îmbunătățire reținute prin încheierea de admitere în principiu, având în vedere posesia actuală a acestui bun, criteriile de adoptare de către instanță a unei astfel de măsuri fiind acordul ambelor părți în acest sens, faptul că imobilele sunt mai ușor de administrat astfel, de către cel care are posesia lor precum și dispozițiile art. 741 c.civil și art. 673⁹c.proc.civ. privitoare la criteriile de atribuire în natură a bunurilor.

În temeiul dispozițiilor art. 673 ind. 10 alin. 4 c.proc.civ., instanța a stabilit un termen de 3 luni pentru plata sultelor, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Instanța a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de părți și a mai obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din cuantumul onorariilor de experți.

Împotriva sentinței civile au declarat apel pârâtul Ș. L. și intevenienții Ș. I. și Ș. A.,

Prin decizia civilă nr. 39 din data de 29 februarie 2012, pronuntata de Tribunalul D. – Sectia pentru minori si familie in dosarul nr._ s-a admis apelul formulat de apelantul pârât Ș. L., împotriva sentinței civile nr. 1987/1 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. N..

S-a admis apelul formulat de apelanții intevenienți Ș. I. și Ș. A., ambii cu domiciliul în C., . Iotzu, nr. 3, ., județul D., în contradictoriu cu intimata reclamantă G. N..

S-a dispus schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu în sensul că înlătură de la masa bunurilor comune apartamentul compus din 2 camere și dependințele aferente, situat în mun.C., cart. Craiovița Nouă, . și a îmbunătățirilor efectuate la acesta.

S-a dispus înlăturarea mențiunii privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub.nr.836/13.02.2009 de BNP Cernobai C. E..

S-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.

S-a dispus schimbarea în parte a sentinței.

S-a respins capătul de cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.836/13.02.2009 de BNP Cernoboi C. E..

S-au înlăturat mențiunile privind atribuirea apartamentului și obligarea pârâtului la sultă către reclamantă în cuantum de 52.481 lei.

S-a dispus menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut:

Apartamentul în litigiu a fost achiziționat la 10 zile de la data încheierii căsătorie reclamantei cu pârâtul, demersurile fiind făcute anterior căsătoriei. Momentul dobândirii apartamentului este situat așadar în timpul căsătoriei părților însă, acest aspect nu conduce în mod necesar și obligatoriu la stabilirea regimului juridic de bun comun al acestuia.

Astfel, bunul achiziționat pe durata căsătoriei de către unul din soți cu mijloace proprii devine la rândul său bun propriu al soțului respectiv, în temeiul subrogației reale.

Subrogația reală constă în înlocuirea unui bun (care poate și o sumă de bani) cu un alt bun prin efectul căreia bunul înlocuitor dobândește regimul juridic al celui înlocuit.

În acest sens valoarea (prețul) de înlocuire a unui bun comun al soților intra in masa bunurilor comune, fiind în mod necesar valabilă și soluția inversa.

Pentru a opera subrogația reală nu este necesar ca soțul să înstrăineze un bun propriu al său iar cu suma astfel obținută sa achiziționeze un altul, aceleași reguli operând și în situația în care unul din soți a avut din perioada anterioară încheierii căsătoriei o sumă de bani (banii fiind la rândul lor bunuri mobile), suma cu care achiziționează un bun după căsătorie.

Ori, pârâtul a făcut demersuri pentru achiziționarea apartamentul anterior căsătoriei, ceea ce înseamnă că acesta dispunea de mijloacele necesare pentru a-l cumpăra și, mai mult decât atât, reclamanta nu a avut cunoștință de încheierea actului respectiv, după cum chiar ea menționează în plângerea penală pe care a împotriva pârâtului, plângere a cărei copie se află la fila 41 din dosarul de fond ,,eu am avut cunoștință de acest act după ce acesta era încheiat, eu evident că nu am fost menționată în actul de vânzare cumpărare al imobilului”. În aceasta situație este evident că, neștiind de încheierea contractului de vânzare cumpărare prin care a fost achiziționat apartamentul nu a contribuit nici la plata prețului cu bani proprii.

De asemenea este cert că părțile nu aveau posibilitatea de a dobândi în cele 10 zile de la data încheierii căsătoriei suma necesară achiziționării apartamentului și nici nu s-a făcut dovada unui dar de nuntă substanțial sau a altor venituri care să explice proveniența într-o perioada atât de scurta a sumelor respective pentru a reține că prețul a fost plătit cu bani comuni.

Prin urmare apartamentul fiind bun propriu al pârâtului, acesta era liber să îl înstrăineze, astfel că în speță nu este incident motivul de nulitate invocat de reclamantă.

Pentru îmbunătățirile efectuate de soți pe durata căsătoriei reclamanta are un eventual drept de creanță împotriva fostului soț, drept de creanță pe care și-l poate valorifica pe calea unei acțiuni separate.

Critica privind includerea autoturismului la masa partajabilă nu a fost considerată fondată, martorii, inclusiv cei propuși de pârât, relatând că știu că cei doi foști soți au avut un autoturism Tico, nicidecum că acesta ar fi fost doar al pârâtului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta G. N. solicitând raportat la art. 30 și 31, 35 Codul familiei într-o teză principală pentru motivele 1 și 2 rap. la art. 312 C.pr.civilă, admiterea recursului, modificarea deciziei civile și respingerea apelului cu consecința menținerii în totalitate a sentinței civile 1987/2011 și a I.A.P. (09.10.2010.

În subsidiar, într-o teză îndepărtată, dacă va fi găsit întemeiat motivul 3 de recurs a solicitat raportat la art. 312 alin.3 C.pr.civilă și 315 C.pr.civilă, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul D..

A solicitat cheltuieli de judecată la fond și în căile de atac.

Primul motiv de recurs vizează greșita aplicare a legii raportat la dispoz. art. 30,31 și 35 Codul familiei, întrucât prezumția de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, instituită de art. 30 C. Fam. nu a fost răsturnată de către pârât, iar instanța de apel nu și-a motivat în drept soluția pe niciuna dintre excepțiile instituite de lege de la regulă.

Reclamanta arată că a locuit cu petentul anterior căsătoriei din luna iulie 2006 și demersurile pentru achiziționarea apartamentului au fost realizate în comun, în concubinaj, regimul juridic fiind tot acela de bun comun ; dobândirea apartamentului s-a făcut în timpul căsătoriei;

Dacă s-ar fi dorit ca apartamentul să devină proprietatea exclusivă a pârâtului, nimeni și nimic nu putea să-i împiedice pe intervenienți și pe pârât să încheie între ei un contract de donație, situație în care ar fi fost aplicabile prevederile art. 31 lit. b teza a III-a Codul Familiei; în lipsa unui astfel de act, regimul juridic al bunului respectiv este dat de lege, și nu de declarația pârâtului din contract cum că la data dobândirii lui era necăsătorit, astfel încât caracterul de bun comun al apartamentului și contribuția comună la dobândirea lui sunt incontestabile.

Deși ,în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3740/2006 se menționează declarația falsă a pârâtului că este necăsătorit, pârâtul dacă dorea să se constate că respectivul bun este a l său propriu, trebuia să solicite în instanță, pe calea unei acțiuni în constatare, să se constate incidența vreunuia din cazurile prevăzute de art. 31 Codul Familiei, după care era liber să dispună de bun așa cum dorea, nemaifiind incidente în cauză prev. art. 35 alin. 2 C. Fam.

Prin complicitatea la fraudă a intervenienților cu fiul lor, întrucât ceea ce s-a urmărit în realitate a fost vătămarea drepturilor sale legale, cu eludarea legii prin tot felul de falsuri în declarații.

S-a interpretat greșit de către Tribunal, plângerea penală din care în realitate reiese că reclamantul a avut la cunoștință „de acțiune” și nicidecum „ a avut cunoștință de acțiune „ și declarația martorei P. A. M..

A arătat că a contribuit la achiziționarea apartamentului cu suma de 4000 EURO economisiți în perioada când muncea în Italia și că nu a mers la notar în data de 06.09.2006 întrucât nu avea posibilitatea de a se legitima, actul de identitate urmând să fie eliberat la data de 08.09.2006 ca urmare a încheierii căsătoriei, (în acest sens actele din dosar).

Demersul pentru întocmirea documentației cadastrale a început în timpul concubinajului, august 2006, astfel încât nu are suport în contextul de mai sus susținerea instanței de apel în sensul că în 10 zile soții nu au avut posibilitatea de a dobândi suma necesară achiziționării apartamentului.

Încercarea acreditării de către pârât a ideii de căsătorie fictivă contrazice susținerea acestuia. C. parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune acestuia, iar când nu se poate determina contribuția fiecărui soț pentru dobândirea bunurilor comune, instanța urmează a împărți aceste bunuri în părți egale între soți și eventual o cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă, iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, pentru că altfel s-ar contraveni principiul unității patrimoniului comun al soților.

Aceasta face, pe de o parte, să fie cu adevărat irelevantă demonstrația încercată de pârât cu argumentul că, în raport de cursul valutar leu/ euro din septembrie 2006, suma de bani adusă de reclamant din Italia și folosită de părinții săi pentru a-și achita datorii nu ar reprezenta jumătate din prețul de vânzare al apartamentului, menționat în contractul autentic din 06.09.2006 ( acela de 40.000 lei ) .

Recurenta arată că a demonstrat că alături de munca în gospodărie și pentru creșterea și îngrijirea copilului a fost cea care a avut venituri legale și constante, astfel încât nu s-a putut determina o contribuție certă a părților la dobândirea bunurilor comune, neputând fi stabilite contribuții diferențiate.

Faptul că unii dintre foștii soți ar fi avut o contribuție mai mare la dobândirea unui bun comun nu este suficient pentru a putea solicita și a putea obține o cotă de contribuție majorată, întrucât încetarea stării de comunitate se realizează prin unicitate de cote.

În virtutea acestei principialități juridice, pârâtul nu poate obține nici măcar o cotă mai mare din apartament.

Al doilea motiv de recurs este circumscris la dispoz. art. 304 pct. 9 C.pr.civilă rap. la dispoz. art. 35 alin. 2 C. Familiei și art. 948 pct.3 și 4 vechiul cod civil.

Arată că la data de 28.08.2006, în favoarea reclamantei opera prezumția din art. 30 C. fam., iar în privința înstrăinării bunului imobil erau incidente prev. art. 35 alin.2 C.Fam., care impuneau consimțământul acesteia la vânzare.

Încheierea acestui al doilea act de transfer a proprietății asupra apartamentului a fost posibilă tot prin săvârșirea unui fals în declarații de către pârât și părinții săi, ca o continuare a falsului în declarații comis de către aceleași părți în favoarea aceluiași notar în luna septembrie 2006.

Lipsa obiectului juridic și a cauzei în ceea ce privește „ animus transfere” sunt prin urmare evidente și s-a urmărit doar scoaterea sa de la masa partajabilă, în perspectiva acțiunii de împărțeală ce se prefigura după terminarea divorțului. Însă regimul juridic al bunului respectiv ( bun comun în devălmășie) este dat de lege și nu de declarația pârâtului din contract, astfel încât caracterul de bun comun al apartamentului este incontestabil.

Vânzarea a fost făcută pentru un preț mai mic decât cel indicat în actul de cumpărare ( deși în timpul căsătoriei, foștii soți au realizat numeroase îmbunătățiri la acest apartament) și faptul că pârâtul a înțeles să se prevaleze de act doar în momentul când reclamanta a promovat acțiunea de partaj bunuri comune, nu demonstrează altceva decât o încercare de fraudare, făcută prin eludarea legii.

Un apartament cumpărat de cei doi cu 40.000 lei în anul 2006 nu avea cum să valoreze mai puțin (34.100 lei ) în iarna anului 2009.

Practic, actul din febr. 2009 s-a încheiat între pârât și părinții lui fără a avea o cauză și un obiect juridic licit, și fără a exista consimțământul meu, în calitate de coproprietar devălmaș, la vânzare, contrar prev. art. 35 alin. 2 C. Familiei.

În lipsa unui astfel de consimțământ, fără să existe așadar un mandat expres pentru înstrăinarea apartamentului, actul de înstrăinare nu poate fi decât unul și el trebuie anulat.

Părțile rudă de gr. I au fost de o totală rea credință în februarie 2009 când au încheiat actul de transfer al proprietății apartamentului. Chiar și ordonanța din 05.02.2010 a parchetului de pe lângă Judecătoria C. a fost motivată pe împrejurarea că învinuiții pârâți au dat declarații necorespunzătoare.

Cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoz. art. 304 pct. 7 C.pr.civilă, formulat într-o teză subsidiară are în vedere nepronunțarea instanței de apel pe capătul de cerere din acțiunea precizată și completată, relativ la partajarea și a îmbunătățirilor realizate în comun de părți încă din timpul concubinajului și nu numai a apartamentului.

Aceste îmbunătățiri sunt dovedite prin recunoașterea pârâtului la interogatoriu și prin declarațiile martorilor.

Ca principiu juridic, în cazul în care, în timpul căsătoriei, ambii soți au efectuat lucrări de îmbunătățire la imobilul proprietate comună sau doar a unuia dintre aceștia, imobilul în sine rămâne pe mai departe bun comun ori propriu, după caz ( își păstrează regimul juridic), însă sporul de valoare adus imobilului de îmbunătățiri constituie un bun comun, ce este supus partajului și poate fi împărțit.

Întreaga practică judiciară în materie a consacrat în mod unanim faptul că dreptul de creanță al soțului neproprietar cu privire la valoarea îmbunătățirilor și amenajărilor poate fi valorificat numai odată cu partajarea bunurilor comune, când se cunoaște cota de contribuție a fiecăruia.

Numai de la această dată începe să curgă și termenul de prescripție, respectiv de la data la care, desfăcându-se căsătoria, s-a născut dreptul de a cere împărțirea bunurilor comune.

Este nelegală trimiterea instanței de apel la o acțiune separată prin care să-mi valorific cel puțin acest drept al meu la cota de ½ din îmbunătățiri, pe câtă vreme acest lucru poate fi făcut și în procesul de față.

Prin întâmpinarea formulată de paratul Ș. L. s-a solicitat respingerea recursului, instanța de apel făcând o corectă aplicare și interpretare a dispoz. art. 30,31 și 35 C. fam. Menționează că a dovedit faptul că apartamentul a fost dobândit exclusiv de către pârât, acordul de voință realizându-se anterior, că în privința transmiterii dreptului de proprietate asupra apartamentului .

Nu este reală susținerea recurentei că ar fi contribuit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu suma de 400 EURO.

De asemenea, nici cel de-al doilea contract de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât fiind proprietarul exclusiv al imobilului putea dispune liber de acesta.

Și cea de-a doua teză subsidiară formulată în recurs este nefondată.

S-au depus la dosar înscrisuri.

Recursul este fondat.

Cât privește primul motiv de recurs relativ la stabilirea calității de bun comun a apartamentului și deci constatarea calității de bun propriu a pârâtului se reține:

Calificarea unui bun al soților ca fiind comun ori propriu prezintă interes, atât în relațiile între soți, cât și cele dintre aceștia și terțele persoane. Astfel, de exemplu, în cazul unei acțiuni de împărțire a bunurilor comune, la desfacerea căsătoriei, fiecare dintre soți are interesul să probeze că unele bunuri sunt proprii și deci nu fac obiectul împărțirii.

Având în vedere că, în majoritatea cazurilor, bunurile sunt dobândite în timpul căsătoriei prin contribuția ambilor soți, art. 30 alin.3 C.fam. instituie prezumția relativă de comunitate: „ calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită”. În temeiul acestei prezumții, orice bun dobândit în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, se consideră comun câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prev. de art. 31 C.Fam.

Partea care pretinde că bunul respectiv este propriu al unuia dintre soți trebuie să facă această dovadă . În cazul prezumției de comunitate, sarcina probei este răsturnată, deoarece bunul dobândit în timpul căsătoriei este considerat până la proba contrarie, că este comun. fiind un mijloc de probă ( art. 1170 din Codul civil) prezumția de comunitate nu se confundă cu comunitatea de bunuri, deci cu bunurile comune, problemă de drept material.

În speță, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3740/06.09.2006 figurează întocmit ulterior încheierii căsătoriei, în aceste condiții sarcina probei fiind răsturnată, pârâtului revenindu-i obligația de a face dovada calității de bun propriu cu privire la apartamentul în litigiu.

Tribunalul nu a stabilit cu certitudine starea de fapt în cauză, având în vedere că reține în pricina dată că a operat subrogația reală, în sensul că bunul achizitionat pe durata casatoriei de catre unul din soti cu mijloace proprii devine la randul sau bun propriu al sotului respectiv in temeiul subrogatiei reale.S-a retinut ca pârâtul a făcut demersuri pentru achiziționarea apartamentului anterior căsătoriei, ceea ce înseamnă că acesta dispunea de mijloace necesare pentru a-l cumpăra.

În cauză nu au fost administrate suficiente probe din care să reiese în mod cert situația financiară a pârâtului, veniturile obținute de acesta, sursele veniturilor, în contextul susținut de pârât cu privire la convenția încheiată cu părinții săi relativ la realizarea anterioară a acordului de voință referitor la vânzare și în ce măsură este generatoare de efecte.

Față și de actele noi depuse în recurs, raportat la cele expuse s-a constatat că în privința stabilirii regimului juridic al bunului imobil apartament ,starea de fapt nu este pe deplin lămurită, fiind necesară adâncirea probatoriului și administrarea de probe noi, înscrisuri și martori în sensul celor arătate.

În ceea ce privește critica din recurs relativă la îmbunătățirile efectuate la apartamentul în litigiu, s-a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat pe acest aspect, reținând că pentru aceste îmbunătățiri reclamanta are un eventual drept de creanță împotriva fostului soț, drept de creanță pe care și-l poate valorifica pe calea unei acțiuni separate.

Această reținere nu poate fi primită întrucât:

- Prin precizarea de la fila 27 dosar fond, reclamanta recurentă a solicitat expres aceste îmbunătățiri.

- În expertiza efectuată la fond de către expert tehnic ing. Daici G. nu se oglindesc în totalitate îmbunătățirile reținute în Încheierea de Admitere în Principiu / 5.10.2010, acestea nefiind evidențiate și evaluate în mod separat și nici nu se regăsesc în totalitate enumerate în Anexa nr. 1 la expertiză, expertul realizând un calcul global și incomplet, neputându-se exercita un control judiciar în privința celor reținute de expert.

Oricum, prin soluția pronunțată, tribunalul constatând apartamentul bun propriu al pârâtului și înlăturând acest bun din masa partajabilă, l-a înlăturat cu tot cu îmbunătățiri, deși acestea aveau conform Încheierii de Admitere în Principiu din 05.10.2010 un regim juridic diferit și anume de bun comun, neconstatate de către părți.

În această situație, aceste îmbunătățiri trebuiau să se evidențieze în soluția instanței de apel în mod separat, or instanța nu s-a pronunțat pe acest aspect și mai mult a apreciat că reclamanta în acest sens cu privire la îmbunătățiri are eventual un drept de creanță, ce poate fi valorificat pe calea unei acțiuni separate, deși cererea privind îmbunătățirile a fost formulată la fond de către reclamantă, instanța fiind investită în acest sens.

Ca atare, tribunalul nu a analizat, nu s-a pronunțat și nu a lămurit pe deplin situația de fapt în cauză nici în această privință, impunându-se completarea raportului de expertiză cu privire la stabilirea și evaluarea îmbunătățirilor la apartament în mod clar și evident.

Cercetarea fondului cauzei rezulta din insasi motivarea deciziei, a fondului intrinsec al cauzei ,intre acestea existand o legatura de necesitate si suficienta,or, in situatia in care argumentele instantei nu se regasesc in considerente aceasta echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.

Tribunalul nu a dezbătut în nici un mod aspectele legate de îmbunătățiri și în consecință, față de cele arătate, Curtea constată că nepronunțarea asupra acestor motive echivalează cu necercetarea fondului cauzei și atrage imposibilitatea exercitării controlului judiciar în ceea ce privește aplicarea legii de către instanța anterioară, la situația de fapt reținută de aceasta.

Conform jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 CEDO, presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real toate problemele esențiale ce i-au fost supuse.

Or, în cauza de față instanța nu s-a pronunțat și nu a argumentat tocmai probleme esențiale, motive care erau determinante pentru verificarea realizării soluției care s-a pronunțat și analizarea ulterioară a celorlalte capete de cerere a căror soluție depinde în mod inevitabil de soluționare acestora (cauza Albina împotriva României publicată în M.Oficial nr.1049/25.11.2005).

Cât privește criticile referitoare la motivele de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 836/13.02.2009 ,se reține că au prioritate în examinare celelalte critici privind neclarificarea regimului juridic al apartamentului bun comun al soților sau bun propriu al pârâtului, cele privind maniera de pronunțare asupra îmbunătățirilor ( de fapt o nepronunțare) și care impun soluția de casare cu trimitere potrivit art. 312 alin 3 teza finală ,care prevede că hotărârea se va casa și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi.

În aceste condiții critica în recurs privind nulitatea contractului de vânzare cumpărare este subsumată soluției ce se va da celorlalte capete de cerere privind stabilirea regimului juridic al bunului, de a cărui soluționare depinde.

Celelalte critici, argumente și apărări vor fi avute în vedere în rejudecare de către instanța de apel, instanța devolutivă care va proceda la suplimentarea și administrarea probatoriului în contextul arătat, aceeași soluție de casare impunându-se și pentru a nu se lipsi părțile de un grad de jurisdicție.

Văzând și dispoz. art. 312 alin. 3 C.pr.civilă s-a admis recursul declarat de reclamanta G. N., s-a casat decizia civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul D..

În rejudecare s-a administrat proba cu martori fiind audiați martorii B. G. D., N. C.,N. M. și a fost luat interogatoriu apelantului Ș. L..

Părțile au depus înscrisuri și a fost dispusă și efectuată o expertiză imobiliară privind apartamentul supus partajului.

Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și au depus concluzii scrise.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma motivelor de apel formulate,instanța reține că apelurile părților și intervenienților sunt întemeiate sub aspectul anulării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub.nr.836/2009 de BNP Cernobai E. și reținerii acestui apartament la masa bunurilor comune.

Potrivit probelor administrate inclusiv cele administrate de instanța de apel în rejudecare, declarațiile martorilor coroborate cu înscrisurile aflate la dosar,apartamentul în litigiu a fost achiziționat la 10 zile de la data încheierii căsătoriei reclamantei cu pârâtul demersurile fiind făcute anterior căsătoriei.

Momentul dobândirii apartamentului este situat așadar în timpul căsătoriei părților însă, acest aspect nu conduce în mod necesar și obligatoriu la stabilirea regimului juridic de bun comun al acestuia.

Astfel, bunul achiziționat pe durata căsătoriei de către unul din soți cu mijloace proprii devine la rândul său bun propriu al soțului respectiv, în temeiul subrogației reale.

Subrogația reală constă în înlocuirea unui bun (care poate și o sumă de bani) cu un alt bun prin efectul căreia bunul înlocuitor dobândește regimul juridic al celui înlocuit.

În acest sens valoarea (prețul) de înlocuire a unui bun comun al soților intra in masa bunurilor comune, fiind în mod necesar valabilă și soluția inversa.

Prin urmare apartamentul fiind bun propriu al pârâtului, acesta era liber să îl înstrăineze, astfel că în speță nu este incident motivul de nulitate invocat de reclamantă.

Pentru îmbunătățirile efectuate de cei doi soți pe durata căsătoriei reclamanta are un eventual drept de creanță pe care și-l poate valorifica pe calea unei acțiuni separate asupra acestora ,tribunalul neavând posibilitatea să se pronunțe la acest moment întrucât reclamanta nu are apel declarat în cauză.

Față de cele de mai sus tribunalul văzând și disp. art.296 C.pr.civ. se vor admite apelurile declarate de pârât și intervenienți.se va schimba în parte încheierea de admitere în principiu în sensul că înlătură de la masa bunurilor comune apartamentul compus din 2 camere și dependințe situat în mun. C., cart. Craiovița Nouă ..Va dispune înlăturarea mențiunii privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub.nr.836/13.02.2009 de BNP Cernobai C. E..

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu din 5.10.2010.

Va schimba în parte sentința civilă nr.1987/01.02.2011 a Judecătorie C..

Va respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub.nr.836/13.02.2009 de BNP Cernobai C. E..

Va înlătura mențiunile privind atribuirea apartamentului și obligarea pârâtului la sultă către reclamantă în cuantum de_.

Va obliga pârâtul la plată către reclamantă a sumei de 5434,5 lei cu titlu de sultă.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Va compensa în parte cheltuielile de judecată și va obliga reclamanta la plata către pârât și intervenienți a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite în parte apelul formulat de apelantul pârât Ș. L., cu domiciliul în C., . Iotzu, nr. 3, .. 1, apt. 1, județul D., în contradictoriu cu intimata reclamantă G. N., cu domiciliul procesual ales în C., ., nr.31, jud.D.,(la sediul profesional al avocat I. I.-M., și intervenienții Ș. I. și Ș. A., domiciliați în C., . Iotzu, nr. 3, .. 1, apt. 1, județul D.

Admite apelul formulat de apelanții intervenienți Ș. I. și Ș. A..

Schimbă în parte încheierea de admitere în principiu în sensul că înlătură de la masa bunurilor comune apartamentul compus din 2 camere și dependințe situat în mun. C., cart. Craiovița Nouă .,..

Dispune înlăturarea mențiunii privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub.nr.836/13.02.2009 de BNP Cernobai C. E..

Menține celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu din 5.10.2010.

Schimbă în parte sentința civilă nr.1987/01.02.2011 a Judecătorie C..

Respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub.nr.836/13.02.2009 de BNP Cernobai C. E..

Înlătură mențiunile privind atribuirea apartamentului și obligarea pârâtului la sultă către reclamantă în cuantum de_.

Va obliga pârâtul la plată către reclamantă a sumei de 5434,5 lei cu titlu de sultă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Compensează în parte cheltuielile de judecată și obligă reclamanta la plata către pârât și intervenienți a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013.

Președinte,

M. G.

Judecător,

D. L. G.

Grefier,

G. D. V.

Red.jud.M.G.

Tehno.red.G.V.

2ex/19.07 2013

← Stare civila. Hotărâre din 09-04-2013, Tribunalul DOLJ		Pretentii. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul DOLJ →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 113/2013. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 113/2013. Tribunalul DOLJ