Partaj judiciar. Decizia nr. 2150/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2150/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 14195/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2150/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător L. A.
Judecător L. L. B.
Grefier E. B.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 2 decembrie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie privind judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți D. M., D. Z., împotriva sentinței civile nr._13, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. V., având ca obiect partaj judiciar .
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6992/2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare și respinsă cererea formulată de reclamanții D. M. și D. Z. în contradictoriu cu pârâta D. V., pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a se pronunța astfel,prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.05.2013, sub nr._, reclamanții D. M. și D. Z. au chemat în judecată pe pârâta D. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 900 mp situat în intravilanul Comunei Apele Vii, T 54, P 1588, cu următoarele vecinătăți: N- Stanica I, E-U. M., C. I., MAI, S- DJ 3315 și la V-CC 1588 și VH 1590, prin atribuirea a ½ pentru reclamanți și ½ pentru pârâți.
În motivarea în fapt, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr 4603 din 06.05.2004, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr. 1771/2002, definitivă și irevocabilă, s-a constatat valabilitatea convenției prin care autorul lor D. P. împreună cu pârâta au cumpărat suprafața de teren în litigiu.
S-a mai arătat că terenul în litigiu este situat în imediata apropiere a imobilului compus din casă și teren aferent, pe care autorul lor și pârâtul l-au moștenit de la cei doi autori comuni D. P. și D. F., atât pârâta, cât și reclamanții, în calitate de moștenitori ai lui D. D. deținând cota parte individualizată din imobilul- casă bătrânească, asupra căruia s-a dispus partajarea pe cale judecătorească în nod definitiv și irevocabil,
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 728 și urm. C.civ. de la 1864.
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 4603 din 06.05.2004, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr. 1771/2002, certificat de deces D. D., certificat de căsătorie D. D., certificat de naștere D. Z. M..
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat.
În motivare, a arătat că reclamanții au introdus acțiunea de partaj succesoral cu privire la bunuri și defuncți față de care prin sentințe definitive și irevocabile instanțele deja s-au pronunțat, în dosarele nr._/1999 și_, operând identitatea de obiect, de cauză și de părți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.proc.civ..
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: Încheierea din data de 03.11.2008 și decizia nr. 924 din 10.11.2008, pronunțate de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, sentința civilă nr._ din 14.06.2000, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/1999, raport de expertiză tehnică.
Au fost atașate dosarele nr._/1999 și_ .
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.1 C.proc.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin sentința civilă nr._ din 14.06.2000, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/1999, instanța a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 900 mp ce face obiectul prezentei cauze, sentința rămânând definitivă și irevocabilă, prin respingerea căilor de atac. Sentința menționată a fost atacată cu revizuire, iar prin decizia civilă nr. 924 din 10.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, decizie irevocabilă, s-a admis recursul formulat de pârâții D. M., D. Z., împotriva deciziei civile nr. 129 din 14.03.2008, pronunțată de Tribunalul D. și a încheierii din 30.01.2004 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/2001, s-a modificat decizia și încheierea, pe fond s-a admis în parte cererea de revizuire, s-a schimbat sentința civilă nr._ din 14.06.2000 a Judecătoriei C., în sensul că s-a luat act că reclamantele F. M. și D. V. au renunțat la judecarea capătului de cerere privind partajarea suprafeței de_ ha teren intravilan, menținându-se restul dispozițiilor sentinței. Prin urmare, dispoziția din sentința civilă nr._ din 14.06.2000, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/1999 cu privire la suprafața de teren ce face obiectului litigiu a intrat în puterea lucrului judecat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1201 din Codul civil de la 1864, există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În mod obișnuit, puterea de lucru judecat a unei hotărâri trebuie invocată într-un proces ulterior, prin intermediul excepției „autorității lucrului judecat”,atunci când al doilea proces este între aceleași părți, are același obiect și este întemeiat pe aceeași cauză. În acest caz, autoritatea de lucru judecat reprezintă acel efect al puterii lucrului judecat, care este exclusivitatea.
Principiul autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, că o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță, să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar pe de altă parte, că ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.
Analizând elementele autorității de lucru judecat, instanța de fond a constatat că în ambele cereri, sunt aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.
Astfel, părțile participă în ambele procese în aceeași calitate, existând o identitate juridică a acestora. Aceasta pentru că, a avea „aceeași calitate” în ambele cereri, înseamnă a figura în procese, fie în calitate de titular de drepturi, fie în calitate de reprezentant. Astfel, este avută în vedere identitatea juridică a părților, iar nu identitatea fizică a acestora, nefiind obligatoriu ca o parte să aibă în ambele procese calitatea de reclamant, iar cealaltă parte calitatea de pârât, putând fi inversate calitățile părților.
Obiectul este același în ambele cereri, suprafața de teren ce face obiectul prezentului litigiu fiind același cu una din suprafețele de teren pentru care s-a dispus ieșirea din indiviziune în cadrul dosarului nr._/1999.
De asemenea, instanța de fond a constatat că este îndeplinită și condiția identității de cauză.
Întrucât, în raport de sentința civilă nr._ din 14.06.2000, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/1999, menținută prin decizia civilă nr. 924 din 10.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, decizie irevocabilă, în ce privește partajarea terenului ce face obiectul litigiului, s-a reținut îndeplinirea în cauză a triplei identități cerute de dispozițiile art. 1201 Cod civil, instanța de fond a apreciat drept întemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, pe care a admis-o și, pe cale de consecință, a respins cererea pentru autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, instanța de fond neanalizând în mod corect actele depuse la dosar și hotărârile judecătorești pronunțate anterior între părți. Potrivit acestora, terenul în litigiu nu a fost niciodată împărțit efectiv între cei doi cumpărători, respectiv între autorul lor-D. D. și pârâta D. V..
În decizia nr. 924/2008 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_ instanța de judecată a detaliat în mod clar întreaga situație de fapt și de drept, din care reiese că sentința civilă nr._/2000 a fost schimbată în sensul admiterii unei cereri de revizuire, tocmai sub aspectul neîmpărțirii suprafețelor de teren.
În situația în care se va considera că există autoritate de lucru judecat, s-ar crea o stare de indiviziune permanentă, întrucât acest teren nu a fost împărțit niciodată.
În drept au fost invocate disp. At. 304 pct 9, art. 304 ind 1, art. 312 alin. 5 Cpciv.
Deși legal citată intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Părțile nu au solicitat încuviințarea de noi mijloace probatorii în etapa recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente la starea de fapt dedusă judecății.
Puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data, iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de o alta hotarare.
Deci, exclusivitatea ca efect puterii de lucru judecat presupune un nou litigiu intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect si cu aceeasi cauza sa nu mai fie cu putinta.
Autoritatea de lucru judecat astfel cum este definita de art. 1201 Cciv reprezinta acel efect al puterii de lucru judecat care este exclusivitatea, fiind deci o parte a acesteia.
Excepția lucrului judecat este un mijloc de drept procesual civil de natură să împiedice judecarea repetată a unei cereri și prin aceasta să garanteze stabilitatea raporturilor juridice civile, evitând și posibilitatea contradicțiilor între hotărârile judecătorești. În timp ce prezumția lucrului judecat impune consecvență și unitate în judecarea cererilor care ar putea prilejui reluarea unor discuții considerate închise, prin soluționarea definitivă a raporturilor juridice respective, excepția lucrului judecat interzice judecata repetată a aceleiași cereri, efectul ei fiind peremptoriu-sub acest aspect putându-se vorbi de funcția extinctivă a autorității de lucru judecat, care închide posibilitatea reluării aceleiași cereri.
Pentru ca o hotărâre să se bucure de atributul autorității de lucru judecat trebuie să îndeplinească în principiu următoarele condiții: să fie vorba de o hotărâre pronunțată în materie contencioasă, să fi rezolvat cauza pe fondul ei sau un incident procedural (în această situație de așa manieră, încât aspectele respective să nu mai poată face ulterior obiectul dezbaterii judiciare), hotărârea să fie pronunțată de instanțele române sau de instanțe din țări membre ale UE.
În speță, instanța constată că sentința civilă nr._/2000 a fost pronunțată de Judecătoria C. într-o materie contencioasă, astfel încât două dintre condițiile anterior menționate sunt îndeplinite.
Verificând îndeplinirea celei de-a treia condiții, Tribunalul reține următoarele:
Pentru ca o hotărâre să fie înzestrată cu putere de lucru judecat, așa încât ceea ce a fost verificat jurisdicțional să nu mai poată face obiect al disputei părților, este necesar, în principiu, ca aceasta să fi dat dezlegare fondului raporturilor juridice dintre părți.
În speță, sentința civilă anterior menționată a dezlegat în fond raporturile juridice dintre părți în ceea ce privește partajarea terenului în litigiu.
De asemenea, Tribunalul constată că prima instanță a realizat o analiză corectă și completă a elementelor lucrului judecat, acelea care-l structureaza si care-i determina efectele, respectiv parti, cauza si efect.
De altfel, Tribunalul constată că prin sentința civilă nr. 4603/2004 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul 1771/2002 s-a mai respins cererea de partajare a suprafeței de 900 mp ca existând autoritate de lucru judecat.
Tribunalul nu poate reține argumentul recurentelor potrivit căruia prin respingerea cererii s-ar crea o stare de indiviziune permanentă. Admitere excepției invocate este consecința faptului că prin sentința civilă nr._/2000 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/1999, menținută prin decizia civilă nr. 924 din 10.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, s-a pus capăt stării de indiviziune.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. Art. 312 Cpciv va respinge ca neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți D. M., D. Z., împotriva sentinței civile nr._13, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. V. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Președinte, D. F. S. | Judecător, L. A. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, E. B. |
Red LA/2 ex
E.B. 10 Decembrie 2013
J fond A C.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 18-04-2013, Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Hotărâre din 03-12-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
