Pretenţii. Decizia nr. 1539/2013. Tribunalul DOLJ

Decizia nr. 1539/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 20614/215/2011*

Dosar nr._ -pretenții-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1539/2013

Ședința publică din data de 01 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D. O.

Judecător: V. P.

Judecător: M. R. H.

Grefier: L. E. C.

Pe rol se află judecarea acțiunii formulată de reclamant ASOCIAȚIA DE proprietari . COPIILOR, în contradictoriu cu pârâta B. C. C., având ca obiect pretenții, reținută spre rejudecare, ca urmare a casării sentinței civile nr. 9047 din data de 13.06.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns cj. Pătrulaeasa I., pentru reclamantă și av. D. D., pentru pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că dosarul a fost suspendat în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.civ., reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol la data de 22.06.2013, după care, instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol, formulată de reclamantă la data de 22.06.2013.

Cj. P., pentru reclamantă, având cuvântul, solicită încuviințarea cererii formulată la data de 22.06.2013 și repunerea cauzei pe rol.

Av. D. D., pentru pârâtă, având cuvântul, solicită repunerea cauzei pe rol.

Instanța, în temeiul art. 245 pct. 1 C.p.civ., încuviințează cererea formulată de reclamantă la data de 22.06.2013 și repune cauza pe rol, văzând că a dispărut motivul care a dus la suspendarea cauzei, părțile fiind prezente la acest termen de judecată.

La interpelarea instanței, av. D. D., pentru pârâtă, arată că nu a achitat onorariul de expert stabilit în sarcina sa la termenul de judecată din data de 20 noiembrie 2012 și solicită acordarea unui nou termen în acest sens.

Cj. P. I., pentru reclamantă, având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, respectiv faptul că nu a achitat onorariul de expert, solicită decăderea acesteia din proba cu expertiza contabilă.

Instanța, observând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2013, respectiv faptul că nu a achitat onorariul de expert, în temeiul art. 170 alin. 3 C.p.civ., decade pârâta din proba cu expertiza contabilă.

Părțile, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și, constatând dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul pe acțiune.

Cj. P. I., pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei la plata acelorași sume de bani la care a fost obligată prin sentința civilă casată.

Av. D. D., pentru pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 08.07.2012, reclamanta Asociația de Proprietari . Copiilor a chemat în judecată pe pârâta B. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.205,03 lei, reprezentând cheltuielile de întreținere restante, penalități de întârziere, fond rulment și fond reparații.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere restante din perioada august 2010-mai 2011.

Pârâta a formulat întâmpinare în cauză prin care a învederat instanței că a achitat parțial din debit prin ordine de plată la BCR C. pentru perioada august 2010-mai 2011. A depus la dosar extrase de cont.

La data de 26.10.2011, reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune prin care a învederat că debitul pe care îl datorează pârâta este de 1935, 49 lei contribuție lunară și 136, 32 lei penalități, în urma sumelor achitate de pârâtă.

Pârâta a depus la dosar copia contractului de prestări servicii financiar-contabile încheiat la data de 24.10.2011. A învederat instanței că a achitat suma datorată dar a făcut demersuri pentru efectuarea unei expertize extrajudiciare, astfel că a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize tehnice contabile extrajudiciare având ca obiect suma pretinsă de reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 9047 din data de 13.06.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de Proprietari . Copiilor, în contradictoriu cu pârâta B. C., a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 533, 09 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei august 2010-mai 2011, a sumei de 180 lei reprezentând fond de rulment, precum și a sumei de 93 lei reprezentând fond de reparații și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Pârâta are calitate de proprietar al apartamentului situat în C., . nr. 9, .. 4, ., astfel că în această calitate, potrivit art. 46 și 48 din Legea 230/2007, îi incumbă obligația de a achita cheltuielile repartizate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale și care nu se pot înregistra pe fiecare din acestea sau pentru servicii legate de exploatarea și întreținerea proprietății comune proporțional cu suprafața locativă deținută, respectiv cotele lunare de contribuție la cheltuielile comune de întreținere.

Conform art. 50 alin. 1 din Legea 230/2007, “asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”.

Art. 49 din același act normativ stabilește scadența obligației de plată la 20 de zile calendaristice de la data afișării, dată care trebuie să fie înscrisă pe lista de plată respectivă .

În ceea ce privește pretenția accesorie având ca obiect penalitățile de întârziere, conform art. 49 din actul normativ menționat mai sus, asociația de proprietari poate impune o penalizare pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, penalitățile neputând fi mai mari de 0, 2% pentru fiecare zi de întârziere, aplicându-se numai după o perioadă de 30 de zile, care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma cotei de întreținere lunară la care s-a aplicat.

Astfel, din cuprinsul procesului-verbal din data de 20.05.2010, instanța a constatat că Adunarea Generală a Asociației de P. a hotărât penalizarea restanțierilor cu 0, 2% pentru fiecare zi de întârziere, aplicându-se după o perioadă de 50 de zile, de la afișarea listei de plată.

Totodată, dispozițiile art. 45 alin. 3 din Legea nr. 230/2007, stipulează că proprietarii membri ai asociației de proprietari au obligația să aprobe și un fond de reparații anual, necesar pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune. Comitetul executiv va pregăti și va prezenta adunării generale suma anuală necesară pentru constituirea sau completarea acestui fond, care se alimentează în avans, în tranșe lunare egale, prevăzute în lista de plată a cheltuielilor asociației de proprietari.

Potrivit art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 în scopul asigurării fondurilor necesare pentru plăți curente, asociația de proprietari stabilește cuantumul și cota de participare a proprietarilor la constituirea fondului de rulment. De regulă, fondul de rulment se dimensionează astfel încât să poată acoperi cheltuielile curente ale condominiului la nivelul unei luni calendaristice. Stabilirea cuantumului se face prin echivalare cu suma care a fost necesară pentru acoperirea cheltuielilor lunare înregistrate de asociația de proprietari în anul expirat, la nivelul lunii cu cheltuielile cele mai mari, majorate cu rata inflației, iar în cazurile asociațiilor de proprietari nou-înființate, prin constatarea și însușirea experienței în domeniu a unor asociații de proprietari echivalente ca mărime.

Conform concluziilor raportului de expertiză specialitatea contabilitate efectuat în cauză de expert R. C. S. N., cheltuielile de întreținere aferente perioadei august 2010-mai 2011 sunt in cuantum de 2312, 71 lei, iar din această sumă parata a achitat succesiv suma de 1779, 62 lei, astfel că debitul principal datorat pentru această perioadă este în cuantum de 533, 09 lei.

Cuantumul penalităților de întârziere pentru perioada de referință a fost achitat în totalitate de parată, astfel cum rezultă din conținutul raportului de expertiză.

Fondul de rulment în sumă de 180 lei și fondul de reparații în cuantum de 93 lei a fost stabilit de reclamantă în temeiul hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. din data de 20.05.2010, sume care nu au fost achitate de parată.

În ceea ce privește penalitățile pentru achitarea cu întârziere a fondului de reparații și a fondului de rulment, instanța a apreciat că acestea nu sunt datorate, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să prevadă posibilitatea calculării de penalități la sumele stabilite cu acest titlu.

Obligația de a plăti cheltuielile de întreținere și de a suporta consecințele neexecutării culpabile este prevăzută în mod imperativ de lege și reglementată în detaliu de un ansamblu normativ complex, constituind totodată și o importantă normă de conviețuire socială.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recurentă B. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Recurenta a arătat că instanța a procedat în mod incorect și nelegal atunci când a respins o cerere de amânare dovedită cu acte.

Astfel, s-a arătat că avocatul pârâtei a depus, la data de 13.06.2012, o cerere de amânare a cauzei pentru motive medicale, însă instanța nu a ținut cont de acest aspect și a luat dosarul în pronunțare, fără măcar să amâne pronunțarea și să-i dea posibilitatea să depună concluzii scrise, pentru că intenționa să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză.

Recurenta a mai precizat că expertiza luată în calcul de prima instanță și care a dus la pronunțarea sentinței este cu totul neconformă cu speța dedusă judecății.

Prin sentința civilă nr._/15.11.2010 din dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C. s-a stabilit că pârâta a achitat cheltuielile de întreținere pe perioada august 2009-iulie 2010, fapt confirmat și de consilierul asociației de proprietari, în sumă de 1552, 96 lei.

Pârâta a susținut că reclamanta a descărcat acest ordin de plată cu care s-a achitat debitul aparținând altei perioade respective mai 2009-parțial ianuarie 2010, nerespectând sentința civilă nr._/15.11.2010.

În ceea ce privește raportul de expertiză este total eronat, pentru că la calculul cheltuielilor de întreținere pe perioada august 2009-mai 2010, expertul pornește de la un sold inițial de 2078, 01 lei, deși prin sentință s-a stabilit în mod indubitabil că pârâta și-a achitat toate cheltuielile de întreținere pe perioada decembrie 2009 - iulie 2010.

Pârâta a arătat că soldul, la data de 31 iulie 2010, era 0 lei, astfel încât calculul corect al cheltuielilor pe perioada august 2010-mai 2011 trebuie să pornească de la un sold inițial de 0 lei la care se adaugă cheltuielile și penalitățile aferente, fapt pentru care solicită refacerea raportului de expertiză conform sentinței civile menționate.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C.pr.civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin decizia civilă nr. 1776/16.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admis recursul de pârâta B. C. împotriva sentinței civile nr. 9047/13.06.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de Proprietari . COPIILOR" și a fost casată sentința civilă recurată și reținută cauza spre rejudecare, fixându-se termen la data de 20 noiembrie 2012.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, la termenul de judecată din 30 mai 2012, s-a prezentat avocat D. D. pentru pârâtă și a solicitat amânarea cauzei pentru a studia raportul de expertiză întocmit în cauză de expert R. C. S. N., depus la dosar la data de 25.05.2012.

Instanța a încuviințat cererea și a amânat cauza pentru a oferi posibilitatea pârâtei să ia cunoștință prin apărător de conținutul raportului de expertiză și pentru a formula eventuale obiecțiuni.

Pentru următorul termen de judecată, cel din 13.06.2012, apărătorul pârâtei, avocat D. D., a formulat o cerere de amânare din motive medicale, arătând că este bolnavă și că va depune o adeverință medicală până la termenul ce urma a se acorda.

Cererea de amânare a fost înaintată la instanță prin fax cu o zi înaintea ședinței de judecată, respectiv la data de 12.06.2012, însă a ajuns la dosar după închiderea ședinței de judecată din 13.06.2012.

Din actele și lucrările dosarului de fond, instanța a constatat că acea cerere formulată de apărătorul pârâtei pentru lipsă de apărare, temeinic motivată și probată cu înscrisul atașat cererii de recurs, respectiv adeverința medicală emisă la data de 13.06.2012 de Cabinet Medic Familie Dr. P. V., a fost prima cerere formulată în temeiul art. 156 alin. 1 C.pr.civ., astfel că se impunea încuviințarea acesteia și acordarea unui termen de judecată pentru când apărătorul pârâtei urma să precizeze dacă formulează sau nu obiecțiuni împotriva raportului de expertiză.

Deci, este evident că pârâtei i s-a încălcat dreptul la apărare, prima instanță nepronunțându-se în niciun fel asupra cererii de amânare formulată, iar, în situația în care această cerere a ajuns la dosar cu întârziere, eventual după pronunțarea soluției, această disfuncționalitate este imputabilă primei instanțe, nu recurentei-pârâte.

De aceea, tribunalul a apreciat că este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 105 alin. 2 C.pr.civ., văzând că s-a încălcat un principiu fundamental al procesului civil, cel al dreptului la apărare, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2, alin. 3 și alin. 4 C.pr.civ., a fost admis recursul, a fost casată sentința civilă și a fost reținută cauza spre rejudecare, fixându-se termen de judecată la data de 20 noiembrie 2012, cu citarea părților conform art. 85 C.pr.civ.

Tribunalul observă că nu poate fi trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe conform art. 312 alin. 61 C.pr.civ., întrucât în speță nu se regăsește niciuna dintre situațiile prevăzute de acest text de lege, care ar permite adoptarea soluției de casare cu trimitere.

În rejudecare, prin încheierea de ședință din data de 20.11.2012, instanța a încuviințat cererea de probatorii formulată de pârâtă privind efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă, urmând ca părțile să depună la dosar obiectivele pe care înțeleg să le propună pentru întocmirea expertizei, fiind acordat termen la data de 27.11.2012 pentru achitarea onorariului provizoriu de expert în cuantum de 700 lei și pentru a se înainta adresă expertului numit în vederea întocmirii și depunerii raportului de expertiză și fiind prorogată desemnarea expertului, care va întocmi raportul de expertiză, după achitarea onorariului provizoriu de expert.

La data de 27.11.2012, cauza a fost suspendată, în temeiul disp. art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.c. pentru lipsa părților, cauza fiind repusă pe rol la termenul de judecată de astăzi, la cererea intimatei reclamante formulate la data de 22.06.2013, pârâta fiind decăzută din proba cu noua expertiză contabilă, conform disp. art. 170 alin. 3 C.p.c.

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 08.07.2012, reclamanta Asociația de Proprietari . Copiilor a chemat în judecată pe pârâta B. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.205, 03 lei, reprezentând cheltuielile de întreținere restante, penalități de întârziere, fond rulment și fond reparații

Prin sentința civilă nr. 9047 din data de 13.06.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de Proprietari . Copiilor, în contradictoriu cu pârâta B. C., a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 533, 09 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei august 2010-mai 2011, a sumei de 180 lei reprezentând fond de rulment, precum și a sumei de 93 lei reprezentând fond de reparații și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1776/16.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admis recursul de pârâta B. C. împotriva sentinței civile nr. 9047/13.06.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de Proprietari . COPIILOR" și a fost casată sentința civilă recurată și reținută cauza spre rejudecare, fixându-se termen la data de 20 noiembrie 2012.

Tribunalul reține că, deși sentința recurată a fost casată, cauza fiind reținută spre rejudecare, iar pârâtei i s-a încuviințat proba cu o nouă expertiză contabilă, prin încheierea de ședință din data de 20.11.2012, urmând ca aceasta să achite, până la data de 27.11.2012, un onorariu provizoriu de expert în cuantum de 700 lei, la această dată părțile au lipsit, cauza fiind suspendată în temeiul disp. art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.c., iar pentru termenul de judecată de astăzi, pârâta nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile procesuale, motiv pentru care a fost decăzută din probă, conform disp. art. 170 alin. 3 C.p.c.

Prin urmare, cauza de față urmează să fie analizată și soluționată prin prisma probatoriului administrat de către prima instanță, inclusiv pe baza raportului de expertiză contabilă depus în cadrul dosarului de fond, cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni.

Astfel, pârâta are calitate de proprietară a apartamentului situat în C., . nr. 9, .. 4, ., județul D., motiv pentru care, în această calitate, potrivit art. 46 și 48 din Legea 230/2007, îi incumbă obligația de a achita cheltuielile repartizate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale și care nu se pot înregistra pe fiecare din acestea sau pentru servicii legate de exploatarea și întreținerea proprietății comune proporțional cu suprafața locativă deținută, respectiv cotele lunare de contribuție la cheltuielile comune de întreținere.

Conform art. 50 alin. 1 din Legea 230/2007, “asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”, iar art. 49 din același act normativ stabilește scadența obligației de plată la 20 de zile calendaristice de la data afișării, dată care trebuie să fie înscrisă pe lista de plată respectivă .

În ceea ce privește pretenția accesorie având ca obiect penalitățile de întârziere, conform art. 49 din actul normativ menționat mai sus, asociația de proprietari poate impune o penalizare pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, penalitățile neputând fi mai mari de 0, 2% pentru fiecare zi de întârziere, aplicându-se numai după o perioadă de 30 de zile, care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma cotei de întreținere lunară la care s-a aplicat.

Astfel, din cuprinsul procesului-verbal din data de 20.05.2010, depus la filele 5-8 din cadrul dosarului de fond, rezultă că Adunarea Generală a Asociației de P. a hotărât penalizarea restanțierilor cu 0, 2% pentru fiecare zi de întârziere, aplicându-se după o perioadă de 50 de zile, de la afișarea listei de plată.

Totodată, dispozițiile art. 45 alin. 3 din Legea nr. 230/2007, stipulează că proprietarii membri ai asociației de proprietari au obligația să aprobe și un fond de reparații anual, necesar pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune. Comitetul executiv va pregăti și va prezenta adunării generale suma anuală necesară pentru constituirea sau completarea acestui fond, care se alimentează în avans, în tranșe lunare egale, prevăzute în lista de plată a cheltuielilor asociației de proprietari.

Potrivit art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 în scopul asigurării fondurilor necesare pentru plăți curente, asociația de proprietari stabilește cuantumul și cota de participare a proprietarilor la constituirea fondului de rulment. De regulă, fondul de rulment se dimensionează astfel încât să poată acoperi cheltuielile curente ale condominiului la nivelul unei luni calendaristice. Stabilirea cuantumului se face prin echivalare cu suma care a fost necesară pentru acoperirea cheltuielilor lunare înregistrate de asociația de proprietari în anul expirat, la nivelul lunii cu cheltuielile cele mai mari, majorate cu rata inflației, iar în cazurile asociațiilor de proprietari nou-înființate, prin constatarea și însușirea experienței în domeniu a unor asociații de proprietari echivalente ca mărime.

Conform concluziilor raportului de expertiză specialitatea contabilitate efectuat în cauză de expert R. C. S. N., depus la filele 96-102 din cadrul dosarului de fond, cheltuielile de întreținere aferente perioadei august 2010-mai 2011 sunt in cuantum de 2312, 71 lei, iar din această sumă parata a achitat succesiv suma de 1779, 62 lei, astfel că debitul principal datorat pentru această perioadă este în cuantum de 533, 09 lei, din același raport de expertiză reieșind că penalitățile de întârziere pentru perioada de referință au fost achitate în totalitate de pârâtă.

De asemenea, din cuprinsul aceluiași raport de expertiză rezultă că fondul de rulment în sumă de 180 lei și fondul de reparații în cuantum de 93 lei a fost stabilit de reclamantă în temeiul hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. din data de 20.05.2010, sume care nu au fost achitate de parată.

Întrucât nu există nicio dispoziție legală care să prevadă posibilitatea calculării de penalități la sumele stabilite cu titlu de fond de reparații și fond de rulment, tribunalul constată că pârâta nu datorează astfel de penalități de întârziere pentru acestea.

Pentru toate motive, tribunalul urmează să admită, în parte, acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . COPIILOR, în contradictoriu cu pârâta B. C. C., și să oblige pe pârâtă către reclamantă la plata următoarelor sume de bani: 533, 09 lei cheltuieli de întreținere pe perioada august 2010- mai 2011; 180 lei fond de rulment și 93 lei fond de reparații.

În temeiul disp. art. 274 alin. 1 C.p.c., tribunalul va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu de expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . COPIILOR, în contradictoriu cu pârâta B. C. C.

Obligă pârâtă către reclamantă la plata următoarelor sume de bani:

- 533, 09 lei cheltuieli de întreținere pe perioada august 2010- mai 2011;

- 180 lei fond de rulment;

- 93 lei fond de reparații;

- 400 lei cheltuieli de judecată (c/val. onorariu de expert).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 01 Octombrie 2013.

Președinte,

D. O.

Judecător,

V. P.

Judecător,

M. R. H.

Grefier,

L. E. C.

Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 2 ex./23.10.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 1539/2013. Tribunalul DOLJ